SCOLI SI CURENTE IN GANDIREA JURIDICA

SCOLI SI CURENTE IN GANDIREA JURIDICA

Dreptul nu este un dat, ci un proces; un proces de geneza si evolutie, datorat unui complex de factori socio-istorici.

Istoria dreptului se regaseste in istoria gandirii dreptului, care este si istoria aplecarii reflexive si intelegerii esentei dreptului.

Aceasta istorie a dreptului, coroborata cu cea a statului au generat multe curente de gandire juridica, politica, din care au luat nastere o serie de "scoli", denumire generica a unei teorii care a atras in jurul ei o multime de cercetatori ca au incercat sa explice fenomenul juridic.

Vom expune succint cateva dintre aceste "scoli si curente".

1. Scoala dreptului natural

S-a cladit pe teoriile dreptului natural, aparute inca din antichitate, dar bine conturate in Evul Mediu si in perioada Renasterii.

Dreptul natural este conceput ca ceva mai presus de om si societate, care se impune dreptul pozitiv.

Asadar, aceasta conceptie pleaca de la ideea ca dreptul se manifesta in doua ipostaze: dreptul pozitiv - elaborat omenesc si dreptul natural - dedus din firea lucrurilor, etern, absolut, imuabil.

Conceptia antica a dreptului natural vedea in drept si in stat un mijloc al realizarii dreptatii si echitatii.

Dreptul ar cuprinde trei precepte fundamentale:

sa traiesti onest;

sa nu prejudiciezi pe altcineva;

sa dai fiecaruia ceea ce este al lui.

Idei ale dreptului natural ii preocupa in Evul Mediu pe parintii Bisericii, care-i dau acestei teorii o fundamentare religioasa.

In Epoca Moderna, adepti ai acestei teorii admit si ei ca dreptul pozitiv trebuie intemeiat pe dreptul natural, dar deduc esenta acestuia din urma din ratiunea umana, nu din cea divina.

Neotomismul, neokantianismul reiau astazi si nuanteaza idei si argumente prorpii teoriei dreptului natural.

2. Scoala istorica a dreptului

Este denumita astfel dupa numele curentului - istoricism juridic.

Potrivit scolii istorice, orice popor are un spirit, un suflet al sau, care se oglindeste in morala, drept, arta, limbaj. Acestea sunt considerate produse spontane si imediate ale spiritului popular.

Scoala istorica sustine ca obiceiul are un rol important in crearea si definirea dreptului, deoarece el trebuie utilizat si invocat cata vreme va fi nevoie, cat va cere realitatea sociala.

Scoala istorica a dreptului accentueaza asadar dimensiunea nationala, specifica a dreptului.

3. Teorii sociologice ale dreptului

Efortul teoretic in stiinta dreptului s-a orientat la un moment dat spre ideea ca acesta este pentru societate un instrument de armonizare a intereselor grupurilor si indivizilor animati de motivatii diferite, chiar opozabile.

Teoria solidaritatii sociale admite impartirea dreptului in doua categorii: drept social - care rezulta din viata sociala a oamenilor si dreptul pozitiv - elaborat de stat si care da consacrare juridica dreptului social.

4. Teoria normativista

Legata de un curent mai larg - pozitivismul juridic - teoria normativista sustine ca esenta dreptului tine de ceea ce-l defineste nemijlocit - norma juridica.

Supranumita si teoria pura a dreptului - sustine ca stiinta dreptului este doar o ierarhie de relatii normative. Ea nu mai ia in considerare diferitele determinari exterioare dreptului si, in consecinta, nici dreptul natural, nici dreptul social.

Normele sunt apreciate in functie de cum sunt formulate in diferite acte juridice normative, de cum s-au cristalizat ca obiceiuri juridice sau de cum s-au formulat in practica judiciara.

Desi priveste dreptul ca pe un fenomen izolat, rupt de ansamblul fenomenului social cu care interactioneaza, teoria normativista a obtinut unele rezultate notabile in analiza laturii formale a dreptului, in cercetarea tehnicii juridice.

5. Existentialismul juridic

Dupa al doilea razboi mondial, filozofia existentialista isi pune amprenta pe o parte a cercetarii juridice. Existentialismul pune accent pe lumea subiectivitatii, inteleasa ca sursa a libertatii umane. O libertate privita insa ca un liber arbitru, ca o nedeterminare absoluta.

In acest context, dreptul este menit sa asigure protectia individului, un minim de securitate sociala fata de ,,invazia incertitudinii existentiale".

Dupa Sartre, indivizii sunt liberi in cadrul statului, dar fiecare insa trebuie sa nu incalce libertatea celorlalti.

Putem observa ca, aceasta conceptie existentialista in drept muta accentul de pe continutul reglementarilor juridice pe solutionarea cazurilor concrete de catre organele care aplica dreptul.

6. Teoria statului de drept

In secolul al XIX - lea s-a conturat tot mai acut ideea ca, pentru preintampinarea abuzului de putere, autoritatea statului trebuie ingradita prin autoritatea dreptului.

Strans legata de teoria separatiei puterilor in stat, teoria statului de drept afirma ca acest principiu al separatiei puterilor ( legislativa, executiva si judecatoreasca ) are virtutea de a garanta si proteja drepturile omului.

Principiul separatiei puterilor, originat in conceptia politica a lui Aristotel, formulat sistematic in Epoca Moderna de John Locke si Montesquieu, a favorizat dezvoltarea teoriei despre drepturile subiective ale indivizilor in relatia lor cu statul.

Teoria statului de drept, desi astazi vulnerabila in anumite aspecte, preocupa si gandirea juridica actuala, fiind chemata sa ofere solutii mai ales in dezvoltarea dreptului in statele care au renuntat la sistemul comunist.

Intrebari evaluatoare

1. Analizati scolile si curentele din gandirea juridica.

2. Comparati teoria statului de drept din momentul aparitiei cu aplicarea concreta din timpul prezent.

BIBLIOGRAFIE

1. Ceterchi Ioan, Craiovan Ion, Introducere in teoria generala a dreptului, Ed. All, Bucuresti, 1998, p. 171-180;

2. Corbeanu Ion, Corbeanu Maria, Teoria generala a dreptului, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002, p. 247-252;

3. Djuvara Mircea, Teoria generala a dreptului. Drept rational, izvoare si drept pozitiv, Ed. All Beck, Bucuresti, 1999, p. 386-490

4. Huma Ioan, Teoria generala a dreptului, Ed. Fundatiei Academice Danubius, Galati, 2000, p. 32-38;