FORMAREA SI DEZVOLTAREA STIINTEI MANAGEMENTULUI

Formarea si dezvoltarea stiintei managementului

Unul dintre elementele cele mai frapante ce rezulta din abordarea evolutiva a domeniului managementului, il reprezinta discrepanta dintre istoria indelungata a activitatii de management si varsta tanara in timp istoric a stiintei managementului. Activitatea de management in forma sa embrionara, a aparut o data cu constituirea primelor colectivitati umane, in comuna primitiva.

In comuna primitiva apar germenii unor procese de conducere concepute si derulate la nivelul unor grupuri (colectivitati) umane, constituite dupa legaturi de rudenie (familie, ginta, trib, clan). Concomitent s-au cristalizat formele incipiente ale activitatii de conducere la nivel de reguli si prescriptii.

Au fost desemnate in calitatea de conducator, cele mai inzestrate persoane (cel mai iscusit vanator, conducatorul spiritual, cel mai bun razboinic, etc.). In felul acesta s-a asigurat in mare masura corespondenta dintre ierarhia valorilor si ierarhia conducerii formale. Asistam la proliferarea atat a conducerii unipersonale (sef de clan, sef religios, sef razboinic), dar si a unor forme democratice, precum adunarea obstei si/sau sfatul batranilor.

Matriarhatul, constituia forme ale organizarii sociale, caracterizate prin elemente specifice de management referitoare la desemnarea conducatorilor, sarcinile, competentele si responsabilitatile acestora, mijloacele utilizate pentru a conduce, modalitatile de organizare a colectivului, felul in care se adopta hotararile privind viata colectivitatii.

Sclavagismul se caracterizeaza din punct de vedere al conducerii, prin:

- aparitia primelor forme de conducere macrosociala, reflectare a cresterii dimensiunilor colectivitatilor umane, a adancirii diviziunii sociale a muncii, a dezvoltarii factorilor de productie; principala forma de conducere macrosociala o reprezinta statul;

- la nivelul conducerii microsociale, se dezvolta elemente de natura  structural-organizatorica, informationale si decizionale tot mai complexe si mai bine precizate;

- se inregistreaza progrese pe plan decizional prin fundamentarea deciziilor, luand in considerare tot mai mult factorii economici;

- descoperirea scrierii a permis dezvoltarea sistemelor informationale in acceptiunea formalizata;

- permanentizarea transmiterii ereditare a functiilor de conducere, situatie ce a permis adancirea prapastiei intre ierarhia formala a conducerii si ierarhia valorilor;

- asigurarea unui minim de cunostinte de cultura generala si in domeniul conducerii pentru conducatorii din familiile regale;

- ascendenta conducerii de tip autoritar in detrimentul celei democratice;

- fundamentul motivational al conducerii se diversifica de la stimulare, la sanctionarea- folosirea fortei sau amenintarea cu forta;

- apar posturi de colaboratori specializati ai conducerii, precum scribii (la faraonii egipteni);

- se cristalizeaza o parte din principalele elemente teoretice ale conducerii stiintifice, prin intermediul unei lucrari, precum: "Intelepciunea lui Solomon", "Invataturile lui Anonf catre fiul sau Khate" (Egipt);

- se diversifica organizatiile economice (manufacturi, corporatii, societati pe actiuni etc.) si implicit sistemele de conducere ale acestora.

Feudalismul aduce si el progrese pe planul conducerii, atat teoretic, cat si pragmatic. In acest context:

-sistemele de conducere se diversifica, purtand amprentele personalitatii conducatorului;

- predomina conducerea de tip autoritar;

- in cadrul sistemelor structural-organizatorice creste gradul general de ierarhizare in conditiile multiplicarii numarului de niveluri ierarhice;

- aparitia hartiei si a tiparului a condus la dezvoltarea si diversificarea sistemului informational;

- fundamentul motivational se diversifica-creste ponderea elementelor economice si extraeconomice si se apeleaza la motivatii morale substantiale.

Conturarea stiintei managementului are loc abia la inceputul secolului XX, in capitalism, atunci cand complexitatea si dinamismul evolutiei activitatilor in toate domeniile in primul rand cel economic au impus ca o necesitate obiectiva o conducere pe baze noi si cand stiinta a evoluat suficient ca sa asigure permisele metodologice si gnoseologice indispensabile cristalizarii managementului ca stiinta.

Acumularile substantiale de cunostinte, de informatii faptice si stiintifice din secolele XVIII si indeosebi XIX, au asigurat fundamentul necesar conturarii a numeroase stiinte, intre care si managementul.

O contributie substantiala la intemeierea stiintei managementului au avut Henry Fayol si Frederic Taylor. Elementele concepute de cei doi specialisti, considerati ca "parintii stiintei managementului", se refereau la conducerea organizatiilor in general, cu concretizari in special la nivelul firmei.