Raspunderea sociala-factor diriguitor al conduitei umane

Raspunderea sociala factor diriguitor al conduitei umane

Societatea umana nu constituie doar o masa amorfa de indivizi, care desfasoara activitati intamplatoare, neconcordate, disparate, ci un spatiu mai mult sau mai putin structurat, care permite orientarea activitatii umane spre un anumit scop prcis, rezultand un ansamblu de raporturi relative stabile, in cadrul carora , oamenii desfasoara actiuni coerente. Aceste raporturi privesc relatiile dintre indivizi ca persoane fizice, dintre acestia si colectivitatile din care fac parte, precum si dintre indivizi, grupuri si societatea ca ansamblu global.

Din acest mod de organizare si functionare a societatii umane, rezulta necesitatea reglementarii raporturilor create intre (indivizi) oameni, priviti ca indivizi sau colectivitati.

Principalul instrument de organizare al activitatii il reprezinta normele sociale care isi au izvorul in necesitatea obiectiva a oamenilor de a trai in societate

care constituie singurul cadru adecvat, singura modalitate in care oamenii pot '' transforma natura'' in scopul satisfacerii nevoilor lor vitale de existenta materiala si spirituala. Sistemul de norme sociale reprezinta expresia cea mai sintetica a acestui cadru, el fiind constituit din acel ansamblu de drepturi si obligatii comportamentale pe care individul sau colectivele de indivizi trebuie sa le respecte.

Traind si implicit desfasurindu-si activitatea in societate, individul este obligat, prin norma elementara de conduita prevazuta in relatiile sociale sa nu incalce drepturile legitime ale altor persoane, provocand astfel anumite prejudicii. Deoarece o fapta pagubitoare incalca vreuna din regulile morale de conduita acceptate de societatea respectiva sau constiinta sociala, ea determina inlocuirea acestor reguli, o reprobare, sub forma unei reactii a cercului social in care fapta s-a produs.

Astfel, incalcarea unei norme sociale prin care se stabileste o anumita sau anumite reguli de comportament, antreneaza in mod inevitabil, raspunderea celui care a savarsit-o. Aceasta regula fundamentala constituie principiul raspunderii, iar totalitatea normelor care ii reglementeaza aplicarea formeaza institutia raspunderii.

Principiul raspunderii se inscrie intr-un cadru mult mai larg, al principiilor fundamentale ale societatii, care sunt justificate de etica si echitate sociala ,aplicandu-se in toate colectivitatile sociale, fiind consacrate din cele mai vechi timpuri. Elaborarea si aplicarea acestui principiu corespunde unei necesitati, obiective pentru orice necesitate care isi bazeaza existenta pe organizare, pe ordine social-politica deci pe norme de conduita generala a caror respectare reprezinta un element esential al evolutiei acesteia.

Asadar majoritatea actiunilor umane, in masura in care contravin regulilor de convetuire sociala, pot genera o forma sau alta de raspundere. De aici si importanta acestei institutii, care tinde sa ocupe un loc central in fiecare materie, un drept in special, sau in fiecare domeniu de activitate.

Raspunderea sociala si diferitele sale forme de manifestare

Raspunderea sociala, care include si raspunderea juridica se raporteaza atat la interesele generale ale societatii, dar si la cele privitoare la fiecare individ in parte (la cerintele). Comportamentele indivizilor sunt supuse in mod permanent aprecierii din partea societatii , apreciere care nu este spontana, ci are in vedere un anumit sistem de valori, al caror scop este acela de a permite formarea si dezvoltarea comportamnetelor umane, in sensul incadrarii lor intr-o ordine sociala democratica. Nerespectarea normelor sociale atrage, in mod inerent, anumite reactii, respectiv unele consecinte pe plan social, care nu sunt neaparat doar de ordin juridic.

Data fiind diversitatea intereselor sociale care pot fi incalcate sau omise prin actiunile sau inactiunile indivizilor, raspunderea sociala poate imbraca multiple forme, in functie de natura relatiilor sociale lezate. Astfel se poate vorbi de o raspundere politica, morala, juridica, etc.

Aceasta clasificare o formelor de raspundere are in vedere una dintre cele doua functii pe care institutia raspunderii le indeplineste in realitate. Prima este functia sanctionatoare, interventia coercitiva a statului in cazul in care conduita individului este contrara normelor sociale.

Normele sociale si juridice si implicit, raspunderea sociala si juridica mai indeplinesc o functie aceea de cadru institutional si normativ pentru actiunile intreprinse de indivizi, de apreciere din partea societatii, al carei scop este acela de a modela comportamentele oamenilor, in sensul integrarii lor in ordinea sociala existenta.Astfel, unii autori ,gresit apreciind ca raspunderea ar trebui sa indeplineasca o singura functie juridica-sanctionatorie-au indentificat raspunderea juridica cu aceasta, consacrand-o ca fiind o ² realizare a sanctiunii cu ajutorul constrangerii de stat ²

Aceasta clasificare a formelor raspunderii sociale prezinta un interes mai mult teoretic, didactic, chiar daca aceste forme diverse ale raspunderii pot exercita si o actiune independenta unele de altele, de cele mai multe ori ele actioneaza cumulat, solidar, pentru ca la baza acestora se afla criterii identice, izvorate din interesele generale ale societatii. Asadar in ciuda diversitatii formulei specifice, raspunderea sociala pastreaza un caracter unitar.

