Nulitatea absoluta

Nulitatea absoluta

Nulitatea absoluta este aceea nulitate acre sanctioneaza nerespectarea , la incheierea actului juridic civil, a unei norme care ocroteste un interes general obstesc.[1]

1 Cauzele nulitatii absolute

Atrag nulitatea absoluta a actului juridic urmatoarele cauze:[2]

nesocotirea regulilor privind capacitatea civila in ipoteza:

a) nerespectarea unei incapacitatii speciale

b) lipsa capacitaii de folosinta a persoanei juridice si nerespectarea principiului specialitatii capacitaii de folosinta

lipsa totala a consimtamantului in cazul erorii obstacol;

- nevalabilitatea obiectului actului juridic civil;

- nevalabilitatea cauzei actului juridic civil in ipoteza:

a) lipsa cauzei datorate absentei acopului imediat;

b) cauzei false datorita eroriii asupra scopului imediat ;

c) cauzei ilicite sau imorale ;

- nerespectarea formei cerute ad validitatem ;

- lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative ;

- incalcarea ordinii publice ;

- fraudarea legii ;

In continuare, vom analiza cateva dintre aceste cauze care atrag nulitatea absoluta a actului juridic, prezentand punctele de vedere ale doctrinei si practicii asupra lor.

Nerespectarea unei incapacitatii speciale

O astfel de incapacitate este cea prevazuta de art. 1309 C. civ. - potrivit caruia judecatorii, procurorii, avocatii un pot deveni cesionari de drepturi litigioase , care sunt de competentacurtii de apel in a carui raza teritoriala isi exercita functia sau profesia. In cazul judecatorilor de la Inalta Curte de Casatie si Justitie si a procurorilor de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie interdictia se intinde pe tot cuprinsul tarii.

Prin drepturi litigioase trebuie sa se inteleaga un numai drepturile care formeaza obiectul unui proces inceput si neterminat, dar si cele in privinta carora se naste o contestatie serioasa si viitoare( dubius eventus litis) si indiferent de natura dreptului si de intentia cumparatorului de a-l revinde.[3]

In acceptiunea art.1403 C. civ. Lucrul se socoteste litigious cand exista proces sau contestatie asupra fondului dreptului in momentul cesiunii.

In cazul incalcarii interdictiei prevazute de art. 1309 C. civ. Sanctiunea este nulitatea absoluta - deoarece este intemeiata pe un motiv de ordine publica ( apararea prestigiului justitiei).

Potrivit art. 43 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti este interzis executorilor judectoresti sa dobandeasca direct sau prin personae interpuse , pentru ei sau pentru alti , bunurile ce au facut obiectul activitatii de executare silita.

Potrivit Constitutiei , cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale, la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin legea organica.

Intrucat incapacitatea priveste numai dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, rezulta ca cetatenii straini , apatrizi si persoanele juridice straine pot sa dobandeasca dreptul de proprietate asupra altor imobile, cu exceptia terenurilor, precum si alte drepturi reale asupra terenurilor , cum sunt dezmembramintele dreptului de proprietate privata, drepturi reale dee garantie sau dreptul de concesiune.

Fraudarea legii

Un act juridic este savarsit in frauda legii, cand anumite norme legale sunt folosite un in scopul in care au fost edictate , ci pentru eludarea altor norme legale imperative.[5]Ca urmare , frauda la lege un constituie o incalcare directa a legii, ci o nesocotire ocolita a acesteia.

Aceasta ipoteza de frauda a legii un trebuie confundata cu cauza ilicita. In situatia cauzei ilicite problema o constituie motivul pentru care partile au contractat , pe cand in cazul fraudei la lege chestiunea o constituie motivul pentru care partile au ales pentru a contracta , mai degraba acest angajament decat altul.[6]

Ineficacitatea totala a actului fraudulos si-a gasit expresia in adagiul fraus omnia corrumpit.

A frauda legea inseamna a eluda prescriptiile ei, care sunt aplicabile raportului juridic al partilor , concretizata in adoptarea unor mijloace licite in aparenta , dar indreptate impotriva obligatiilor impuse de norma juriica.

Rezulta ca frauda la lege contine doua elemente distincte:un element material (obiectv) si un element intentional (subiectiv) .

Elementul material consta in procedeul folosit , care prin el insusi un e contrar legii. Elementul intentional cuprinde esenta fraudei: eludarea sau sustragerea de la aplicarea textului de lege determinat.

Frauda se deosebeste , de asemenea esential de dol - viciu de consimtamant , desi are un element comun cu acesta : reaua credinta a autorului. .

In timp ce dolul se exercita fata de una din partile actului juridic al carui consimtamant il viciaza , frauda se savarseste de parti in dauna tertilor sau in scopul fraudarii legii, in vederea obtinerii unui folos injust.

In teresul de a distinge frauda de dol rezida, printre altele, in faptul ca cea dintai este sanctionata cu nulitatea absoluta a actului juridic, in timp ce aceasta din urma atrage nulitatea relativa.

Astfel intr-o decizie se arata:,, In aplicarea art. 5 alin(2) din Decretul-Lege nr. 61/1990, incheierea contractului de vanzare -cumparare a unei locuinte, numai de unul dintre chiriasi si cu excluderea altora, care au dobandit din drepturi locative proprii asupra aceluiasi apartament, reprezinta o manopera dolosiva savarsita in mod vadit in vederea unei fraude la lege si trebuie sanctionata cu nulitatea absoluta a operatiunii juridice".

Instantele judecatoresti au avut prilejul sa desfiinteze acte juridice frauduloase in domeniul transmisiunilor cu titlu oneros.

Astfel s-a decis ca instrainarea unui bun despre care partile stiu ca apartine unei alte persoane si totusi il vand si, respectiv, il cumpara, cu rea-credinta, in frauda drepturilor adevaratului proprietar este lovit de nulitate absoluta. In consecinta, tertul prejudiciat (verrus dominus) poate obtine invalidarea vanzarii, prin actiunea in nulitate , fara a fi obligat sa recurga la actiunea in revendicare.

Jurisprudenta a mai decis astfel :,, Cumparatorul un poate beneficia de prezumtia bunei credinte, in cazul in care contractul de vanzare-cumparare a fost incheiat prin fraudarea legii , pe baza actelor falseprezentate de vanzator , sanctionate definitiv de instante penale."[10]

In doctrina[11], s-a aratat ca fraudarea legii este unul din scopurile pentru care este utilizata simulatia.

Pentru a determina daca s-a recurs la simulatie in vederea fraudarii legii, trebuie cercetat scopul simulatiei.

