Punerea in miscare a actiunii civile

Punerea in miscare a actiunii civile

1. Modalitatile prin care se realizeaza obiectul actiunii civile

In cazul exercitarii actiunii civile in procesul penal, acesta are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, precum si a partii responsabile civilmente, in vederea repararii juste si integrale a pagubelor create prin infractiune. Potrivit art. 14, repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile prin doua modalitati: repararea in natura si plata unei despagubiri banesti.

Repararea in natura se realizeaza prin patru modalitati: restituirea lucrului (in cazul infractiunilor indreptate impotriva proprietatii), restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii (in cazul infractiunilor in care s‑a ocupat ilegal un imobil), desfiintarea totala sau partial a unui inscris (in cazul infractiunilor de fals) si prin orice alt mijloc de reparatie. In cazul in care se gasesc bunurile, in cursul procesului, organul de urmarire penala sau instanta va dispune restituirea provizorie a acestora, pana la solutionarea definitiva a cauzei, partii vatamate. Daca prin infractiune s‑a schimbat situatia anterioara, procurorul poate dispune restabilirea provizorie a acesteia. Inscrisurile falsificate, total sau partial, pot fi desfiintate numai prin hotarare judecatoreasca. Repararea prin alte modalitati se refera la mijloace de reparare care nu au ca obiect despagubiri banesti. Astfel, in Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale se prevede odata cu obligarea la incetarea faptei ilicite sau repararea daunei, comerciantul condamnat pentru concurenta neloiala, poate fi obligat de instanta la publicarea hotararii, in presa, pe cheltuiala sa.

Cele doua forme de reparare a prejudiciului nu sunt concurente, repararea in natura a prejudiciului avand prioritate fata de repararea prin despagubiri banesti. In cazul neacoperirii prejudiciului prin restituirea bunului, in completare se pot acorda despagubiri banesti.Despagubirilr trebuie calculate in moneda interna chiar daca prejudiciul este cauzat in valuta.

Repararea prin despagubiri banesti, desi are caracter subsidiar este cel mai des uzitat in procesul penal. Aceste despagubiri se pot acorda pentru diverse daune patrimoniale sau morale.

Daune patrimoniale: in cazul infractiunilor indreptate impotriva patrimoniului se vor acorda despagubiri banesti cand bunurile ce au fost obiectul material al infractiunii nu se mai gasesc sau sunt distruse. Pe langa daunele efectiv suferite (damnum emergens), in despagubire trebuie sa se includa potrivit art. 14 al. ultim si folosul nerealizat (lucrum cessans). In cazul infractiunilor indreptate impotriva vietii sau integritatii corporale prejudiciul poate consta in: sumele cu care victima unui omor contribuia la intretinerea unei persoane, chiar daca nu exista obligatia legala de intretinere; sumele efectiv cheltuite cu ingrijirea medicala, iar in caz de invaliditate - totala sau partiala - cu diferenta intre avutul avut inainte de savarsirea infractiunii si venitul suferit ca urmare a invaliditatii suferite. In caz de deces al victimei se vor achita si cheltuielile de inmormantare.

Daunele morale. Prevederile art. 14 alin.4 din CPP si art. 998 si 999 din C.Civ., impun concluzia ca pentru o justa si integrala despagubire a partii vatamate, inculpatul poate fi obligat, pe langa acoperirea pagubei materiale si la plata unei daune morale.Prin introducerea alin. 4 de catre Legea nr. 281/2003 s-a revenit la ideea de a se recunoste daunele morale, conceptie care a fost combatuta in perioada socialista. C.civil nu distinge intre prejudiciul material si cel moral. Literatura, confirmata si de practica judiciara, a clasificat prejudiciile care atrag daune morale in: prejudiciile corporale care prin atingerea adusa sanatatii si integritatii omului au provocat dureri fizice si psihice , a caror reparare baneasca este denumita si pretium doloris: prejudiciul agrement , constand in pierederea sau restrangerea posibilitatilor fiintei umane de a se bucura de satisfactiile si placerile normale ale virtii; prejudiciul estetic prin care se inteleg atingerile     provocate armoniei fizice si infatisarii unei persoane (despagubirea poarta denumirea de pretul frumusetii sau prix de beute ), prejudicii cauzate personalitatii afective ,categorie in care sunt incluse durerile psihice detrminate de moartea unei rude apropiate , moartea unui animal; prejudicii cauzate prsonalitatii sociale , care constau in consecintele incalcarii unor drepturi personale nepatrimoniale, cum sunt : numele , onoarea, demnitatea , reputatia, firma comerciala,etc. In aceasta categorie se includ daunele morale ce se pot acorda in cazul infractiunilor de concurenta neloiala prevazute de art. 4 - 5 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, legea recunoscandu‑le in mod expres in art. 9 Prejudiciul va trebui stabilit pe baza de probe dupa criterii obiective. Declaratia facuta de inculpat in fata instantei, ca raspuns la declaratia de constituire de parte civila, in infaptuirea principiului disponibilitatii, ca este de acord s-o despagubeasca pe aceasta cu despagubirile cerute, primeaza, in stabilirea obligatiei civile, fata de orice element al cauzei de natura a diminua obligatia

In cazul cand criteriile si valoarea pagubei este stabilita prin lege se vor avea in vedere dispozitiile legale (de ex. Legea nr. 103/1996 a fondului cinegetic si a protectiei vanatului).

