Probatiunea in procesul penal

PROBATIUNEA IN PROCESUL PENAL

I. PROBELE

Notiunea si importanta probelor. Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei. Importanta probei rezida in aceea ca, in vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate a lamuri cauza sub toate aspectele pe baza de probe.

Obiectul probei reprezinta ansamblul faptelor sau imprejurarilor de fapt ce trebuie dovedite in vederea solutionarii cauzei penale. Astfel, trebuie dovedite numai faptele si imprejurarile de fapt care se refera la:

a) fondul cauzei; acestea sunt de doua feluri:

fapte principale (probe directe) - cele care pot conduce singure ia rezolvarea cauzei penale;

- fapte probatorii (probe indirecte) - cele care conduc la stabilirea pe cale indirecta a faptelor principale;

b) normala desfasurare a procesului penal; acestea pot fi imprejurari care atrag suspendarea procesului cand inculpatul sufera de o boala grava, imprejurari care justifica absenta partilor la judecata etc.

Nu trebuie dovedite in procesul penal faptele si imprejurarile de fapt pe care legea le considera existente sau inexistente, cum sunt: prezumtiile legale absolute (de exemplu, prezumtia lipsei discernamantului la minorul mai mic de 14 ani); faptele evidente (de exemplu, nu trebuie dovedit ca la ora 23 este noapte); faptele notorii (cele cunoscute de un cerc foarte larg de persoane - de exemplu, faptul ca orasul Bucuresti este capitala Romaniei); faptele necontestate (cele a caror existenta sau inexistenta este acceptata de parti, in masura in care nu influenteaza raspunderea penala).

Pot fi dovedite in procesul penal urmatoarele categorii de fapte:

- faptele auxiliare, desi nu se refera la dovedirea imprejurarilor cauzei, pot furniza informatii in legatura cu respectiva cauza; de exemplu, afirmatia unei persoane cu privire la sinceritatea sau nesinceritatea unui martor audiat;

faptele similare se aseamana cu faptul principal, fara sa se afle insa in vreo legatura de cauzalitate cu acesta; de exemplu, modul de comitere a infractiunii;

faptele negative se pot proba prin fapte pozitive, daca sunt limitate si determinate; de exemplu, se poate proba ca o anumita persoana, la o anumita ora, s-a aflat intr-o anumita localitate, motiv pentru care ea nu s-a aflat la locul comiterii faptei dintr-o alta localitate (alibiul).

Nu pot fi dovedite in procesul penal:

faptele sau imprejurarile contrare conceptiei noastre despre lume si viata; de exemplu, nu poate fi admis faptul ca moartea unei persoane s-a produs prin farmece;

- faptele sau imprejurarile care, in conceptia noastra, nu sunt posibile; de exemplu, nu este posibil a se dovedi ca o anumita persoana nu a fost niciodata intr-o anumita localitate;

- faptele sau imprejurarile de fapt a caror dovedire este interzisa prin lege.

Conditiile probei. Pentru a fi admisa in procesul penal, proba trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie pertinenta, adica sa aiba legatura cu faptele ce trebuie dovedite; sa fie concludenta, adica sa contribuie la dovedirea unor fapte de care depinde justa solutionare a cauzei; sa fie utila cauzei, adica sa fie necesara pentru solutionarea cauzei; sa fie admisibila, adica sa nu fie interzisa de lege.

Clasificarea probelor.

Dupa natura lor, probele sunt: in sprijinul invinuirii si in sprijinul apararii.

Dupa izvorul lor, exista:

- probe imediate (primare, nemijlocite); sunt astfel de probe relatarile unui martor ocular despre ceea ce a vazut cu ocazia savarsirii infractiunii;

- probe mediate (secundare, mijlocite); sunt astfel de probe relatarile unui martor despre imprejurari pe care nu le-a perceput direct, ci le-a auzit de la o alta persoana. Dupa legatura lor cu obiectul probatiunii, probele sunt:

directe; sunt probe directe cele care se refera la faptul principal. De exemplu, concluziile medicului legist despre intinderea vatamarii produse victimei;

indirecte; sunt probe indirecte cele prin care se constata faptele probatorii, din ansamblul carora se trage concluzia existentei sau inexistentei faptului principal. De exemplu, vinovatia inculpatului pentru infractiunea de omor se poate stabili si din relatia de dusmanie pe care acesta o avea cu victima, din amenintarea pe care i-a transmis-o in preziua faptei si din prezenta inculpatului in apropierea locului crimei.

