Raporturile de drept constitutional

Raporturile de drept constitutional

1. Notiune

Ca oricare alt raport juridic si raportul de drept constitutional reprezinta o relatie sociala reglementata de normele juridice constitutionale cu deosebirea ca participantii, respectiv subiectii raporturilor juridice sunt titulari de drepturi si obligatii ce au implicatii in sfera exercitarii puterii de stat, garantarii unor drepturi si libertati fundamentale. Unele raporturi de drept constitutional sunt reglementate de normele dreptului constitutional precum deputatii si senatorii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului (art. 72, alin. 1 din Constitutia Romaniei)[1]. Pe de alta parte exista, suficiente raporturi de drept constitutional care sunt reglementate de norme cuprinse in Constitutie si in norme de dezvoltare cuprinse in diferite legi (de regula, legi organice) unele din aceste legi apartinand chiar altor ramuri ale dreptului decat dreptul constitutional. Am putea afirma ca raporturile de drept constitutional sunt prin natura lor raporturi complexe, unele cu o dubla natura juridica fapt ce nu face altceva decat sa scoata si mai mult in evidenta unitatea dreptului si totodata diversitatea acestuia.

2. Identificarea raporturilor de drept constitutional

Intr-o societate organizata statal pot fi identificate o multitudine de raporturi juridice. Cat priveste raporturile de drept constitutional ele se identifica prin doua elemente si anume: normele juridice ce constituie premisele acestor raporturi si relatiile sociale reglementate juridic. Aceasta inseamna ca raporturile de drept constitutional sunt raporturi juridice reglementate de normele de drept constitutional avand ca obiect sfera relatiilor privind preluarea, exercitarea si mentinerea puterii in stat, asigurarea organizarii si functionarii autoritatilor si institutiilor publice si a drepturilor si libertatilor fundamentale. Aceste trei comandamente preluarea, exercitarea si mentinerea puterii publice; organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor publice si garantarea exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, reprezinta pana la urma punctele de referinta pentru identificarea raporturilor de drept constitutional.

3. Subiectele raporturilor de drept constitutional

Participanti (subiecte) ale raporturilor de drept constitutional, nu pot fi decat oamenii priviti in individualitatea lor, ca persoane fizice sau organizati in diferite asociatii ca persoane juridice. Unul dintre subiecte trebuie sa fie o entitate politico-juridica detinatoare a puterii de stat pentru ca raporturile de drept constitutional iau nastere tocmai in legatura cu exercitiul puterii, iar acesta nu ar putea fi realizat daca reprezentantul puterii publice lipseste din cadrul raportului juridic dat.

Din prezentarea generica a subiectelor raporturilor de drept constitutional se poate trage concluzia ca in cazul subiectelor colective nu personalitatea juridica are primordialitate ci recunoasterea ca atare de catre legiuitor a calitatii de subiect, de detinator al puterii. De altfel, in doctrina contemporana exista discutii cu privire la unitatile administrativ-teritoriale, care au personalitate juridica, cel putin in dreptul nostru. Se pune astfel problema daca acestea pot avea calitate de subiecte, ca entitati politico-juridice parti ale teritoriului national sau, ca grupuri umane, colectivitati organizate pe teritoriul national. In regimurile administrative de descentralizare, cum este si cel din Romania, dar nu numai, atata timp cat li se recunoaste personalitate juridica acestor unitati politico-administrative, cat ele pot participa la luarea unor decizii importante exprimand in temeiul delegarii statului, o anumita vointa politica a locuitorilor asezati pe un teritoriu dat, credem ca se poate vorbi de calitatea de subiecte ale raporturilor de drept constitutional a judetelor, municipiilor (oraselor) si comunelor[2]. In continuare vom prezenta succint subiectele posibile ale raporturilor de drept constitutional.

a. Poporul. Notiunea de popor cuprinde totalitatea oamenilor, comunitatea nationala statornica din punct de vedere spiritual, economic, lingvistic si juridic aflata pe teritoriul statului. Intre popor si stat exista cetatenia, legatura juridica permanenta. Definirea astfel a poporului nu exclude posibilitatea existentei pe acelasi teritoriu si a altor oameni care sa fie de alta etnie (origine) sau sa aiba cetatenie.

