O incursiune asupra etiologiei criminalitatii feminine

O incursiune asupra etiologiei criminalitatii feminine

Pornind de la diversitatea de opinii care fac referire la definitia criminologiei, o retinem pe cea de ansamblu de cercetari cu caracter stiintific ce se ocupa, pe de o parte cu studierea fenomenului criminal, urmarind cunoasterea complexa a acestuia, si pe de alta parte, cu evaluarea practicii anticriminale, in scopul optimizarii acesteia. Astfel definita, criminologia cunoaste[are] drept scop stabilirea conditiilor care determina si favorizeaza fenomenul criminal, procesele care il caracterizeaza precum si stabilirea celor mai eficiente mijloace ce trebuie utilizate in lupta impotriva fenomenului criminal.

Fenomenul criminal cunoaste trei dimensiuni: o realitate individuala-crima, factorul uman - criminalul si o realitate "colectiva"- criminalitatea.    Ideea de criminalitate a aparut relativ recent, catre sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, fiind sesizata existenta unui fenomen social global. Criminalitatea, intr-o definitie generala, reprezinta ansamblu faptelor penale comise intr-un spatiu si intr-o perioada de timp determinate.

Studiile si cercetarile privind diversele aspecte etiologice si predictibilitatea criminalitatii, inca de la inceputurile lor, sunt lipsite de mentiuni referitoare la criminalul femeie, ca factor uman component al fenomenului criminal. Asa cum au mentionat mai mult cercetatori, printre care ii amintim pe Leonard, Messerschmidt, Naffine, teoriile criminologice au fost elaborate de barbati pentru barbati, explicand de ce unii barbati, dar nu si femeile, incalca legea, fapt ce pune sub semnul indoielii valabilitatea oricarei teorii "generale".

Afirmandu-se scurt ca "este importanta o abordare diferita atunci cand se studiaza criminalitatea feminina, aceasta a lipsit pentru foarte mult timp din studiul aprofundat al criminologilor. Astfel, pe considerentul ca numarul femeilor care au comis infractiuni era prea mic pentru a ingrijora pe cineva, teoriile criminologice de pana in anii 1960, nu au raspuns la intrebarea referitoare la cauzele criminaliatii feminine.

Dupa 1960, lucrarile Bertrand si Heidenshon, desi nu au fost primele care au semnalat omisiunea femeii din teoriile generale privind criminalitatea, au meritul de a fi trezit reactii in randul cercetarilor criminologice. La scurt timp, Walter Reckless nota " daca cercetatorii criminologi, inainte de a propune sau accepta orice teorie privind crima sau delincventa, si-ar fi acordat ragazul sa se intrebe daca teoria se aplica si femeilor, ar fi trebuit sa se debaraseze de ea datorita inaplicabilitatii in cazul acestora".

Studierea criminalitatii feminine cunoaste drept scop prevenirea si controlul fenomenului criminal, prin elaborarea de masuri de politca penala care sa tina cont de specificul naturii feminine si de acceptarea realitatii ca egalitatea nu inseamna identitate. Necesitatea unui studiu asupra ciminalitatii feminine, se datoreaza faptului ca femeia, prin natura sa biologica si psihologica, reactioneaza diferit fata de barbat, atat la nivel personal cat si la nivel social. Pe cale de consecinta, criminalitatea feminina va cunoaste alte cauze si va necesita alte mijloace de combatere.

Pornind de la diferentele sesizate de statistici, intre criminalitatea masculina si cea feminina, se impune studiul asupra cauzelor care determina criminalitatea feminina, in numarul redus prezentat, precum si posibilitatea combaterii acestora. In randul aspectelor etiologice ale criminalitatii feminine, se numara caracteristicile psihologice si biologice, stereotipurile de gen, conditiile economice, sociale si politice, precum si violenta impotriva femeilor.

Daca la un nivel primar al explicarii diferentelor dintre femei si barbati stau diferentele biologice, cele care stau la baza inegalitatii intre femei si barbati sunt diferentele de gen. Prin diferente de gen intelegem diferentele fixate de societate in legatura cu rolurile sociale asteptate de la fiecare sex. De-al lungul timpului, rolurile diferite ale barbatilor si femeilor au fost considerate "biologice si inalterabile", facand din societate un creator de inegalitati. Un aport considerabil l-au avut reprezentatii miscarii feministe, care au incercat sa demonstreze ca rolurile feminine sunt invatate si determinate social.