Cand se recurge la simulatie pentru fraudarea legii ,scopul simulatiei si deci cauza mediata a acordului simulatoriu , este creearea unei aparente care sa ascunda violarea legii si sa creeze iluzia respectarii ei; actul secret este contrar legii, in timp ce actul legal e perfect legal. Cum o astfel de cauza un poate fi decat ilicita , insensul art. 968 C. civ. , sanctiunea care se impune este nulitatea absoluta a intregului ansablului simulatoriu.[12]

Unul dintre textele care sanctioneaza expres simulatia cu nulitatea art. 812 C. civ. sugereaza nulitatea intregii operatiuni juridice a simulatiei , atunci cand prevede ca dispozitiile in favoarea unui incapabil sunt nule, fie ele deghizate sub forma unui contract oneros fie facute in numele unor persoane unterpuse.

De asemenea , daca incalcarea interdictiilor prevazute de art. 1308 C. civ. [ sub pedeapsa de nulitate un se pot face adjudecatari nici direct, nici prin persoane interpuse:1 tutorii , ai averiicelor de sub a lor tutela ; 2. mandatarii ai averii ce sunt insarcinatii sa vanda; 3. administratorii, ai averii comunelor sau stabilimentelor, incredintate , ingrijirii lor ; oficiantii publici( functionarii publici), ai averilor statului ale caror vanzari se fac printr-insii"] are loc ca urmare a utilizarii simulatiei prin persoana interpusa , atunci cand este vorba de o simulatie in scopul fraudarii legii( a art. 1308 C. civ. ) , iar sanctiunea care se impune este cea a nulitatii absolute pentru frauda la lege, nulitate care va afecta atat actul real,secret cat si actul public, mincinos.

Aceeasi sanctiune se impune si in cazul art. 1309 C. civ. atunci cand intredictia prevazuta de acest articol este incalcata, prin intermediul unor simulatii( in forma interpunerii de persoane sau a conventiei de prete- nom)

In materia liberalitatilor, fraudarea legii o putem intalnii in materia cotitatii disponibile speciale a sotului supravietuitor in concurs cu copii dintr-o casatorie anterioara a defunctului.[13]

Art. 939 C. civ. prevede ca'' barbatul sau femeia avand copii dintr-un alt maritagiu, va trece in al doilea sau subsecvent maritagiu, un va putea darui sotului din urma decat o parte egala cu partea legitima a copilului ce a luat mai putin si fara ca , nici intr-un caz , donatiunea sa treaca peste cuartul bunurilor".

Acest text urmareste ocrotirea copiilor defunctului pe care i-a avut inainte de incheierea ultimei casatorii, impotriva influentelor si presiunilor pe care sotul din ultima casatorie (mama sau tatal vitreg) ar putea sa le exercite asupra parintelui recasatorit determinandu-l pe acesta sa faca liberalitatii in detrimentul copiilor.

De aceea ,art. 940 C.civ. prevede sanctiunea unor astfel de conduite,, Sotii un pot sa-si daruiasca indirect mai mult decat s-a aratat mai sus. Orice donatiune deghizata sau facuta unor persoane interpuse este nula.

Art. 941 reglementeaza o prezumtie absoluta de interpunere de persoane:,, sunt reputate persoane interpuse copiii ce sotul donator are din alt mariaj, asemenea sunt reputate si rudele sotului donator, la a caror ereditate ( mostenire) acesta este chemat in momentul donatiunii".

Sanctiunea utilizarii simulatiei in asemenea cazuri un este doar reductiunea liberalitatii excesive pana la limita cotitatii disponibile, ci nulitatea absoluta si totala a liberalitatii, potrivit art. 940 alin (2) C. civ. Sanctiunea nulitatii absolute vizeaza, in primul rand , fraudarea legii( a art. 939 C. civ.) si fraudarea intereselor copiilor din alta casatorie.

Frauda la lege trebuie dovedita de cel care o invoca.Proba poate fi facuta prin orice mijloace , inclusiv martori si prezumtii.

Lipsa totala a consimtamantului

Din definitia actului juridic rezulta ca esenta acestuia consta in manifestarea de vointa facuta in scopul producerii efectelor juridice.

In dreptul nostru civil, vointa juridica, este carmuita de doua principii:

principiul autonomiei de vointa;

principiul vointei interne

Cu privire la principiul autonomiei de vointa acesta un este absolut.Codul nostru civil contine dispozitii privitoare la limitele libertatii contractuale.

Astfel , potrivit art. 969. C. CIV. ,, Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante" . Art. 5 C.civ. dispune : ,, nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri ''

Din aceste doua dispozitii legale rezulta sintetic continutul principiul libertatii actelor juridice civile, si anume : daca se respecta legea si regulile de convietuire sociala (morala si ordinea publica) subiectele de drept civil sunt libere sa incheie conventii ori sa faca acte juridice bilaterale.

Principiul vointei reale

In dreptul civil, in mod traditional exista doua conceptii cu privire la principiul vointei reale (interne) :

conceptia subiectiva potrivit careia trebuie sa dam prioritate vointei interne

conceptia obiectiva in conformitate cu care se acorda prioritate vointei declarate

Codul nostru civil a consacrat principiul vointei interne.

Astfel, art. 977 C. civ. prevede ca : ,, interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar un dupa sensul literal al termenilor.".

De asemenea , art. 1175 C. civ. dispune ca ,, actul secret care modifica actul public un poate avea putere decat intre partile contractante si succesorii lor universali, un asemenea act un poate avea nici un efect in contra altor persoane". Rezulta ca in materie de simulatie , intre parti produce efecte actul secret care este real corespunzator deci vointei declarate.

Un alt argument de text in sprijinul prioritatii vointei reale il reprezinta art. 953 C.civ , potrivit caruia,, consimtamantul un este valabil cand este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol".Din aceasta dispozitie rezulta ca manifestarea de vointa este producatoare de efecte juridice, daca a fost libera si constienta , adica reala, iar un si atunci cand a fost alterata , printr-un viciu de consimtamant.[14]

Codul nostru civil stabileste insa si exceptii de la principiul vointei interne.

In caz de simulatie, tertilor de buna credinta un le poate fi opus actul juridic secret ce corespunde vointei reale a partilor, ci numai actul juridic aparent, intrucat numai acesta poate fi cunoscut de terti( terti de buna credinta sunt idreptatiti sa invoce, in favoarea lor si impotriva partilor, efectele actului juridic secret)

A doua exceptie se desprinde din dispozitiile art 1191 alin (2) C.civ. , in sensul ca ar fi posibil ca vointa consemnata in scris sa un fie cea reala si totusi aceasta vointa isi va produce efectele, cu toate ca vointa reala s-ar putea stabili prin declaratiile unor martori, dar textul de lege un permite aceasta

1.3.2 Definitia consimtamantului

Prin consimtamant se intelege exteriorizarea hotararii de a incheia un act juridic civil. Pentru a fi valabil , consimtamantul trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

a)      sa provina de la o persoana cu discernamant;

b)      sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice;

c)      sa fie exteriorizat;

d)      sa un fie alterat de vreun viciu de consimtamant .

