Vocatia succesorala legala

Vocatia succesorala legala

Vocatia legala generala (eventuala)

Institutia mostenirii este conceputa - in cadrul devolutiunii legale - ca o mostenire de familie si numai in cazul mostenirii vacante masa succesorala este culeasa de catre stat.

Astfel fiind, in dreptul nostru sint chemate la mostenire in temeiul legii - deci au vocatie succesorala legala - persoanele care sint in legatura de familie cu defunctul, adica rudele defunctului - din casatorie, din afara casatoriei si (in anumite conditii) din adoptie - si, alaturi de acestea, sotul supravietuitor al defunctului.

Potrivit legii, rudenia este legatura bazata pe descendenta unei persoane dintr‑o alta persoana (rudenia in linie dreapta) sau pe faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun (rudenie in linie colaterala). Rudenia in linie dreapta poate fi ascendenta sau descendenta (art. 659-663 Cod civil si art. 45 Codul familiei).

Intrucit legaturile de rudenie pot fi foarte indepartate, astfel incit chemarea la mostenire nu ar mai avea acoperire in sentimente reale de afectiune reciproca intre aceste rude si defunct, legea a limitat - pe linie colaterala - vocatia succesorala legala la gradul al IV‑lea inclusiv[1] (art. 676 Cod civil, cum a fost modificat prin art. 4 al Legii asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 1921 - prin desfiintarea dreptului de mostenire ab intestat de la al patrulea grad in sus - si art. 6 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor).

In linie dreapta, ascendenta sau descendenta, legea nu prevede nici o limitare, caci aici legile firii impun, fara ajutorul legilor omului, limitarea necesara.

Prin urmare, rudele in linie dreapta - descendenta (fiu, nepot de fiu, stranepot de fiu etc.) si ascendenta (parinti, bunici, strabunici etc.) - au vocatie succesorala in mod nelimitat in grad. In schimb, rudele colaterale numai pina la gradul al IV‑lea inclusiv. Deci au vocatie succesorala legala pe linie colaterala fratii si surorile defunctului, rude de gradul al II‑lea[2], decendentii lor pina la gradul al IV‑lea (nepoti si stranepoti de frate/sora, care sint rude de gradul III, respectiv IV cu defunctul), unchii si matusile defunctului (rude colaterale de gradul III) si copiii lor (veri primari ai defunctului, care sint rude colaterale de gradul IV) si fratii sau surorile bunicilor defunctului (rude colaterale tot de gradul IV).

Vocatia succesorala a acestor rude (care sint chemate la mostenire alaturi de sotul supravietuitor al defunctului) nu inseamna ca ele toate, impreuna si deodata, vor culege mostenirea lasata de defunct, caci vocatia lor la mostenire este numai generala, potentiala, vizind posibilitatea de principiu a acestor persoane de a mosteni, prin efectul legii, patrimoniul persoanei decedate. Vocatia lor concreta de a culege efectiv aceasta mostenire este determinata prin devolutiunea succesorala legala, legea instituind o anumita ordine de chemare legala la mostenire.

Principiul reciprocitatii vocatiei legale generale la mostenire

Avind in vedere ca transmiterea mostenirii este o transmisiune pentru cauza de moarte, principiul reciprocitatii vocatiei succesorale nu vizeaza statul (si nici persoanele juridice), pentru ca - desi statul are (iar persoanele juridice pot avea) vocatie succesorala - acestia nu pot transmite o mostenire.

Principiul reciprocitatii vocatiei succesorale generale guverneaza insa - fara a fi prevazut expres de lege - materia mostenirii legale intre persoanele fizice. In virtutea acestui principiu, daca o persoana are vocatia succesorala legala generala la mostenirea lasata de o alta persoana, atunci si aceasta din urma persoana are aceeasi vocatie in raport cu prima (sensul pozitiv al principiului). In concret vocatia lor va depinde de ordinea in care va surveni decesul lor sau al uneia dintre ele[3] (si de concursul celorlalti mostenitori).

Principiul reciprocitatii vocatiei la mostenire are si un sens negativ: daca o persoana nu are vocatie la mostenirea unei alte persoane, nici aceasta din urma nu are vocatie la mostenirea primeia[4].

