Ce inseamna sa aveti propria dv. afacere

In timp ce salariatul lucreaza pentru si este platit de angajator, intreprinzatorul sau patronul isi vinde munca "pe piata". "Piata" are aici sens mai larg decat piata agroalimentara sau magazin de legume si fructe. "Piata" inseamna orice loc unde se desfasoara o afacere, unde se intalnesc cumparatorii cu vanzatorii, unde se comercializeaza produse si servicii de orice fel. Cumparatorii sau clientii nu sunt intotdeauna indivizi, ci pot fi si organizatii sau chiar statul. Omul de afaceri sau comerciantul isi aduce produsele pe aceasta piata. Nu este obligatoriu ca produsele respective sa fie rezultatul muncii sale de unul singur, ci si al salariatilor sau partenerilor sai de afaceri.

In timp ce salariatul are mai putina libertate dar mai multa siguranta pe post, situatia este inversa pentru o persoana angajata pe cont propriu; in schimb are spatiu pentru imaginare, planificare si luarea deciziei in vederea obtinerii celui mai mare profit posibil. Pe de alta parte, angajatul pe cont propriu isi pierde siguranta unui salariu regulat si, in plus, trebuie deseori sa investeasca intr-o afacere care nu stie cum va evolua.

Inainte de a lansa o afacere pe cont propriu, trebuie de obicei sa faceti o investitie financiara. In functie de anvergura cheltuielilor initiale pentru afacere, se pot distinge cateva domenii de activitate:

• Activitati care nu presupun decat inteligenta, cunostinte specializate si abilitati de comunicare - de ex.: munca unui agent de bursa, activitati de consultanta care nu necesita imediat un sediu etc.
• Activitati care presupun anumite unelte, o anumita cantitate de material si echipamente putin costisitoare, poate chiar un mic atelier (dar cea mai mare parte a muncii se desfasoara in spatiul clientului) - de ex.: instalator, tinichigiu, zidar, decorator, croitor etc. De asemenea, cele care prelucreaza date, contabili si alte intreprinderi mici care au nevoie doar de un computer.
• Activitati care presupun infiintarea sau inchirierea unui magazin sau birou dotat corespunzator - de ex.: brutar, confectioner, mecanic auto, tamplar, cosmeticiana, avocat etc.
• Activitati care presupun facilitati si spatii mai costisitoare - productie industriala, statie service, raion magazin, hotel etc.
• Activitati care presupun capital initial pentru cumpararea de bunuri, care apoi sunt vandute din nou - orice tip de comert.

Oricine este liber sa isi deschida o afacere privata, insa trebuie sa isi asume un grad de nesiguranta si riscul sanselor relative de succes. Calitatea muncii in aceste conditii nu este judecata de vreo instanta superioara, ci de clientii in folosul carora este depusa. Doar o munca de calitate va atrage multi clienti interesati. Daca omul de afaceri este capabil sa isi organizeze bine munca si sa vanda profitabil, atunci inseamna ca are succes. Persoana angajata pe cont propriu nu trebuie sa se culce pe lauri. Succesul obtinut ieri nu este garantia succesului de azi; competitia nu se opreste.

• Cele mai frecvente tipuri de afacere
• Intrebari pe care ar trebui sa si le puna cei care lanseaza o afacere pe cont propriu
• Activitati suplimentare pe care trebuie sa le aiba in vedere o persoana angajata pe cont propriu

Cele mai frecvente forme de antreprenoriat

Cele mai frecvente forme de antreprenoriat sau munca pe cont propriu sunt: formele de activitate comerciala cu licenta sau forma companiilor comerciale.

Principala diferenta intre cele doua forme este ca un comerciant (persoana fizica) face afaceri pe cont propriu si are nevoie de asa-numita autorizatie comerciala, in timp ce o companie (persoana juridica) face afaceri in contul companiei, adica pentru toti patronii sai. Pentru a infiinta o astfel de companie este nevoie de autorizatia comerciala a fondatorilor, ca si de un contract legal incheiat intre acestia.

