MODURI DE DOBANDIRE A PROPRIETATII ASUPRA LUCRURILOR NEC MANCIPII

MODURI DE DOBANDIRE A PROPRIETATII ASUPRA LUCRURILOR NEC MANCIPII

Daca modurile de dobandire a proprietatii asupra lucrurilor res mancipi sunt considerate de drept civil, aceste moduri asupra lucrurilor nec mancipi sunt considerate de drept natural sau al gintilor. Intra in aceasta categorie: traditiunea, specificatiunea si accesiunea.

Cand lucrurile nec mancipi au devenit susceptibile de proprietate quiritara, celelalte moduri s-au aplicat si la res si la nec mancipi.

1. Traditio (Traditiunea)

1.1. Definitie

Este cel mai important mod de dobandire a proprietatii in conformitate cu dreptul natural.

Traditiunea consta in simpla remitere a lucrului, adica punerea lucrului de catre cel care-l instraineaza la dispozitia dobanditorului in baza unui act juridic care sa justifice transmiterea proprietatii la o alta insotita de vointa reciproca a partilor de a transfera proprietatea si de a dobandi sunt elementele care formeaza traditio.

Precizam ca traditio se putea folosi si pentru transmiterea posesiei sau a detentiei lucrului nu doar a proprietatii.

1.2. Conditii

Principalele conditii ale traditiunii sunt:

a) Cel care transmite proprietatea prin traditie (tradens) trebuie sa aiba capacitatea juridica necesara pentru instrainarea respectiv de a dobandi lucrul.

b) Este necesara remiterea lucrului.

Traditiunea ca mod de dobandire a proprietatii se extinde iar in epoca clasica se aplica la toate lucrurile res si nec mancipii dar si la proprietatea peregrina si la cea pretoriana.

Asa fiind conditia remiterii - predarii lucrului - a suferit schimbari. La bunuri mobile se facea de la mana la mana, insa la instrainarea bunurilor imobile se reduce la forme simbolice:

Traditio longo manu (traditia de mana lunga). Exemplu: la vanzarea unui teren nu se mai vizita terenul pe hotarele lui, fiind suficient ca vanzatorul de pe o inaltime sa indice limitele terenului pe care il instraina.

Traditio simbolica (traditia simbolica). Exemplu: la vanzarea unei case nu se mai vizita casa, suficent era predarea cheilor.

Traditio brevi manu (traditia de mana lunga). Este cazul chiriasului care cumpara locuinta in care sta. Aici Iustinian admite ca nu mai este nevoie de nici o traditie.

Constitutum possesorium Este cazul invers celui prevazut de traditio brevi manu cand proprietarul vinde casa in care locuieste si ramane in ea in continuare ca chirias. Pana la vanzare a posedat pentu sine, iar dupa vanzare devenind detentor precar prin calitatea de chirias poseda pentru altul.

c) Sa existe un titlu, o justa causa in baza careia sa aiba loc remiterea.

1.3. Efectele traditiunii

Principalele efecte ale traditiunii sunt:

a) traditiunea transmite proprietatea

b) traditiunea este subordonata platii pretului cand se transmite proprietatea quiritara sau constituirii unui garant. In epoca post clasica regula a capatat caracter facultativ. Sub Iustinian traditiunea devine un mod general de dobandire a proprietatii.

2. Specificatio (Specificatiunea)

Ca mod de dobandire a proprietatii, specificatiunea consta in crearea unui lucru nou de catre o persoana cu materia prima care era proprietatea altuia (specia nova). Exemplu: din scandurile altuia se construiesste o barca. Intrebare: cui apartine noul lucru?

Scoala sabinienilor considera ca lucrul nou intodeauna trebuie sa apartina proprietarului materiei pentru ca, spun ei, materialul nu a disparut, doar a fost modificat, iar proprietarul lui nu trebuie despuiat.

Scoala proculienilor adopta solutia contrara, considerand ca bunul va apartine celui care a creat noul lucru (species nova) fara importanta asupra materialului si proprietarului sau. Accentul cade in aceasta opinie pe forma, destinatia economica impreuna cu munca depusa.

Iustinian adopta o solutie de compromis:

- daca obiectul nu mai poate fi readus la vechea forma obiectul nou va apartine lucratorului;

- daca se poate obtine forma initiala (Exemplu: prin topirea unei statui se revine la barele din bronz initiale) obiectul va apartine proprietarului lucrului originar.

Lucratorul devenit proprietarul bunului obtinut este obligat sa despagubeasca pe propreitarul materialului de valoarea lui.

Proprietarul materialului care devine propreitar al lucrului nou trebuie sa despagubeasca pe lucrator de munca depusa.

3. Accesio (Accesiunea)

3.1. Definitie

Accesio consta in dobandirea proprietatii prin absorbtie juridica a lucrului accesor de catre lucrul principal.

Romanii recunsoc accesiunea ca mod de dobandire a proprietatii lucrul principal marindu-se cu cel accesoriu. Lucrul principal nu este cel cu valoare mai mare ci acela care dupa unire isi pastreaza individualitatea. Exemplu: unirea unei pietre cu inelul, etc.

3.2. Conditii

Conditiile accesiunii sunt:

a) sa existe lucrul principal si accesoriu care se unesc

b) cand se uneste un mobil cu un imobil principal este imobilul

c) la unirea lucrurilor mobile principal este care isi pastreaza individualitatea

d) lucrul accesor sa fie absorbit de cel principal

3.3. Cazuri de accesiune

a) Aluviunile sunt cresteri imperceptibile ale malurilor ca urmare a depunerilor de mal. Proprietatea apartine propreitarului al carui teren s-a marit prin aluviune.

b) Avulsiunile sunt bucati de pamant care au fost rupte in urma unor fenomene naturale si alipite altui teren. Proprietatea revine proipreitarului terenului la care bucata de pamant s-a lipit.

c) Dobandirea fructelor. Proprietarul bunului este si proprietarul fructelor si a produselor pe care bunul le produce. Acestea reprezinta o parte a lucrului care le produce daca n-au fost culese sau despartite sau daca proprietarul are posesia acelui lucru.

Arendasul, colonul, uzufructuarul au dreptul sa dobandeasca fructele bunului pe care-l detin. Iustinian admite ca posesorul de buna-credinta nu datoreaza fructele pe care le-a consumat.

4. Pierderea proprietatii

Proprietatea poate dispare daca:

a) lucrul a pierit din punct de vedere material (sclavul a murit) sau juridic (sclavul a fost dezrobit)

b) lucrul a fost abandonat sau distrus ori rapit de inamic

c) lucrul a fost scos din comert, a devenit rea sacra sau rea religiosa.