| CATEGORII DOCUMENTE |
Daca in urma determinarii valorii concrete a rezervei succesorale se constata Cod civil liberalitatile facute de defunct (donatii si/sau legate) depasesc cotitatea disponibila, aducind atingere rezervei, ele urmeaza sa fie reduse in limitele cotitatii disponibile. Art. 847 Cod civil prevede ca "liberalitatile prin act sau intre vii sau prin testament, cind vor trece peste partea disponibila, vor fi reduse la aceasta parte".
Reductiunea este o sanctiune civila aplicabila liberalitatilor excesive, lipsindu‑le de eficacitate in masura necesara intregirii rezervei, dar fara a atrage nulitatea lor. Aceasta sanctiune se aplica nu numai donatiilor (dovedite sau prezumate), dar si legatelor testamentare, inclusiv legatul cu titlu particular sub forma clauzei testamentare avind ca obiect sume de bani depuse la CEC.
In toate cazurile, problema reductiunii (ca si limitele efectelor exheredarii directe a mostenitorului rezervatar) se pune numai dupa deschiderea mostenirii, atit in cazul legatelor - care produc efecte numai din acest moment - cit si in cazul donatiilor intre vii, drepturile mostenitorilor rezervatari nascindu‑se la data deschiderii mostenirii. Pina in acest moment mostenitorul nu are nici un drept; el are o simpla expectativa, care nu e suficienta nici pentru a lua masuri asiguratoare impotriva actelor autorului sau, care ar ameninta sau ar compromite legitimele sale asteptari.
De asemenea, reductiunea poate fi invocata nu numai in cazul liberalitatilor facute in favoarea unor terte persoane sau in favoarea unor mostenitori nerezervatari, dar si in cazul in care beneficiarul este un mostenitor rezervatar, daca prin aceasta s‑a adus atingere rezervei comostenitorilor rezervatari. Ocrotirea rezervei se impune in toate cazurile.
Potrivit art. 848 Cod civil, "reductiunea liberalitatilor intre vii nu va putea fi ceruta decit numai de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care infatiseaza drepturile lor".
Referirea din text numai la liberalitatile intre vii (donatii) este o inadvertenta; din alte articole ale Codului civil (de exemplu art. 850 si art. 825-853) rezulta ca reductiunea este aplicabila si in cazul dispozitiilor testamentare (legatelor).
Dreptul de a invoca reductiunea apartine numai persoanelor limitativ prevazute de lege.
In favoarea mostenitorilor rezervatari legea a instituit rezerva si mijlocul ei de aparare. Exercitarea dreptului la reductiune este conditionata de acceptarea mostenirii (pura si simpla sau sub beneficiu de inventar) si de nerenuntarea la acest drept dupa deschiderea mostenirii. O renuntare anterioara constituind un pact asupra unei mosteniri viitoare, este nula de drept.
In cazul in care exista mai multi mostenitori rezervatari, ei pot exercita dreptul la reductiune in mod colectiv. Dar dreptul la reductiune are un caracter individual, astfel incit daca unul dintre ei, fara a renunta la mostenire, renunta sa exercite dreptul (pentru a respecta vointa defunctului), liberalitatile se vor reduce numai in masura necesara intregirii rezervei celorlalti.
Daca mostenitorul rezervatar - mostenitor unic sau comostenitor alaturi de altii - moare inainte de exercitarea dreptului la reductiune, acest drept se transmite, ca drept patrimonial, asupra propiilor mostenitori. Nu sint probleme daca mostenitorul rezervatar decedat are un singur mostenitor; el poate exercita sau poate renunta la reductiune, ca si autorul sau. Nu sint probleme nici daca rezervatarul decedat are mai multi mostenitori care opteaza in mod unitar.
Dificultatile apar numai in caz de dezacord intre mostenitorii rezervatarului decedat. Fiind vorba de un drept unic al defunctului rezervatar, retransmis prin mostenire, el urmeaza sa fie exercitat unitar (colectiv) si anume in sensul reductiunii liberalitatilor excesive. Dreptul unuia dintre mostenitorii rezervatarului la reductiune nu poate fi anihilat prin vointa altora (in sensul renuntarii), indiferent de numarul lor.
Reductiunea mai poate fi ceruta de persoanele care "infatiseaza drepturile" mostenitorilor rezervatari, fiind avinzii lor cauza (habentes causam). Legea are in vedere pe succesorii universali sau cu titlu universal ai mostenitorului rezervatar (care a transmis sau a cedat drepturile succesorale prin act intre vii, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, asupra unei alte persoane) si, de asemenea, pe creditorii mostenitorilor rezervatari. Creditorii rezervatarului vor putea exercita dreptul la reductiune pe calea actiunii oblice, intrucit acest drept patrimonial nu are caracter exclusiv personal (art. 974 Cod civil).
Dobinditorul cu titlu particular de la mostenitorul rezervatar (de exemplu cumparatorul sau donatarul unui bun individual din mostenire) are calitatea de terta persoana; el nu poate "infatisa" dreptul mostenitorului rezervatar la reductiune. Chiar daca transmisiunea ar fi avut ca obiect un bun lasat legat, dar supus reductiunii fiindca aduce atingere rezervei, reductiunea va putea fi ceruta numai de catre mostenitorul rezervatar; succesorii cu titlu particular nu sint avinzii cauza ai mostenitorului rezervatar.
In principiu, nici creditorii defunctului nu pot invoca beneficiul reductiunii liberalitatilor excesive; insa, pentru clarificarea pozitiei lor fata de liberalitatile facute de defunct, trebuie facuta distinctia in functie de modul de acceptare a mostenirii de catre mostenitorii rezervatari si dupa felul liberalitatii:
Daca mostenitorul rezervatar accepta mostenirea pur si simplu, patrimoniul succesoral se contopeste cu patrimoniul personal al mostenitorului, astfel incit creditorii defunctului devin creditorii personali ai mostenitorului rezervatar si, in aceasta calitate, "infatiseaza" drepturile lui, putind cere reductiunea pe calea actiunii oblice, ca si creditorii originari ai mostenitorului rezervatar.
Daca mostenitorul rezervatar accepta mostenirea sub beneficiu de inventar - ceea ce impiedica confundarea patrimoniului succesoral cu patrimoniul personal al mostenitorului - creditorii defunctului nu "infatiseaza" drepturile lui. Trebuie sa distingem dupa cum liberalitatile facute de defunct sint donatii sau legate.
In privinta donatiilor, creditorii defunctului nu pot cere reductiunea; pentru ei bunurile donate au iesit definitiv din patrimoniul defunctului, deci nu mai formeaza obiectul gajului lor general, daca nu au cerut revocarea pentru frauda pauliana.
Nici in privinta legatelor creditorii defunctului nu pot cere reductiunea, daca mostenirea a fost acceptata sub beneficiu de inventar. Insa activul brut al mostenirii formeaza obiectul dreptului lor de gaj general si, ca atare, ei pot cere achitarea datoriilor cu intiietate fata de legate, urmind ca acestea din urma sa fie platite numai din activul net si numai in limitele cotitatii disponibile, daca exista mostenitori rezervatari care solicita reductiunea.
