| CATEGORII DOCUMENTE |
Substitutia fideicomisara este o dispozitie prevazuta in actul de liberalitate - testament sau donatie - prin care dispunatorul obliga pe beneficiarul liberalitatii (legatar sau donatar) - numit instituit sau grevat (fiduciar) - sa conserve bunurile primite si sa le transmita, in tot sau in parte, la moartea sa, unei alte persoane - numita substituit (fideicomisar) - desemnata tot de dispunator[1] (art. 803 Cod civil).
Substitutia fideicomisara presupune doua liberalitati consecutive, succesive, avind acelasi obiect, dintre care prima este in folosul instituitului si se executa in momentul incheierii contractului de donatie, respectiv la decesul testatorului, dupa caz, iar cea de‑a doua in folosul substituitului, si care se executa, in ambele ipoteze, la moartea instituitului.
Dar substitutia fideicomisara poate fi nu numai unica (simpla), cind dispunatorul stabileste un singur substituit, ci si graduala, care greveaza si pe primul substituit in favoarea unui al doilea s.a.m.d., iar daca substitutia urmeaza sa opereze in folosul descendentilor la infinit, ea este vesnica.
Pentru ca liberalitatea sa reprezinte o substitutie fideicomisara si sa intre sub incidenta prohibitiei legale, trebuie avute in vedere trei elemente caracteristice, dintre care in mod special doua contravin ordinii publice: inalienabilitatea obiectului liberalitatii si stabilirea unei ordini succesorale in privinta lui. Aceste elemente justifica sanctiunea prevazuta de lege; bunurile nu pot fi scoase din circuitul civil prin vointa omului (principiul liberei circulatii a bunurilor) si nimeni nu poate dispune pentru cazul mortii altei persoane.
Pentru ca substitutia sa fie fideicomisara este necesar sa existe doua (sau mai multe) liberalitati avind acelasi obiect, in favoarea a doua (sau mai multe) persoane desemnate de dispunator si care liberalitati urmeaza sa fie executate succesiv: prima la moartea dispunatorului (respectiv la incheierea contractului de donatie), iar a doua (respectiv urmatoarele) la moartea instituitului.
Deci instituitul dobindeste obiectul liberalitatii de la dispunator, iar substituitul de la instituit; substitutia fideicomisara presupune doua (sau mai multe) transmisiuni succesive cu titlu gratuit, despartite una de cealalta printr‑o curgere de timp.
Potrivit legii, substitutia este fideicomisara daca instituitul "va fi insarcinat de a conserva si a remite" bunurile care formeaza obiectul liberalitatii - bunuri determinate sau universalitate de bunuri (in cazul legatului) - persoanei desemnate de dispunator.
Bunurile in cauza sint indisponibilizate; nu pot fi instrainate si grevate. Or, bunurile nu pot fi declarate inalienabile (scoase din circuitul civil) prin vointa omului. Clauza prin care se interzice instrainarea bunului legat sau donat (pactum de non alienando) contravine principiului liberei circulatii a bunurilor (art. 1310 Cod civil) si dreptului proprietarului de a dispune liber si absolut de bunul sau (art. 480 Cod civil), drept garantat - in limitele prevazute de lege - de Constitutie (art. 41).
In practica judiciara si literatura de specialitate clauza de inalienabilitate este recunoscuta valabila numai daca se justifica temporar printr‑un interes serios si legitim[2]. Remiterea obiectului liberalitatii la moartea instituitului catre substituit nu reprezinta un interes legitim, ocrotit de lege; dimpotriva, este un interes prohibit de lege.
In principiu, nimeni nu poate dispune pentru cazul mortii altei persoane (a gratificatului). Pactele asupra mostenirii altuia, prin care dispunatorul ar stabili o adevarata ordine succesorala (ordo succesivus) nu pot fi recunoscute valabile.
In schimb, daca "remiterea" bunului de catre cel gratificat (instituit) la o alta persoana este independenta de devolutiunea succesorala a patrimoniului sau (de exemplu urmeaza sa se efectueze la un termen cert sau la realizarea unei conditii - legat cu termen sau sub conditie - fara legatura cu moartea gratificatului), obligatia este valabila.
Potrivit legii, se sanctioneaza cu nulitatea absoluta si integrala orice dispozitie care contine o substitutie fideicomisara; este nula atit liberalitatea prevazuta in favoarea substituitului, cit si cea facuta instituitului.