Prima si ultima cerinta a consimtamantului- acelea de a proveni de la o persoana cu discernamant si de a un fi alterat de vreun viciu de consimtamant le vom analiza in sectiunea privitoare la cauzele de nulitate relativa.

a) Consimtamantul trebuie dat cu intentia de a produce efecte juridice

Astfel intentia de a produce efecte juridice lipseste atunci cand:

manifestarea de vointa a fost facuta in gluma ( jocandi causa )

cand manifestarea de vointa a fost facuta sin prietenie sau din simpla curtoazie

cand manifestarea de vointa a fost facuta cu o rezerva mentala ( reservatio mintalis) , cunoscuta de destinatarul acesteia

cand manifestarea de vointa este foarte vaga

b) Consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat

Pentru a deveni consimtamant , vointa juridica trebuie sa fie exteriorizata.

Vointa reala neexteriorizata nu produce efecte juridice , deoarece nu poate fi cunoscuta.

Lipsa totala a consimtamantului la incheierea actului juridic atrage nulitatea absoluta a acestuia ca sanctiune care lipseste actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate,, pentru incheierea sa valabila".[15]

Intr-o alta decizie[16], cu privire la lipsa consimtamantului se subliniaza: ,, In cazul in care , la incheierea actului de partaj ( conventia de imparteala) , a lipsit unul din erezi, rezulta ca un a existat consimtamantul acestuia.Lipsa consimtamantului un poate fi altfel sanctionata in aceasta situatie decat cu nulitatea absoluta, pentru urmatoarele considerente:

consimtamantul reprezinta o conditie esentiala pentru validitatea unei conventii, astfel cum prevede art. 948 C.civ. ,motiv pentru care lipsa acestei conditii de validitate un poate atrage decat inexistenta valabila a actului , cu alte cuvinte actul este nul, un poate produce nici un efect;

existenta consimtamantului tuturor comostenitorilor constituie o conditie absolut necesara si de validitate a conventiei de imparteala, astfel cum rezulta dininterpretarea art 730 C. civ. In lipsa consimtamantului unuia dintre mostenitori, imparteala un se poate face in mod voluntar , fiind necesara sesizarea instantei."

Lipsa obiectului actului juridic

O alta cauza de nulitate obsoluta este lipsa obiectului actului juridic.

Potrivit art. 948 C.civ. - una din conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii este si (.) un obiect determinat.

Prin obiect al actului juridic se inteleg actiune sau inactiunile la care sunt idrtuite ori de care acestea sunt tinute.[17]

Facand referire la conventii, art.962 C.civ. precizeaza ca:,, obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una dintre ele se obliga".

Cerintele de valabilitate ale obiectului juridic

Pentru a fi valabil, obiectul oricarui act juridic civil trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

a)      sa existe;

b)      sa fie in circuitul civil;

c)      sa fie determinat sau determinabil ;

d)      sa fie posibil ;

e)      sa fie licit si moral .

a)      Obiectul actului juridic trebuie sa existe

Aceasta conditie este prioritara , in sensul ca , daca nu este indeplinita, nu se mai pune problema celorlalte conditii de valabilitate a obiectului.

Pentru aplicarea acestei conditii tre buie sa retinem:

1. daca bunul ce formeaza obiectul actului juridic a existat, dar un mai exista la data incheierii actului ( fiind vorba de res certa) , un asemenea act un este valabil;
2. bunul existent la data incheierii actului indeplineste conditia pe care o avem in vedere;
3. bunurile viitoare pot forma obiect valabil al actului juridic , cu exceptia succesiunilor viitoare.

b)      Obiectul sa fie in circuitul civil

Art. 963 C.civ. foloseste urmatoarea formulare :,, lucrurile sa fie in comert''. O aplicatie a art. 963 C.civ. este art. 1310 C.civ. care prevede :,, Toate lucrurile care sunt in comert pot sa fie vandute , afara numai daca vreo lege a oprit aceasta.''

Lucrurile cu privire la care legea stabileste ca nu sunt in circuitul civil neputand fi instrainate sau dobandite prin act juridic , nu pot forma obiect al unui act valabil.

Sunt scoase din circuitul civil unele lucruri periculoase : arme si munitii ( Legea nr.295/2004 ) , stupefiante ( Legea nr. 339/2005 si O.U.G. nr. 195/2005).

Incheierea actului cu nerespectarea acestor conditii determina nulitatea absoluta a acestuia.

In sens larg[18] ( lato sensu), prin circuitul civil se intelege totalitatea actelor si faptelor juridice in virtutea carora se nasc raporturi de drept civil. In sens restrans, circuitul civil se reduce la actele si faptele juridice susceptibile sa conduca la instrainarea sau dobandirea valabila a unui drept ori bun .

Bunurile aflate in circuitul civil se impart la randul lor , in doua subcategorii:

bunuri care pot circula liber , neingradit ( intra aici toate bunurile alienabile care un se dobandesc in conditii restrictive);

bunuri care pot circula in conditii restrictive in sensul ca pot fi dobandite, detinute ori instrainate conditional.

Din aceasta categorie fac parte de exemplu:

armele si munitiile[20]

materialele explozive[21]

produsele si substantele stupefiante[22]

deseurile toxice[23]

metalele si pietrele pretioase si semipretioase[24]

obiectele de cult[25]

Nu pot forma obiect al actului juridic civil bunurile scoase din circuitul civil (inalienabile) si de asemenea nici starea si capacitatea persoanei (statutul civil al persoanei fizice sau juridice) si nici celelalte drepturi subiective (nepatrimoniale).

In doctrina[26] s-a mai facut o precizare si anume ca un trebuie confundate cauzele de inalienabilitate cu cele de incapacitate ,deoarece, in timp ce capacitatea este instituita intuitu personae ( in considerarea persoanei aflate in situatii speciale), inalienabilitatea deopotriva este instituita intuitu rei ( in considerarea anumitor bunuri);

Nesocotirea interdictiilor de instrainare legale si a conditiilor restrictive de circulatie a diferitelor bunuri atrage , in principiu , nulitatea absoluta a actului.

c)      Obiectul sa fie determinat sau determinabil

Aceasta cerinta este prevazuta ata de art. 948 pct. 3 C.civ., care vorbeste despre ,, un obiect determinat" ca o conditie esentiala pentru validitatea unei conventii, cat si de art.964 C.civ. , care stabileste ca obligatia trebuie sa aiiba de obiect un lucru determinat cel putin in specia sa. Cand obiectul actului juridic il constituie un bun individual determinat ( res certa) , aceasta conditie este indeplinita prin ipoteza.

Conditia trebuie indeplinita insa si atunci cand obiectul actului priveste bunuri generice (res genera) . In aceasta situatie cerinta este indeplinita prin stabilirea precisa a cantitatii , calitatii etc.

d)      Obiectul sa fie posibil

Aceasta cerinta de valabilitate a obiectului actului juridic decurge din regula de drept potrivit careia nimeni un poate fi obligat la imposibil- ad impossibilium, nulla obligatio.