Despagubirile banesti pot fi stabilite intr‑o suma globala, cand este posibila o evaluare completa a prejudiciului sau in sume platibile periodic, cand prejudiciul consta in obligarea la prestatii periodice de intretinere a victimelor infractiunii.

Daca sub aspectul raspunderii penale culpa comuna are mai putina importanta, la acordarea despagubirilor cuantumul acestora se va stabili in functie de gravitatea acestora.

In caz de participatie, daca au fost trimisi in judecata, coautorii, instigatorii si complicii, daca vor fi trasi la raspundere penala, raspund solidar de intreaga paguba cauzata prin infractiune; tainuitorul raspunde solidar numai in limitele valorii bunurilor pe care le‑a tainuit; favorizatorul raspunde solidar cu autorul numai in cazul in care a dat ajutor pentru asigurarea folosului infractiunii si in limitele acestuia.

Partea responsabila civilmente raspunde in limitele stabilite de legea civila.

2. Dreptul de optiune privind punerea in miscare a actiunii civile

Pentru partea vatamata este mai avantajos sa exercite actiunea civila in cadrul procesului penal. Derivand din principiul disponibilitatii actiunii civile, se naste dreptul la optiune deoarece partea civila poate alege intre calea procesului penal sau civil pentru a obtine despagubiri.

De la acest drept exista mai multe derogari in sensul ca partea vatamata trebuie sa opteze pentru calea penala. Acestea sunt:

- potrivit art. 221 alin. (4) C. proc. pen., "cand prin savarsirea unei infractiuni s-a produs o paguba uneia din unitatile la care se refera art. 145 din Codul penal, unitatea pagubita este obligata sa sesizeze de indata organul de urmarire penala, sa prezinte situatii explicative cu privire la intinderea pagubei, date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuita si sa se constituie parte civila";

- in cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, actiunea civila se exercita si din oficiu, obligand astfel la alegerea caii penale.

In cazul infractiunilor flagrante, potrivit art. 476 C. proc. pen., persoana vatamata este indreptata la instanta civila, fiind ingradit dreptul de a opta pentru calea penala in solutionarea pretentiilor civile.

Odata aleasa una din cai, optiunea devine irevocabila (electa una via non datur recursus ad alteram). Parasind una din cai partea civila pierde dreptul de a obtine repararea prejudiciului, nemaiputand uza de cealalta cale.

Pentru a se solutiona cu operativitate cererea de despagubiri sau pentru a nu lipsi partea civila de acest drept sunt consacrate si unele exceptii de la aceasta regula:

a) Partea civila poate parasi calea penala si sa se adreseze cu actiune la instanta civila:

- cand urmarirea sau judecata penala a fost suspendata [art. 19 alin. (3) C. proc. pen.];

- cand procurorul a dispus scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale (art. 242, 249 C. proc. pen.);

- cand legea prevede ca instanta lasa nesolutionata actiunea civila (art. 20 C. proc. pen.).

b) Persoana vatamata care a pornit in fata instantei civile actiunea civila poate parasi aceasta cale pentru a se adresa organelor judiciare penale in urmatoarele situatii:

- cand punerea in miscare a actiunii penale a avut loc dupa ce a fost pornita actiunea civila la instanta civila; deoarece in momentul declansarii procesului civil nu avea la dispozitie calea penala;

- cand procesul penal a fost reluat dupa suspendare, incetarea urmaririi penale sau scoaterea de sub urmarire penala, dandu-i-se din nou dreptul de a-si valorifica pretentiile in cadrul procesului penal.

Daca prima instanta a pronuntat o sentinta civila, chiar nedefinitiva (art. 19 alin. ultim C. proc. pen.), nu mai este permisa parasirea caii civile pentru a se evita pronuntarea a doua hotarari - una civila si una penala - cu privire la acelasi fapt generator de prejudiciu si aceeasi persoana.

3. Punerea in miscare si exercitarea actiunii civile in procesul penal

a)Constituirea voluntara de parte civila

Persoana vatamata care doreste sa obtina repararea prejudiciului suferit prin comiterea unei infractiuni va trebui sa se constituie parte civila. Actele de constituire ca parte civila sunt:

- declaratia scrisa sau orala de constituire ca parte civila, facuta in fata organelor de urmarire penala sau a instantei de judecata;

- cerere scrisa sau orala prin care se solicita obligarea la despagubiri a inculpatului si a partii responsabile civilmente.

Constituirea de parte civila se poate face din momentul inceperii urmaririi penale in personam pana la citirea actului de sesizare [art. 15 alin. (1) si (2) C. proc. pen.].