Nulitatea care sanctioneaza substitutia fideicomisara este de ordine publica. La fel ca si in cazul pactelor asupra unei mosteniri nedeschise, nulitatea nu poate fi acoperita prin confirmarea, ratificarea sau executarea voluntara a legatului de catre mostenitorii dispunatorului. Invocind nulitatea absoluta, ei vor putea cere restituirea bunurilor legate, potrivit dreptului comun. Nici renuntarea la legat de catre unul dintre legatari nu poate acoperi nulitatea, caci dispozitia este nula absolut din momentul deschiderii mostenirii, deci renuntarea este fara obiect.
In schimb, se poate admite mentinerea uneia dintre liberalitati, daca cealalta a devenit ineficace din cauze intervenite pina in momentul deschiderii mostenirii (de exemplu predecesul unuia dintre legatari, revocarea sau nulitatea unuia dintre legate etc.). Intrucit validitatea intrinseca a dispozitiilor testamentare trebuie apreciata in raport de data deschiderii mostenirii, daca una dintre liberalitati este, in acest moment, ineficace, nu sintem in prezenta unei substitutii fideicomisare, iar cealalta liberalitate poate fi executata, in favoarea instituitului, respectiv a substituitului, dupa caz.
Sanctiunea nulitatii prevazuta de art. 803 Cod civil se aplica numai in masura in care dispozitia reprezinta o substitutie fideicomisara. Cu alte cuvinte, nulitatea este partiala - in sensul ca loveste liberalitatea numai in masura substitutiei fideicomisare[3].
Este controversata problema daca sanctiunea nulitatii absolute este sau nu aplicabila in cazul fideicomisului fara obligatie, a legatului ramasitei si a dublului legat conditional.
Fideicomisul fara obligatie este o liberalitate facuta gratificatului fara obligatia de a conserva bunurile primite si a le transmite, la moartea sa, unei alte persoane, desemnata de dispunator. El ii adreseaza gratificatului doar o rugaminte, o dorinta in sensul gratificarii acelei persoane, daca si in masura in care bunurile ce au facut obiectul liberalitatii vor mai exista in patrimoniul sau succesoral.
O asemenea dispozitie nu intra sub incidenta prohibitiei legale pentru ca gratificatul nu are obligatia juridica de a conserva bunurile primite si nici de a le lasa legat in favoarea persoanei desemnata de dispunator. Putind dispune liber prin acte intre vii si pentru cauza de moarte, liberalitatea facuta in favoarea sa este valabila, nefiind afectata de obligatia morala de a indeplini rugamintea dispunatorului.
Legatul ramasitei este o liberalitate prin care gratificatul nu este obligat sa conserve bunurile primite (fideicomis fara inalienabilitate) - avind dreptul sa le instraineze cu titlu oneros sau cu titlu gratuit ori cel putin cu titlu oneros - dar dispunatorul ii impune obligatia de a transmite, la moartea sa, persoanei desemnate de el ceea ce va mai exista in patrimoniul sau la data mortii.
Nici in acest caz bunurile ce formeaza obiectul liberalitatii nu sint scoase din circuitul civil - deci una din conditiile substitutiei fideicomisare (art. 803 Cod civil) nu este indeplinita - motiv pentru care se considera ca nu constituie o substitutie fideicomisara.
Este adevarat ca, in cazul analizat, conditiile prevazute de art. 803 Cod civil, privite cumulativ, nu sint indeplinite (lipseste inalienabilitatea); dar principiul ca nimeni nu poate dispune pentru cazul mortii altei persoane (ca si principiul liberei circulatii a bunurilor) este un principiu cu valoare independenta, generala; deci obligatia de a lasa legat ramasita nu poate fi recunoscuta valabila. Iar daca obligatia de a lasa legat ramasita a constituit cauza (causa remota) liberalitatii, nici cea facuta instituitului nu poate fi recunoscuta valabila.
Dublul legat conditional este dispozitia prin care testatorul face doua legate, avind acelasi obiect, in favoarea a doua persoane, dar sub aceeasi conditie, care insa este rezolutorie pentru primul gratificat (instituit) si suspensiva pentru cel de‑al doilea (substituit)[4].
Formal, datorita efectului retroactiv al conditiei, nici in acest caz nu sint indeplinite conditiile substitutiei fideicomisare, mai ales ca primul legatar nu are obligatia de a conserva bunul primit (soarta actelor de dispozitie atirnind de realizarea conditiei), iar al doilea gratificat dobindeste bunul direct de la dispunator.