Imposibilitatea obiectiva echivaleaza practic cu lipsa obiectului, ceea ce duce la nulitatea absoluta a actului juridic.[28]

Aceasta conditie a obiectului actului juridic trebuie inteleasa in sensul ca este vorba despre o imposibilitate absoluta: actiunea ce formeaza obiectul obligatiei un poate fi realizata de nimeni.

Cand obiectul este imposibil numai pentru debitor , iar un si pentru alta persoana , actul juridic are un obiect valabil (in caz se neexecutare , debitorul va fi tinut sa-l despagubeasca pe creditor).

e)      Obiectul actului juridic trebuie sa fie licit

Aceasta cerinta a obiectului este indeplinita ori de cate ori aceasta este in concordanta cu legile imperative referitoare la ordinea publica , sociala,etc.

Interdictia trebuie sa rezulte din lege , dar ea poate rezulta si numai din spiritul ordinii de drept[30].

Lipsa cauzei

Notiunea de cauza

Art. 948 pct.4 C.civ. enumera printre conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii o ,, cauza licita".

Cauza actului juridic a fost definita ca fiind obiectivul urmarit la incheierea acstuia[31].

Cauza este o conditie de fond ,esentiala ,de validitate si generata a actului juridic civil.

Cauza este un element de natura psihologica, fiind determinata de vointa.

Functiile si utilitatea cauzei

Cauza are o dubla functie : pe de o parte , ea este un mijloc de ocrotire a vointei partii din actul juridic , iar pe de alta parte, ofera un instrument eficace de aparare a ordinii de drept si de asigurare a respectarii regulilor de convietuire sociala.

Cerand sa existe cauza, codul nostru civil, ocrteste partile impotriva unor obligatii lipsite de scop justificativ. In temeiul acestei conditii legale partea interesata poate obtine desfiintarea obligatiei fara cauza ori intemeiata pe o cauza falsa.

Totodata , pretinzand ca obligatia sau actul juridic sa aiba o cauza licita si morala, legea civila salvgardeaza interesul public, care impune ca libertatea de vointa a partilor la incheierea actelor juridice sa un fie utilizata intr-un scop potrivnic legii.

Caracterul unitar al cauzei in dreptul civil roman

Teoria cauzei in dreptul nostru are un carcter unitar, fara a deosebii intre actele cu titlu oneros si actele cu titlu gratuit . De asemenea in unanimitate , doctrina noastra de drept civil precizeaza cele doua elemente ale cauzei:

a)      scopul imediat ; care este reprezentarea sau considerarea contraprestatiei in contractele sinalagmatice, remiterea lucrului in contracte reale , intentia de a gratifica in actele cu titlu gratuit.

b)      Scopul mediat; este reprezentarea sau considerarea unei calitati sau fel de a fi a faptei sau a persoanei insasi a cocontractantului, cu conditia ca acest scop mediat care are un carcter concret subiectiv, variabil, de la caz la caz , la caeiasi categorie de acte , sa fi fost cunoscut sau de natura a fi cunoscut de cealalta parte.

Conditiile de valabilitate ale cauzei

Trebuie sa retinem in primul rand ca nu orice motiv avut in vedere de subiect in adoptarea deciziei de a incheia actul juridic face parte din notiunea de cauza . Este necesar sa fie vorba de un motiv determinant care sa constituie cauza impulsiva si determinanta a vointei.

In al doilea rand , in opinia majoritara , in actele juridice cu titlu oneros este necesar ca motivul determinant sa fi fost cunoscut ( sau sa fi putut fi cunoscut) se cealalta parte.

Aceasta conditie nu se cere la actele juridice cu titlu gratuit, caci desfintarea actului, in acest caz, nu produce direct o paguba( certat de damno vitando) ,ci doar ii lipseste de un avantaj gratuit pe contractant(certat de lucro captando).

a)      Cauza trebuie sa existe

Potrivit art. 966 C.civ. obligatia fara cauza() nu poate avea nici un efect.

Absenta cauzei impiedica foormarea actului juridic. De aceea un asemenea act este sanctionat cu nulitate absoluta. De exemplu daca intr-un contract de donatie lipseste intentia de a gratifica -animus donandi- contractul este nul. De asemenea este nul pentru lipsa cauzei , un contract real, daca lucrul nu a fost predat.

In contractele sinalagmatice, in care fiecare obligatie are drept cauza continutul obligatiei corelative, daca aceasta un exista( de exemplu : in momentul incheierii contractului de vanzare cumparare , lucrul ers pierit in totalitate si deci prestatia vanzatorului un se poate realiza) cealalta obligatie este fara cauza si prin urmare , contractul este nul.[33]

In contractele aleatorii, daca lipseste riscul- elementul aleatoriu- contractul este sanctionat cu nulitatea absoluta.

Astfel este nul contractul prin care s-a constituit o renta viagera in favoarea unei persoane care la momentul incheierii contractului era decedata ( art. 1641 C.civ.) sau care fiind suferinda de o boala a murit in interval de 20 de zile de la data contractului ( art.1645 C..civ.).

Daca o persoana se obliga sa repare o paguba, crezand ca este raspunzatoarepentru aceasta , cand in realitate nu-i incumba aceasta raspundere , obligatia pe care si-a asumat-o este fara cauza deci nula.

Cauza , in cazul contractului de donatie cuprinde asadar , in primul rand vointa de a darui animus donandi si apoi motivul care a hotarat pe dispunator sa faca liberalitatea , fara insa ca aceste elemente sa poata fi separate si examinate apoi izolat, ele formand un tot.

In practica judecatoreasca ,s-a mai statuat cu privire la cauza actului juridic in acest sens:,, Cauza actului juridic reprezinta un element component al vointei juridice, care inglobeaza in sine atat scopul direct al consimtamantului , care in contractele cu titlu gratuit este intentia de liberalitate, cat si scopul indirect, mediat,care este motivul subiectiv ,concret ,determinant al asumarii obligatiei(.)Lipsa intentiei de liberalitate in actele cu titlu gratuit atrage dupa sine sanctiunea nulitatii absolute a actului juridic, intrcat intr-o atare situatie se considera ca a lipsit,, animus donandi" , iar lipsa acestei vointe a impiedicat valabilitatea contractului de donatie in ceea ce priveste existenta cauzei".[34]

b)      Cauza sa fie reala

Cauza trebuie sa fie reala, adica sa un fie falsa.

Cauza eate falsa atunci cand exista eroare asupra scopului mediat( motivul determinant) .

Aceasta conditie a cauzei evidentiaza stransa legatura dintre admisibilitatea erorii-viciu de consimtamant ( error in substantiam si error in personam) si admisibilitatea ,, motivului determinant" ca scop mediat.[35]

Falsitatea cauzei imediate atrage nulitatea absoluta a actului juridic civil( art. 966C.civ.) in timp ce falsitatea cauzei mediate atrage anulabilitate acestuia.[36]

In ceea ce priveste cauza falsa , jurisprudenta a aratat urmatoarele:,, Cauza un este reala, ci falsa, atunci cand debitorul s-a obligat in credinta gresita a existentei cauzei, respectiv cand exista eroare asupra motivului determinant al asumarii obligatiei".[37]

Cauza ilicita sau imorala

Cauza ilicita sau imorala atrage, la randul ei, nulitatea absoluta a actului juridic.