Dupa constituirea ca parte civila, aceasta va exercita actiunea civila in fata organelor judiciare avand drepturile si obligatiile necesare pentru solutionarea laturii civile a procesului penal. Actiunea civila se exercita concomitent cu actiunea penala exercitata de Ministerul Public pentru ca instanta sa solutioneze concomitent cele doua actiuni. Procurorul poate sustine in fata instantei actiunea civila [art. 18 alin. (1) C. proc. pen.] si instanta de judecata are obligatia de a manifesta rol activ in dovedirea, sustinerea si solutionarea actiunii civile (art. 287 C. proc. pen.), chiar daca partea civila nu se prezinta la judecata.

In cazul decesului partii civile, fie in cursul urmaririi penale fie in cursul judecatii, actiunea civila poate fi exercitata de mostenitori.

In cazul decesului inculpatului, in cursul urmaririi penale, intrucat procesul penal se stinge in aceasta faza, actiunea civila va trebui exercitata in fata instantei civile. Daca inculpatul a decedat in cursul judecatii, partea civila poate sa exercite in continuare actiunea civila impotriva mostenitorilor inculpatului, daca raspund civil, sau a partii responsabile. Daca una din parti (partea civila sau partea responsabila civilmente) este persoana juridica, in caz de reorganizare a acesteia, se introduce in cauza organizatia succesoare in drepturi, iar in caz de desfiintare sau de dizolvare se introduc in cauza lichidatorii.

Disjungerea actiunii civile de cea penala. In cazul in care solutionarea actiunii penale ar fi intarziata de solutionarea pretentiilor civile, legea permite (art. 347 C. proc. pen.) instantei de judecata sa disjunga actiunea civila si sa amane judecarea acesteia intr-o alta sedinta.

b)Exercitarea din oficiu a actiunii civile

In urma modificarii art. 17, prin Legea nr. 281/2003 actiunea civila se porneste si se exercita si din oficiu, cand cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa si instanta este obligata sa se pronunte din oficiu asupra repararii pagubei si a daunelor morale, chiar daca persoana vatamata nu este constituita, din diferite motive, parte civila.

Pentru a stabili cit mai just cuantumul despagubirilor, in cursul urmaririi penale organul de urmarire, iar in cursul judecatii instanta de judecata, va cere reprezentantului legal sau persoanei care ii incuviinteza actele persoanei vatamate, sa prezinte situtia cu intinderea pagubei materiale si a daunelor morale, precum si date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite. Organele judiciare vor trebui sa manifeste rol activ pentru a afla probele ce pot sustine pretentiile si sa le administreze pentru a asigura obtinerea unor despagubiri reale ce acopera prejudiciul cauzat.

4. Cazurile de impiedicare a punerii in miscare sau a exercitarii actiunii civile in procesul penal

Unele cazuri sunt legate de impiedicarea punerii in miscare a actiunii penale sau de exercitare a acesteia iar altele sunt proprii actiunii civile.

a) Cazuri determinate de lipsa de temei juridic a actiunii civile.

Cazurile prevazute de art. 10 lit. a) (inexistenta faptei) si c) C. proc. pen. (fapta nu a fost savarsita de invinuit sau inculpat) vor constitui si cazuri ce infirma existenta temeiului juridic al actiunii civile.

Exclud raspunderea civila si lipsa pagubei, a legaturii cauzale (in cazul trimiterii in judecata si al judecarii pentru infractiuni de pericol), lipsa culpei civile.

b) Cazuri determinate de lipsa de obiect a actiunii civile, prin inlaturarea raspunderii civile in temeiul unei cauze penale. Acestea sunt cauzele de stingere si a actiunii civile: retragerea plangerii penale si impacarea partilor, care trebuie sa fie totale si neconditionate si cazuri proprii actiunii civile: renuntarea la pretentiile civile (atunci cand legea permite) si prescriptia raspunderii civile.

c) Cazuri determinate de un impediment la promovarea procesului penal. Sunt cazurile in care actiunea penala nu poate fi pusa in miscare sau daca a fost exercitata nu mai poate fi exercitata: amnistia, decesul inainte de trimiterea in judecata, prescriptia raspunderii penale, deoarece in aceste cazuri cauza nu mai ajunge in instanta; fapta este de natura civila, disciplinara sau contraventionala [art. 10 lit. b) C. proc. pen.], s-a pronuntat o hotarare civila chiar nedefinitiva [art. 19 alin. (4) C. proc. pen.], lipseste plangerea prealabila, autorizarea prealabila, sesizarea organului competent, exprimarea dorintei guvernului strain sau o alta conditie prevazuta de lege ori exista autoritate de lucru judecat a penalului asupra civilului.

In cursul urmaririi penale, daca se constata un caz de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale sau de exercitare a acesteia, prin inchiderea procesului penal se paralizeaza si solutionarea actiunii civile, partea civila fiind in drept sa se adreseze instantei civile pentru valorificarea pretentiilor.

In cursul judecatii, in cazul existentei unui caz de impiedicare a exercitarii actiunii penale, actiunea civila este respinsa, fiind stins dreptul de a o exercita in fata instantei civile.

In cazul in care instanta penala a lasat nesolutionata actiunea civila, partea civila se poate adresa cu actiune la instanta civila.