Principiul universalitatii legii penale

Principiul universalitatii legii penale

Universalitatea legii penale romane este definita in art. 6 C. pen. in care se arata ca: "Legea penala se aplica si altor infractiuni decat celor prevazute in art. 5 alin. (1), savarsite in afara teritoriului tarii, de un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul tarii, daca:

a) fapta este prevazuta ca infractiune si de legea penala a tarii unde a fost savarsita;

b) faptuitorul se afla in tara".

In conformitate cu acest principiu, legea penala romana devine incidenta pentru orice infractiune comisa in strainatate, daca faptuitorul este cetatean strain si se afla pe teritoriul tarii noastre. Aceasta se justifica, pe de o parte, prin necesitatea de a sanctiona infractiunile savarsite in strainatate de catre cetatenii straini, impotriva intereselor statului nostru sau ale cetatenilor romani, alte decat cele sanctionate potrivit art. 5 C. pen., iar pe de alta parte, prin necesitatea de a coopera cu alte state in lupta impotriva criminalitatii, prin sanctionarea oricarui infractor aflat pe teritoriul tarii noastre, impiedicand astfel ca aceasta sa se transforme intr-un loc de refugiu pentru infractorii internationali.

Aplicarea legii penale romane potrivit principiului universalitatii presupune realizarea cumulativa a urmatoarelor conditii:

a) savarsirea unei infractiuni, alta decat cele pentru care s-ar aplica legea penala romana conform principiului realitatii, de regula infractiuni care afecteaza comunitatea internationala, cum ar fi: deturnari de aeronave, trafic de stupefiante, furtul unor opere de arta, piraterie, falsul de moneda etc.;

b) infractiunea sa fie savarsita in strainatate in intregime, excluzandu-se posibilitatea aplicarii principiului teritorialitatii potrivit criteriului ubicuitatii;

c) sa existe dubla incriminare, cu alte cuvinte fapta sa fie prevazuta ca infrac tiune atat de legea noastra penala, cat si de cea a tarii unde a fost savarsita;

d) fapta sa fie savarsita de un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu are domiciliul in Romania;

e) infractorul sa se afle in Romania, venit de bunavoie pe teritoriul tarii noastre.

Principiul universalitatii nu se aplica in cazul cand, potrivit legii statului unde s-a savarsit infractiunea, exista vreo clauza care impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau cand pedeapsa a fost executata ori considerata ca executata.

Daca infractorul a fost condamnat in strainatate pentru infractiunea respectiva, dar nu a executat pedeapsa sau a executat-o partial, iar instantele noastre vor recunoaste hotararea straina, ele vor dispune sa se execute pedeapsa sau restul de pedeapsa pronuntata in strainatate.