Reductiunea nu poate fi ceruta nici de catre donatari sau legatari; reductiunea opereaza impotriva, iar nu in favoarea lor. Totusi, daca exista o pluralitate de donatari si/sau legatari, cel actionat in reductiune poate invoca, pe cale de exceptie, nerespectarea ordinii legale de reductiune a liberalitatilor excesive.
Problema se pune numai daca cel care lasa mostenirea a facut mai multe liberalitati (donatii si/sau legate) prin care s‑a depasit cotitatea disponibila, indiferent ca a beneficiat de liberalitati o singura persoana sau persoane diferite. Codul civil a consacrat trei reguli care guverneaza reductiunea pina la limita cotitatii disponibile, daca beneficiarul liberalitatii nu este mostenitor rezervatar, respectiv pina la limita asigurarii rezervei celorlalti rezervatari, daca beneficiarul liberalitatii este si el mostenitor rezervatar. Aceste reguli au la baza ideea ca liberalitatile facute cu data anterioara, fiind facute din cotitatea disponibila, trebuie sa fie mentinute si numai daca au aceeasi data urmeaza sa fie reduse proportional cu valoarea lor.
Aceasta regula se aplica in cazul in care defunctul a facut atit donatii, cit si legate[1].
Regula reducerii legatelor inaintea donatiilor (indiferent de data testamentului) se justifica prin aceea ca sint ultimele liberalitati facute de defunct - produc efecte numai la data deschiderii mostenirii - si datorita lor s‑a adus atingere rezervei succesorale, liberalitatile anterioare (donatiile) fiind facute - cel putin in parte - din cotitatea disponibila si, mai ales, prin principiul irevocabilitatii donatiilor. Daca donatiile s‑ar reduce inaintea legatelor, testatorul ar putea revoca donatiile facute lasind legate care sa epuizeze cotitatea disponibila. Pe aceasta cale, nu se revoca nici donatia facuta intre soti, pentru ca reductiunea incepe in toate cazurile cu legatele, potrivit art. 850 Cod civil. Pentru revocarea donatiei facuta in timpul casatoriei este necesara o clauza testamentara, speciala in acest sens. Intentia de revocare a donatiei nu poate fi dedusa din simpla instituire de legate.
Regula reducerii legatelor inaintea donatiilor are caracter imperativ. Astfel fiind, clauza testamentara prin care s‑ar prevederea reducerea cu intiietate a donatiilor sau reducerea lor concomitent cu legatele va fi lovita de nulitate.
Sint supuse reducerii simultane si proportional cu valoarea lor atit legatele universale sau cu titlu universal, cit si cele cu titlu particular, indiferent ca au fost prevazute in acelasi testament sau testamente diferite (de exemplu clauza testamentara pentru depunerile la CEC). Aceasta regula se explica prin faptul ca toate legatele produc efecte de la aceeasi data - data deschiderii mostenirii.
Intemeindu‑se pe vointa prezumata a testatorului, aceasta regula are caracter dispozitiv. Legea permite testatorului sa dispuna plata unui (unor) legate cu preferinta fata de altele, caz in care cele preferate se vor reduce numai daca rezerva succesorala nu va fi intregita prin reductiunea celorlalte (art. 853 Cod civil). Ordinea de preferinta poate fi stipulata in mod expres, dar vointa testatorului in acest sens poate rezulta si implicit din ansamblul dispozitiilor testamentare.
Aceasta regula, ca si prima, se justifica prin ideea ca donatiile mai noi au adus atingere rezervei succesorale, fiind reclamta si de principiul irevocabilitatii donatiilor. Daca donatiile s‑ar reduce in ordine cronologica, donatorul ar putea revoca donatiile anterioare, facind noi donatii care sa epuizeze cotitatea disponibila.
Intrucit principiul irevocabilitatii donatiilor este de ordine publica, si aceasta regula de reductiune are caracter imperativ; donatorul nu poate stabili o alta ordine de reductiune a donatiilor nici prin contractele incheiate, nici prin testamentul lasat.
Regula reductiunii donatiilor in ordine cronologica inversa nu poate fi aplicata in cazul donatiilor care au aceeasi data. Astfel fiind, se admite ca in acest caz ele se reduc simultan si in mod proportional cu valorea lor, ca si legatele (a doua regula), donatorul avind dreptul sa stabileasca si o ordine de preferinta privitoare la reductiunea lor in masura necesara intregirii rezervei. Printr‑o asemenea stipulatie nu se contravine principiului irevocabilitatii donatiilor, deoarece reductiunea donatiilor pentru asigurarea rezervei este imperativ prevazuta de lege.
In raporturile dintre donatari - terti unii fata de altii - vechimea donatiilor (neautentice), in raport de care se hotaraste reductiunea, se determina dupa momentul cind actul a capatat data certa (art. 1182 Cod civil), cel mai tirziu la moartea donatorului, inclusiv in cazul darului manual, daca donatarul nu a reusit sa dovedeasca (in acest caz cu orice mijloc de proba) data anterioara a darului.
Daca beneficiarul donatiei supusa reductiunii este insolvabil (a instrainat bunul donat si nu are alte bunuri urmaribile), majoritatea autorilor admit solutia reducerii donatiei anterioare.
Dreptul la reductiunea liberalitatilor excesive se poate realiza prin buna invoiala sau pe cale judecatoreasca.
Daca persoanele interesate se inteleg, reductiunea liberalitatilor excesive se poate realiza prin buna invoiala, pe cale extrajudiciara. Astfel, art. 82 al. 3 din Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995 prevede ca "notarul public, avind acordul tuturor mostenitorilor, va putea proceda la reducerea liberalitatilor, pina la limitele prevazute de lege"[2]. Reductiunea se poate realiza si pe calea impartirii bunurilor prin buna invoiala (art. 81 al. 3); acordul realizat in aceste conditii are valoarea unui contract si produce efecte, ca atare, potrivit dreptului comun.
In cazul in care partile interesate nu cad de acord, neintelegerile urmeaza sa fie solutionate pe cale judecatoreasca (art. 78 din Legea nr. 36/1995), mostenitorul rezervatar fiind obligat sa dovedeasca, prin orice mijloc de proba, depasirea cotitatii disponibile prin liberalitatile facute de defunct. Procedural, in aceasta ipoteza trebuie sa deosebim dupa cum obiectul liberalitatii excesive se afla in posesia beneficiarului sau in posesia mostenitorilor rezervatari.
a) Daca bunurile ce fac obiectul liberalitatii supuse reductiunii se afla in posesia celor gratificati[3], mostenitorii rezervatari urmeaza sa solicite reductiunea prin cererea adresata instantei, numita actiune in reductiune. Cu toate ca rezerva succesorala si mijlocul ei de aparare sint reglementate prin dispozitii - de regula - imperative, totusi reductiunea nu opereaza de drept, ea trebuie sa fie invocata.
Actiunea in reductiune este o actiune patrimoniala personala (nu reala); mostenitorul rezervatar nu poate urmari bunurile ce au facut obiectul liberalitatilor excesive in miinile tertilor subdobinditori. In cazul instrainarii sau grevarii bunului donat inainte de deschiderea mostenirii, intregirea rezervei se face prin echivalent.
