ORGANIZATII TERORISTE INTERNATIONALE

ORGANIZATII TERORISTE INTERNATIONALE

In conformitate cu dispozitiile Actului privind Antiterorismul si pedeapsa cu moartea din 1996, Secretariatul de Stat al S.U.A. a desemnat formal 29 de organizatii drept grupari teroriste. Este o lista partiala a acestor grupuri, dar si a altora care finantau in 2002. Secretariatul mentine lista completa:

Organizatia lui Abu Nidal (ANO).

Al Queda ("baza").

Grupul militar islamic (GIA) si grupul salafist pentru chemare si lupta (GSPC).

Adevarul suprem al lui Aum (AUM).

Patria bascilor si libertatea (ETA).

Hamas.

Hiz Ballah (sarbatoarea domnului).

Grupul islamic: Al-Gama'a al- Islamiyya (IG).

I.R.A.

Kach si Kahane Chai.

Partidul muncitorilor din Kurdistan (PKK).

Tigrii eliberatorii elamului Tamil (LTTR).

Djihad-ul islamic palestinian (PIJ).

Frontul de eliberare palestinian (PLF).

Frontul popular pentru eliberarea palestinei (PFLP).

Fortele revolutionare armate ale Columbiei (FARC).

Lupta poporului revolutionar (ELA).

Miscarea revolutionara - Tupac Amaru (MARTA).

Grupul Abu Sazzaf (ASG).

Harakat al - Mujahidin (HUM).

Miscarea islamista din Uzbekistan (MIU).

Armata Rosie Japoneza (ARJ).

Al Jihad (Razboiul sfant).

Mujahedin - Ekhalo (Mek ari Mko).

Armata de eliberare nationala (AEN) Columbia.

Frontul/ Partidul revolutionarilor de eliberare populara (FIP REP).

Sendero Luminoso (Calea Sralucitoare - SL).

Tacticile, metodele si procedeele teroriste.

Daca in perioada 1945-1960 s-a caracterizat prin dezvoltarea unui terorism intern, adjuvant al miscarilor de gherila revolutionara sau de eliberare nationala, dupa aceasta perioada terorismul sponsorizat a inceput sa faca victime si in afara granitelor nationale. Numai intr-un singur an al decadei 60 au existat 33 de deturnari a unor avioane americane spre Cuba.

La jumatatea anilor 60 practic toate miscarile de gherila erau sprijinite de blocul comunist, terorismul intinzandu-se si in America de Nord si Europa, chiar daca aceste continente nu se confruntau cu insurgente revolutionare sau de eliberare nationala. In Asia, Coreea de Nord, a infiintat primele tabere de pregatire a teroristilor internationali, cursantii acestora fiind apoi identificati in America Latina, Oriental Mijlociu, Asia si Africa.

Puterile sponsor au inceput sa intervina direct sau in mod discret in sprijinirea miscarilor teroriste transnationale sau internationale incepand cu cea de- a doua parte a anilor 60.

Astfel, in ultimii ani ai decadei 60, palestinienii actionau in Paraguay sau Franta, teroristii japonezi in Kuweit, Israel, Olanda, iar cei germani in Suedia sau Uganda. Devierea spre terorismul international a fost determinata de dorinta puterilor antagoniste de a actiona la scara geopolitica, creand confuzi asupra adevaratei identitati a agresorilor si a scopului adevarat al actiunilor teroriste intreprinse .

Incepand cu 1968, a reaparut terorismul irlandez, separatismul basc, terorismul croat, toate aceste curente deosebindu-se de valurile interbelice prin marea sa eficienta, brutalitatea si violenta sa.

La inceputul anilor 70 toate grupurile teroriste europene desprinse din Noua Stanga au fost absorbite de noul val de terorism international. Terorismul international si transnational isi are locul de nastere in Orientul Apropiat, fiind promovat pentru prima data de fadeinii palestinieni, frustrati, disperati de zdrobirea pentru a doua oara a coalitiei arabe in razboiul de 6 zile in 1967.

Decizia funesta de a razbuna infrangerile arabe si de a pedepsi Israelul si aliatii sai occidentali cu ajutorul terorismului international a fost sprijinita activ de toate partile, de toate tarile comuniste care percepusera victoria israeliana ca pe o infrangere militara proprie, deoarece considerau statul evreu ca pe un avanpost al imperialismului britanic si american.

Inclusiv democratiile occidentale, victimele predilecte ale terorismului international al decadelor 70-80 au sponsorizat direct sau indirect (fortele 'contras' din Cuba, Nicaragua, miscarile pro-occidentale din Somalia, Eriteea, Mozamhic, Republica Sud Africana, teroristii croati, armeni sau a minoritatilor de turci din Bulgaria.

Chiar si unele state vestice care nu s-au implicat in sponsorizarea terorismului au contribuit constient la finantarea terorismului prin varsarea unor importante fonduri, prin achizitii petroliere, stiut fiind faptul ca o parte din petrodolarii kuweitieni, sauditi, libieni, egipteni sau irakieni au ajuns in seifurile organizatiilor teroriste internationale.

Anii 80-90 au inregistrat o reviziune a strategiei si tacticii terorismului
international, in urma masurilor de combatere a acestui fenomen. Deosebit de important pentru aceasta perioada a fost tendinta de unificare a terorismului de extrema dreapta cu ele de extrema stanga.