Societatea este cea care are obligatia de a restructura preceptiile si oportunitatile specifice femeilor si barbatilor, pentru a se restabili egalitatea. La nivelul acesteia, Rafter si Stanko au identificat sase imagini ale femeilor care influenteaza modul in care acestea sunt percepute atunci cand comit o infractiune:

• Femeia "captiva" unor forte biologice care ii scapa de sub control - exemplu : in 1984, cand Walter Mondale a desemnat-o pe Geraldine Ferraro ca partener in alegerile prezidentiale din Statele Unite ale Americii, numerosi jurnalisti si alte persoane au facut observatii de genul "Ce se intampla daca el moare si ea devine presedinte? Cand intra in menopauza poate sa ne implice intr-un razboi nuclear."
• Femeia impulsiva si nonanalitica, actionand ilogic si intuitiv
• Femeia pasiva si slaba care isi va urma orbeste barbatul intr-o actiune ilegala (model ce aminteste de cuvintele lui George Calinescu, in "Enigma Otiliei", "femeia e o fiinta slaba, victima a fiziologiei ei, orientabila dupa barbat, care trebuie s-o ocroteasca si sa-i imprumute personalitatea lui", intr-o mentalitate dominata de stereotipurile vremii)
• Femeia impresionabila si avand o continua nevoie de protectie, naiva si usor manevrabila
• Femeia activa, perceputa mai degraba ca masculina - astfel, orice femeie care sparge stereotipul rolului pasiv este privita ca devianta, predispusa la a deveni infractoare
• Femeia reprezentanta a raului absolut

Prin imaginile identificate, autorii ajung la concluzia ca pentru o femeie sa devina infractor este mult mai rau decat pentru un barbat, intrucat ea nu incalca numai legea, ci iese din rolul de gen impus de societate.

Stereotipurile de gen sunt expresia directa a valorilor si credintelor din societate privitoare la raportul barbati-femei, avand o forta mare de penetrare la nivelul judecatilor cetatenilor. Pe plan international, studiile arata [releva faptul ca exista] inca multe societati [a caror functionalitate se bazeaza pe o schema in care.]     functioneaza in interiorul unei scheme in care puterea, succesul, afirmarea in viata publica sunt mai curand apanajul barbatilor, iar locul firesc al femeilor este in primul rand in familie, prezenta lor in viata sociala, economica si politica fiind mai curand o exceptie decat o regula, schema depasita cu mult , [avand in vedere] situatia de fapt din prezent.

Mass-media are un rol insemnat in promovarea sterotipuriloe de gen. In randul acestora, ca sinteza a ideilor principale din reclame, stiri de televiziune sau presa, femeile au doua vocatii, fie de gospodine, casnice, menajere sau ingrijitoare, [aici am sters ce era] fie de ispite, sexy, blonde, care ofera servicii sexuale, [indiferent de rolul pe care l-ar "juca", acestea fiind mereu in slujba barbatilor]. VIP-urile sunt atat barbati, cat si femei. In timp ce barbatii sunt politicieni, oameni de afaceri, fotbalisti, femeile sunt cantarete, fotomodele, prezentatoare, sotii de fotbalisti.

Stereotipurile apar preponderent la nivelul stirilor de televiziune, unde ipostaza femeilor este mai degraba degradanta (prostituate, victime agresate sau mame denaturate, aratate in suferinta, plangand, facand galagie, aflate in stare de soc). Prin contrast, barbatii apar ca agresori, campioni, conducatori, capi de familie, stapani de sine si stiind ceea ce vor. Se constata astfel ca femeia, pentru a fi complet neinteresanta pentru presa, trebuie sa fie profesionista, eleva sau studenta. Daca o femeie e infractoare, are sanse mult mai mari sa existe pentru presa. Astfel, constient sau nu, mass-media    perpetueaza si intareste discriminarea de statut, rol si varsta intre femei si barbati, determinand consecinte pe termen lung. Fiecare gen va tinde spre modelul imaginar indus de mass-media, demersurile normative spre egalitatea de sanse raman[nd astfel doar niste] forme fara[lipsite] fond.

