Raportul juridic penal

Raportul juridic penal

1.Notiune

Putem defini raporturile juridice penale ca fiind instrumentele de infaptuire a dreptului penal, "relatii de aparare sociala impotriva criminalitatii si combatere a acesteia prin normele dreptului penal".[1] Altfel spus, raporturile juridice penale reprezinta singura modalitate prin care se realizeaza normele cu caracter penal, indiferent de caracterul lor preventiv sau represiv.

Avand in vedere interdependenta dintre normele penale si relatiile de aparare sociala impotriva criminalitatii, raporturile juridice penale pot fi privite atat ca "norme ale dreptului penal in actiune" cat si ca "o reactiune de tip represiv" in cazul relatiilor "de tip conflictual care se nasc intre societate si faptuitor in momentul savarsirii unei infractiuni"².

Cu alte cuvinte, putem spune ca raportul juridic penal ia nastere prin savarsirea unei infractiuni si este un raport intre stat si infractor, reglementat de norma juridica penala, in virtutea caruia statul are dreptul de a-l pedepsi pe infractor, iar infractorul are obligatia sa suporte pedeapsa.

Din cele enuntate mai sus rezulta ca exista doua tipuri de raporturi juridice penale: raporturi juridice penale de conformare si raporturi juridice penale de conflict. Astfel, realizarea normelor juridice prin respectare are loc in cadrul unor raporturi numite "de conformare" sau "de cooperare", iar daca se incalca dispozitiile normei juridice prohibitive sau onerative, realizarea dreptului are loc prin constrangere in cadrul unui raport de "conflict" sau "contradictie".

Totalitatea raporturilor juridice penale alcatuiesc ordinea de drept penal efectiva, diferita de ordinea de drept formala sau normativa care se realizeaza numai in plan legislativ.

2.Trasaturile raportului juridic penal

a) raporturile juridice penale apar prin exprimarea imperativa a vointei statului si nu prin acord de vointa;

b) raporturile juridice penale nu pot forma obiectul unor tranzactii deoarece se nasc independent de vointa destinatarilor legii penale;

c) nasterea, modificarea si stingerea raporturilor juridice penale sunt impuse de lege.

3. Structura raportului juridic penal

a)      Subiectii raportului juridic penal (participantii la raport):

- statul, titular al functiei de aparare sociala, este investit cu dreptul de a realiza aceasta aparare prin mijloace de drept penal. El apare ca subiect dominant, actionand ca reprezentant al societatii.

In raporturile juridice de conformare, statul impune norme obligatorii destinatarilor legii penale.

In raporturile juridice de conflict, statul impune destinatarului legii penale sa suporte consecintele faptelor savarsite, adica sa suporte raspunderea penala si, implicit, pedeapsa.

- destinatarul normei penale (persoana fizica sau juridica).

In cadrul raportului juridic de conformare, care vizeaza pe toti cetatenii, persoana fizica si cea juridica sunt nenominalizate.

Raportului juridic de conflict, pe de alta parte, presupune o determinare precisa a celui care a savarsit fapta prevazuta de lege, adica a infractorului.

In aceasta din urma ipoteza, din savarsirea faptei penale se poate naste si un raport juridic penal adiacent intre persoana vatamata si infractor, in anumite conditii persoana vatamata putand exercita chiar personal actiunea penala. In acest caz, soarta raportului juridic penal poate fi lasata la dispozitia persoanei vatamate care il poate anihila prin pasivitate (trecerea termenului de exercitate a actiunii) ori stingere (impacare, retragerea plangerii).

b)      Continutul raportului juridic penal

Raportul juridic penal este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor participantilor la acest raport, astfel:

- dreptul statului de a pretinde o anumita conduita din partea destinatarilor legii penale, in scopul de a apara valorile esentiale ale societatii;

- obligatia destinatarului normei penale, persoana fizica sau juridica, de a-si conforma conduita cu exigentele cerute de norma penala;

- dreptul statului de a-l trage la raspundere pe faptuitor si de a-l supune executarii sanctiunii corespunzatoare;

- obligatia destinatarilor legii penale, deveniti infractori, de a se supune tragerii la raspundere penala si executarii pedepsei, precum si celorlalte masuri coercitive prevazute de legea penala.

c)Obiectul raportului juridic penal il formeaza anumite actiuni pe care titularul dreptului le efectueaza sau le poate pretinde si pe care celalalt subiect este obligat a le savarsi sau a se abtine de la a le savarsi.[4]

In cazul raportului juridic de conformare, obiectul il constituie regula de conduita recomandata destinatarilor normei, iar in cazul raportului juridic de conflict, obiectul este format din dispozitia de aplicare a pedepsei, stabilirea raspunderii penale si executarea pedepsei.