Cat priveste calitatea de subiect al raporturilor de drept constitutional a poporului, in doctrina au fost exprimate puncte de vedere conform carora este contestata aceasta calitate sau este restransa numai cu privire la anumite situatii ceea ce ar insemna ca poporul poate fi subiect in asemenea raporturi dar numai in cateva cazuri, precum in relatiile internationale sau numai in relatii interne.

In opinia noastra, poporul este subiect de drept constitutional ca urmare a faptului ca el este titularul puterii, fapt universal recunoscut si consfintit prin Constitutia Romaniei care, in art. 2 (1) stabileste Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum. Pentru ca in acelasi art. 2, urmatorul alineat sa retina faptul ca nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu. Rezulta ca legea fundamentala recunoaste poporului capacitatea politico-juridica cea mai importanta, el este titularul puterii in stat. Poporul participa in mod direct, ca titular al puterii la crearea cadrului constitutional in stat prin aprobarea Constitutiei prin referendum si se manifesta cu ocazia alegerilor generale parlamentare si pentru desemnarea sefului statului.

b. Statul. In principiu, din punct de vedere al structurii de putere statele sunt unitare sau federale[3]. In statele federale, statul apare ca subiect de drept constitutional in raport cu statele federate, ce formeaza federatia. Statele unitare sunt la randul lor subiecte ale raporturilor de drept constitutional. Statul ca intreg, ca subiect de drept constitutional se manifesta de regula prin autoritatile si institutiile publice. In mod direct, statul apare doar in raporturile de cetatenie pe plan intern. Romania stat unitar si este reprezentat in relatiile externe de catre Presedintele Romaniei.

c. Autoritatile si institutiile publice. Titlul III din Constitutia Romaniei este intitulat sugestiv Autoritatile publice. Aici sunt inserate: Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul, dar si unele organe si institutii publice, ceea ce scoate in evidenta varietatea de denumiri utilizate de legiuitor in prezentarea structurilor de putere ale statului. Fiecare autoritate are o anumita putere incredintata, o competenta si ea poate fi subiect al raporturilor de drept constitutional in mod limitat, specializat, sau general cum este cazul Parlamentului ca organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii (art. 61 (1) din Constitutia Romaniei), ale carei puteri sunt intr-adevar aproape nelimitate, insa cu respectarea dispozitiilor constitutionale, a normelor de drept international si a interesului general al natiunii romane.

d. Organizatiile politice si sociale. In aceasta categorie avem in vedere in primul rand partidele politice, formatiunile politice, organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale (art. 62 (2) din Constitutie), aliantele politice etc., care au dreptul de a participa la alegeri parlamentare propunand candidati in acest sens. In doctrina s-a exprimat ideea ca si birourile electorale de circumscriptie si de sectie de votare create pentru conducerea alegerilor de deputati si senatori sunt subiecte ale raporturilor de drept constitutional[4] pentru ca ele participa in mod nemijlocit la transferul de putere de la alegator la Parlament.

e. Cetatenii. Ca persoane fizice, cetatenii pot aparea in raporturile de drept constitutional cand urmaresc realizarea drepturilor si libertatilor fundamentale. Si atunci cand cetatenii romani ocupa o functie de demnitate publica in cadrul unor autoritati sau institutii publice, precum cea de parlamentar, consilier local sau judetean, primar etc., ei se afla in aceste autoritati intr-un raport de reprezentare directa (parlamentar, consilier) sau de reprezentare prin numire. Mai exista si cazul cand cetatenii singuri, titulari ai drepturilor politice participa la alegerea Parlamentului sau a sefului statului.

f. Strainii si apatrizii. Romania ca stat de drept democratic si-a deschis larg portile strainilor sau apatrizilor care, in conditiile legii romane si ale acordurilor internationale la care tara noastra este parte, doresc sa obtina cetatenia romana, protectie juridica prin azil politic sau drept de sedere indelungata la noi, iar in perspectiva sa devina cetateni romani.