Notiunea de serviciu public in doctrina occidentala

Notiunea de serviciu public in doctrina occidentala

Doctrina administrativa de dupa cel de-al doilea razboi mondial, fata de evolutia legislatiei, ca efect al interventiei statului in activitati de aceeasi natura cu cele ale particularilor (serviciile publice industriale si comerciale), a nuantat teoria serviciului public.

In Franta, este foarte puternic un curent de idei dupa care notiunea de serviciu public a devenit desueta; in orice caz, se vorbeste despre declinul notiunii de serviciu public

Desigur, la ora actuala, cand in tari cu rigoarea precedentului ancestral, ca Anglia, se experimenteaza cu succes efectuarea pedepsei privative de libertate in inchisori private, este greu, daca nu imposibil, sa se sustina ad literam teoria serviciului public in viziunea lui Jeze, Berthelemy, Negulescu, Alexianu sau Tarangul. Dar este si mai greu, cel putin in stadiul actual al legislatiei noastre, sa achiesam la teza caracterului desuet al notiunii de serviciu public.

Este vorba, despre o noua baza constitutionala a serviciului public, care nu-l leaga cu necesitate de activitatea exclusiva a persoanelor de drept public si nici de punerea, obligatoriu, in valoare a unor bunuri ale domeniului public.

S-a vazut din definitia administratiei publice ca am retinut doar ca o dimensiune a acesteia organizarea de servicii publice, care proces este, la randul sau, foarte complex, presupunand atat o activitate nemijlocita a autoritatii administratiei publice ori a unei structuri (inclusiv regie sau societate) pe care ea a infiintat-o, cat si a particularilor autorizati, insa, de autoritatea publica. Autorizarile pentru prestarea de servicii, care pana nu demult formau un monopol de stat sacrosant, au inceput sa fie din ce in ce mai dese, sfera acestora avand o tendinta de crestere. De fapt, aceste discutii si orientari nu sunt altceva decat ecoul luptelor intre conceptiile liberale sau neoliberale si cele social-democratice.

Exagerarile fie intr-o parte, fie in alta, au adus grave prejudicii, cel putin pentru Romania, inclusiv in epoca postrevolutionara. Dupa zeci de ani de regim politic etatist, s-a trecut brusc la un regim ultra liberal, liberalizandu-se nestematele si vechile noastre icoane ori alte valori culturale nationale, daca ne referim la abrogarea Legii nr. 63/1974

Este adevarat ca distinctia dintre activitatea publica si cea privata nu se mai pune cu atata rigoare ca in perioada interbelica, ca statul a devenit si patron, iar firme particulare indeplinesc complexe servicii publice, inclusiv pentru fabricarea armamentului necesar apararii nationale, dar nu este mai putin adevarat ca tot ceea ce tine de punerea in valoare a bunurilor publice ori de realizarea serviciilor administrative menite a reprezenta o garantie statala a drepturilor fundamentale ale cetatenilor, a democratiei constitutionale, se afla, direct sau indirect, sub controlul autoritatilor publice. Se poate admite ca, sub un anumit aspect, sfera drepturilor regaliene ale statului s-a diminuat, in sensul ca unele activitati ce le presupuneau, acum, cel putin in tari foarte dezvoltate sunt exercitate si de persoane private, dar la fel de bine se poate sustine ca, sub alte aspecte, aceasta sfera se largeste, daca avem in vedere problemele juridice ce le ridica energia atomica, spatiul cosmic, protectia planetei etc

Dincolo de aceste elemente, este de remarcat ca anumite drepturi raman exclusiv ale statului, fiind parghii juridice ce tin de caracterele generale ale oricarei puteri statale: ex. dreptul de a organiza si infaptui justitia; dreptul de a apara teritoriul national; dreptul de a bate moneda; dreptul de a percepe impozite etc, fiind veritabile constante ale dreptului public. Peste tot in lume se duce o lupta acerba de catre politie si justitie impotriva falsificatorilor de moneda, cum s-ar putea concepe demonopolizarea acestui serviciu public?

Pe de alta parte, nu trebuie sa confundam un drept al statului sau al altui subiect public cu regimul juridic aplicabil serviciului public, organizat de stat in virtutea acestui drept. Cum s-a vazut inca din perioada clasica, s-a admis concesionarea si a serviciilor publice monopol de stat.

Calificarea unei activitati ca fiind serviciu public comporta inca consecinte juridice care nu pot fi neglijate, aratand, totodata, ca doua idei sunt esentiale pentru o atare calificare:

a) - sa fie vorba de satisfacerea unor nevoi de interes general

b) - activitatile respective, direct sau indirect, sa releve o autoritate publica

Serviciul public este forma actiunii administrative prin care o persoana publica isi asuma satisfacerea unei nevoi de interes general

Implicarea unui particular in satisfacerea unei nevoi de interes general este determinata, inainte de toate, de ideea profitului personal, fac exceptie fundatiile si alte activitati dezinteresate, pe cand serviciul public are ca ratiune de a fi satisfacerea interesului general.

In societatea romaneasca post totalitar-comunista egoismul individual si goana dupa capital au facut sa scada spiritul de responsabilitate fata de interesul general, ba mai mult, cei care promovau asemenea idei erau imediat calificati tributari ai vechii ideologii comuniste. Sunt intreprinzatori particulari, si nu putini, care nu se dau inapoi de la nimic pentru a obtine bani, s-au adus tot felul de reziduuri si substante toxice in tara, s-au sacrificat turme de animale, se distrug paduri seculare, se fura ca in codru din societatile comerciale cu capital de stat sau, mai grav, sunt administrate de asa natura pentru a ajunge in pragul falimentului si a fi cumparate pe nimic de catre o firma privata unde chiar directorul societatii S.A., sotia, fiica ori alt interpus sunt patroni etc. De aici pana a vinde si portiuni din tara nu mai este decat un pas.

In acelasi timp, masa mare a romanilor, pastratorii ancestralelor noastre valori, ori s-au resemnat in fata biciului post-revolutionar, ori asteapta, rabdarea istorica a romanului, sa vina vremuri mai bune. Vremuri mai bune nu pot sa vina daca aparatul de stat nu va functiona la dimensiunea nevoilor sociale, daca serviciile publice nu vor fi exercitate cu profesionalism, cu impartialitate, cu omenie si dreptate, asa cum cere art. l alin. 3 din Constitutia din 2003

Numai printr-o lupta a autoritatilor publice se poate stopa goana ciocoimii post revolutionare de a se imbogati distrugand bogatiile publice, patrimoniul national. Este, poate, un paradox al istoriei, daca in occident se discuta despre declinul teoriei serviciilor publice, in Europa rasariteana, inclusiv in Romania, trebuie discutat despre dezvoltarea teoriei serviciilor publice. Prin urmare, serviciile publice ne apar ca fiind strict necesare in sistemul nostru constitutional, in primul rand, pentru ca ele evoca obligatii ale statului fata de drepturile fundamentale ale cetateanului.