ABORDAREA SISTEMICA A LOGISTICII

Abordarea sistemica, in general, reprezinta stabilirea si evaluarea elementelor componente ale unui domeniu bine precizat din care o parte sunt conectate la mediu (influentate de mediu si/sau influentand mediul), cat si a relatiilor de interdependenta dintre ele, prin care se asigura realizarea obiectivelor implicite sau explicite asociate.

Structura sistemului este definita prin descrierea domeniului, a elementelor si a dependentelor interne si externe.

O mare parte a sistemelor economico-sociale pot fi descrise considerand ca elementele lor sunt acumulari conectate prin fluxuri de materie, energie, oameni, mijloace financiare si informatie.

Aplicarea conceptului de sistem unui domeniu bine precizat, indiferent de dimensiunea sa, evidentiaza existenta a trei parti sau subsisteme : un subsistem de culegere de informatie, un subsistem conducator, care prelucresza si genereaza informatie si un subsistem condus, care actioneaza conform mesajului transmis de subsistemul conducator.

Abordarea sistemica a logisticii prezinta cateva particularitati:

A. Domeniul de aplicare al logisticii il reprezinta componentele structurale specializate (in logistica) din cadrul organizatiei, sau organizatiile specializate in activitati de logistica. Pentru tot mai multe organizatii logistica asigura conectarea acestora cu clientii si furnizorii lor, prin intermediul a doua fluxuri interconectate: fluxul material si fluxul informational.

B. Elementele componente ale logisticii abordata ca sistem sunt:

activitati specializate:

Servirea clientilor;

Aprovizionare;

Prelucrarea comenzilor;

Transport;

Depozitare;

Gestiunea stocurilor;

Manipularea materiilor prime, materialelor, combustibilului, pieselor, semifabricatelor, ansamblurilor, subansamblurilor, produselor finite;

Distributie;

Ambalare.

relatii de interdependenta intre activitati specializate;

relatii de interdependenta intre activitatile specializate si alte activitati;

fluxul material;

fluxul informational.

Activitati de baza si de sustinere

C. Relatiile dintre elementele componente

1. SERVIREA CLIENTILOR

Scop: Asigurarea standardelor dupa care urmeaza sa se desfasoare activitatile propriu-zise de logistica, in functie de cerintele si asteptarile clientilor, necesitatile pietelor si nivelul costurilor pe care le implica.

Continut:

• Cercetarea nevoilor si cerintelor clientilor actuali si potentiali, referitoare la nivelul serviciilor logistice;
• Stabilirea nivelului de servire logistica a clientilor (ce va fi oferit de firma furnizoare) sau diferentierea nivelului de servire in functie de cerintele segmentelor de piata vizate;
• Evaluarea perceptiilor clientilor in privinta nivelului de servire oferit, a decalajului dintre nivelul asteptat de clienti si cel efectiv oferit;
• Ajustarea nivelului de servire logistica, in functie de evolutia cerintelor clientilor.

Relatiile dintre servirea clientilor si alte activitati:

- caracteristicile pietelor si segmentelor de piata

vizate

- volumul vanzarilor

- cerintele clientilor

- numarul clientilor

- particularitatile concurentilor

- caracteristicile calitatii  - preturile de vanzare

noilor produse/servicii - preturile si tarifele pentru

- modalitatile de substitutie  prestarea serviciilor

a produselor sau a - nivelul si cerintele

serviciilor contractuale

	Activitati de productie

- caracteristicile calitatii

produselor si serviciilor

- posibilitatile si particularitatile

procesului tehnologic/prestare

a serviciilor

2. APROVIZIONAREA

Scop: Asigurarea procurarii de factori de productie (materii prime, materiale, energie, semifabricate, etc.) in cantitatile necesare, la calitatea stabilita, la termenele sau perioadele oportune si la preturile convenabile, din orice sursa accesibila si legala, astfel incat organizatia sa-si poata realiza in termeni de eficienta si eficacitate produsele si serviciile stabilite.

Continut

• Identificarea si cuantificarea nevoilor proprii si a cererii clientilor (estimarea vanzarilor, evaluarea volumului si a structurii productiei, aprecierea stocului existent, stabilirea sortimentului, cantitatilor, termenelor, preturilor si a conditiilor de cumparare);
• Identificarea surselor de aprovizionare prospectarea pietelor, produselor si serviciilor, lansarea cererilor de componente de cumparat, primirea si analiza ofertelor, intocmirea fiselor de furnizori potentiali);

• Contractarea si lansarea comenzilor de aprovizionat (alegerea furnizorilor, negocierea si incheierea contractelor, transmiterea comenzilor);
• Primirea si receptia marfurilor (urmarirea livrarilor de la furnizori, controlul respectarii termenelor, receptia livrarilor, verificarea facturilor, evidenta intrarilor, verificarea calitatii marfurilor livrate).