Actiunea in reductiune este o actiune divizibila; ea poate fi promovata numai in limitele cotei de rezerva cuvenita reclamntului si admiterea ei profita numai rezervatarului care a cerut reductiunea. Daca reductiunea este ceruta in cadrul actiunii de partaj, se admite ca cererea exercitata de unul dintre mostenitorii rezervatari este de natura sa foloseasca tuturor, in masura in care si ei, in ceea ce‑i priveste, se gasesc in termenul legal de a o introduce.
Fiind o actiune personala si patrimoniala, actiunea in recuctiune este prescriptibila in cadrul termenului general de prescriptie de 3 ani (Decretul nr. 167/1958), care curge de la data deschiderii mostenirii, cind se naste dreptul la actiune al mostenitorului rezervatar (art. 7). In mod exceptional, cind titularul dreptului la actiune nu a avut cunostinta, din motive ce nu‑i sint imputabile, de existenta liberalitatii (de exemplu a testamentului) prin care i s‑a lezat rezerva, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cind a luat cunostinta sau trebuia sa ia cunostinta de existenta liberalitatii.
b) Daca bunurile ce fac obiectul liberalitatii excesive se afla in posesiunea mostenitorului rezervatar[4] si care refuza sa le predea, beneficiarul liberalitatii urmeaza sa‑si valorifice dreptul pretins pe cale de actiune. In acest proces cu beneficiarul liberalitatii, mostenitorul rezervatar se va apara cerind respingerea - totala sau partiala - a actiunii, invocind reductiunea pe cale de exceptie (ca exceptie de fond), potrivit unei pareri, sau formulind o actiune reconventionala, potrivit unei alte pareri. In orice caz, daca mostenitorul rezervatar se afla in posesiunea obiectului reductiunii nu i se poate opune prescriptia, deoarece in acest caz nu i se poate reprosa o neglijenta in valorificarea unor drepturi ale sale, cit timp a exercitat, in fapt, toate prerogativele rezultind dintr‑o astfel de stipulatie, iar beneficiarul liberalitatii n‑a cerut predarea obiectului legatului.
Reductiunea se realizeaza diferit dupa cum liberalitatile prin care se aduce atingere rezervei succesorale sint legate (exheredari) sau donatii.
In cazul legatelor, reductiunea are ca efect ineficacitatea acestora in masura necesara intregirii rezervei: totala - daca cotitatea disponibila a fost epuizata prin donatiile facute de cel care lasa mostenirea - si partiala - prin reducerea legatelor proportional cu valoarea lor. Tot ineficacitatea partiala intervine si in cazul exheredarii directe a unui mostenitor rezervatar. Intrucit bunurile care formeaza obiectul dispozitiilor testamentare se gasesc in patrimoniul succesoral, intregirea rezervei celor indreptatiti se realizeaza in natura.
In cazul donatiilor reductiunea are ca efect desfiintarea lor in masura necesara intregirii rezervei: totala - daca cotitatea disponibila a fost epuizata prin donatii cu data anterioara - si partiala - daca si in masura in care donatia se incadreaza (partial) in cotitatea disponibila.
Intrucit reductiunea are ca efect desfiintarea donatiei in masura necesara intregirii rezervei, mostenitorul rezervatar devine proprietar al bunului cu care se intregeste rezerva si, in aceasta calitate, poate cere restituirea lui in natura. Rezerva trebuie asigurata mostenitorilor rezervatari in plina proprietate - fara sarcini, conditii sau clauze restrictive - si in natura, defunctul nepuind dispune prin testament, de exemplu, vinzarea bunului la licitatie publica si asigurarea rezervei din pretul obtinut sau prin acordarea dreptului de uzufruct. Tot astfel, cota de rezerva nu poate fi restituita mostenitorului rezervatar sub forma echivalentului banesc din valoarea bunului.
Desfiintarea donatiei pentru intregirea rezervei se poate produce numai in anumite limite, iar reductiunea se face - in anumite cazuri - nu prin restituirea bunului donat in natura, ci prin echivalent.
Astfel, donatia se desfiinteaza si mostenitorul rezervatar devine proprietar al bunului donat nu de la data incheierii contractului de donatie, ci numai de la data deschiderii mostenirii. In acest sens, legea prevede ca:
actele de instrainare (si, implicit, de grevare cu drepturi reale) a bunurilor donate, consimtite de catre donatar fata de terti, pina in momentul deschiderii mostenirii, ramin valabile (art. 855 Cod civil); intrucit donatia se desfiinteaza numai din acest moment, actele incheiate anterior ramin perfect valabile, fiind desfiintate numai cele ulterioare, odata cu desfiintarea dreptului de proprietate al donatarului (resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis);
in calitate de proprietar al bunurilor donate, donatarul pastreaza fructele naturale percepute si pe cele civile scadente anterior deschiderii mostenirii; el va fi obligat sa restituie fructele partii ce depaseste cotitatea disponibila din momentul mortii donatorului (art. 854 Cod civil), desi ar trebui sa fie obligat la restituirea fructelor numai din momentul in care ar deveni posesor de rea credinta al bunurilor donate prin cererea de reductiune (ca si in materia revendicarii de la posesorul de buna credinta, potrivit dreptului comun).
De la principiul intregirii rezervei in natura se admit urmatoarele exceptii, cind reductiunea se face prin echivalent:
daca donatarul a instrainat sau a grevat cu drepturi reale bunurile care au format obiectul donatiei inainte de deschiderea mostenirii, rezerva se va intregi prin echivalentul portiunii ce depaseste cotitatea disponibila (art. 855 Cod civil); intrucit actul incheiat de donatar este valabil si opozabil mostenitorilor rezervatari, riscul insolvabilitatii lui va afecta rezerva lor;
daca donatia supusa reductiunii s‑a facut unui mostenitor rezervatar (de exemplu unul din cei trei copii ai defunctului a primit o donatie ce reprezinta 1/2 din masa de calcul), acesta va putea pastra in contul rezervei sale partea ce depaseste cotitatea disponibila (in exemplul dat 1/4), cu conditia ca in mostenire sa existe alte bunuri de aceeasi natura cu cele daruite (de exemplu teren agricol) care sa fie atribuite comostenitorilor rezervatari;
daca donatia (raportabila) are ca obiect un imobil, iar partea supusa reductiunii reprezinta mai putin de jumatate din valoarea imobilului, donatarul rezervatar poate pastra in intregime imobilul, iar reductiunea necesara intregirii rezervei celorlalti mostenitori rezervatari se va face prin echivalent (prin luare mai putin de catre donatar din celelalte bunuri ale succesiunii sau prin echivalent banesc), potrivit art. 770 al. 2 Cod civil;
in cazul in care bunul donat a pierit din culpa donatarului sau a fost un bun fungibil si consumptibil, in ultimul caz restituirea putindu‑se face si prin bunuri de aceeasi calitate, cantitate si valoare (art. 526 Cod civil, aplicabil prin analogie); daca pieirea bunului donat este fortuita (indiferent de momentul pieirii: inaintea sau dupa deschiderea mostenirii) riscul il suporta mostenirea, caci pieirea s‑ar fi produs si daca bunul ar fi ramas in patrimoniul defunctului; in masura pieirii fortuite nu se tine seama de valoarea bunului nici la stabilirea masei de calcul.