ACTIVITATI CU AUTORIZATIE COMERCIALA

O activitate cu autorizatie comerciala este cea mai simpla modalitate de a incepe o afacere. Trebuie solicitata o autorizatie comerciala care sa confere dreptul de a face afaceri intr-un anumit domeniu. Exista diferite cerinte pentru urmatoarele tipuri de activitati comerciale (toate necesita probitate):

Comert liber - nu este necesara o calificare specifica, ci numai un extras de cazier judiciar (aceste activitati includ, de exemplu, activitatea obisnuita de vanzare sau activitati intermediare diverse etc.)

Activitati mestesugaresti - este necesara ucenicia sau alte cursuri specifice de invatamant si pregatire profesionala sau sase ani de experienta in activitatile sau ocupatiile respective (printre acestea se numara, de exemplu tamplaria, fieraria, activitatile mecanice, zidaria, tinichigeria, serviciile cosmetice etc.)

Activitati reglementate - pe langa calificarile adecvate exista cerinte suplimentare definite in diverse regulamente (acestea sunt activitati ca, de exemplu, contabilitatea, montajul, repararea si controlul aparatelor electrice, productia chimica, optica, serviciile de masaj, consilierea psihologica etc.)

Tipurile de activitati de mai sus se numesc activitati inregistrate. Solicitantul care indeplineste cerintele specifice depune documentele relevante la registrul comertului, care elibereaza licenta comerciala.

Concesionari - pentru acestea sunt definite cerinte (inclusiv calificari) prin legi si regulamente. In plus, pe langa inmatriculare, solicitarea necesita aprobarea din partea unei anume autoritati administrative de stat (de exemplu pentru schimbul valutar - Banca nationala). In cazul in care aprobarea este acordata, solicitantul primeste, pe langa licenta comerciala, asa-numita concesionare. Printre exemplele de concesionari se numara: productia, repararea, vanzarea si utilizarea de arme, furnizarea de servicii de comunicatii, servicii de taximetrie etc.

ANTREPRENORIATUL IN FORMA INTREPRINDERILOR COMERCIALE (SOCIETATI SAU PARTENERIATE COMERCIALE)

Cei care nu doresc sa faca afaceri singuri, ci doresc sa isi uneasca fortele si resursele financiare cu alti parteneri, lucru care ar putea fi inevitabil in cazul in care costurile de incepere a afacerii sunt mari, au ocazia de a infiinta o societate comerciala. Cea mai frecventa este asa-numita societate cu raspundere limitata (SRL). Fiecare partener este obligat sa faca o depunere de capital de baza, din care vor putea fi platite datoriile sau alte angajamente financiare in cazul lichidarii societatii (acesta este motivul pentru care raspunderea este limitata - societatea este raspunzatoare numai in limita capitalului de baza). Partenerii incheie contractul de parteneriat care mentioneaza, printre altele, suma investita de catre fiecare partener si modul in care se va face distribuirea profitului comun. O asemenea societate cu raspundere limitata poate fi de asemenea infiintata de catre un singur partener. Exista si alte tipuri de societati comerciale, ca de exemplu societatile pe actiuni, companiile publice, parteneriatele anonime etc. Detaliile sunt definite in Codul Comercial.

Intrebari la care trebuie dat un raspuns inainte de a incepe o afacere

Inainte de a incepe propria afacere, fiecare ar trebui sa incerce sa raspunda cinstit la cateva intrebari si sa isi gandeasca de doua ori planul de afaceri.