La nivelul conditiilor economice, sociale si politice, desi se inregistreaza o serie de "progrese in privinta reprezentarii femeilor" (Kofi Annan, fostul secretar general ONU, 8 martie 2006 - Ziua Internationala a Femeii), femeile continua sa fie victime ale violentelor domestice, ale    tabuu-urilor religioase sau culturale si ale discriminarii, atat in tari foarte dezvoltate (exemplu Japonia- fata imparatului nu poate accede la tron), precum si in tari slab dezvoltate (exemplu Iran - femeile n-au voie sa participe ca spectatori la intrecerile sportive). Institutul de Statistica al Comisiei Europene arata ca femeile europene au mai putin timp liber, mai putine oportunitati de angajare, salarii mai mici si reprezentare politica mai redusa decat barbatii, in ciuda longevitatii si a unui nivel de educatie superior "sexului tare". Desi la nivel european, 80% din femei au absolvit liceul (in timp ce barbatii doar 74,6%), iar ca studii superioare femeile reprezinta 55 % din studenti, statisticile oficiale (Eurostat 2005-2006), arata ca femeile din Europa sunt in continuare discriminate atat la locul de munca, cat si acasa.

Violenta impotriva femeilor este un obstacol pentru atingerea egalitatii, a dezvoltarii si a pacii, fiind una din cele mai grave probleme ale societatii. Rezultatele cercetarilor privind abuzul fizic si sexual exercitat de barbati impotriva femeilor au evidentiat legatura dintre victimizare si criminalitate, in ceea ce priveste criminalitatea feminina. Conform "Studiului bilantului de masuri si actiuni intreprinse pentru combaterea violentei impotriva femeilor in statele membre ale Consiliului Europei", femeile care au fost victime unor abuzuri fizice, sexuale sau afective comit de cinci ori mai multe tentative de sinucidere si necesita ingrijire psihiatrica pe perioade lungi de timp.

Raportandu-ne la societatea traditionala romaneasca, regasim un model "cultural" de violenta impotriva femeii, in care aceasta reprezinta un instrument legitim de exercitare a autoritatii barbatului si de afirmare a superioritatii acestuia. Asistam astfel, cu precadere in mediul rural, la o perpetuare a mentalitatii traditionale cu privire la statutul superior al barbatului in familie si legitimitatea folosirii violentei in baza superioritatii sale, precum si la o violenta generata structural de procesul de tranzitie de la familia traditionala la cea moderna si procesul de dezorganziare sociala.

Astfel prezentate, caracteristicile biologice si psihologice, stereotipurile de gen, conditiile economice, sociale si politice caracteristice comunitatilor in care traiesc si muncesc, precum si violenta impotriva femeilor sunt factori care determina criminalitatea feminina. Alti factori de risc, printre care consumul de alcool si droguri, favorizeaza criminalitatea feminina. Nu trebuie neglijata nicicum corelatia dintre delincventa si gradul de instruire si educatie, pregatirea scolara redusa determinand carente educationale pronuntate si o reprezentare inexacta asupra valorilor si normelor sociale, creand oportunitati de criminalitate.

Un studiu realizat de Administratia Nationala a Penitenciarelor din Romania in anul 2001, reflecta veridicitatea factorilor de criminalitate prezentati mai sus:

• 14,9% dintre femei erau analfabete, procentul fiind dublu fata de cel al barbatilor aflati in penitenciar
• Inainte de condamnare, circa 50% dintre femei nu aveau un loc de munca
• Aproape 50% dintre femei au recunoscut ca inainte de condamnare au suferit abuzuri sexuale, fizice, psihice, sexuale si fizice, sexuale, fizice si psihice, sexuale si psihice
• In 26,5% din cazurile de abuz, acestea au avut loc inainte ca victimele sa implineasca 18 ani
• 26,7% dintre femeile condamnate au afirmat ca au avut tentative de sinucidere inainte de depunerea in penitenciar
• 33,3% au consumat frecvent, inainte de condamanare, alcool sau droguri

In ceea ce priveste dinamica criminalitatii feminine din Romania, aceasta a fost influentata de schimbarile profunde petrecute in societate dupa anul 1989 ce au afectat in mod contradictoriu viata economica sociala a familiei si indeosebi viata femeii. Combinatia dintre explozia saraciei, somaj, schimbarea sistemului de control social, deschiderea brusca spre Occident, privatizarea economiei au avut consecinte directe si indirecte care au determinat o inrautatire a modului in care femeile sunt tratare in anumite contexte sociale. Liberalizarea mass-media a avut ca efect secundar specializarea rapida a atitudinilor fata de femeie. Dupa o perioada indelungata de "puritanism socialist", presa scrisa si televiziunea au pus in circulatie mesaje cu o conotatie sexuala, in catitati industriale, determinand atitudini prin care femeia e tratata mai mult ca obiect sexual si mai putin ca fiinta umana. Astfel, multe femei, mai ales dintre cele aflate in situatii dificile, au fost impinse in sistemul de exploatare sexuala, devenind o marfa ieftina pentru traficul sexual international.