In toate cazurile de reductiune prin echivalent se va avea in vedere starea bunului din momentul donatiei si valoarea lui din momentul deschiderii mostenirii (art. 849 si 855 Cod civil), asa cum se face evaluarea bunurilor donate si pentru reunirea lor fictiva la masa de calcul.
Daca liberalitatea - donatie sau legat - facuta de cel care lasa mostenirea are ca obiect dreptul de uzufruct sau o renta viagera, aplicarea regulilor reductiunii este deosebit de dificila deoarece disponibilul mostenirii este stabilit de lege in plina proprietate. Pe de alta parte, uzufructul sau renta viagera pot avea o valoare considerabila (in functie de virsta si starea sanatatii beneficiarului), iar evaluarea acestor drepturi este intotdeauna aleatorie, pentru ca nu se stie cit va trai uzufructuarul, respectiv credirentierul, si este de natura a pagubi pe una dintre partile interesate.
Astfel fiind, legea ofera o solutie exceptionala pentru ipoteza unor asemenea liberalitati, de natura a inlatura dificultatile semnalate in conditii echitabile atit pentru mostenitorul rezervatar, cit si pentru beneficiarul liberalitatii. Potrivit art. 844 Cod civil, "daca dispozitia prin acte intre vii sau prin testament constituie un uzufruct sau o renta viagera a carei valoare trece peste cantitatea disponibila, erezii rezervatari au facultatea de a executa aceste dispozitii sau de a abandona proprietatea cotitatii disponibile".
Deci mostenitorii rezervatari au un drept de optiune: fie sa execute liberalitatea asa cum a fost prevazuta, fie sa predea beneficiarului liberalitatii proprietatea cotitatii disponibile, transformind dreptul de uzufruct sau de renta viagera in plina proprietate asupra cotitatii disponibile a mostenirii, la care se adauga - daca beneficiarul liberalitatii este si el mostenitor rezervatar - propria cota de rezerva in plina proprietate.
Desi optiunea ii apartine numai mostenitorului rezervatar, solutia prevazuta de lege este multumitoare si pentru beneficiarul liberalitatii, caci daca se executa liberalitatea el primeste ceea ce a prevazut autorul liberalitatii, iar daca mostenitorul rezervatar abandoneaza in favoarea lui proprietatea cotitatii disponibile inseamna ca el a obtinut intreg disponibilul, adica tot ceea ce putea sa dobindeasca potrivit legii.
Intrucit exercitarea dreptului de optiune inseamna exercitarea dreptului la reductiunea liberalitatilor excesive, ea se poate realiza prin buna invoiala (in cadrul procedurii succesorale notariale) sau pe cale judecatoreasca, potrvit regulilor analizate, aplicate in mod corespunzator.
Fiind o dispozitie cu caracter exceptional, derogatoriu de la dreptul comun al reductiunii liberalitatilor excesive, art. 844 Cod civil urmeaza sa fie aplicat cu observarea urmatoarelor conditii:
a) Liberalitatea sa aiba ca obiect dreptul de uzufruct sau o renta viagera. In situatia inversa, cind liberalitatea are ca obiect nuda proprietate sau proprietatea cu sarcina unei rente viagere in favoarea mostenitorului rezervatar, textul nu poate primi aplicare. S‑a decis ca in aceasta ipoteza liberalitatea va trebui pretuita in plina proprietate, beneficiarul ei urmind sa se multumeasca cu nuda proprietate cel mult a cotitatii disponibile, iar rezervatarul beneficiind de cota de rezerva in plina proprietate, pastrind si liberalitatea in uzufruct asupra cotitatii disponibile, daca uzufructul are ca obiect intregul patrimoniu succesoral (uzufruct universal), fara a se tine seama de faptul ca astfel mostenitorul beneficiaza si de uzufructul cotitatii disponibile (peste rezerva in plina proprietate).
Art. 844 Cod civil nu este aplicabil nici in cazul in care liberalitatea are ca obiect dreptul de uz sau de abitatie, desi dificultatile de evaluare sint identice in toate ipotezele, iar uzul si abitatia sint, in esenta, varietati ale dreptului de uzufruct.
Nici intretinerea in natura (asemanatoare unei rente viagere si mai frecventa in practica) nu este prevazuta in textul legii. Codul civil nu reglementeaza intretinerea nici la materia contractelor speciale. Intrucit ratiunea pentru care s‑a prevazut renta viagera este prezenta si in cazul intretinerii, nu este exclusa posibilitatea aplicarii dreptului de optiune si in cazul liberalitatii avind acest obiect, asa cum s‑a admis si in cadrul de aplicare a art. 845 Cod civil.
b) Art. 844 Cod civil este aplicabil numai daca defunctul a facut o singura liberalitate. Daca a facut mai multe liberalitati - dintre care una in uzufruct sau renta viagera (intretinere) - evaluarea se impune, pentru a fi posibila aplicarea regulilor care guverneaza ordinea reductiunii liberalitatilor excesive si calculul cotitatii disponibile.
In schimb, daca exista o singura liberalitate in uzufruct sau renta viagera (intretinere), desi textul face vorbire de o liberalitate "a carei valoare trece peste cantitatea disponibila", nici o evaluare nu este necesara. Mostenitorul rezervatar apreciaza liber (in functie de virsta, starea sanatatii beneficiarului liberalitatii etc.) interesul sau de a executa liberalitatea asa cum a fost stipulata sau a abandona proprietatea cotitatii disponibile. Nici in cazul rentei viagere, daca este singura liberalitate, nu se impune pretuirea, cu toate ca - potrvit art. 1641 Cod civil - renta "este supusa la reductiune, daca intrece portiunea disponibila", caci reductiunea se realizeaza anume prin optiunea conferita mostenitorului rezervatar prin art. 844 Cod civil. Numai daca exista si alte liberalitati evaluarea rentei se impune.
c) Intrucit actiunea in reductiune este divizibila, daca exista o pluralitate de mostenitori rezervatari, fiecare opteaza cum crede de cuviinta, afara numai daca liberalitatea ar avea un obiect indivizibil, cind se impune realizarea consensului. Daca nu se pot intelege, art. 844 nu poate primi aplicare (instanta nu poate exercita dreptul de optiune) si reductiunea liberalitatii excesive urmeaza a se efectua potrivit dreptului comun in materie.
d) Daca art. 844 Cod civil este aplicabil si mostenitorii opteaza pentru abandonarea proprietatii cotitatii disponibile, aceasta transformare a obiectului liberalitatii nu schimba natura si caracterul ei. Beneficiarul ei ramine donatar sau legatar cu titlu particular. Numai in limita cotei de proprietate dobindita ca mostenitor rezervatar (daca este cazul), peste cotitatea disponibila, el va fi obligat sa suporte pasivul succesoral ca mostenitor (alaturi de succesorii universali sau cu titlu universal).
Dispozitia art. 844 Cod civil nu are caracter imperativ. Partile se pot intelege asupra unui alt mod de reductiune a liberalitatii excesive, iar donatorul (testatorul) poate interzice transformarea liberalitatii in plina proprietate, caz in care problema reductiunii urmeaza sa se rezolve potrivit regulilor de drept comun.