Potrivit art. 966. C.civ. ,, Obligatia nelicita un poate avea nici un efect", iar art. 968 C.civ. prevede,, Cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice".

In practica s-a hotarat, de exemplu, cu privire la cauza ilicita,ca este lovit de nulitate absoluta, pentru cauza ilicita , contractul de vanzare cumparare incheiat in baza dispozitilor Legii nr. 112/1995, in conditiile in care partile cunosteau ca imobilul preluat de stat fara titlu a fost restituit fostului proprietar prin hotarare judecatoreasca anterioara intrarii in vigoare a Legii nr.112/1995.[38]

Nerespectarea formei cerute ad validitatem

In sistemul dreptului civil roman este consacrata, cu valoare de principiu , regula consensualismului : simpla manifestare de vointa este necesara, dar si suficienta pentru ca actul sa se nasca valid din punct de vedere al formei.

De la principiul consensualismului exista urmatoarele exceptii:

a)      forma ceruta ad validitatem;

b)      forma ceruta ad probationem;

c)      forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti;

Forma ceruta ad validitatem

Prin forma ceruta ad validitatem se intelege acea conditie de validitate esentiala , si speciala ,care consta in necesitatea indeplinirii formalitatilor prestabilite de lege , in lipsa carora, actul juridic nu s-ar putea incheia in mod valabil.

Forma ceruta ad validitatem este justificata de ratiuni ale legiuitorului cum ar fi:

pentru anumite acte juridice, forma speciala constituie un mijloc de control al statului asupra operatiunilor juridice care depasesc intereselor partilor (de exemplu, cazul instrainarii terenurilor);

pentru alte acte juridice , forma speciala reprezinta un mijloc de atentionare a partilor cu privire la consecintele importante ale actelor pe care le incheie (donatia , ipoteca conventionala)

in cazul altor acte, ca de exemplu testamentul, forma solemna este impusa pentru asigurarea deplinei libertati si certitudinii consimtamantului

Forma ceruta ad validitatem impune respectarea urmatoarelor cerinte:

Intregul continut al actului trebuie sa imbrace forma solemna ceruta de lege;

Actul aflat in interdependenta cu actul solemn trebuie sa imbrace si el forma solemna, chia daca , luat separat, un este un act solemn

Actul care determina ineficacitatea actului solemn trebuie sa fie solemn.

De la aceasta regula exista si exceptii : de exemplu, legatul cuprins intr-un testament poate si revocat, atat in forma solemna cat si tacit.

Aplicatii ale formei ad validitatem

Principalele acte juridice pantru care legea noastra pretinde forma ad validitatem de regula autentica, sunt urmatoarele:

donatia( art 813 C. civ. );

legatul(art. 858 c.civ.);

revocarea expresa a unui legat (art. 926 C.civ.);

acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar[art. 704 C.civ. si art 76 alin. (4) din legea nr. 36/1995]

renuntarea expresa la succesiune[ art.76 alin (4) din Legea nr. 36/1995];

subrogatia in drepturile creditorilor, consimtita de debitor( art. 1107 pct. 2 C.civ.);

ipoteca conventionala ( art. 1772 C.civ );

actele juridice intre vii de instrainare a terenurilor cu sau fara constructii, situate in intravilan sau extravilan( art. 2 din titlu x din Legea nr. 247/2005 privind circulatia juridica a terenurilor);

contractul de arendare[ art. 3 si art. 6 alin. (1) si (4) sin Legea nr. 16/1994 a arendarii[39]

contractul de administrare a fonului forestier din proprietatea privata a persoanelor fizice sau persoanelor juridice (art. 13 din Legea nr. 46/2008)

actele constitutive ale asociatilor si fundatiilor fara scop patrimonial ( art. 6 si art. 16 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, cu modificarile ulterioare);

consimtamantul scris de a dona tesuturii sau organe umane in scop terapeutic( art.144,150 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii);

consimtamantul parintelui firesc , dat prin act autentic notarial , in cazul adoptiei copilului sau de catre celalalt sot [art. 15 alin (2) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei];

actele de mecenat , incheiate in forma autentica,[art. 1 alin(4) din Legea nr. 32/1994, cu modificarile ulterioare ];

contractul de voluntariat[ atr. 8 alin(1) din Legea nr. 195/2001, republicata];

contractul de garantie reala mobiliara[ art. 14 alin(2) din titlul VI al Legii nr. 99/1999];

Sanctiunea lipsei formei ad validitatem este in regula generala- nulitatea absoluta a operatiunii.

Art. 1171 C.civ. prevede :,, Actul autentic este acela care s-a facut cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public, care are drept de a functiona in locul unde s-a facut actul".

Nerespectarea ordinii publice si bunelor moravuri

Potrivit art. 5 C.civ. ,, un se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri".

Ordinea publica si bunele moravuri inseplinesc amandoua aceeasi functie : sunt interdictii sociale care restrang libertatea contractuala. Ele indica faptul ca exista - mai presus de interesele particulare- interese generale, pe care prin vointa lor , partile un le pot nesocoti.   

Ordinea publica marcheaza suprematia regulilor ce protejeaza interesele generale asupra regulilor conventionale, inspirate de interese particulare.

Contractul are putere de lege , cu exceptia cazului in care intra in contradictie cu o norma de ordine publica. In alti termeni, ordinea publica se intemeiaza pe o ierarhie de valori. Ea atesta ca intr-un sistem juridic , exista o ordine cu o valoare superioara , care este plasata deasupra intereselor ce vizeaza conventiile particulare si al carui respect este necesar pentru coeziunea societatii.

Astfel ordinea publica clasica se refera la valori imuabile, precum statul, familia, individul, insa aceste valori isi modifica ierarhia in timp, in raport cu evolutia sociala si economica.

Este ilicit obiectul contractului care contravine regulilor de ordine publica ce intereseaza organizarea constitutionala administrativa si judiciara a statului. E nula conventia care urmareste sa influenteze votul electoratului , spre exemplu in alte modalitati decat cele prevazute de lege; de asemenea este nul contractul care are ca obiect demisia unui functionar de stat.

In mod traditional sunt nule toate conventiile care aduc atingere independentei si integritatii fizice a persoanei umane. Fiecare individ este intr-o mare masura stapanul corpului sau: dar aceasta putere este limitata totusi de ordinea publica si bunele moravuri.[40]

Incalcarea ordinii publice este sanctionata cu nulitatea absoluta a conventiei. Prin aceasta sanctiune societatea se apara contra initiativelor individuale care tind sa aduca atingere interesului general.