In realitate, dispunatorul hotaraste soarta bunului pentru cazul mortii altuia (a primului legatar); chiar daca aceasta dispozitie imbraca forma unei conditii care opereaza cu efect retroactiv, nu poate fi recunoscuta valabila. Daca conditia (unica) este predecesul primului legatar - cu toate ca opereaza retroactiv si in acest caz - dispozitia se califica drept substitutie fideicomisara si este nula absolut.
Substitutia vulgara este o dispozitie prevazuta in actul de liberalitate - de regula testament - prin care dispunatorul desemneaza, pe linga primul gratificat, si un al doilea care sa beneficieze de liberalitate in cazul in care primul nu ar putea sau nu ar voi sa o primeasca (art. 804 Cod civil), liberalitatea devenind ineficace in privinta lui[5].
{i substitutia vulgara reprezinta o dubla liberalitate avind acelasi obiect, dar - spre deosebire de substitutia fideicomisara - cele doua liberalitati nu sint succesive, obiectul liberalitatii nu este lovit de indisponibilitate si nu implica stabilirea unei ordini succesorale de catre dispunator pentru cazul mortii primului gratificat. Nici unul dintre elementele caracteristice substitutiei fideicomisare nu se regaseste in cazul substitutiei vulgare:
Cele doua liberalitati nu sint succesive, nici conjunctive, ci alternative: prima este pura si simpla, iar cea de‑a doua este facuta sub conditia suspensiva a ineficacitatii celei dintii. Deci daca prima liberalitate se realizeaza, dreptul celui de‑al doilea gratificat nu se mai naste din cauza neindeplinirii conditiei suspensive; dimpotriva, daca prima liberalitate este ineficace (din cauze care nu afecteaza validitatea celeilalte), prin efectul realizarii conditiei suspensive se va naste dreptul celui de‑al doilea gratificat, dobindit direct de la dispunator.
Indiferent care dintre gratificati beneficiaza de liberalitate, obiectul ei nu este scos din circuitul civil. Cel care beneficiaza de liberalitate dispune liber de obiectul ei.
Intrucit dreptul substituitului se naste, ca si dreptul primului gratificat, de la data deschiderii mostenirii dispunatorului, iar nu dupa moartea (eventuala) a primului gratificat, dispozitia nu reprezinta stabilirea unei ordini succesorale.
Deci substitutia vulgara este o simpla masura de prevedere luata de autorul liberalitatii pentru ipoteza ineficacitatii primului legat si nu contravine principiilor care guverneaza materia actelor liberale. Numai pentru a evita orice confuzie, legea a prevazut expres validitatea ei.
O alta liberalitate dubla, avind acelasi obiect (derivat), permisa de lege (art. 805 Cod civil), este dispozitia prin care uzufructul unui bun (in cazul testamentului chiar si al unui patrimoniu sau fractiuni de patrimoniu) este lasat unei persoane, iar nuda proprietate alteia.
O asemenea dubla liberalitate nu constituie nici ea o substitutie fideicomisara pentru ca:
Cele doua liberalitati nu sint succesive, ci se realizeaza in acelasi moment (momentul deschiderii mostenirii, respectiv incheierea contractului de donatie), iar obiectul lor juridic - dreptul de uzufruct si nuda proprietate - este diferit, chiar daca au ca obiect (derivat) aceleasi bunuri.
Obiectul liberalitatii nu este scos din circuitul civil prin vointa dispunatorului. Nudul proprietar dispune liber de dreptul pe care il are asupra bunului potrivit dreptului comun, iar uzufructuarul poate ceda liber beneficiul (emolumentul) dreptului sau de uzufruct (desi nu poate ceda dreptul de uzufruct, dar nu ca urmare a vointei dispunatorului, ci in virtutea regulilor care guverneaza materia - art. 534 Cod civil).
La stingerea dreptului de uzufruct, cel tirziu la moartea uzufructuarului, nudul proprietar devine deplin proprietar in virtutea legii (art. 557 Cod civil), iar nu prin stabilirea unei ordini succesorale de catre dissunator pentru cazul mortii uzufructuarului. Intrucit prin moartea uzufructuarului dreptul sau se stinge, el nu transmite nici un drept asupra nudului proprietar.
Desi legea permite expres numai dubla liberalitate in uzufruct si nuda proprietate, principiile aratate sint aplicabile in mod corespunzator si in cazul liberalitatilor avind ca obiecte alte dezmembraminte ale proprietatii (de exemplu nu constituie substitutie fideicomisara legatul dreptului de proprietate asupra casei, grevat de dreptul viager de abitatie in favoarea altei persoane care, in lipsa liberalitatii, nu ar avea acest drept).
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1450
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
