Notiunea de infractiune

Notiunea de infractiune.

In sensul ei cel mai larg, infractiunea reprezinta un act de conduita exterioara a omului, care din cauza vatamarii unei anumite valori sociale este supus sanctiunii penale.

Intr-un alt sens, notiunea de infractiune desemneaza fapta descrisa[1], prevazuta de legea penala cu elementele sale componente si care defineste o anumita infractiune. Aceasta este acceptiunea avuta in vedere de legiuitor care, observand faptele periculoase pentru valorile sociale esentiale ale societatii, le interzice sub sanctiuni specifice pentru a preveni savarsirea lor in viitor.

Codul penal in vigoare a consacrat, pentru prima data, o definitie generala a infractiunii, ca fiind "fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala" (articolul 17 Cod penal).

Din examinarea conceptului de infractiune se constata ca aceasta are drept corespondent in realitatea obiectiva un fenomen complex fenomenul infractiunii - care imbraca aspectele de a fi: material, uman, moral, politic si juridic.

Aspectul material este evidentiat de faptul ca infractiunea constituie un act de conduita exterioara, o manifestare de energia fizica de natura sa produca modificari in lumea obiectiva[2].

Aspectul uman demonstreaza ca infractiunea reprezinta un act de conduita al omului, al unei persoane fizice, un act constient, expresie a personalitatii faptuitorului[3].

Aspectul social se desprinde din faptul ca infractiunea este savarsita de o persoana fizica si este vatamatoare sau periculoasa pentru o anumita valoare sociala importanta din societatea noastra, iar cel moral, politic, priveste atitudinea morala si politica a faptuitorului fata de valorile sociale.

In sfarsit, aspectul juridic al infractiunii deriva din aceea ca ea constituie o incalcare a unei obligati juridice de conformare prevazuta de norma incriminatoare[4].

Definitia legala a infractiunii constituie un instrument legal de absoluta necesitate pentru teoria dreptului penal, dar si pentru practica judiciara, deoarece organele competente a aplica legea, raportand faptele concrete date lor spre solutionare la conceptul legal de infractiune, vor constata daca acestea realizeaza, sau nu trasaturile esentiale ale unei infractiuni, daca se incadreaza sau nu in sfera ilicitului penal.