Raportul donatiilor este obligatia pe care o au intre ei, unii fata de altii, descendentii si sotul supravietuitor ai defunctului care vin efectiv si impreuna la mostenire, acceptind‑o fie si sub beneficiu de inventar, de a readuce la mostenire - in natura sau prin echivalent banesc - bunurile pe care le‑au primit cu titlu de donatie de la cel care lasa mostenirea, afara de cazul cind donatorul a dispus scutirea de raport a donatiei (art. 751 Cod civil si art. 3 din Legea nr. 319/1944).
Fiind vorba de persoane foarte apropiate defunctului donator, fata de care are afectiune egala, legea prezuma ca prin donatia facuta el nu a voit sa avantajeze pe donatar cu bunul donat in detrimentul celorlalti mostenitori legali, ci numai sa faca un avans asupra mostenirii ce i se va cuveni potrivit legii[5].
Obligatia la raport nefiind prevazuta imperativ de lege, donatorul il poate scuti pe donatar de aceasta obligatie, favorizindu‑l astfel, caz in care donatia nu va fi un simplu avans asupra mostenirii, ci va avea caracter definitiv ca donatie (supus numai reductiunii daca este excesiva) sau caracter preciputar - de care donatarul va beneficia peste cota sa legala din mostenire (in limita cotitatii disponibile).
Obligatia de raport nu functioneaza daca donatia a fost facuta mostenitorilor defunctului in linie ascendenta sau colaterala; ea are in acest caz caracter definitiv, preciputar[6].
Desi raportul donatiilor este reglementat prin norme supletive, s‑a sustinut ca in cazul mostenitorilor ascendenti sau colaterali obligatia de raport nici nu poate fi stipulata de donator, pentru ca o asemenea clauza ar fi contrarie cu principiul irevocabilitatii donatiilor intre vii. Este adevarat ca principiul irevocabilitatii opereaza imperativ si poate cunoaste derogari numai in cazurile prevazute de lege, cum este si cazul raportului datorat de descendenti si de sotul supravietuitor cind vine la mostenire impreuna cu descendentii; insa raportul poate fi stipulat si in cazul donatiei facute ascendentilor sau rudelor colaterale, dar numai sub forma imputarii (valorii) donatiei asupra partii din mostenire ce se cuvine donatarului[7].
In dreptul nostru nu sint raportabile in temeiul legii nici legatele care, producind efecte la deschiderea mostenirii, nu pot constitui un avans asupra acesteia, intentia testatorului fiind avantajarea legatarului in raport cu alti mostenitori. Legatul, fara a fi preciputar, are caracter definitiv. Se admite insa ca testatorul poate supune pe mostenitorul sau de orice categorie, fie si descendent sau sot supravietuitor, la raportul legatului ce i l‑a lasat, caz in care valoarea bunului legat va fi imputata asupra cotei de mostenire a legatarului, iar daca aceasta cota este de mai mica valoare, raportul se va face prin echivalent[8].
Atit raportul, cit si reductiunea au ca efect principal readucerea - in natura sau prin echivalent - a bunului care formeaza obiectul liberalitatii la masa succesorala, lipsind pe beneficiarul ei, in folosul comostenitorilor, de exclusivitatea avantajului ce i s‑a facut. Cele doua institutii nu trebuie confundate, pericolul confuziei existind mai ales in cazul in care liberalitatea este facuta in favoarea unuia dintre mostenitorii rezervatari; in acest caz, daca liberalitatea este excesiva, ea va fi supusa reductiunii in favoarea comostenitorilor rezervatari; in schimb, daca liberalitatea este raportabila, va fi supusa acestei operatiuni indiferent daca valoarea ei depaseste sau nu cotitatea disponibila. Rezulta ca raportul inlatura necesitatea reductiunii, deci cele doua operatii sint intr‑o strinsa corelatie.
In mod traditional, raportul donatiilor se analizeaza in cadrul institutiei partajului succesoral, imparteala si raportul fiind reglementate si in Codul civil in doua sectiuni alaturate, in acelasi capitol. Pe de alta parte, raportul donatiilor este cerut de mostenitori, in mod frecvent, in cadrul partajului succesoral, ca de altfel si reductiunea liberalitatii excesive, daca este cazul.
Tratarea raportului (ca si a reductiunii) separat de partaj se justifica pentru mai multe motive:
Raportul donatiilor se poate cere nu numai in cadrul procedurii partajului succesoral, dar si independent de acesta, prin buna invoiala intre mostenitori sau printr‑o actiune de raport. Raportul poate fi pretins nu numai prin actiunea de iesire din indiviziune, ci si prin actiune separata, inaintea actiunii de partaj sau ulterior partajului, comostenitorii continuind sa ramina in stare de indiviziune.
Iesirea din indiviziune poate fi solicitata de mostenitori oricind, actiunea fiind imprescriptibila (art. 728 Cod civil); in schimb, actiunea de raport al donatiilor, fiind o actiune personala patrimoniala, se prescrie in termen de 3 ani socotiti de la data deschiderii mostenirii. Astfel fiind, daca mostenitorii nu doresc partajarea bunurilor succesorale si nu se inteleg cu privire la raportul bunurilor care au format obiectul liberalitatii, trebuie sa ceara executarea raportului printr‑o actiune separata.
Daca raportul donatiei ar fi privit ca o operatiune de partaj, ar urma sa fie guvernat de legea in vigoare la data efectuarii lui, reprezentind acte ulterioare deschiderii mostenirii. In realitate, raportul donatiei, avind ca fundament vointa partilor contractante, este o problema de executare a contractului, guvernata de legea in vigoare la data incheierii lui (tempus regit actum)[9]. Numai reductiunea, avind ca fundament legea, este cirmuita de normele in vigoare la data deschiderii mostenirii, cind se naste si dreptul la rezerva succesorala.
Tratarea raportului donatiilor alaturi de reductiunea liberalitatilor excesive se impune si pentru intelegerea problemelor privind imputarea liberalitatilor si cumulul rezervei cu cotitatea disponibila.
Pentru ca donatiile facute de cel care lasa mostenirea sa fie raportabile trebuie sa fie intrunite, cumulativ, mai multe conditii:
Sa existe doi sau mai multi mostenitori cu vocatie legala la mostenire in calitate de descendenti ai defunctului sau de sot supravietuitor, acesta din urma numai daca vine in concurs cu descendentii (art. 751 Cod civil si art. 3 din Legea nr. 319/1944).
Descendentii - fie ca sint din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie - daca au vocatie legala datoreaza raportul, indiferent de gradul de rudenie cu defunctul si indiferent ca vin la mostenire prin reprezentare sau in nume propriu.
Ceilalti mostenitori legali si legatarii nu au obligatia legala de a raporta liberalitatile primite. Ei suporta numai reductiunea daca liberalitatea este excesiva.
Mostenitorul obligat la raport sa fi acceptat mostenirea, pur si simplu sau sub beneficiu de inventar. In caz de renuntare la mostenirea legala, descendentul sau sotul supravietuitor nu mai are obligatia de raport, putind pastra liberalitatea primita in limitele cotitatii disponibile (art. 752 Cod civil).