Sarcina probei. Prin sarcina probei intelegem obligatia administrarii probelor in procesul penal. Potrivit art. 65 alin. (1) C. proc. pen., sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire penala si instantei de judecata, in acelasi timp, in cazul in care exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie. Totodata, potrivit art. 52 C. proc. pen., orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva.

Este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constrangere, precum si promisiuni sau indemnuri in scopul de a se obtine probe. De asemenea, este oprit a determina o persoana sa savarseasca sau sa continue savarsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii unei probe.

Aprecierea probelor, in dreptul nostru functioneaza principiul liberei aprecieri a probelor, potrivit caruia nicio proba nu are o valoare dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de catre organele judiciare in urma examinarii tuturor probelor. Asadar, recunoasterea inculpatului nu are o valoare prestabilita, ea urmand a fi analizata in raport de modul in care se coroboreaza cu toate probele din dosar.

II. MIJLOACELE DE PROBA

Sunt acele mijloace prin care se constata elemente de fapt ce pot servi ca probe in procesul penal.

1. Declaratiile invinuitului sau inculpatului

Daca sunt facute in cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.

2. Declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente

Daca sunt facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblu! probelor existente in cauza.

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vatamare prin infractiune, precum si persoana civilmente responsabila.

in teea ce priveste persoana care a suferit o vatamare prin infractiune, inainte de ascultare, i se pune in vedere ca poate participa in proces ca parte vatamata, iar daca a suferit o paguba materiala sau o dauna morala, ca se poate constitui parte civila.

De asemenea, i se atrage atentia ca declaratia de participare in proces ca parte vatamata sau de constituire ca parte civila se poate face in tot cursul urmaririi penale, iar in fata primei instante de judecata pana la citirea actului de sesizare.

3. Declaratiile martorilor

Persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau despre vreo imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal poate fi ascultata in calitate de martor.

Persoanele care nu pot fi ascultate ca martor. Persoana obligata a pastra secretul profesional nu poate fi ascultata ca martor cu privire la faptele si imprejurarile de care a luat cunostinta in exercitiul profesiei, fara incuviintarea persoanei sau a unitatii fata de care este obligata a pastra secretul. De exemplu, sunt obligati sa pastreze secretul profesional medicii, notarii publici etc. Calitatea de martor are intaietate fata de calitatea de aparator cu privire la faptele si imprejurarile pe care acesta le-a cunoscut inainte de a fi devenit aparator sau reprezentant al vreuneia dintre parti. Persoana vatamata poate fi ascultata ca martor daca nu este constituita parte civila sau nu participa in proces ca parte vatamata.

Persoanele care nu sunt obligate sa depuna ca martor. Sotul si rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului nu sunt obligate sa depuna ca martori si vor fi incunostintate despre aceasta posibilitate de organele judiciare.

Martorul minor. Minorul poate fi ascultat ca martor. Pana la varsta de 14 ani, ascultarea lui se face in prezenta unuia dintre parinti ori a tutorelui sau a persoanei careia ii este incredintat spre crestere si educare.

Procedura de ascultare a martorului. Persoana chemata ca martor este obligata sa se infatiseze la locul, ziua si ora aratate in citatie si are datoria sa declare tot ce stie cu privire la faptele cauzei. Martorul este intrebat mai intai despre nume, prenume, etate, adresa si ocupatie. In caz de indoiala asupra identitatii martorului, aceasta se stabileste prin orice mijloc de proba. Martorul va fi apoi intrebat daca este sot sau ruda a vreuneia dintre parti si in ce raporturi se afla cu acestea, precum si daca a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii, inainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramant: "Jur ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!'

Modul si conditiile de ascultare a martorului. Fiecare martor este ascultat separat. Ca si invinuitul sau inculpatul, si martorul este mai intai lasat sa declare tot ce stie in cauza. Ascultarea sa nu poate incepe cu citirea sau reamintirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior in cauza si nici nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa mai inainte. Se poate servi insa de insemnari asupra amanuntelor greu de retinut.

De mentionat ca, ori de cate ori martorul se gaseste in imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmarire penala sau instanta de judecata procedeaza Ia ascultarea acestuia la locul unde se afla, cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel.