De asemenea , in diferite materii ale dreptului civil, s-a statuat prinsolutii de speta, ca sunt de ordine publica[41]:

Alienabilitatea ori inalienabilitatea bunurilor, ca si capacitatea ori incapacitatea persoanelor de a instraina;

Dispozitiile prohibitive cuprinse in art. 1191 alin(1) C.civ. dupa care dovada unui act juridic de valoarea pe care textul o arata nu se poate face decat prin act autentic sau sub semnatura privata. Prin urmare chiar daca partile au convenit admisibiblitatea probei cu martori, ea un poate fi administrata, deoarece se intemeiaza pe o cauza neingaduita de lege[42] ;

Valorile sociale afectate prin falsificarea unor inscrisuri oficiale. Ele un se rezuma la interesul uneia sau mai multor persoane, ci intereseaza ordinea publica, intrucat vizeaza siguranta circuitului civil;

Clauza de nerestituire a primelor inserate intr-un contract de asigurare asupra vietii. S-a decis ca o asemenea clauza constituie o conventie care vatama ordinea publica, pentru ca permite o imbogatire in dauna altuia, fara o justa cauza.

In doctrina s-a subliniat ca bunele moravuri la care se refera art. 5 C.civ. inseamna,, obiceiuri dobandite pentru bine"[43], statornicite in constiinta socetatii si aparate sau determinate delegile pozitive , ca reguli obligatorii de covietuire sociala.

In practica s-a decis de exemplu , ca in cazul in care un contract a profitat de ignoranta sau de starea de constrangere in care s-a aflat celalat , spre a obtine avantaje disproportionate fata de prestatia pe care a primit-o acesta din urma , conventia este contrara regulilor de convietuire[44].

Nerespectarea dreptului de preemtiune in cazurile anume prevazute de lege

Dreptul de preemtiune este definit ca fiind facultatea recunoscuta unei persoane sau entitati administrative , in virtutea unui contract sau a unei dispozitii legale, de a dobandi proprietatea unui bun , in cazul instrainarii sale , cu preferinta fata de orice alt cumparator.

In unele situatii , legea prevede expres ca nerespectarea dreptului de preemtiune atrage sanctiunea nulitatii absolute. Vom prezenta in continuare aceste cazuri:

Dreptul de preemtiune prevazut de Legea nr. 10/2001. Un prim caz de instituire a dreptului de preemtiune este cel prevazut de art. 17 care prevede ca :,, Locatarii imobilelor avand destinatiile aratate in Anexa 2 lit.a) si b) pct. 1, care face parte integranta din aceasta lege , au drept de preemtiune la cumpararea acestora''.

Anexa 2 lit.a) la lege precizeaza,,lista imobilelor ce intra sub incidenta art.16 sin Legea nr. 10/2001 republicata astfel:

imobilele ocupate de unitati de invatamant sin sistemul de stat ( gradinite ,scolii , licee, colegii scoli profesionale, scoli postliceale , institutii de invatamant superior) ;

imobilele ocupate de unitati sanitare si de asistenta medico-sociala din sistemul public( crese camine-spital pentru batrani , spitale , centre de plasament, case de copii);

imobilele ocupate de administratii financiare , trezorerii, ministere si alte autoritati ale administratiei publice centrale, parchete, judecatorii, tribunale, curti de apel,, politie, politie de frontiera, jandarmerii, servici publice comunitare pentru situatii de urgenta,sediivamale, arhive nationale, directiii judetene ,case de asigurari de sanatate,primarii, prefecturii, consilii locale si judetene, inspectorate scolare.

Imobile ocupate de institutii publice de cultura ( teatre,opere ,biblioteci ,muzee,filarmonici ,centre de cultura);

b)Imobile ocupate de sedii ale partidelor politice legal inregistrate.

Suntem in prezenta un drept de preemtiune instituit in favoarea acestor institutii, in ipoteza in care , urmare a reconstiuirii drptului de proprietate in natura catre fostii proprietari , in conditiile stabilite de art. 16 din Legea nr. 10/2001 republicata,si care, in situatia in care intentioneaza sa vanda aceste imobile, trebuie sa respecte dreptul de preemtiune , la cumpararea acestor imobile in favoarea titularilor la care am facut referire, enumerarea fiind exhaustiva[45].

Un al doilea caz este reglementat de art. 19 din Legea nr. 10/2001 si are in vedere situatia imobilelor constructii carora le-au fost adaugate pe verticala sau pe orizontala noi corpuri.

Potrivit art. 19 alin(3) , detinatorul suprafetei adaugate imobilului preluat are drept de preemtiune la cumpararea suprafetei restituite fostului proprietar sau, dupa caz mostenieorului acestuia .

Spre deosebire de ipoteza art. 17 care prevedea in mod exhaustiv titularii dreptului de preemtiune, in situatia prevazuta de art. 19 alin(3) , titular al acestui drept, la cumparare, este detinatorul suprafetei adaugate , indiferent de calitatea acestuia ( persoana fizica, persoana juridica de drept privat sau institutie publica).

Este situatia in care la imobilul ce a fost preluat abuziv fostului proprietar, au fost efectuate adaugiri , iar reconstituirea dreptului de proprietate s-a facut doar asupra parti di imobil efectiv preluate de stat.

In aceasta ipoteza , daca fostul proprietar sau mostenitorul acestuia doreste sa vanda imobilul ce i s-a restituit , trebuie sa respecte dreptul de preemtiune al detinatorului suprafetei adaugate .

Art. 19 alin(4) insa prevede si un drept de preemtiune in favoarea noului proprietar al suprafetei restituite in ipoteza in care detinatorul suprafetei adaugate dupa trecerea imobilului in proprietatea statului doreste sa vanda.

Un al reilea caz este cel prevazut de alin(2) si (3) al art. 42 sin Legea nr. 10/2001 ,republicata . Acest artical instituie un drept de preemtiune la vanzare si detinatorilor cu titlu valabil a imobilelor cu alta destinatie decat cea de locuinta , care nu au fost restituite.

Din art.42 alin(1) rezulta ca aceste imobile isi pastreaza regimul juridic anterior: raman in proprietatea unitatii administrativ-teritoriale, in raza careia sunt situate si in administrarea persoanei juridice care le detine.

Potrivit art. 42 alin(3) din lege, imobilele cu destinatia de locuinta care un au fost restituite , se pot instraina, titularul contractului de inchiriere asupra unui asemenea imobil, avand un drept de preemtiune la cumparare.

In situatia in care instrainarea se face catre chiriasi,, legislatia in vigoare'' potrivit careia se va efectua vanzarea o constituie Legea nr. 112/1995.

O chestiune pe care o ridica aplicarea art 42 alin(3) din Legea nr. 10/2001 este aceea ca , instituind dreptul de preemtiune pentru chiriasi la instrainare , per a contrario, legiuitorul statueaza ca daca chiriasul un isi exercita acest drept , imobilul cu destinatie de locuinta ocupat de chirias va putea fi vandut insa se data aceasta in conditiile dreptului comun[46].

Instrainarea prin vanzare-cumparare a imobilelor cu incalcarea dreptului de preemtiune este nulitatea[art.17 alin(4) din Legea nr. 10/2001].Este vorba de nulitate absoluta , sintagma ,,nulitate" folosita de legiuitor, nelasand loc de vreo interpretare.