3. PRELUCRAREA COMENZILOR

Scop: Determinarea intervalului de timp de la transmiterea comenzii de catre client pana la primirea marfii, stabilirea conditiilor de livrare a marfurilor si a modalitatilor de realizare a service-ului.

Continut:

• Determinarea procedurilor de primire a comenzilor;
• Stabilirea metodelor de transmitere a informatiilor referitoare la comenzi in cadrul compartimentelor functionale implicate din organizatie;
• Definirea prioritatilor in prelucrarea comenzilor;
• Alegerea variantei de onorare a comenzii numai din stocul disponibil si/sau direct din procesul de productie, dupa finalizarea produselor.

4. TRANSPORT

Scop: Asigurarea deplasarii in utilitate de timp si siguranta a factorilor de productie (materii prime, materiale, combustibil, semifabricate, piese, subansamble, etc.) intre sectoare de productie (sectii, ateliere, locuri de munca), intre sursele de aprovizionare si depozite, precum si a produselor finite intre sectoarele de productie, depozite sau clienti.

Continut:

Alegerea celor mai adecvate modalitati de transport (rutier, feroviar, maritim, aerian, prin conducte);

• Evaluarea si selectia ofertantilor de servicii de transport, la care apaleaza firma;
• Consolidarea transporturilor;
• Stabilirea rutelor de transport;
• Programarea transporturilor.

5. GESTIUNEA STOCURILOR

Scop: Stabilirea , controlul, verificarea modului de asigurare a cantitatilor necesare de materii prime, materiale, combustibil, piese, subansamble necesare continuitatii procesului de productie.

Continut:

• Elaborarea politicilor privind stocurile de materii prime, materiale si produse finite;
• Stabilirea mixului de produse din stoc (ponderea diferitelor articole in numarul/cantitatea totala de produse mentinute in stoc), in functie de contributia diverselor articole la vanzarile/profitul firmei;
• Determinarea stocului de siguranta si a nivelului de reaprovizionare (marimea stocului la care se lanseaza o noua comanda de reaprovizionare);
• Aplicarea strategiei "just-in-time".

6. DISTRIBUTIA

Scop: Asigurarea punerii la dispozitia clientilor vizati a produselor/serviciilor solicitate.

Continut

• Cuprinde: distributia fizica (care reprezinta totalitatea operatiunilor de planificare, realizare si control al fluxului fizic al materialelor si produselor finite de la punctele de origine la punctele de utilizare, in scopul satisfacerii nevoilor clientilor in conditii de profitabilitate) si canale de distributie (care reprezinta structuri organizationale implicate in procesul asigurarii punerii unui produs sau serviciu la dispozitia clientilor);
• Desemneaza, in special, latura tehnica a valorificarii rezultatelor unui proces de productie;
• Asigura satisfacerea cererii de produse/servicii prin descoperirea unor noi segmente de piata;
• Permite stabilirea unor relatii de schimburi de produse/servicii intre producatori si diversi clienti.

7. DEPOZITAREA

Scop: Asigurarea pastrarii si protejarii marfurilor pe termen lung, temporar, scurt necesare procesului de productie sau livrarii catre consumatorii finali.

Continut

• Stabilirea necesarului de spatii de depozitare;
• Alegerea amplasamentului depozitelor;
• Determinarea numarului de depozite necesare;
• Stabilirea configuratiei depozitului;
• Amplasarea marfurilor in spatiul de depozitare.

8. MANIPULAREA

Scop: Asigurarea deplasarii materiilor prime, materiale, piese, produse finite, mecanizat sau nu, intre diferite spatii de prelucrare, depozitare.

Continut:

• Alegerea echipamentului de manipulare (manuale, mecanizate);
• Utilizarea incarcaturilor (consolidarea unor ambalaje de dimensiuni mici, intr-o incarcatura de marime mai mare) prin paletizare si containerizare;
• Introducerea/prelucrarea materialelor in/din spatiul de depozitare.

9. AMBALAREA

Scop: Crearea posibilitatilor de protejare a marfurilor.

Continut:

• Proiectarea de ambalaje care sa raspunda cerintelor proceselor de manipulare;
• Realizarea de ambalaje care sa asigure integritatea produselor pe durate transportului si pastrarii;
• Asigurarea de ambalaje care sa protejeze marfurile contra pierderilor si deteriorarilor.