Mostenitorul legal sa aiba calitatea de donatar. Numai daca coexista cele doua calitati in aceeasi persoana va exista obligatia de raport. Sint necesare doua precizari:
Intrucit raportul donatiei are ca fundament vointa donatorului de a face un avans asupra mostenirii, ar urma ca donatarul sa aiba calitatea de mostenitor prezumtiv al donatorului in momentul incheierii contractului de donatie. Codul civil a consacrat o alta solutie: donatarul este obligat la raport chiar daca nu avea calitatea de a mosteni in momentul incheierii contractului de donatie, daca va avea aceasta calitate la data deschiderii mostenirii (art. 753). Deci este suficient ca cele doua calitati sa fie intrunite in momentul deschiderii mostenirii[10].
In privinta calitatii de donatar, Codul civil consacra regula potrivit careia mostenitorul datoreaza raportul numai pentru donatiile primite personal; raportul nu este datorat pentru altul. Donatia facuta de defunct descendentului sau sotului mostenitorului nu se raporteaza, chiar daca ei ar fi persoane interpuse, prezumindu‑se ca donatia s‑a facut cu scutire de raport, iar daca donatia s‑a facut la cei doi soti impreuna, se raporteaza numai partea sotului care are si calitatea de mostenitor (art. 754 si 756 Cod civil). La fel, daca defunctul a facut o donatie copilului sau (care nu mosteneste fiind nedemn sau renuntator) si la mostenire vine in nume propriu descendentul acestuia (de exemplu in concurs cu sotul supravietuitor al defunctului), donatia facuta parintelui nu se raporteaza, chiar daca tatal donatar ar fi murit si el, iar mostenirea lasata ar fi fost acceptata de descendentul sau, care il mosteneste si pe bunicul donator (art. 755 teza I Cod civil). Cu toate ca a putut beneficia de bunul donat prin intermediul mostenirii lasate de tatal sau, nu va fi obligat sa‑l raporteze la mostenirea lasata de bunic, deoarece este vorba de doua mosteniri distincte (nu mostenire prin retransmitere) si culege mostenirea bunicului in nume propriu, fara a avea si calitatea de donatar.
In schimb, prin exceptie de la regula potrivit careia raportul nu este datorat pentru altul, descendentul in grad mai indepartat de rudenie cu defunctul va fi obligat sa raporteze donatia primita de ascendentul sau de la defunct daca vine la mostenirea acestuia prin reprezentare (ascendentul fiind decedat la data deschiderii mostenirii) si chiar daca ar fi renuntat la mostenirea ascendentului reprezentat (art. 755 teza a II‑a Cod civil). Rezulta ca daca descendentul mai indepartat in grad vine la mostenire prin reprezentare, este obligat sa raporteze atit donatiile primite de cel reprezentat, cit si cele pe care le‑a primit personal de la cel care lasa mostenirea, avind dubla calitate de mostenitor si donatar.
Donatia facuta descendentului sau sotului supravietuitor sa nu fi fost scutita de raport (art. 751 Cod civil). Conform art. 846 Cod civil, scutirea de raport urmeaza sa fie data in mod expres, fie in actul de donatie, fie printr‑un act ulterior facut in formele prevazute de lege pentru liberalitati intre vii (deci forma autentica prevazuta pentru donatii). Cerinta de forma are ca explicatie ideea ca scutirea de raport reprezinta, ea insasi, o liberalitate, desavirsind‑o.
Cerinta scutirii exprese de raport si a formei in care vointa donatorului poate fi manifestata cunoaste anumite atenuari, admise in literatura de specialitate si practica judiciara, daca intentia de scutire de raport, fie si tacita, manifestata indirect, este neindoielnica. Astfel, scutirea de raport poate rezulta din faptul deghizarii donatiei sub forma unei vinzari (daca nu se dovedeste deghizarea facuta in alt scop) sau din faptul efectuarii donatiei prin persoane interpuse (art. 754 si 756 Cod civil). Intentia scutirii de raport poate fi dovedita si fara act autentic in cazul donatiei indirecte sau a darului manual pentru care nu exista aceasta cerinta de forma solemna[11].
In toate cazurile, scutirea de raport nu are nici o influenta cu privire la reductiunea liberalitatii, odata ce ea este excesiva; daca prin donatia facuta cu scutire de raport s‑a adus atingere rezervei comostenitorilor, donatarul-mostenitor nu va raporta donatia, dar va suporta reducerea ei in limitele cotitatii disponibile (art. 846 Cod civil), la care se adauga - prin cumul - si cota sa de rezerva, reductiunea operind pentru surplus.
Daca conditiile analizate sint indeplinite, obligatia raportarii este reciproca intre descendentii defunctului si sotul supraviesuitor; deci oricare dintre ei va putea cere raportul donatiei de care a beneficiat comostenitorul. Dreptul de a cere raportul are caracter individual, astfel incit - daca unul dintre cei indreptatiti renunta, dupa deschiderea mostenirii - donatia se va raporta numai in masura drepturilor comostenitorilor solicitanti.
Daca titularul dreptului la raport moare inainte de exercitarea lui, dreptul - avind caracter patrimonial - se transmite asupra propriilor mostenitori, care urmeaza sa‑l exercite in mod unitar (colectiv), asemanator dreptului la reductiunea liberalitatilor excesive.
Intrucit dreptul de a cere raportul are caracter patrimonial - fara a fi exclusiv personal - se admite unanim ca raportul poate fi cerut si de creditorii personali ai mostenitorului, pe calea actiunii oblice (art. 974 Cod civil), inclusiv de creditorii defunctului care au devenit creditorii personali ai mostenitorului prin acceptarea pura si simpla a mostenirii de catre acesta.
In schimb, creditorii succesiunii (ai defunctului) - in cazul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar - precum si legatarii - indiferent de felul aceptarii mostenirii de catre descendenti sau sotul supravietuitor si fara deosebire dupa cum legatul este universal, cu titlu universal sau cu titlu particular - nu pot pretinde raportul (art. 763 Cod civil) pentru ca fata de creditori bunurile donate au iesit definitiv si irevocabil din patrimoniul defunctului (sub rezerva fraudei pauliene), deci nu mai sint sub incidenta dreptului lor de gaj general, iar dreptul legatarilor se naste numai la data deschiderii mostenirii si poate fi exercitat numai asupra bunurilor existente in patrimoniul succesoral in acest moment; raportarea donatiilor la cererea legatarilor ar contraveni principiului irevocabilitatii donatiilor.
Rezulta ca dreptul de a cere raportul il au numai descendentii si sotul supravietuitor (daca vine in concurs cu descendentii) si creditorii lor personali (originali sau deveniti personali prin acceptarea pura si simpla a mostenirii). Creditorii succesiunii si legatarii nu pot cere raportul si nici nu profita de raportul cerut de persoanele indreptatite, bunurile raportate intrind direct in patrimoniul mostenitorului indreptatit.
In toate cazurile, donatiile trebuie sa fie dovedite de catre cel care solicita raportul. Intrucit el valorifica un drept propriu, prevazut de lege (art. 751 Cod civil si art. 3 din Legea nr. 319/1944), avind deci calitatea de tert fata de contractul de donatie, il poate dovedi prin orice mijloc de proba.
