Abordarea evaluarii pe baza de active

Abordarea evaluarii pe baza de active

In evaluarea intreprinderii, abordarea bazata pe active poate fi similara cu abordarea prin cost, utilizata de evaluatorii diferitelor tipuri de active.

Abordarea bazata pe active este fundamentata pe principiul substitutiei, care afirma ca un activ nu valoreaza mai mult decat costul de inlocuire al tuturor partilor sale componente.

In cadrul abordarii bazate pe active, bilantul contabil este inlocuit cu bilantul economic, adica un bilant in care toate activele intreprinderii, corporale si necorporale, precum si datoriile acesteia, sunt reflectate la valoarea de piata sau la un alt tip de valoare curenta adecvata.

Conform standardelor de evaluare, evaluarea bazata pe active, se impune a fi utilizata:

- in cazul unei intreprinderi evaluate pe premiza continuitatii activitatii;

- in cazul unei intreprinderi evaluate pe premiza incetarii activitatii .

In cazul evaluarii bazata pe active, premizele care stau la baza stabilirii valorii sunt cele doua, deja amintite:

- continuitatea activitatii intreprinderii

- incetarea activitatii si lichidarea intreprinderii.

Tot standardele de evaluare solicita ca, in cazul evaluarii intreprinderilor care isi continua activitatea normala de exploatare, valoarea obtinuta in cadrul abordarii pe baza de active sa fie confruntata cu estimarile de valoare oferite de celelalte abordari.

1. Premiza continuitatii activitatii

In vederea evaluarii activelor unei intreprinderi, care urmeaza sa-si continue activitatea, in cazul abordarii pe baza de active, este necesar sa se faca distinctia intre activele si pasivele aferente activitatii de exploatare si activele si pasivele in afara exploatarii.

Separarea activelor de exploatare de cele in afara exploatarii are la baza doua motivatii:

in primul rand, se doreste conturarea afacerii propriuzise, a valorii acesteia, prin eliminarea activelor si pasivelor care nu sunt implicate in activitatea principala a intreprinderii;

in al doilea rand, separarea este impusa si de faptul ca, asa cum va fi prezentat in continuare, ele sunt evaluate in mod diferit.

Categorii de active, in afara exploatarii:

Conform standardelor de evaluare, principalele tipuri de active in afara exploatarii sunt urmatoarele:

1. Active auxiliare, constau in active utilizate in activitati auxiliare, in afara exploatarii (mijloace de transport, terenuri, cladiri etc.);

2. Active redundante sunt reprezentate de:

activele in surplus fata de posibilitatea de desfacere a intreprinderii, neutilizate, din acest motiv, cum sunt capacitatile de productie suplimentare, stocuri suplimentare ;

activele sociale : cantine, terenuri sportive, gradinite;

activele detinute in scop investitional : participatii la alte intreprinderi, alte tipuri de valori mobiliare sau plasamente monetare.

Modul de evaluare al activelor in afara exploatarii:

Daca exista in bilant active in afara exploatarii, ele trebuie extrase si evaluate in mod distinct fata de restul activelor antrenate in activitatea de exploatare.

Activele in afara exploatarii sunt evaluate la valoarea de piata. Ele reprezinta echivalentul unei trezorerii disponibile. Intreprinderea poate sa renunte oricand la ele fara ca acest lucru sa afecteze activitatea de baza.

Valoarea la care ele vor fi luate in considerare in calculul valorii finale va fi diminuata cu costurile implicate de vanzarea lor.

Modul de evaluare a activelor din exploatare

Activele utilizate in activitatea de exploatare a intreprinderii formeaza un ansamblu unitar si sunt evaluate, ca parte a acestui ansamblu.

In vederea evaluarii lor se ia in considerare utilitatea acestora in intreprinderea respectiva, reflectata in randamentul aestora, in rezultatele degajate.

Evaluarea echipamentelor, a proprietatilor imobiliare, a activelor intangibile se va situa intr-o optica de functionare a intreprinderii si vizeaza determinarea valorii lor de utilizare.

Separarea obligatiilor din exploatare de cele in afara exploatarii:

Paralel cu separarea activelor de exploatare de cele in afara exploatarii se impune si separarea obligatiilor aferente activitatii de exploatare de cele in contractate in afara exploatarii.

Valoarea totala a intreprinderii:

In acest caz, valoarea totala a intreprinderii va avea doua componente:

valoarea neta a activelor utilizate in activitatea de exploatare(suma valorilor de utilizare ale activelor utilizate in exploatare- valoarea obligatiilor aferente activitatii de exploatare);

valoarea neta a activelor in afara exploatarii (suma valorilor de piata ale activelor in afara exploatarii - costurile implicate de vanzare - valoarea obligatiilor in afara exploatarii).

2. Premiza incetarii activitatii si lichidarii intreprinderii

In cazul evaluarii unei intreprinderi pe baza premizei incetarii activitatii si lichidarii, valoarea la care activele sunt luate in considerare in stabilirea valorii finale a acesteia, este:

valoarea de piata;

valoarea de lichidare, in cazul in care perioada disponibila in vederea vanzarii este mai scurta (fapt real).

In acest tip de evaluare, se impune luarea in considerare, a tuturor costurilor implicate de vanzarea activelor sau inchiderea intreprinderii.

In acest caz, valoarea intreprinderii poate fi reprezentata de Activul Net de Lichidare(ANL):

ANL= suma valorilor de lichidare ale activelor - costurile implicate de lichidare- valoarea obligatiilor.

Abordari utilizate in evaluarea activelor intreprinderii

In vederea evaluarii activelor din patrimoniul unei intreprinderi se poate apela la trei categorii de abordari:

abordari bazate pe costuri;

abordari bazate pe venit;

abordari bazate pe comparatii.