Protectia datelor de identificare a martorului. Daca exista probe sau indicii temeinice ca prin declararea identitatii reale a martorului sau a localitatii de domiciliu ori de resedinta a acestuia ar fi periclitata viata, integritatea corporala sau libertatea Iui ori a altei persoane, martorului i se poate incuviinta sa nu declare aceste date, airibuindu-i-se o alta identitate sub care urmeaza sa apara in fata organului judiciar. Aceasta masura poate fi dispusa de catre procuror in cursul urmaririi penale, iar in cursul judecatii de instanta, la cererea motivata a procurorului, a martorului sau a oricarei alte persoane indreptatite.

Toate aceste prevederi legale privind protectia datelor de identificare.a martorilor se aplica si expertilor, daca exista probe sau indicii temeinice ca prin declararea reala a identitatii lor sau a localitatii de domiciliu ori de resedinta a acestora ar fi periclitata viata, integritatea corporala sau libertatea lor ori a altor persoane.

Audierea martorilor sub 16 ani in anumite cauze, in cauzele privind infractiunile de violenta intre membrii aceleiasi familii, instanta poate dispune ca martorul sub 16 ani sa nu fie audiat in sedinta de judecata, admitandu-se prezentarea unei audieri efectuate in prealabil, prin inregistrari audio-video, in conditiile descrise anterior.

Protejarea deplasarilor martorului. Procurorul care efectueaza sau supravegheaza cercetarea penala ori, dupa caz, instanta de judecata poate dispune ca organele politiei sa supravegheze domiciliul sau resedinta martorului ori sa ii asigure o resedinta temporara supravegheata, precum si sa il insoteasca la sediul parchetului sau al instantei si inapoi la domiciliu sau la resedinta.

Aceste masuri vor fi ridicate de procuror sau, dupa caz, de instanta cand se constata ca pericolul care a impus luarea lor a incetat.

4. inscrisurile

Potrivit art. 89 C. proc. pen., inscrisurile pot servi ca mijloace de proba daca in continutul lor se arata fapte sau imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului. Potrivit art. 90 C. proc. pen.. procesele-verbale incheiate de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata sunt mijloace de proba. De asemenea, sunt mijloace de proba procesele-verbale si actele de constatare incheiate de alte organe, daca legea prevede aceasta, in ceea ce priveste forma si cuprinsul procesului-verbai, art. 91 C. proc. pen. arata ca procesul-verbal trebuie sa cuprinda: data si locul unde este incheiat, ora la care a inceput si ora la care s-a terminat incheierea procesului-verbai; numele, prenumele si calitatea celui care il incheie; numele, prenumele, ocupatia si adresa martorilor asistenti, cand exista; descrierea amanuntita a celor constatate, precum si a masurilor luate; numele, prenumele, ocupatia si adresa persoanelor la care se refera procesui-verbal, obiectiile si explicatiile acestora; mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale. Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfarsit de cel care il incheie, precum si de persoanele aratate mai sus. Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre aceasta.

5. Interceptarile si inregistrarile audio sau video

Interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizeaza cu autorizarea motivata a

judecatorului, la cererea procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, daca sunt date ori indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar interceptarea si inregistrarea se impun pentru stabilirea situatiei de fapt ori pentru ca identificarea sau localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata.

Interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor pot fi autorizate in cazul infractiunilor contra sigurantei nationale prevazute de Codul pena! si de alte legi speciale, precum si in cazul infractiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, in cazul infractiunilor prevazute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul unor alte infractiuni grave ori al infractiunilor care se savarsesc prin mijloace de comunicare electronica.

6. Mijloacele materiale de proba

Mijloacele materiale de proba sunt obiectele care contin sau poarta o urma a faptei savarsite, precum si orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului. Sunt, de asemenea, mijloace materiale de proba obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca Ia savarsirea unei infractiuni, precum si obiectele care sunt produsul infractiunii.

7. Constatarile tehnico-stiintifice

Cand exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt si este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei, organul de urmarire penala poate folosi cunostintele unui specialist sau tehnician, dispunand, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice. Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza, de regula, de catre specialisti sau tehnicieni care functioneaza in cadrai ori pe langa institutia de care apartine organul de urmarire penala.