Ca si in materia masei de calcul a rezervei si cotitatii disponibile, in principiu se raporteaza toate donatiile, indiferent de forma de realizare (act autentic, dar manual, donatii simulate - daca simulatia nu semnifica scutire de raport - sau indirecte); persona obligata trebuie sa raporteze "coerezilor sai tot ce a primit de la defunct prin dar, atit direct, cit si indirect." (art. 751 Cod civil). Daca donatia a fost cu sarcina sau a avut caracter remunerator, se va scadea valoarea sarcinilor sau a serviciilor prestate.
Codul civil precizeaza expres ca sint supuse raportului cheltuielile facute de defunct pentru inzestrare cu ocazia casatoriei (inclusiv bunurile dotale pina in 1954), cele facute pentru procurarea carierei[12] (inclusiv cheltuielile facute de defunct pentru asigurarea carierei sotului supravietuitor sau cele facute cu achitarea datoriilor personale ale mostenitorului obligat la raport - art. 758 Cod civil - daca datoria reprezenta o obligatie civila perfecta, iar nu naturala, imperfecta ).
In toate cazurile, ceea ce trebuie raportat este obiectul donatiei, adica bunul iesit din patrimoniul defunctului[14].
Daca defunctul a incheiat o asigurare viagera de deces in beneficiul unui mostenitor obligat la raport, acesta poate fi obligat sa raporteze, ca donatie indirecta, cel mult primele platite de defunct, iar nu suma asigurata (indemnizatia de asigurare) platita de asigurator, care nu provine din patrimoniul defunctului, fiind formata in afara acestuia.
Exista anumite gratuitati care nu reprezinta liberalitati sau - chiar daca sint calificate donatii - nu sint supuse regimului liberalitatilor, legea exceptindu‑le expres de la raportul donatiilor:
cheltuielile de hrana, intretinere, educatie si invatatura, cheltuielile de nunta si darurile obisnuite (art. 759 Cod civil);
fructele culese si veniturile scadente pina in ziua deschiderii mosteniri, precum si echivalentul banesc al folosintei exercitate de donatar asupra bunului donat (art. 762 Cod civil); devenind proprietar de la data incheierii contractului si datorind raportul numai de la data deschiderii mostenirii, donatarul se bucura in acest interval de timp de foloasele bunurilor care formeaza obiectul donatiei; deci vor fi supuse raportului numai fructele si dobinzile ulterioare deschiderii mostenirii, fiind considerate nule - contravenind interdictiei pactelor asupra unei mosteniri viitoare - chiar si clauzele prin care donatarul ar fi obligat sa raporteze fructele naturale si civile anterioare deschiderii mostenirii; de la data deschiderii mostenirii, fructele sint raportabile fara punere in intirziere, insa este valabila clauza prin care mostenitorul-donatar ar fi scutit de raportul lor pina la partaj; scutirea de raport prevazuta de art. 726 Cod civil opereaza si in cazul in care donatia consta nu intr‑un bun producator de fructe, ci chiar in fructele sau veniturile unui bun, ramas in proprietatea donatorului.
Potrivit art. 764 Cod civil, "raportul se face sau in natura, sau scazindu‑se valoarea sa din partea celui obligat a face raport", acesta din urma fiind denumit raport prin luare mai putin (art. 772 Cod civil).
Raportul in natura consta in readucerea efectiva la masa succesorala a bunului care a format obiectul liberalitatii.
Raportul prin luare mai putin, care este un raport in valoare, permite mostenitorului obligat la raport pastrarea in natura a bunului, comostenitorii fiind satisfacuti prin echivalentul valoric (in bunuri sau in bani) al bunului raportabil, fiecare proportional cu drepturile succesorale.
Raportul prin luare mai putin (in valoare) se poate realiza pe trei cai:
Prin preluare - prin luare din masa succesorala de catre comostenitorii indreptatiti la raport a unor bunuri, pe cit posibil de aceeasi natura si calitate cu acelea raportabile, tinind seama de cotele succesorale ale fiecaruia. Art. 739 Cod civil prevede ca fiecare comostenitor ia din masa succesorala "o parte egala" cu bunul donat, ceea ce este exact ca in cazul in care comostenitorii sint copiii defunctului cu drepturi succesorale egale (sau descendentii lor care mostenesc pe tulpini - art. 740 Cod civil), ipoteza vizata de lege. In cazul sotului supravietuitor preluarea unei "parti egale" poate avea loc numai daca vine la mostenire in concurs cu trei copii ai defunctului (printre care si cel gratificat), caz in care drepturile succesorale sint egale (cite un sfert). In schimb, daca numarul copiilor (tulpinilor) este mai mic sau mai mare de trei, se va tine seama de cotele succesorale, respectindu‑se proportia dintre ele (1/4 sotul supravietuitor si 3/4 impartit la numarul copiilor). Preluarea "proportionala" (iar nu egala) se va aplica si in cazul in care cel gratificat este sotul supravietuitor obligat la raport fata de descendenti.
Prin imputatie - valoarea donatiei raportabile se adauga prin calcul pe hirtie la masa succesorala, rezultatul se imparte intre mostenitori potrivit cu cota ce revine fiecaruia, valoarea donatiei scazindu‑se din partea mostenitorului obligat la raport (art. 764 Cod civil), primind din restul masei succesorale numai diferenta pina la valoarea cotei sale de mostenire. Raportul prin imputatie este aplicabil, in mod special, in cazul in care donatia a avut ca obiect o suma de bani, caz in care, potrivit legii, mostenitorul-donatar va face raportul luind mai putin din numerarul succesiunii (art. 773 al. 1 Cod civil), deci suma de bani se imputa asupra partii sale din numerar. Daca partea sa din numerar nu acopera suma donata, raportul se va putea face prin preluare de catre comostenitori a echivalentului valoric din bunurile mobile ale succesiunii si, in lipsa de mobile, din imobile (art. 773 al. 2 Cod civil).
In bani (raport propriu-zis in valoare) - depunerea la masa succesorala a unei sume de bani care reprezinta contravaloarea bunului raportabil (mai putin partea corespunzatoare cotei succesorale a mostenitorului obligat la raport). Aceasta modalitate poate fi utilizata daca bunurile din masa succesorala nu sint suficiente pentru a permite raportul prin preluare sau prin imputatie, iar donatarul nu poate renunta la mostenire (pentru a pastra donatia), fiind intrunite conditiile acceptarii fortate a mostenirii sau ale decaderii din beneficiul de inventar.
Regula este ca raportul imobilelor se face in natura (art. 765 al. 1 Cod civil), prin readucerea efectiva a imobilului la masa succesorala. Aceasta inseamna ca donatia si, respectiv, dreptul exclusiv de proprietate al donatarului se desfiinteaza cu efect retroactiv - moartea donatorului operind ca o conditie rezolutorie - imobilul devenind proprietatea indiviza a comostenitorilor, iar donatarul-mostenitor debitorul restituirii bunului fata de coproprietari.