Institutiile raspunderii juridice, ca si cea morala, au suferit transformari impuse de evolutia sociala, nu doar in privinta penalitatii, dar si in cea a fizionomiei lor, fiecare etapa de dezvoltare politico-sociala si economica punadu-si amprenta si orientadu-le mereu in sensul in care era directionata intreaga structura sociala, care include si suprastructura juridica.

Procesul de integrare al normelor si a raspunderii juridice in normele si raspunderea sociala, privita in generalitatea sa, trebuie analizat si dintr-un alt unghi de vedere, si anume cel al influientei exercitate de normele si raspunderea sociala, implicit de normele si raspunderea juridica asupra bazei economico-sociale a societatii. ² Aceasta influienta este dubla pe de o parte ea exercita o influienta directa, ce se realizeaza prin aplicarea cu fermitate a normelor sociale, mai ales a celor juridice si care serveste ca un stimulent important pentru determinarea unei atitudini active sau dimpotriva, de abtinere de la fapte care ar genera vreun prejudiciu de orice natura societatii, iar pe de alta parte, o influienta indirecta, mai subtila, dar de mai mare profunzime, prin intermediul conceptiilor, ideilor si principiilor pe care le explica.²

Integrarea normelor si raspunderii juridice in sfera larga a normelor si raspunderii sociale are loc in cadrul unui proces de corelare intre diferitele forme ale raspunderii sociale care se manifesta printr-o permanenta interdependenta si influientare reciproca. Fiecare forma a raspunderii sociale actioneaza asupra celorlalte forme si, ca rezultat al actiunilor lor reciproce se formeaza nivelul general al raspunderii sociale.

Raspunderea sociala isi exercita influienta asupra raspunderii juridice, in principal prin actiunea determinatoare in luarea hotararilor si realizarea comportamentului individual sau colectiv, potrivit prevederilor normelor juridice, precum si prin sanctionarea cu ajutorul formelor de natura nejuridica.

Normele juridice , la randul lor , reperzinta un factor social important care contribuie, prin mijloace specifice, la realizarea concordantei dintre diferitele forme ale raspunderii sociale, si prin aceasta, a concordantei raspunderii sociale cu cerintele legitatilor obiective. Acest lucru se realizeaza atat prin actiunea lor preventiva pe care o exercita prin stabilirea cat mai precisa a drepturilor si obligatiilor participantilor la raporturile sociale individuale sau colective, cat si prin aplicarea sanctiunilor in cazul icalcarii prevederilor lor.

In acest vast proces de integrare a normelor si raspunderii juridice in normele si raspunderea sociala pot aparea, in diferite etape, dacalaje, in sensul ca raspunderea (juridica) sociala ramane in urma necesitatilor obiective ale dezvoltarii social-economice, fie normele si raspunderea juridica ramane in urma nivelului general al raspunderii sociale.

Aceste neconcordante evidentiaza existenta unor disfunctii ce impun luarea unor masuri urgente de corectare sau corelare, in caz contrar scazand eficienta raspunderii sociale si juridice.

Astfel, raspunderea juridica- institutie a sistemului de drept- nu se poate inca disocia si izola total de relatia sa interdepedenta cu celelalte feluri de raspundere sociala si anume cu cea morala, etica, politica etc. De altfel legiuitorul cand selecteaza din multitudinea de relatii sociale pe acelea pe care considera ca au nevoie de protectie juridica, porneste de la premisa ca selectia in vederea valorizarii acestora s-a facut deja in sfera relatiilor morale, etice, politice. Pentru existenta raspunderii, se cere doar existenta unor norme cu caracter imperativ care sa fie incalcate de agentul faptuitor.

De la raspunderea morala la raspunderea juridica

Notiunea de ²raspundere² nu este specifica si exclusiva domeniului moralitatii, ea fiind o institutie care depaseste aceasta sfera, o institutie proprie societatii considerate in ansamblul sau o consecinta generala a functionalitatii acesteia ca sistem. Savarsindu-se o fapta reprobabila, societatea, in care traieste faptuitorul, o va reprima. Fapta savarsita incalcand o norma morala si interventia societatii si reactia sa se va limita doar la o sanctiune de aceeasi natura. Raspunderea morala nu este susceptibila sa fie sanctionata prin mijlocirea constragerii de stat, de aceea s-a afirmat ca sanctiunea raspunderii morale se situeaza ² in forul launtric al faptasului, iar in afara de acest for la forma neorganizata a unei simple reactii reprobatoare a colectivitatii²

Totusi, in conditiile in care, prin efectul savarsirii in societate a unei asemenea fapte , o alta persoana a fost vatamata in fiinta ei fizica sau morala, ori in bunurile sale, cineva trebuie sa suporte si consecintele acestei vatamari.

De aceea in astfel de situatii a intervenit o raspundere mult mai energica prin asprimea sanctiunilor si anume raspunderea juridica. Drept urmare reactia fata de fapta reprobabila si eventual pagubitoare primeste progresiv, sub diferite modalitati, o forma tot mai organizata, forma care implica posibilitatea recurgerii la constrangerea de stat

Raspunderea devine juridica odata cu formarea statului si nasterea dreptului, fenomene rezultate din ivirea proprietatii private asupra mijloacelor de productie.

Potrivit unei opinii, raspunderea juridica ar putea fi definita ca fiind ²complexul de drepturi si obligatii comune, care -potrivit legii- se naste ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite si care constituie cadrul de realizare al constrangerii de stat prin aplicarea sanctiunilor juridice in scopul asigurarii stabilitatii raporturilor sociale si al indrumarii membrilor societatii in spirutul respectarii ordinii de drept ²