Obiectul actiunii in contenciosul administrativ

Obiectul actiunii in contenciosul administrativ

1. Obiectul actiunii

Conform art. 8, alin. (1), din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila adresata autoritatii publice emitente sau daca nu a primit nici un raspuns in termenul de 30 de zile, poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea, in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel ce se considera vatamat intr-un drept al sau, recunoscut de lege, prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a cererii.

Mai mult, instanta de contencios administrativ este competenta sa solutioneze litigiile care apar in fazele premergatoare incheierii unui contract administrativ, precum si orice litigii legate de aplicarea si executarea contractului administrativ. Cand instanta de contencios administrativ solutioneaza litigiile in materia contractelor administrative trebuie sa aiba in vedere, conform Legii 554/2004, regula dupa care principiul libertatii contractuale este subordonat principiului prioritatii interesului public[1].

Obiectul actiunii de contencios administrativ este format din actele vizate de aceasta si rezulta din ipotezele in care instanta de contencios administrativ poate fi sesizata, dupa cum urmeaza:

a) Actul administrativ ilegal care vatama drepturi sau interese legitime;

b) Refuzul nejustificat al autoritatii asimilat de lege cu actul administrativ, poate constitui obiect al litigiului de contencios administrativ. Refuzul nejustificat se poate manifesta in mod explicit, atunci cand autoritatea refuza sa solutioneze favorabil o cerere referitoare la un drept al persoanei vatamate sau la un interes legitim al acesteia.

Dar refuzul poate fi si implicit, atunci cand se manifesta prin faptul de a nu raspunde solicitantului in termenul legal, asa cum se precizeaza la art.2 alin.(2) din lege.

In aceasta situatie, actiunea in contencios administrativ vizeaza obligarea

autoritatii publice la emiterea unui act administrativ prin care sa i se recunoasca

persoanei vatamate dreptul sau interesul legitim pretins.

c) Contractele administrative pot face obiect al actiunii in contencios

administrativ.

d) Actele administrativ-jurisdictionale pot forma, la randul lor, obiect al

actiunii in contencios administrativ, deoarece in conformitate cu art.6 alin.(2) din lege, actiunile in contencios administrativ pot viza actele administrativ-jurisdictionale, care pot fi atacate direct la instanta de contencios administrativ competenta, in termen de 15 zile de la comunicare.

e) Ordonantele Guvernului pot, in conditiile art.9 din lege, sa formeze obiect al actiunilor de contencios administrativ.

Astfel, persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim prin ordonante sau dispozitii din ordonante va putea introduce actiune la instanta de contencios administrativ, insotita de exceptia de neconstitutionalitate.

f) Obiect al sesizarii instantei de contencios administrativ competente il poate forma si exceptia de nelegalitate a unui act administrativa.

2.Actele exceptate de la controlul instantei de contencios administrativ

Constitutia revizuita a prevazut la art.126 alin.(6) principiul potrivit caruia

controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea

contenciosului administrativ, este garantat, dar nu pot fi atacate in contenciosul

administrativ:

- actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora

cu Parlamentul si actele de comandament cu caracter militar;

- actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede,

prin lege organica, o alta procedura judiciara;

- actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere.

3. Conditiile actiunii de contencios administrativ

A. Conditiile de fond la care se refera prevederile Legii contenciosului

administrativ sunt urmatoarele:

a) Conditia ca persoana sa reclame vatamarea unui drept recunoscut de

lege

b) Conditia ca dreptul prevazut de lege sau interesul legitim sa fi fost

vatamat printr-un act administrativ in sensul Legii nr.554/200

c) Conditia ca actul administrativ vatamator sa fi fost dat de o autoritate

publica

B. Conditiile de forma si procedurale ale exercitarii actiunii de contencios administrativ, la care se refera Legea contenciosului administrativ, sunt urmatoarele:

a) Conditia ca persoana vatamata sau autoritatile care au calitate procesuala activa legala, sa se adreseze cu actiune la instanta competenta de contencios administrativ.

b) Conditia indeplinirii procedurii prealabile

Inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia. Plangerea se poate adresa in egala masura organului ierarhic superior, daca acesta exista.

Prin plangere prealabila se intelege plangerea prin care se solicita autoritatii publice emitente sau celei ierarhic superioare, dupa caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, in sensul revocarii acestuia .

Procedura prealabila nu este obligatorie in cazul actiunilor exercitate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agentia Nationala a functionarilor Publici, precum si in cazul exceptiei de nelegalitate si a actiunii vizand ordonantele Guvernului.

c) Conditia sesizarii instantei de contencios administrativ in termenele

legale.

Termenul general de sesizare a instantei de contencios administrativ, prevazut de art.11 din lege, este de 6 luni si se calculeaza de la:

- data primirii raspunsului la plangerea prealabila sau, dupa caz, data

comunicarii refuzului, considerat nejustificat, de solutionare a cererii;

- data expirarii termenului legal de solutionare a cererii, fara a depasi termenul de un an de la data emiterii actului;

- data incheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul contractelor administrative.

In mod exceptional, pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusa si peste acest termen, dar nu mai tarziu de 1 an de la data emiterii actului.

d) Conditia depunerii documentelor necesare

Reclamantul va anexa la actiune copia actului administrativ pe care il ataca sau, dupa caz, raspunsul autoritatii publice prin care i se comunica refuzul rezolvarii cererii sale.

In situatia in care reclamantul nu a primit nici un raspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificata prin numarul si data inregistrarii la autoritatea publica, precum si orice inscris care face dovada indeplinirii procedurii prealabile.