Un grup de intrebari priveste calitatile personale, gradul lor de satisfacere a cerintelor lucrului pe cont propriu si desfasurarii unei afaceri

• Sunt cu adevarat pregatit sa incep o afacere chiar daca aceasta ar putea sa imi consume o mare parte din timpul meu liber, s-ar putea sa nu pot acorda suficienta atentie familiei si m-ar putea costa mult timp, eforturi si probleme?
• Am nervii destul de tari pentru a-mi asuma anumite riscuri si pentru a accepta o relativa nesiguranta?
• Sunt o persoana neglijenta si impetuoasa care trece la fapte fara a-si gandi foarte bine actiunile, lucru care mi-ar putea provoca probleme?
• Sunt capabil sa imi urmaresc obiectivele in mod riguros, fara a fi descurajat cu usurinta de primul semn de dificultate? Sau sunt tipul de om care se lasa antrenat cu usurinta de idei, dar rareori duce ceva pana la capat?
• Sunt cu adevarat cu picioarele pe pamant sau visez cu ochii deschisi?
• Imi pot administra timpul sau sunt intotdeauna in intarziere? Am probleme in respectarea termenelor, sunt adesea in intarziere?
• Cand fac ceva, sunt capabil sa imi organizez bine munca? Sau stilul meu de lucru este haotic?
• Ma descurc cu oamenii?

Un alt grup de intrebari priveste afacerea in sine:

• Stiu clar care este afacerea pe care intentionez sa o incep, adica ce produse sau servicii doresc sa ofer?
• Am motive temeinice sa cred ca va exista destula cerere pentru aceste produse sau servicii? Nu cumva acestea sunt deja furnizate de catre alte companii consacrate si poate de o calitate mai buna decat as putea oferi eu?
• Ideea mea este realista? Am luat in calcul toate posibilele dificultati care ar putea aparea?
• Cat de solide sunt planurile mele din punct de vedere financiar? Am calculat, macar la modul general, costurile necesare (si mi-am amintit sa pastrez o rezerva pentru posibilele imprejurari neprevazute)? Pretul produsului meu va aduce o amortizare rezonabila a investitiei? Sau, in final, voi pierde toti bani?
• Pretul meu este competitiv? Nu cumva altii vand mai ieftin acelasi produs sau serviciu?
• Sunt oare persoana potrivita pentru a pune in aplicare acest plan? Am cunostintele de specialitate si priceperea care ar putea fi necesare? Daca nu le posed pe acestea, sunt capabil sa angajez (si sa platesc) o persoana care se pricepe?

Activitati suplimentare necesare cand conduci o afacere

Un intreprinzator de succes nu trebuie sa produca doar bunuri sau servicii, el trebuie sa fie capabil si sa le vanda. Activitatile care au ca scop vanzarea cu succes a produselor si serviciilor sunt cunoscute sub numele de marketing. Marketingul este un subiect foarte bine dezvoltat, predat in scoli si la multe cursuri de pregatire. Marketingul implica multe subiecte, ca de exemplu cum sa faci un studiu de piata, publicitate, negocieri de afaceri, comunicarea cu clientii, planificarea si evaluarea vanzarilor etc. Marketingul este o parte importanta a oricarei afaceri de succes.

Un alt lucru necesar in conducerea unei afaceri este contabilitatea si plata taxelor, a asigurarilor sociale si de sanatate. Este o obligatie prevazuta de lege, iar nerespectarea regulilor atrage penalizari si amenzi considerabile. Contabilitatea unei afaceri este, de obicei, tinuta de contabili angajati de companie sau servicii de contabilitate inchiriate.

Intreprinzatorul trebuie, desigur, sa respecte toate celelalte legi si regulamente referitoare la afaceri, comert si activitati conexe. Acestea sunt prevazute, in primul rand, in Codul Civil, Codul Comercial, Legea licentelor comerciale, dar si in Codul Penal. Daca firma are angajati, Codul Muncii trebuie adaugat la aceasta lista. A avea angajati implica, desigur, activitati suplimentare ca servicii salariale si de personal, plata salariilor, plata asigurarilor sociale si de sanatate (nu numai pentru sine, ci si pentru angajati).

