Notiunea de serviciu public in doctrina traditionala

Notiunea de serviciu public in doctrina traditionala

Literatura din perioada interbelica fundamenta notiunea de serviciu public pornind de la nevoile sociale pe care le satisfacea statul, serviciul public fiind mijlocul prin care administratia isi exercita activitatea. In aceasta optica, prof. Paul Negulescu, prin serviciu public intelegea un organism administrativ, creat de stat, judet sau comuna, cu o competenta si puteri determinate, cu mijloace financiare procurate din patrimoniul general al administratiei publice care l-a creat, pus la dispozitia publicului pentru a satisface in mod regulat si continuu o nevoie cu caracter general,    careia initiativa privata nu ar putea sa-i dea decat o satisfactiune incompleta si intermitenta.

Dupa acest autor, statul poate sa aiba si servicii care nu au caracter public, atunci cand el se comporta ca patron, (ex. in cazul exploatarii unei mine de carbuni sau in cazul unei exploatari petroliere, raporturile dintre stat, ca patron, si lucratorii minei constituie o locatiune de servicii.)

Pe cand, in opinia prof. Anibal Teodorescu, care se inscrie in teoria lui G. Jeze, serviciile publice se intalnesc pretutindeni unde este o activitate de stat. in orice caz, se sustine ca functia executiva a statului se exercita prin servicii publice; totalitatea serviciilor publice formeaza administratia.

Prof. Tarangul, la randul sau, pune accentul pe activitate, criticandu-i pe cei care prin serviciu public inteleg nu numai activitatea in intelesul general, dar si organul care o exercita.

Orice serviciu public, organizat de stat, judet sau comuna, dupa prof. Paul Negulescu, se caracterizeaza prin:

a) nevoile serviciilor publice sunt satisfacute din bugetele acestor administratii;

b) gestiunea financiara este supusa legii contabilitatii publice (din 31 iulie 1929);

c) actele juridice indeplinite de agentii serviciului sunt acte administrative;

d) agentii sau functionarii serviciului sunt supusi ierarhiei administrative;

e) cand un serviciu public face o lucrare (ex. constructia unei sosele), aceasta este supusa conditiilor generale de intreprinderi si lucrari publice;

f) serviciul public pentru lucrari poate recurge la exproprierea pentru cauza de utilitate publica, conform principiilor stabilite de Constitutie;

g) are o functionare regulata si continua, atata timp cat el exista;[3]

h) specializarea serviciului, fiecare serviciu este creat pentru satisfacerea unui anumit sau unor anumite interese de ordin general;

i) are mai multe subdiviziuni, cuprinzand fiecare cate o ramura de activitate (operatiuni administrative, tehnice, comerciale, financiare, contabilitate etc);

j) este oferit publicului in mod egal si, de regula, gratuit, intrucat serviciul public este alimentat prin impozite;

k) cuprinde reguli juridice speciale, care ii ofera posibilitatea de a folosi procedee de drept public (ex. exproprierea pentru cauza de utilitate publica, numirea functionarilor conform legii etc.).

Sunt demne de semnalat, pentru actualitatea lor, observatiile autorului cu privire la necesitatea perfectionarii functionarilor si organizarii stiintifice a serviciilor publice pentru ca acestea sa-si atinga scopul intr-un sistem statal modern, ignoranta, birocratia si politicianismul fiind racilele fundamentale ale serviciilor publice.

Lumea nu s-a schimbat prea mult, implicarea unui particular in satisfacerea unei nevoi de interes general este determinata, inainte de toate, de ideea profitului personal, fac exceptie fundatiile si alte activitati dezinteresate pe cand serviciul public are ca ratiune de a fi satisfacerea interesului general.

In societatea romaneasca post totalitar-comunista egoismul individual si goana dupa capital au facut sa scada spiritul de responsabilitate fata de interesul general, ba mai mult, cei care promovau asemenea idei erau imediat calificati tributari ai vechii ideologii comuniste.

Sunt intreprinzatori particulari, si nu putini, care nu se dau inapoi de la nimic pentru a obtine bani, s-au adus tot felul de reziduuri si substainte toxice in tara, s-au sacrificat turme de animale, se distrug paduri seculare, se fura ca-n codru din societatile comerciale cu capital de stat sau, mai grav, sunt administrate de asa natura pentru a ajunge in pragul falimentului si a fi cumparate pe nimic de catre o firma privata uncie chiar directorul societatii, sotia, fiica ori alt interpus sunt patroni etc.

"De aici pana a vinde si portiuni din tara nu mai este decat un pas', in acelasi timp, masa mare a romanilor, pastratorii ancestralelor noastre valori, ori s-au resemnat in fata biciului post-revolutionar, ori asteapta, rabdarea istorica a romanului, sa vina vremuri mai bune. Vremuri mai bune nu pot sa vina daca aparatul de stat nu va functiona la dimensiunea nevoilor sociale, daca serviciile publice nu vor fi exercitate cu profesionalism, cu impartialitate, cu omenie si dreptate, asa cum cere art. l alin. (3) din noua Constitutie.

Numai printr-o lupta a autoritatilor publice se poate stopa goana ciocoimii "post-revolutionare' de a se imbogati distrugand bogatiile publice, patrimoniul national. Este, poate, un paradox al istoriei, daca in occident se discuta despre declinul teoriei serviciilor publice, in Europa rasariteana, inclusiv in Romania, trebuie discutat despre dezvoltarea teoriei serviciilor publice. Prin urmare, serviciile publice ne apar ca fiind strict necesare in sistemul nostru constitutional, in primul rand, pentru ca ele evoca obligatii ale statului fata de drepturile fundamentale ale cetatenilor