Un tip aparte de constatare tehnico-stiintifica este constatarea medico-legala. Aceasta este dispusa de organul de urmarire penala si urmeaza sa se efectueze de catre organul medico-legal in urmatoarele situatii: in caz de moarte violenta; in caz de moarte a carei cauza nu se cunoaste ori este suspecta; cand este necesara o examinare corporala asupra invinuitului ori persoanei vatamate, pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor infractiunii, in cazul in care este necesara exhumarea in vederea constatarii cauzelor mortii, aceasta se face numai cu incuviintarea procurorului.

Operatiile si concluziile constatarii tehnico-stiintifice sau medico-legale se consemneaza intr-un raport.

8. Expertizele

Cand pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei, in vederea aflarii adevarului, sunt necesare cunostintele unui expert, organul de urmarire penala ori instanta de judecata dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize. Expertul este numit de organul de urmarire penala sau de instanta, cu exceptia expertizei ce urmeaza sa fie efectuata de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate. Fiecare parte are dreptul sa ceara ca un expert recomandat de ea sa participe la efectuarea expertizei. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, cand dispune efectuarea unei expertize,fixeaza un termen la care sunt chemate partile, precum si expertul, daca acesta a fost desemnat de organul de urmarire penala sau de instanta. La termenul fixat se aduc la cunostinta partilor si expertului obiectul expertizei si intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda. Dupa efectuarea expertizei, expertul intocmeste un raport scris. Cand sunt mai multi experti se intocmeste un singur raport de expertiza. Cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata constata, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completa, dispune efectuarea unui supliment de expertiza fie de acelasi expert, fie de catre altul.

III. PROCEDEE PROBATORII

Confruntarea. Cand se constata ca exista contraziceri intre declaratiile persoanelor ascultate in aceeasi cauza, se procedeaza la confruntarea acelor persoane, daca aceasta este necesara pentru lamurirea cauzei. Persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele si imprejurarile in privinta carora declaratiile date anterior se contrazic. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate incuviinta ca persoanele confruntate sa isi puna reciproc intrebari. Declaratiile date de persoanele confruntate se consemneaza intr-un proces-verbal.

Ridicarea de obiecte fi inscrisuri. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa ridice obiectele si inscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba in procesul penal. Orice persoana fizica sau persoana juridica in posesia careia se afla un obiect sau un inscris ce poate servi ca mijloc de proba este obligata sa il prezinte si sa il predea, sub luare de dovada, organului de urmarire penala sau instantei de judecata, la cererea acestora. Daca organul de urmarire penala sau instanta apreciaza ca si o copie de pe un inscris poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia. Daca obiectul sau inscrisul are caracter secret ori confidential, prezentarea sau predarea se face in conditii care sa asigure pastrarea secretului ori a confidentialitatii. Instanta de judecata, la propunerea procurorului, in cursul urmaririi penale, sau din oficiu, in cursul judecatii, poate dispune ca orice unitate postala sau de transport sa retina si sa predea scrisorile, telegramele si oricare alta corespondenta ori obiectele trimise de invinuit sau inculpat ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect. Ridicarea de obiecte si inscrisuri se poate face intre orele 6.00-20.00, iar in celelalte ore numai in caz de infractiune flagranta sau cand urmeaza sa se efectueze intr-un local public.

Perchezitia. Potrivit art. 100 C. proc. pen., cand persoana careia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun inscris dintre ceie aratate in art. 98 din acelasi cod - respectiv scrisorile, telegramele si oricare alta corespondenta ori obiectele trimise de invinuit sau inculpat ori adresate acestuia - tagaduieste existenta sau detinerea acestora, precum si ori de cate ori exista indicii temeinice ca efectuarea unei perchezitii este necesara pentru descoperirea si strangerea probelor, se poate dispune efectuarea unei perchezitii.

Perchezitia poate fi domiciliara, corporala si asupra vehiculelor.

Perchezitia domiciliara poate fi dispusa numai de catre judecator, prin incheiere motivata, atat in cursul urmaririi penale, la cererea procurorului, cat si in cursul judecatii.