Desfiintarea cu efect retroactiv a donatiei produce urmatoarele consecinte:
Daca imobilul a pierit fortuit, total sau partial, inainte sau dupa deschiderea mostenirii, in masura pieirii nu este supus raportului (art. 760 Cod civil); prin derogare de la regula suportarii riscului de catre proprietarul sub conditie rezolutorie si debitor al obligatiei restituirii (res perit debitori), riscul pieirii imobilului se suporta de mostenire (res perit creditori), deci numai in parte de catre donatar (proportional cotei sale succesorale).
Daca imobilul pierit a fost asigurat, indemnizatia de asigurare incasata de donatar nu este supusa raportului pentru ca legea nu dispune in acest sens, iar subrogatia reala cu titlu particular se produce numai daca legea o prevede expres si indemnizatia este contraprestatia pentru primele de asigurare platite voluntar de donatar. Pe de alta parte, in materia asigurarilor drepturile creditorilor asupra indemnizatiei de asigurare trebuie sa fie prevazute de lege sau in conventia dintre parti.
In schimb, in caz de expropriere a imobilului despagubirile platite urmeaza sa fie raportate (cu toate ca art. 28 al. 2 din Legea nr. 23/1994 prevede expres stramutarea de drept asupra despagubirilor numai a ipotecii si privilegiilor).
Donatarul raspunde pentru degradarile si deteriorarile care au micsorat valoarea imobilului din fapta sa culpabila (art. 767 Cod civil). In schimb, daca a facut cheltuieli necesare si utile pentru imobil, are dreptul la restituirea lor (art. 766 Cod civil), creanta sa in acest sens fiind garantata cu dreptul de retentie asupra imobilului (de care este legata datoria) pina in momentul platii (art. 771 Cod civil), daca nu se compenseaza cu despagubirile datorate de el.
Sarcinile reale (uzufruct, uz, abitatie, servitute), cu exceptia ipotecilor (cu care trebuie asimilate privilegiile imobiliare - art. 1720 si 1737 pct. 4-5 Cod civil), se desfiinteaza prin efectul raportului in natura (art. 769 coroborat cu art. 765 al. 1 Cod civil).
De la regula raportului imobilelor in natura exista si unele exceptii, cind raportul se face prin luare mai putin (in valoare):
cind donatorul a impus sau a autorizat efectuarea raportului in valoare (prin preluare, prin imputatie sau in bani); o asemenea clauza este valabila deoarece raportul donatiilor nu este reglementat prin norme imperative, existind chiar si posibilitatea scutirii de raport;
cind imobilul a pierit din culpa donatarului, el fiind scutit de raport numai in caz de pieire fortuita (art. 760 si 767 Cod civil);
cind imobilul a fost instrainat sau ipotecat de donatar inainte de deschiderea mostenirii (art. 765 al. 1 Cod civil); trebuie asimilat instrainarii si constituirea dreptului de superficie (de folosinta) asupra terenului.
In toate cazurile de raport prin luare mai putin, evaluarea imobilului (a valorii ipotecii) urmeaza a se face in raport de datele existente la deschiderea mostenirii (art. 765 Cod civil, aplicabil prin analogie si in alte cazuri decit instrainare sau ipotecare).
Potrivit art. 772-773 Cod civil, raportul bunurilor mobile - indiferent ca sint corporale sau incorporale, inclusiv a sumelor de bani - se face prin luare mai putin (in valoare), daca donatarul nu a impus sau nu a autorizat raportul in natura.
Intrucit raportul se face in valoare, donatia nu se desfiinteaza, deci donatarul a fost si ramine proprietarul bunurilor donate. In consecinta:
donatarul va fi obligat sa raporteze la masa succesorala contravaloarea bunurilor primite, chiar daca au pierit fortuit, suportind riscurile in calitate de proprietar definitiv (nu sub conditie) de la data donatiei (res perit domino);
actele de instrainare sau de grevare (de exemplu gaj) incheiate de donatar cu privire la bunul donat ramin valabile.
Valoarea ce se raporteaza se stabileste in functie de valoarea bunurilor din momentul donatiei si se dovedeste cu actul estimativ cuprins in contractul de donatie sau anexat acestui act, iar in lipsa acestuia prin expertiza (art. 772 Cod civil). In caz de deghizare, interpunere de persoane, donatie indirecta si dar manual sint aplicabile regulile de dovada admise in materie de donatie.
Asemanator reductiunii liberalitatilor excesive, raportul se poate realiza prin buna invoiala sau pe cale judecatoreasca.
Daca persoanele interesate se inteleg, raportul se poate realiza in cadrul procedurii succesorale notariale, notarul public luind act de intelegerea partilor si eliberind certificatul de mostenitor in consecinta. Faptul ca art. 82 al. 3 din Legea nr. 36/1995 se refera expres numai la posibilitatea reductiunii liberalitatilor excesive cu acordul tuturor mostenitorilor nu are semnificatia interzicerii raportului in cadrul procedurii succesorale notariale. Raportul se poate realiza si pe calea impartirii bunurilor prin buna invoiala (art. 81 al. 3).
Daca partile interesate nu se inteleg, neintelegerile urmeaza sa fie solutionate pe cale judecatoreasca (art. 78 din Legea nr. 36/1995). Dreptul la raport poate fi valorificat in cadrul procesului de partaj sau prin actiune separata, fie inaintea actiunii de partaj, fie ulterior partajului.
Intrucit raportul nu se realizeaza de plin drept, ci numai la cererea persoanelor indreptatite, nu se poate efectua ca urmare a unei actiuni in constatare, ci numai pe calea unei actiuni in realizare, indiferent de modul de efectuare a raportului (in natura sau prin luare mai putin).
Actiunea in executarea raportului este o actiune personala (nu reala), deoarece poate fi intentata numai impotriva beneficiarului liberalitatii, nu si impotriva tertilor daca bunul donat a fost instrainat sau grevat (art. 765 al. 1 Cod civil) sau daca bunul donat este mobil si se raporteaza prin luare mai putin (art. 772-773 Cod civil). Deci titularii dreptului la raport nu beneficiaza de un drept de urmarire si nici de actiunea in revendicare.
Fiind o actiune personala cu caracter patrimonial, actiunea de raport este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani, socotiti de la data deschiderii mostenirii, cind se naste dreptul la actiune al mostenitorului indreptatit la raport. Cererea de raport este supusa prescriptiei chiar daca se formuleaza in cadrul actiunii de iesire din indiviziune, care este imprescriptibila (art. 728 Cod civil).
Actiunea de raportare a donatiei nu poate fi paralizata de mostenitorul obligat la raport prin invocarea uzucapiunii; indiferent de perioada de timp scursa de la data incheierii contractului de donatie si pina la data deschiderii mostenirii, donatarul nu poate uzucapa fiindca a posedat bunul ca proprietar (nu ca uzucapator), titlul sau emanind de la adevaratul proprietar.
Spre deosebire de actiunea in reductiune, care are caracter divizibil, actiunea de raport al donatiei are caracter colectiv, donatia fiind un simplu avans asupra mostenirii, iar obligatia de raport (indivizibila) fiind destinata a asigura cotele legale ale mostenitorilor, actiunea intentata de oricare dintre cei indreptatiti la raport profita tuturor comostenitorilor (care n‑au renuntat la raport).
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1962
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