Pornind de la factorii care determina criminalitatea, s-a incercat determinarea unor teorii pentru explicarea acesteia. In incercarea de a adapta teoriile criminologice clasice si moderne, pentru barbati, la profilul femeilor, s-au obtinut rezultate discutabile. Astfel, coform perspectivei criminologice pozitiviste, delincventa sexuala a femeilor este considerata o manifestare a structurii criminale, analoga nevoii de a ucide in cazul barbatilor, iar numarul redus al "crimelor sangeroase" comise de femei s-ar explica prin caracteristicile fiziologice si instinctul lor matern. Pollack justifica diferentele dintre rata criminalitati masculine si cea feminine prin subestimarea infractiunilor savarsite de femei, intrucat victimele lor fac rar reclamatii (copiii fiind incapabili sa reclame, iar barbatii evita sa cada in ridicol sau sa se expuna santajului), si prin capacitatea fireasca, naturala a femeilor de a minti si insela, capacitate dezvoltata in timpul raportului sexual.

Avand in vedere faptul ca barbatii si femeile reactioneaza diferit, iar realitatea se rasfrange asupra lor in mod diferit, se impune o analiza criminologica separata care sa corespunda intru totul criminalitatii feminine. Una din teoriile elaborate pentru explicarea criminalitatii feminine este teoria masculinitatii fortate, conform careia criminalitatea este mai redusa in randul femeilor datorita unei figuri feminine de care adolescentele sunt atasate si dupa care se modeleaza. Baietii vad in bunatatea mamei o slabiciune si ca urmare, actioneaza prin rebeliune impotriva acesteia. Teoria conduce la ideea conform careia barbatii au tendinta de a deveni infractori in mai mare masura daca mama este capul familiei, iar femeile sunt mai inclinate spre delincventa daca provin dintr-o familie dezorganizata, fara o mama care sa constituie un model pozitiv.

Teoriile rolului de gen explica participarea mai redusa a femeilor la delincventa datorita socializarii diferite. Hoffman-Bustamante mentiona: "Femeile sunt invatate sa se conformeze unor standarde mult mai rigide si sunt recompensate pentru acest comportament; barbatilor, desi li se spune sa se conformeze regulilor, de multe ori sunt recompensati atunci cand nu tin cont de ele sau le trateaza cu dispret". Autoarea a constatat faptul ca de la fete se astepta sa aiba nevoie de protectie si sa aiba mai multe responsabilitati privind indatoririle legate de casa, neprezentand astfel interes dezvoltarea unor abilitati susceptibile de angajare in acte delicvente. Regulile sunt mult mai stricte pentru fete, ele trebuind sa ajunga mult mai devreme acasa decat fratii lor, si se asteapta de la ele, ca dupa terminarea programului scolar, sa stea in familie in loc sa isi petreaca timpul liber in alta parte. Stand mai mult acasa sau in casa cuiva cunoscut, fetele au mai putine oportunitati de angajare in acte delincvente. In privinta accesului la subculturile criminale, fetele sunt mai putin predispuse sa se alature unor bande ori altor organizatii criminale.

Prezentarea teoriilor privind criminalitatea feminina este departe de a fi exhaustiva. Ca si comportamentul uman, comportamentul infractional cunoaste o mare diversitate si complexitate, iar gasirea unui raspuns general valabil pentru etiologia criminalitatii feminine este imposibila. Asa cum a afirmat Petre Pandrea inca din anul 1945, nu exista o criminologie pentru intreaga societate, ci numai pentru o societate determinata in timp si spatiu. In completare, se necesita includerea in esantione atat a barbatilor, cat si a femeilor.

Aflandu-ne departe de a putea trage o concluzie privind criminalitatea feminina, prezenta acesteia in randul cercetarilor criminologice reprezinta o sporire a credibilitatii acestora si a valabilitatii lor, trecand astfel peste stereotipurile demult depasite si peste omisiunile nepermise ale infractiunilor savarsite de femei. Cercetarile asupra criminalitatii feminine ar trebui sa-si rasfranga rezultatele asupra prevenirii si controlului criminalitatii feminine, asupra penitenciarelor pentru femei, asupra justitiei aplicabile femeilor, precum si asupra tendintelor de evolutie a criminalitatii feminine in Romania, tinand cont de identitatea femeilor si a rolului pe care il au in societate.