Controlul managerial in administratia publica

Controlul managerial in administratia publica

Cea mai mare parte a organizatiilor publice trebuie sa faca fata la momentul actual unor noi constrangeri, fiind obligate sa se justifice de o maniera crescuta in fata opiniei publice, care solicita calitate, echitate, transparent a costurilor, eficacitate fata de obiectivele fixate. Contextul economic poate de asemenea interveni, conditionand anumite comportamente:

-cautarea unui plus de rationalitate economica;

-cautarea obiectivitatii in domeniul arbitrajelor bugetare;

-concentrarea mijloacelor in directia prioritatilor identificate.

Toate aceste elemente au condus managerii publici sa initieze tehnici de actiune strategica din care face parte si controlul administrarii/gestionarii.

Definire - Controlul managerial (CM) reprezinta ansamblul mijloacelor puse in practica de catre o organizatie publica pentru a sprijini responsabilii operationali in verificarea permanenta a gradului de atingere a obiectivelor si a utilizarii resurselor existente de o maniera optima.

Controlul managerial consta deci in detinerea de informatii de substanta referitoare la trei categorii de elemente esentiale: obiectivele (ce trebuie atinse); mijloacele (resursele i metodele utilizate pentru atingerea obiectivelor); rezultatele (ceea ce se obtine).

Adaptarea controlului managerial in cazul functiei publice - Cele trei elemente amintite evidentiaza faptul ca acest tip de demers solicita, pentru a fi eficace si util, o clarificare si formulare a obiectivelor, mijloacelor si rezultatelor. Chiar daca abordarea in cauza este destul de bine reprezentata in cazul sectorului privat, aplicarea ei este mult mai delicata in sectorul public. In fapt, controlul managerial este strict dependent de obiective si criterii care defmesc reusita sau esecul organizatiei.

In sectorul privat, unde resursele vin de pe piata, gradul de reus ita se exprima in termeni de cifra de afaceri, costuri de activitate si indicatori de profit.

In sectorul public, unde resursele vin de la buget (si sunt deci dependente de fiscalitate), masurarea gradului de reusita este mult mai complexa: obiectivele sunt variabile si mobile iar aprecierea mai putin obiectiva. Toate acestea datorita faptului ca nu se dispune de acest instrument de masura eficient, imediat si permanent care este piata. Datorita acestor elemente controlul managerial in cadrul functiei publice s-a limitat mult timp la stricta estimare a conformitatii consumului bugetar, in cadrul unei logici ce nu s-a axat in mod esential pe rezultate.