In literatura juridica s-a aratat ca sanctiunea nulitatii absoluta instituita pentru nerespectarea dreptului de preemtiune in ipoteza Legii nr. 10/2001 este excesiva[47], avand in vedere caracterul impresciptibil al actiunii in nulitate absoluta . Suntem si noi de acord cu aceasta parere si aprciem pentru stabilitatea circuitului civil , avand in vedere si ca prin dispozitiile analizate se apara prin interese particulare , mai patrivita ar fi fost sanctiunea nulitatii relative , consecinta fiind prescrierea dreptului la actiune in termenul prevazut de lege.

Potrivit art. 12 lit. d) :,, Intreprinderile mici si mijlocii au drept de preferinta la cumpararea activelor disponibile ale regiilor autonome, socetatilor/ companiilor nationale , precum si ale societatilor comerciale cu capital majoritar de stat , aflate in vecinatatea imediata a activelor pe care le detin in proprietate. Dreptul de preferinta se poate exercita prin depunerea unei solicitari in acest sens , in termen de 30 de zile calendaristice se la data inscrierii activului pe listele curinzand activele disponibile prevazute la art.13 alin(4) . Este interzis sub sanctiunea nulitatii absolute , transferul in orice mod al dreptului de proprietate asupra activului disponibil, fara acordarea dreptului de preferinta".

De asemenea , potrivit art.12 lit.e) ,, Intreprinderile mici si mijlocii au prioritate la cumpararea activelor disponibile ale regiilor autonome , societatilor/companiilor nationale, precum si ale societatilor comerciale cu capital majoritar de stat. In termen de 30 de zile de la primirea unei solicitari in acest sens , regiilile autonome , societatile/companiile nationale, precum si societatile comerciale cu capital majoritar de stat vor organiza o prima licitatie deschisa cu strigare doar pentru intreprinderile mici si mijlocii.

Potrivit art. 35 alin(1) si (7) din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniul national cultural mobil care prevad (1) Vanzarea publica a bunurilor culturale mobile, clasate ,aflate in proprietate privata , sau intermedierea vanzarii se efectueaza numai prin agentii economici autorizati cu respectarea prevederilor prezentei legii(.)

(7) Agentii economici autorizati sa comercializeze bunuri culturale mobile sunt obligati ca, in termen de 3 zile de la data inregistrarii in registrul propriu a bunurilor clasate in tezaur , sa comunice in scris directiei pentru cultura , culte si patrimaniul cultural national judetene, respectiv a municipiului Bucuresti , in a carei raza teritoriala isi au sediul , punerea acestora in vanzare , precum si dupa caz sa transmita un exemplar al catalogului editat in scopul organizarii unei licitatii publice , indiferent daca bunurile scoase la licitatie sunt sau nu sunt clasate in patrimoniul cultural".

Conform art. 36 alin(1)-(3) si (5) sin acelasi act normativ :

Bunurile culturale mobile ,proprietate a persoanelor fizice sau juridice de drept privat , clasate in tezaur , pot face obiectul unei vanzari publice numai in conditiile dreptului de preemtiune de catre statul roman , prin Ministerul Culturii si cu respectarea dispozitiilor art. 35 alin(7).

Directiile judetene pentru cultura si patrimoniul cultural national sunt obligate sa transmita Ministerului Culturii , in termen de 3 zile de la primirea comunicarii scrise a agentului economic autorizat , inregistrarea privind punerea in vanzare a unui bun cultural mobil clasat in tezaur.

Termenul de exercitare a dreptului de preemtiune al statului este de maxim 30 de zile , calculat de la data inregistrarii comunicarii prevazute de alin(2) , iar valoarea de achizitionare este cea negociata cu vanzatorul sau agentul economic autorizat ori cea rezultata din licitatia publica(.)

Nerespectarea dispozitilor alin(1) atrage nulitatea absoluta a vanzarii".

Fata de aceste prevederi, subliniem urmatoarele[48]:

dreptul de preemtiune este recunoscut doar pentru bunurile culturale mobile clasate in tezaur;

dreptul de preemtiune se poate exercita numai in cazul vanzarilor publice , iar un si in ipoteza vanzarilor incheiate in urma negocierii directe.

Titular al dreptului de preemtiune este statul . Prin derogare de la dreptul comun , acesta nu isi exercita dreptul prin intermediul Ministerului Finantelor ci prin Ministerul Culturii.

Daca proprietarul si-a manifestat intentia de a vinde bunul prin vanzare publica si s-a adresat unui agent economic autorizat, titularul poate exercita dreptul de preemtiune in una din urmatoarele forme prin negociere directa cu agentul economic autoriza, care organizeaza vanzarea sau prin negociere directa cu vanzatorul ori prin participarea la licitatie publica .

Sanctiunea nerespectarii dreptului de preemtiune este nulitatea absoluta a contractului , intrucat sunt incalcate norme juridice ce ocrotesc un interes general.

Admiterea actiunii in constatarea nulitati absolute are acesect intoarcerea bunului in patrimoniul vanzatorului.

1.10 Lipsa capacitatii de folosinta a persoanei juridice si nerespectarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta

1.10.1 Notiune si caractere

Capacitatea de folosinta a persoanei juridice un este definita in legislatia noastra. In doctrina, capacitatea de folosinta a persoanei juridice a fost definita ca fiind acea parte a capacitatii civile a subiectului colectiv de drept civil, care consta in aptitudine sa de a avea drepturi si obligatii civile .

Capacitatea de folosinta are urmatoarele caractere juridice: legalitate, inalienabilitate, intangibilitate, generalitate si specialitate.

Legalitatea capacitatii de folosinta a persoanei juridice inseamna insusirea acesteia de a fi instituita numai de catre lege de a i se stabili inceputul, continutul si incetarea , doar prin norme legale.

Prin inalienabilitatea capacitatii de folosinta a persoanei juridice se intelege acestei capacitati de a un putea fi instrainata sau cedata si de a un se putea renunta la ea nici macar in parte .

Intangibilitatea capacitatii de folosinta a persoanei juridice este caracteristica acesteia de a un i se putea aduce limitari ( ingradiri ) decat in cazurile si conditiile prevazute expres de lege.

Prin generalitatea ,capacitatii de folosinta a persoanei juridice se intelege acel carcter care consta in aceea ca , prin aceasta capacitate se exprima aptitudinea abstracta a acesteia, de a avea drepturi subiective civile si obligatii civile in general, fara a avea o enumerare limitativa a lor.

Carcter juridic distinctiv al capacitatii de folosinta a persoanei juridice il constituie specialitatea si consta in insusirea acesteia de a cuprinde doar posibilitatea aubiectului colectiv de drept civil de a avea acele drepturi si obligatii civile , care se circumscriu principiului specialitatii capacitatii de folosinta apersoanei juridice , adica acelea care sunt in acord cu scopul pentru care persoana juridica a fost infiintata.