Principiul cunoaste o singura exceptie: cazul constatarii nulitatii casatoriei sau a anularii ei prin hotarire judecatoreasca intervenita dupa decesul sotilor sau al unuia dintre ei, constatindu‑se ca unul dintre ei a fost de buna credinta la incheierea casatoriei declarata nula sau anulata (casatorie putativa). In acest caz, daca sotul supravietuitor a fost de rea credinta, el nu va mosteni; in schimb, daca sotul de buna credinta a supravietuit celuilalt, el va avea vocatie succesorala (art. 23 Codul familiei). Daca ambii soti au fost de buna sau de rea credinta, principiul reciprocitatii vocatiei succesorale - in sens pozitiv, respectiv negativ - se restabileste.

In literatura juridica se mai aminteste inca un caz in care vocatia succesorala nu ar fi reciproca: ipoteza in care o persoana (adoptatorul) a adoptat doi sau mai multi copii, dintre care pe unul (unii) cu efecte depline, pe altul (altii) cu efecte restrinse[5] si se pune problema vocatiei lor succesorale reciproce in calitate de frati sau surori (colaterali privilegiati), deci problema vocatiei succesorale intre ei (iar nu in raport cu adoptatorul). In aceasta ipoteza opereaza din plin principiul reciprocitatii vocatiei succesorale in sensul lui negativ, adoptatul cu efecte restrinse neavind vocatie la mostenirea lasata de adoptatul cu efecte depline, asa cum nici acesta din urma nu are vocatia la mostenirea lasata de primul.

Daca toate adoptiile au fost cu efecte depline, respectiv cu efecte restrinse, opereaza principiul reciprocitatii vocatiei succesorale legale generale, in sensul pozitiv in primul caz, si in sens negativ in cel de‑al doilea.

Vocatia legala succesorala concreta (efectiva, utila)

Rudele cu vocatie succesorala legala generala nu sint chemate toate impreuna si deodata la mostenire. Daca toate rudele cu vocatie generala ar fi chemate impreuna si deodata la mostenire, averile succesorale s‑ar farimita in parti de o valoare neinsemnata, iar institutia mostenirii nu si‑ar mai putea indeplini rosturile ei social-economice; pe de alta parte, nu s‑ar tine seama de caracterul diferit al legaturilor de afectiune dintre cel care lasa mostenirea si rudele sale.

Pentru a se evita asemenea consecinte, in cadrul devolutiunii legale a mostenirii legiuitorul a instituit o anumita ordine de chemare concreta la mostenire a rudelor defunctului. Prin urmare, pentru ca o persoana sa fie chemata efectiv la mostenire in temeiul legii (sa aiba vocatie legala concreta), nu este suficient sa faca parte din categoria mostenitorilor legali cu vocatie generala, ci trebuie sa mai fie indeplinita si o conditie negativa, si anume sa nu fie inlaturata de la mostenire de o alta persoana cu vocatie generala, dar chemata de lege in rang preferabil - deci care are si vocatie concreta, utila.

Principiile devolutiunii succesorale legale

In temeiul legii, sint chemate la mostenire rudele defunctului si, alaturi de ele, sotul supravietuitor, iar in lipsa lor - daca defunctul nu a dispus nici prin testament de bunurile mostenirii - statul.

Dar rudele defunctului cu vocatie succesorala legala generala nu sint chemate toate impreuna si deodata la mostenire, legiuitorul instituind o anumita ordine de chemare concreta la mostenire. In acest scop, legea foloseste doua criterii tehnico-juridice - clasa de mostenitori si gradul de rudenie - cu ajutorul carora determina vocatia concreta la mostenire a rudelor, stabilind trei principii de baza ale devolutiunii legale.

Principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali

Printr‑o clasa de mostenitori se intelege o categorie de rude (de exemplu descendentii defunctului) care, ca atare, adica in mod colectiv, exclude o alta categorie sau este exclusa de ea, chiar daca rudele din categoria exclusa ar fi de grad mai apropiat cu defunctul decit rudele din categoria chemata[6].

Codul civil (art. 659, 669-675) stabileste patru clase de mostenitori legali:

clasa I - clasa descendentilor in linie directa - alcatuita din copii, nepoti, stranepoti etc. ai defunctului, fara limita in grad;

clasa a II‑a - clasa (mixta) a ascendentilor privilegiati (parintii defunctului) si colateralilor privilegiati) fratii si surorile defunctului si descendentii lor pina la gradul IV inclusiv);

clasa a III‑a - clasa ascendentilor ordinari (bunici, strabunici etc. ai defunctului, fara limita in grad);

clasa a IV‑a - clasa colateralilor ordinari (unchii si matusile, verii primari si fratii/surorile bunicilor defunctului)[7].

