Liberarea conditionata-in cazul pedpsei inchisorii

Liberarea conditionata-in cazul pedpsei inchisorii

1. Consideratii generale. Liberarea conditionata este o institutie complementara regimului de executare a pedepsei si un mijloc de individualizare administrativa a acesteia. Liberarea conditionata consta in liberarea condamnatului inainte de executarea completa a pedepsei inchisorii ori a detentiunii pe viata, daca sunt indeplinite anumite conditii prevazute de lege. Beneficiul liberarii conditionate poate fi acordat oricarui condamnat, indiferent de natura infractiunii savarsite si indiferent daca a mai beneficiat anterior de liberarea conditionata pentru o alta pedeapsa.

2. Conditii de acordare. Din prevederile art. 59 C. pen. rezulta ca pentru a se putea dispune liberarea conditionata este necesar ca detinutul in cauza sa fi executat o parte din pedeapsa, sa fi fost staruitor in munca, disciplinat si sa dea dovezi temeinice de indreptare.

a) Executarea unei parti din pedeapsa. Fractiunea de pedeapsa ce trebuie obligatoriu executata difera dupa cuantumul pedepsei aplicate, dupa forma de vinovatie cu care a fost savarsita infractiunea, dupa varsta condamnatului si dupa folosirea acestuia la munca.

In cazul infractiunilor intentionate, liberarea conditionata poate fi acordata, potrivit art. 59 C. pen., dupa ce condamnatul a executat cel putin doua treimi din durata pedepsei inchisorii care nu depaseste 10 ani sau cel putin trei patrimi din durata pedepsei inchisorii mai mari de 10 ani. In calculul fractiunilor de pedeapsa, se tine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerata potrivit legii ca executata pe baza muncii prestate. In acest caz, liberarea conditionata nu poate fi acordata, mai inainte de executarea efectiva a cel putin jumatate din durata pedepsei, cand aceasta nu depaseste 10 ani, si a cel putin doua treimi, cand aceasta este mai mare de 10 ani.

In cazul infractiunilor din culpa, liberarea poate fi acordata dupa ce condamnatul a executat cel putin jumatate din durata pedepsei in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani sau cel putin doua treimi in cazul inchisorii mai mari de 10 ani. Partea de pedeapsa ce trebuie executata poate fi redusa sub aceste limite, tinandu-se seama de munca prestata, dar in acest caz liberarea nu poate fi acordata inainte de executarea efectiva a cel putin o treime din durata pedepsei, cand aceasta nu depaseste 10 ani, si a cel putin jumatate, cand pedeapsa este mai mare de 10 ani.

In raport de varsta condamnatului, liberarea conditionata poate fi acordata condamnatilor minori, cand ajung la varsta de 18 ani, precum si condamnatilor trecuti de varsta de 60 de ani pentru barbati si 55 de ani pentru femei, dupa executarea unei treimi din durata pedepsei, in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani sau a unei jumatati, in cazul inchisorii mai mari de 10 ani.

b) Staruinta in munca si disciplina condamnatului. Staruinta in munca pe timpul executarii pedepsei denota ca, in stare de libertate, condamnatul are aptitudinea de a-si asigura in mod onest existenta prin munca. Cand persoana condamnata manifesta interes in desfasurarea muncii, depasind cu regularitate normele de munca, executand produse de foarte buna calitate, facand economii si rationalizari in procesul de productie, poate sa formeze comisiei de propuneri convingerea ca acesta s-a reeducat. Pe langa aceasta, se cere insa ca persoana condamnata sa respecte regulile de conduita, regulile de ordine interioara (prevazute in Regulamentul privind executarea unor pedepse si a masurii arestarii preventive) si obligatiile ce le are in timpul executarii pedepsei, in caz contrar fiind pasibil de sanctiuni disciplinare.

c) Dovezile temeinice de indreptare. Indreptarea priveste formarea la condamnat a calitatilor morale care sa excluda posibilitatea comiterii de catre acesta a unor noi infractiuni. Sunt considerate dovezi temeinice de indreptare participarea efectiva la activitatea de educatie civica si moral-crestina, modul de executare a unor sarcini care nu se remunereaza (de exemplu a celor de ordin gospodaresc), interesul manifestat pentru calificarea sau recalificarea profesionala, buna comportare la locul de detinere.

Indeplinirea conditiilor mai sus enumerate trebuie sa rezulte din procesul-verbal al comisiei de propuneri constituita in acest scop si care functioneaza in fiecare penitenciar. Procesul-verbal intocmit in detaliu cu privire la comportarea condamnatului poate cuprinde propunerea de liberare conditionata. La formularea propunerilor in acest sens, comisiile sunt obligate sa verifice indeplinirea conditiilor mentionate, dar, pe langa aceasta, ele trebuie sa procedeze la o evaluare a antecedentelor penale ale condamnatului, inscriind in procesele-verbale toate datele necesare stabilirii unui tablou real asupra trecutului infractional al condamnatului (data condamnarii anterioare, daca este recidivist, natura infractiunilor savarsite, durata pedepsei, interventia amnistiei, gratierii, prescriptiei, reabilitarii etc.). Cand comisia considera ca nu sunt indeplinite conditiile pentru a fi propusa liberarea conditionata, fixeaza termen pentru reexaminarea situatiei condamnatului, termenul neputand fi mai mare de 1 an. In acest caz, condamnatul se poate adresa direct instantei de judecata cu cerere de liberare conditionata, cererea fiind insotita in mod obligatoriu de procesul-verbal al comisiei de propuneri.

Acordarea liberarii conditionate este atributul exclusiv al instantei de judecata, care va dispune, dupa caz, acordarea sau respingerea liberarii conditionate, in functie de indeplinirea conditiilor impuse de lege.

3. Efectele liberarii conditionate. Liberarea conditionata produce efecte in doua momente diferite: unele imediate, care sunt provizorii, si altele, definitive, care se produc in momentul expirarii duratei pedepsei.

Efectul imediat al liberarii conditionate consta in punerea in libertate a condamnatului. In perioada liberarii conditionate, condamnatul este considerat in executarea pedepsei si deci pedepsele accesorii se executa.

Daca in intervalul de timp de la liberare si pana la implinirea duratei pedepsei condamnatul nu a mai savarsit o alta infractiune, se produce efectul definitiv al liberarii conditionate, care consta in aceea ca pedeapsa se considera integral executata.

Daca in timpul liberarii conditionate condamnatul a comis din nou o infractiune, instanta, tinand seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie mentinerea, fie revocarea liberarii conditionate. In caz de revocare, pedeapsa stabilita pentru infractiunea comisa ulterior si restul de pedeapsa neexecutat din pedeapsa anterioara se contopesc, putandu-se aplica un spor de pana la 5 ani.

Revocarea este obligatorie atunci cand fapta savarsita este o infractiune contra sigurantei statului, o infractiune contra pacii si omenirii, o infractiune de omor, o infractiune savarsita cu intentie care a avut ca urmare moartea unei persoane sau o infractiune prin care s-au produs consecinte deosebit de grave.

Savarsirea unei noi infractiuni in timpul liberarii conditionate da nastere unei stari de recidiva postcondamnatorie, daca sunt intrunite toate conditiile prevazute de art. 37 lit. a), dar aplicarea pedepsei nu se va face dupa regulile stabilite in art. 39 C. pen., ci dupa dispozitiile speciale prevazute in art. 61 C. p