Vocatia la mostenire

Vocatia la mostenire

Notiune

Pentru ca o persoana fizica sau juridica ori statul sa aiba dreptul de a culege, in tot sau in parte, mostenirea lasata de o persoana fizica decedata, nu este suficient ca persoana ce pretinde mostenirea sa aiba capacitate succesorala, ci mai este necesar ca ea sa aiba chemare la mostenire, fie in virtutea legii, fie in virtutea testamentului lasat de defunct.

Legea confera vocatie (chemare) la mostenire rudelor defunctului (in anumite limite), inclusiv rudenia rezultata din adoptie, sotului supravietuitor al defunctului si statului. Vocatia succesorala testamentara poate sa apartina, in principiu, oricarei persoane cu capacitate succesorala, testamentul lasat de defunct fiind recunoscut de lege, cu anumite limitari, ca temei al vocatiei la mostenire.

Vocatia succesorala generala si concreta

Notiunea de vocatie (chemare) la mostenire are un dublu inteles:

In sens general, desemneaza vocatia potentiala (si eventuala) a unor persoane de a culege mostenirea lasata de o alta persoana; in acest sens se analizeaza, de exemplu, vocatia succesorala legala a rudelor in linie directa fara limita in grad sau limitarea vocatiei succesorale legale a rudelor pe linie colaterala la gradul IV inclusiv ori principiul reciprocitatii vocatiei succesorale legale.

In sens concret (vocatie efectiva, utila), determinat prin devolutiunea succesorala, cu ajutorul careia se selecteaza dintre persoanele cu vocatie succesorala generala acele persoane care vor culege efectiv mostenirea lasata de defunct. Deci vocatia succesorala concreta presupune doua conditii: una pozitiva - vocatia succesorala generala - si una negativa - persoana in cauza sa nu fie inlaturata de la mostenire de un alt succesibil, chemat de lege in rang preferabil sau de un legatar.

Nici vocatia succesorala generala si nici cea concreta nu se confunda cu aptitudinea general-abstracta a unei persoane de a se bucura, in continutul capacitatii sale de folosinta, de dreptul de mostenire, garantat prin Constitutie (art. 42). Dreptul de mostenire, ca o aptitudine abstracta, devine potential prin intermediul vocatiei succesorale generale si efectiv, util prin vocatia concreta la mostenire.

In privinta legatarilor (desemnati prin testament) dreptul de mostenire se infatiseaza numai ca aptitudine general-abstracta si ca vocatie succesorala concreta. Notiunea de vocatie succesorala generala este inaplicabila in materia mostenirii testamentare, caci legea nu confera nimanui, in mod special, o asemenea vocatie, dar nici nu limiteaza - in afara conditiei generale a capacitatii succesorale - cercul persoanelor care pot deveni legatari prin testament.