Deoarece rudele sint chemate la mostenire in ordinea claselor, in prezenta fie si a unei singure rude din clasa I, rudele din clasele subsecvente nu mai sint chemate la mostenirea legala, indiferent de gradul lor de rudenie cu defunctul. Deci rudele din clasa a II‑a sint chemate la mostenire numai daca nu exista rude din clasa I sau cele existente nu pot (din cauza nedemnitatii) sau nu vor (sint renuntatori) sa vina la mostenire. La fel, rudele din clasa a III‑a sint chemate la mostenire numai daca nu exista mostenitori din primele doua clase sau cei existenti nu pot sau nu vor sa vina la mostenire. Rudele din clasa a IV‑a mostenesc numai in lipsa mostenitorilor din primele trei clase.

Venirea concomitenta la mostenire a rudelor din doua clase deosebite este posibila numai in caz de exheredare prin testament a mostenitorilor dintr‑o clasa preferata, daca acestia sint rezervatari (descendentii si parintii defunctului). In acest caz ei culeg totusi, ca mostenitori legali, rezerva prevazuta de lege (contrar vointei defunctului), restul mostenirii (cotitatea disponibila) fiind dobindita (daca defunctul n‑a dispus altfel prin testament) de mostenitorii din clasa subsecventa[8].

Sotul supravietuitor al defunctului, nefiind ruda cu acesta, nu face parte din nici o clasa, insa vine la mostenire in concurs cu oricare clasa chemata la mostenire; deci el nu inlatura nici o clasa de mostenitori, dar nici nu este inlaturat de la mostenire indiferent de clasa - fie si prima - chemata de lege la succesiune.

Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa

Potrivit acestui principiu, inlauntrul aceleiasi clase, rudele mai apropiate in grad inlatura de la mostenire rudele mai indepartate in grad (proximior excludit remotiorem)[9]. Deci vocatia concreta la mostenire in cadrul aceleiasi clase depinde de apropierea gradului de rudenie.

De la acest principiu, legea prevede doua exceptii:

in cadrul clasei a II‑a (clasa mixta a ascendentilor privilegiati si colateralilor privilegiati) parintii defunctului (rude de gradul I) nu inlatura de la mostenire pe fratii sau surorile defunctului si descendentii lor (rude de gradul II-IV), ci ei vin impreuna la mostenire, primind anumite cote stabilite de lege;

reprezentarea succesorala.

Principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire

Potrivit acestui principiu, daca rudele din clasa chemata la mostenire sint de acelasi grad, ele impart mostenirea in parti egale (de exemplu cei doi copii ai defunctului primesc cite o jumatate; la fel daca, in lipsa de mostenitori din prima clasa, sint chemati la mostenire doi frati buni ai defunctului etc.).

{i de la acest principiu legea prevede doua exceptii:

impartirea pe tulpini a mostenirii in cazul venirii la mostenire a rudelor de acelasi grad prin reprezentare succesorala;

daca la mostenire sint chemati doi sau mai multi colaterali privilegiati (frati/surori) proveniti din parinti diferiti (indiferent daca sint din casatorii diferite, din afara casatoriei sau din adoptia cu efecte depline), intre ei (frati buni, frati consangvini sau frati uterini cu defunctul) si, daca este cazul, intre descendentii fratilor/surorilor de diferite categorii (indiferent ca vin la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare) mostenirea nu se imparte in parti egale, legea prevazind impartirea pe linii, egalitatea pastrindu‑se numai intre fratii pe aceeasi linie, insa fratele bun al defunctului beneficiaza de cota-parte pe ambele linii (privilegiu dublei legaturi).

Nici in raporturile dintre parinti, pe de o parte, si frati/surori sau descendentii lor, pe de alta parte (mostenitori din clasa a II‑a), nu se aplica principiul egalitatii (ei nu sint rude de grad egal), parintii culegind o cota fixa stabilita de lege indiferent de numarul colateralilor privilegiati cu care vin in concurs.

La fel, sotul supravietuitor culege o cota in functie de clasa de mostenitori cu care vine in concurs, neavind importanta numarul mostenitorilor din acea clasa (sau subclasa de mostenitori privilegiati din cadrul clasei a II‑a).