In cursul urmaririi penale, perchezitia domiciliara se dispune de catre judecatorul de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de ia instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. Perchezitia domiciliara se dispune in camera de consiliu, fara citarea partilor, iar participarea nrocarorului este obligatorie. Ulterior, in baza incheierii privind efectuarea perchezitie;., judecatorul emite de indata autorizatia de perchezitie. De mentionai ca percheziiia domiciliara nu poate fi dispusa inainte de inceperea urmaririi penale si se efectueaza de procuror sau de organul de cercetare penala, insotit, dupa caz, de lucratori operativi.

In cursul judecatii,instanta poate proceda la efectuarea perchezitiei domiciliare cu ocazfa unei cercetari locale, iar in celelalte cazuri, dispozitia instantei de judecata de a se efectua o perchezitie se comunica procurorului, in vederea efectuarii acesteia. Indiferent daca se efectueaza in cursul urmaririi penale sau in cursul judecatii, perchezitia domiciliara se face numai intre orele 6.00-20.00, exceptie fiind doar perchezitia efccraata in caz de infractiune flagranta sau cand urmeaza a se efectua intr-un local public - cand se face si in celelalte ore. in orice situatii, perchezitia inceputa intre orele 6.00-20.00 poate continua si in timpul noptii.

Referitor ia perchezitia corporala sau cea asupra vehiculelor, ambele pot fi dispuse fie de catre organul de cercetare penala, fie de catre procuror, fie de catre judecator.

Procesul-verbal de perchezitie si de ridicare a obiectelor si inscrisurilor. Despre efectuarea perchezitiei si ridicarea de obiecte si inscrisuri se intocmeste proces-verbal. Proccsul-verbal trebuie sa cuprinda, in afara de mentiunile prevazute in art 91 C. proc. pen., si urmatoarele mentiuni: locul, timpul si conditiile in care inscrisurile si obiectele au fost descoperite si ridicate, enumerarea si descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute, in procesul-verbal se face mentiune si despre obiectele care nu au fosi ridicate, precum si despre acelea care au fost lasate in pastrare. Copie de pe procesul-verbal se lasa persoanei la care s-a facut perchezitia sau de la care s-au ridicat obiectele si inscrisurile ori reprezentantului acesteia sau unui membra al familiei, iar, in lipsa, celor cu care locuieste sau unui vecin si, daca este cazul, custodelui,

Masuri privind obiectele ridicate. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune ca obiectele ori inscrisurile ridicate care constituie mijloace de proba sa fie, dupa caz, atasate la dosar sau pastrate in alt mod. Cele care nu sunt atasate la dosar, pot fi fotografiate caz in care fotografiile se vizeaza si se ataseaza la dosar. Pana la solutionarea definitiva a cauzei, mijloacele materiale de proba se pastreaza de catre organul de urmarire penala sau de catre instanta de judecata la care se gaseste dosarul.

'Dispozitii speciale privind unitatile publice si alte persoane juridice. Toaie dispozitiile din prezentul capitol privind mijloacele de proba se aplica in mod corespunzator si atunci cand actele procedurale se efectueaza la o unitate dintre cele la care se refera art. 145 C. pen. sau la o alta persoana juridica, cu urmatoarele particularitati: organul judiciar se legitimeaza si, dupa caz, infatiseaza reprezentantului unitatii publice sau al altei persoane juridice autorizatia data; ridicarea de obiecte si inscrisuri, precum si perchezitia se efectueaza in prezenta reprezentantului unitatii; atunci cand este obligatorie prezenta martorilor asistenti, acestia pot face parte din personalul unitatii; copie de pe procesul-verbal se lasa reprezentantului unitatii.

Cercetarea la fata tocului. Se efectueaza atunci cand este necesar pentru a se face constatari cu privire la situatia locului savarsirii infractiunii, pentru a se descoperi si a se fixa urmele infractiunii, pentru a se stabili pozitia si starea mijloacelor materiale de proba si imprejurarile in care infractiunea a fosi savarsita.

Organul de urmarire penala efectueaza cercetarea la fata locului in prezenta martorilor asistenti, afara de cazul cand aceasta nu este posibil Cercetarea Ia fata locului se face in prezenta partilor, atonei cand este necesar. Neprezentarea partilor incunostintate nu impiedica efectuarea cercetarii. Cand invinuitul sau inculpatul este retinut ori arestat, daca nu poate fi adus la cercetare, organul de urmarire penala ii pune in vedere ca are dreptul sa fie reprezentat si ii asigura, la cerere, reprezentarea.