La nivelul de organizatii, anii 80 au adus accentuarea compartimentarii in plan orizontal (Celule Revolutionare din Germania) sau pe verticala (Celule Combatante Comuniste, Organizatia Araba '15 Mai" Fractiunea Armata Rosie, Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei). De asemenea in deceniul 80, am asistat la accentuarea specializarii gruparilor teroriste, Organizatia Araba "15 Mai', executa numai atentate cu bombe artizanale, Frontul Popular Palestinian era specializat numai in deturnari, siitii din Liban actionau predilect prin teroristi sinucigasi (tactica preluata in cele din urma de Hamas in teritoriile ocupate), ASALA executa atentate doar asupra diplomatilor turci, Septembrie Negru actiona predilect in tarile socialiste asupra ambasadorilor iordanieni, Organizatia Revolutionara a Musulmanilor Socialisti actiona predilect asupra birourilor liniilor aeriene din tarile occidentale, gruparile teroriste occidentale se specializeaza pe atacarea tintelor N.A.T.O. si americane iar Brigazile Rosii erau specializate in asasinarea si rapirea personalitatilor "simbolice' din Italia.

De asemenea, in prima parte a anilor 80, organizatiile teroriste nationale, transnationale si internationale si-au orientat actiunile asupra obiectivelor de infrastructura. Potrivit statisticilor americane, 40% din actiunile teroriste executate dupa 1985 au vizat obiective economice. Se apreciaza ca datorita masurilor de combatere a terorismului adoptate in majoritatea statelor lumii, teroristii au renuntat la atacarea tintelor simbolice (personalitati politice, militare, institutii guvernamentale) in favoarea loviturii unor obiective mai vulnerabile, dar importante pentru societate, cum ar fi elementele sistemului energetic sau a celui de transport.

Anii 90 au adus ca specialitate a actiunilor teroriste preocuparea pentru "diminuarea pagubelor colaterale". Acest lucru este caracteristic organizatiilor teroriste vest-europene care cauta sa atenueze "imaginea' pe care opinia publica si-a facut-o despre terorism. Astfel, organizatiile grecesti, separatisti basci din E.T.A. sau cei corsicani au devenit experti in dozajul incarcaturilor explozive folosite, astfel incat atentatele sa produca cat mai putine victime, atacurile constituindu-se in "avertismente"prin care teroristii lasa sa se inteleaga posibilitatea unor viitoare masacre.

In Oriental Apropiat si in Asia (India, Sri Lanka, Pakistan) dimpotriva,
tendinta anilor 90 a fost contrara, numarul victimelor atentatelor fiind de ordinul zecilor si sutelor de mii. O alta caracteristica a ultimului deceniu, o constitute proliferarea actelor de terorism prin sacrificiu, tendinta extrem de vizibila in Orientul Apropiat si Mijlociu. In ceea ce priveste frecventa actelor de terorism, ani 90 au evidentiat noi tendinte, printre cele mai apropiate sunt serialitatea si concomitenta.

Serialitatea - Este o tendinta caracteristica terorismului din Orientul
Apropiat, ea constand in inlaturarea mai multor acte de terorism si masuri brutale de combatere dupa modelul: a) actiune, b) contraactiune, c) contra-contraactiune etc. Serialitatea este prezenta in atentatele Hamas, Hezbollah urmate de raiduri de pedeapsa israeliene, de represalii de contrarepresalii de fiecare parte.

Concomitenta - Este o trasatura specifica terorismului occidental, fiind un argument ce atesta un salt calitativ la nivel organizatoric si actional al teroristilor I.R.A. din Irlanda de Nord sau E.T.A. din Spania. Ultima parte a anilor 90 a adus in prim planul atentiei, problema aparitiei megaterorismului sau a dimensiunii nucleare a terorismului. Tarile in curs de dezvoltare s-au grabit sa cumpere, sa produca sau sa fure toata gama de agenti de nimicire in masa (chimici, biologici, atomici) pentru a putea trata la egalitate cu marile puteri.

Dupa dezagregarea U.R.S.S. si a blocului estic, comertul ilicit cu A.N.M.-uri s-a generalizat confirmand avertismentul din 1975 al expertului nuclear Thomas Shelling dupa care: "In 1999 nu vom mai fi capabili sa reglementam armele nucleare din intreaga lume decat atat cat controlam azi heroina sau pornografia'.

Terorismul viitorilor ani va reflecta dezvoltarile tehnologice, schimbarile sociale, transformarile structurale la nivel statal, regional, mondial, precum si transferul de influenta tot mai evident intr-o lume determinata 'power-shift' (dinamica centrelor de greutate a puterii). Tacticile teroriste vor tine si ele seama de aceste schimbari.

Aproape sigur, 'terorismul gulerelor albe' sau 'terorismul soft"vor ataca programele informatice, retelele digitate, bancile de date ale consortiilor internationale si institutiilor statale. Aceste actiuni nu se vor solda cu multe victime, dar vor paraliza paliere importante ale societatii. In sfarsit, terorismul va inceta sa mai reprezinte un pericol in sine, locul lui fiind preluat de criminalitatea strategica, fenomen in care terorismul criminal nu reprezinta decat un factor de instrumentare.