4. Nasterea raportului juridic penal

a) nasterea raportului juridic penal de conformare

Raportul juridic penal de conformare se naste din momentul intrarii in vigoare a normei cu caracter penal si se desfasoara prin impunerea cerintei de respectare a regulii de conduita pe care o instituie, pana la data iesirii din vigoare a normei juridice penale.

In general, durata desfasurarii raporturilor penale de conformare nu este dinainte stabilita, ele subzistand pe toata durata de activitate a legii penale. In cazuri exceptionale, raportul juridic penal de conformare poate avea o durata mai mica decat perioada cuprinsa intre intrarea si iesirea din vigoare a normei care il genereaza. O astfel de situatie este cerinta dobandirii de catre destinatarii normei penale a unei anumite calitati (militar in termen, functionari, etc.), iar durata de existenta a raportului nu poate fi decat concomitenta cu durata de existenta a calitatii.

In timpul activitatii normei penale de conformare pot interveni modificari de tipul extinderii sau restrangerii obligatiei de conformare, care se vor rasfrange si asupra continutului raportului juridic penal astfel nascut.

Trebuie retinut faptul ca, prin savarsirea unei infractiuni, nu inceteaza raportul juridic penal de conformare, chiar daca, din acel moment, se naste un raport juridic penal de conflict.

b) nasterea raportului juridic penal de conflict

Raportul juridic penal de conflict se naste prin si numai prin savarsirea infractiunii. Acest tip de raport decurge, in general, din fapte comise cu vointa si, astfel, infractiunea concreta, intentionata, este singurul fapt juridic ce poate da nastere raportului juridic penal de conflict.

5. Constatarea raportului juridic penal

Constatarea raportului juridic penal revine instantelor de judecata, iar actul procesual prin care se consemneaza este numai hotararea penala definitiva. Astfel, trebuie retinut faptul ca momentul nasterii raportului juridic de conflict este diferit de momentul constatarii juridice a existentei acestuia. Prin urmare, momentul nasterii raportului juridic de conflict nu va fi simultan cu momentul constatarii (ex nunc), ci cu momentul savarsirii infractiunii (ex tunc).

Daca se realizeaza constatarea raportului juridic penal de conflict printr-o hotarare definitiva, procesul penal inceteaza, urmand etapa executarii sanctiunii.

6. Stingerea raportului juridic penal

Stingerea raportului juridic penal de conflict se poate produce in diferite situatii, ca:

- prin cauze intervenite anterior pronuntarii unei hotarari definitive: decesul faptuitorului, prescriptia raspunderii penale, constatarea lipsei plangerii penale, retragerea plangerii penale, impacarea partilor, dezincriminarea, intervenirea unei cauze de nepedepsire.

In toate aceste cazuri stingerea raportului juridic penal de conflict este constatata de judecator printr-o hotarare de incetare a procesului penal.

- prin cauze intervenite dupa pronuntarea unei hotarari judecatoresti penale definitive: decesul faptuitorului, prescriptia executarii pedepsei, gratierea, amnistia etc.

In aceste situatii va fi inlaturata dispozitia de executare a pedepsei.

- prin executarea pedepsei, care este principala modalitate de stingere a raportului juridic penal de conflict.

La randul sau, raportul juridic penal de conformare se stinge prin:

- iesirea din vigoare a normei penale;

- pierderea calitatii cerute de lege de catre destinatarul normei penale;

- savarsirea faptei interzise, care da nastere raportului juridic penal de conflict.

7. Durata raportului juridic penal

Realizarea normei penale presupune o desfasurare in timp si, indiferent de modalitatea in care se exprima, ea pune in evidenta o durata.

Pe de alta parte, intinderea actiunii in timp a raportului juridic penal, cu exceptia legii exceptionale sau temporare, nu este dinainte determinata. Daca raportul juridic penal de conformare are, in principiu, o durata indefinita, raportul juridic penal de conflict are o durata relativ determinabila, derularea sa in timp depinzand de promptitudinea descoperirii infractiunii si a cunoasterii faptuitorului, de timpul necesar pentru desfasurarea procesului si cel rezervat executarii pedepsei.

In ceea ce priveste durata raportului juridic penal de conflict, in literatura de specialitate s-au conturat mai multe etape in care acesta ar lua sfarsit:

- etapa definitivarii prin intermediul raporturilor juridice procesuale cu moment final (aplicarea sanctiunilor penale);

- etapa executarii sanctiunilor penale, care dureaza pana la stingerea executarii printr-un mod prevazut de lege: prin executare, prin gratiere, prin amnistie, prin prescriptie;

- etapa de dupa executarea sanctiunilor, cand pentru condamnat mai sunt prezente interdictii, decaderi, si care se sting prin obtinerea reabilitarii.[7]