Instanta de judecata efectueaza cercetarea la fata locului cu citarea partilor si in prezenta procurorului, cand participarea acestuia la judecata este obligatorie.

Reconstituirea. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, daca gaseste necesar pentru verificarea si precizarea unor date, poate sa procedeze ia reconstituirea la fata locului, in intregime sau in parte, a modului si a conditiilor in care a fost savarsita fapta. Reconstituirea se face in prezenta invinuitului sau inculpatului, iar cand este retinut ori arestat sau nu poate fi adus la reconstituire, organul de urmarire penala ii pune in vedere ca are dreptul sa fie reprezentat si ii asigura, la cerere, reprezentarea.

Procesul verbal de constatare a cercetarii la fata locului si a reconstituirii. Despre efectuarea cercetarii la fata locului se incheie proces-verbal, care trebuie sa cuprinda, in afara mentiunilor aratate in art. 91 C. proc. pen., descrierea amanuntita a situatiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate si a celor ridicate, a pozitiei si starii celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incat acestea sa fie redate cu precizie si pe cat posibil cu dimensiunile respective, in caz de reconstituire a modului in care a fost savarsita fapta, se consemneaza amanuntit si desfasurarea reconstituirii, in toate cazurile se pot face schite, desene sau fotografii ori alte asemenea lucrari, care se vizeaza si se anexeaza la procesul-verbal.

Martorii asistenti

Potrivit art. 92 C. proc. pen., cand legea prevede ca la efectuarea unui act procedural este necesara prezenta unor martori asistenti, numara' acestora trebuie sa fie de cel putin doi. Nu pot fi martori asistenti minorii sub 14 ani, persoanele interesate in cauza si cei ce fac parte din aceeasi unitate cu organul care efectueaza actuj procedural.

Folosirea interpretilor

Cand una dintre parti sau o alta persoana care urmeaza sa fie ascultata nu cunoaste limba romana ori nu se poate exprima, organul de urmarire penala sau instanta de judecata ii asigura in mod gratuit folosirea ur.ui interpret. Interpretul poate n desemnat sau ales de parti; in acesi din urma caz, el trebuie sa fie un interpret autorizat potrivit legii. Dispozitiile anterioare se aplica in mod corespunzator si in cazul in care unele dintre inscrisurile aflate in dosarul cauzei sau prezentate in instanta sunt redactate inrr-o alta limba decat romana.

Persoana chemata ca interpret este obligata sa se infatiseze la locul, ziua si ora aratate in citatie si are datoria sa declare tot ce siie cu privire la faptele cauzei. Interpretul este intrebat mai intai despre nume, prenume, etate, adresa si ocupatie. Dispozitiile privitoare la juramantul martorului se aplica in mod corespunzator si interpretului.

Comisia rogatorie

Este actul procedural prin care organul de urmarire sau instanta de judecata, avand competenta potrivii legii, cere unui alt organ de unriarire penala sau instantei de judecata din aceeasi categorie si de acelasi grad sa efectueze un aci: procedural necesar cauzei pe care o instrumenteaza. Asadar, prin comisi;': rogatorie se face o transmisie a dreptului de a efectua un act procedural unui alt o::gan de urmarire sau unei alte instante judecatoresti cu aceeasi competenta functionala,dar cu alta circumscriptie

teritoriala.

Potrivit legii, comisia rogatorie se dispune cand un or    urmarire penala sau instanta de judecata nu are posibilitatea: sa asculte un martor,sa faca o cercetare la fata locului; sa procedeze la ridicarea unor obiecte; sa efectueze orice act procedural.

Nu pot forma obiectul comisiei rogatorii: punerea iin miscare a actiunii penale; luarea masurilor preventive; incuviintarea de probatorii,dispunerea celorlalte acte procesuale sau masuri procesuale.

Delegarea

Spre deosebire de comisia rogatorie, delegarea consta in transmiterea dreptului de a efectua un act procedural unui organ inferior, chiar daca nu corespunzator ca functie procesuala. Astfel, un organ de urmarire central poate delega un organ de urmarire local sa efectueze o cercetare la fata locului, o perchezitie,etc.Asadar la delegare se transmite dreptul de a efectua un act procedural unui organ competent teritorial, dar

necompetent functional sa efectueze in cauza urmarirea penala sau judecata.

Delegarea poate fi dispusa de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata in aceleasi conditii ca si comisia rogatorie.