1.10.2 Inceputul capacitatii de folosinta a persoanei juridice

Potrivit art.32 din decretul nr. 31/1954:,, Persoanele juridice sunt supuse inregistrarii sau inscrierii, daca legile care le sunt aplicabile reglementeaza aceasta inregistrare sau inscriereiar art. 33 din acelasi act normativ dispune:,, (1) Persoanele juridice care sunt supuse inregistrarii au capacitatea de a avea drepturi si obligatii de la data inregistrarii lor.

(2) Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi si obligatii dupa caz , potrivit dispozitiilor art. 28 , de la data actului de dispozitie care le infiinteaza , de la data recunoasterii ori a autorizarii infiintarii lor sau de la data indeplinireii oricarei alte cerinte prevazute de lege.

Distinctia dintre persoanele juridice supuse inregistrarii si persoanele juridice supuse inscrierii este urmatoarea: astfelpentru persoanele juridice supuse inregistrarii, capacitatea de folosinta incepe de la data inregistrarii , in schimb pentru celelalte persoane juridice , capacitatea de folosinta incepe in functie de modul de infiintare se aplica :

data de dispozitie care le infiinteaza ;

data recunoasterii actului de infiintare;

data autorizarii infintarii;

data indeplinirii altei cerinte pe care legea o prevede ,dupa caz;

1.10.2 Determinarea inceputului capacitatii de folosinta pe categorii de persoane juridice

Capacitatea de folosinta incepe de la data inscrierii la organele de stat competente pentru urmatoarele persoane juridice:

asociatiile de proprietari [ art.6 alin.(4) din Legea nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari prevede : Asociatia de proprietari dobandeste personalitate juridica in baza incheierii judecatorului delegat desemnat la organul financiar local de catre presedintele judecatoriei in a carei cimcurscriptie teritoriala se afla cladirea.

Capacitatea de folosinta incepe de la data inscrierii in registrul special destinat , tinut de instantele judecatoresti, pentru urmatoarele persoane juridice:

asociatiile si fundatiile fara scop patrimonial [ art. 8 alin(1) , art. 17 alin.(1) si art. 36 alin(1) din O.G. nr 26/2000]:

* art. 8 alin(1) prevede ca :,, asociatia devine persoana juridica

din momentul inscrierii ei in registrul asociatiilor si fundatiilor".

*art 17 alin (1) ,, fundatia dobandeste personalitate juridica prin inscrierea sa in regisstru asociatiilor si fundatiilor, aflat la grefa judecatoriei in a carei circumscriptie teritoriala isi are sediul".

* art. 36 alin (1) din acelasi act normativ prevede ca ,, sederatia devine persoana juridica din momentul inscrierii sale in registrul federatiilor aflat la grefa tribunalului in circumscriptia careia federatia urmeaza sa isi aiba sediul.

asociatiile, federatiile, uniunile judetene si nationale ale organizatiilor cooperatiste [ art. 60 alin(1) din Legea nr. 566/2004 , art. 91 alin (3) din Legea nr. 1/2005]. Potrivit art. 14 alin(3) din Legea nr 566/2004 ,, coperativa agricola este persoana juridica de la data inregistrarii in registrul comertului de pe langa Tribunalul in a carei raza teritoriala acesta isi are sediul ;

sindicatele (art 18 din Legea NR. 54/2003 ) prevede : ,, organizatia sindicala dobandeste personalitate juridica de la data inscrieri in registrul special prevazut la art 17 alin.(1) a hotararii judecatoresti definitive de admitere a cererii".

Capacitatea de folosinta incepe de la data inmatricularii in registrul comertului pentru urmatoarele persoane juridice:

regiile autonome - potrivit art. 17 din Legea nr. 26/1990 - cererea de inmatriculare a regiei autonome trebuie facuta in 15 zile de la data actului de infiintare;

societatile comerciale - atat cele supuse Legii nr. 15/1990 cat si cele supuse Legii nr. 31/1990;

societatile cooperative - potricit art. 14 alin(9) din Legea 1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei.

De la data actului de dispozitie care le infiinteaza incepe capacitatea de folosinta a persoanelor juridice de stat;

De la data ramanerii definitive sau irevocabile a hotararii judecatoresti de admitere a inregistrarii incepe capacitatea de folosinta pentru partidele politice - art. 22 din Legea nr. 14/2003.

1.10.3 Inceputul capacitatii de folosinta restransa

Art. 33 alin(3) din Decretul nr. 31/1954 recunoaste persoanei juridice si o capacitate de folosinta anticipata , necesara pentru infiintarea sa valabila .

Capacitatea de folosinta anticipata incepe cu indeplinirea primului act de constituire a viitoarei persoane juridice . Astfel art. 33 alin(3) din Decretul nr. 31/1954 prevede:,, Cu toate acestea , chiar inainte de data inregistrarii ori de la data indeplinirii celorlalte cerinte care ar fi prevazute , persoana juridica are capacitate , chiar de la data actului de infiintare, cat priveste drepturile constituite in favoarea ei , indeplinirea obligatiilor si a oricarei masuri ce ar fi necesare , dar numai intrucat acestea sunt cerute pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil

Asa cum rezulta din aceasta dispozitie legala , persoana juridica are capacitate de folosinta restransa de indata ce actul sau de infiintare a fost incheiat de cei care o fondeaza deci inainte de dobandirea personalitatii juridice propriu-zise[50].

Legea reglementeaza un caz special in care fundatiile se bucura de capacitatea de folosinta anticipata, si anume de constituirea fundatiilor prin testament[51].

Daca fundatia dobandeste personalitatea juridica dupa decesul fondatorului efectele liberalitatilor facute in favoarea fundatiei anterior constituirii ei se produce de la data actului se vor produce de la data actului constituitiv perntru fundatiile infiintate prin acte intre vii, si de la data mortii testatorului pentru fundatiile infiintate prin testament.

Un toate persoanele juridice sunt susceptibile sa dobandeasca o capacitate de folosinta restransa , ci numai de acelea a caror infiintare presupune un proces format din mai multe faze.

1.10.4 Principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice

Po trivit art 32 din Decretul nr. 31/1954 ,, persoana juridical nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilitit prin lege, actul de infiintare sau statut.

Orice act juridic care un este incheiat in vederea realizarii acestui scop este nul.

In doctrina principiul specialitatii capacitatii de folosinta , a persoanei juridice a fost definit ca fiind aceea regula de drept civil potrivit careia , persoana juridica un poate avea decat acele drepturi si obligatii civile , care sunt in concordanta cu scopul ei .

Textul de lege mentionat foloseste formula ,,orice act juridic".

Prin urmare , principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice se refera la actele juridice si in consecinta nu are in vedere drepturile si obligatiile care izvorasc din lege sau din faptele juridice sticto sensu .

Nerespectarea regulilor privitoare la capacitatea de folosinta a persoanei juridice si la principiul apecialitatii capacitatii de folosinta se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a actului juridic.