Un alt sector important este relatia cu o banca. Majoritatea afacerilor utilizeaza servicii bancare. Unul dintre serviciile de baza este mentinerea unui asa-numit cont curent, care poate fi deschis la o banca de catre orice comerciant sau patron. Platile de la clienti sunt primite in acest cont, iar ordinele de plata emise de catre patronul firmei se fac din acelasi cont. Astfel, nu este necesar lucrul cu numerar, iar platile multiple pot fi efectuate in mod simultan. Banii sunt transferati dintr-un cont in altul, ambele parti economisind timpul si munca inerente completarii mandatelor postale sau predarii banilor, iar chitantele sunt generate automat, ele reprezentand documente contabile. Aceasta procedura "fara numerar" implica emiterea de catre societate sau comerciant a unei facturi pentru bunurile si serviciile furnizate si preturile acestora. Pe baza acestei liste clientii (de obicei alte companii) trimit ordine de plata bancii, care apoi transfera suma precizata din contul clientului in contul firmei.

Un alt serviciu bancar important este furnizarea imprumuturilor (loans). Multe afaceri aflate in faza de inceput au nevoie de aparate si alte echipamente, spatii, materiale sau alte bunuri. Nu toata lumea are bani suficienti pentru acestea si, de obicei, este nevoie de imprumuturi. Un astfel de imprumut, sau credit, poate fi luat de la o banca. Totusi, exista si neajunsuri. Pe de-o parte, rata dobanzii, poate fi relativ mare, iar pe de alta, poate fi necesara garantarea cu o anumita valoare, prin care banca se asigura ca imprumutul va fi returnat (ex. o casa, un teren etc.). Proprietarul unei afaceri poate prezenta aceasta garantie sub forma proprietatii achizitionate cu creditul (un hotel, fabrica etc.). Desigur, acest lucru depinde si de valoarea creditului.

FORME ALE ENTITATILOR DE AFACERI

Legislatia romana permite urmatoarele forme legale de entitati de afaceri:

intreprinderi conduse de o persoana fizica; acestea trebuie sa fie inregistrate potrivit tipului si scopului activitatii;

parteneriat civil constituit conform prevederilor Codului Civil ;

societati comerciale, constituite de persoane fizice sau juridice potrivit Codului Polonez al Societatilor Comerciale,

cooperative constituite de persoane fizice sau juridice,

intreprinderi cu capital de stat.

Codul Societatilor Comerciale din 15.09.2000 stabileste doua grupe de societati:

parteneriate / societati (inregistrate, in comandita simpla, asociatii profesionale, in comandita pe actiuni)

intreprinderi mari (societati pe actiuni, societati anonime pe actiuni).

Asociatiile, fundatiile si sindicatele pot si ele sa desfasoare activitate economica.

CONTABILITATEA SI AUDITUL

Toate societatile comerciale care opereaza in Polonia trebuie sa se supuna reglementarilor privind contabilitatea. Procedurile contabile sunt bazate pe sistemul in partida dubla. Fiecare societate trebuie sa aiba propriul sau registru contabil. Nu se impune un registru contabil standard, cu exceptia intreprinderilor de stat. Totusi, un registru contabil trebuie sa indeplineasca anumite cerinte si anume trebuie sa aiba capacitatea de a reflecta activele, costurile de productie si profitabilitatea societatii. Actele contabile, bilantul anual si contul de profit si pierderi trebuie sa fie tinute in moneda poloneza si redactat in limba polona.

Cerintele privind corectitudinea si claritatea actelor contabile si ale documentelor primare nu difera de cele folosite in mod curent in tarile vestice. Actele contabile, documentele, rapoartele etc. trebuie pastrate timp de 5 ani.

Intreprinzatorul este obligat sa treaca afacerea prin sistemul bancar daca:

valoarea tranzactiei depaseste 3.000 euro;

tranzactia depaseste 1.000 de euro daca cifra de afaceri totala a depasit in luna anterioara echivalentul a 10.000 euro.

Intreprinzatorul trebuie sa notifice administratiei fiscale din raza sa intentia de a opera un cont bancar pentru scopuri de afaceri. Daca are deschise mai mult de un cont bancar, el are obligatia de a indica unul din ele drept cont de baza si de a aduce la cunostinta atat bancii cat si administratiei financiare respective care este contul bancar principal pe care si l-a ales.

Holdingurile, societatile pe actiuni, bancile si societatile de asigurare, fondurile de pensii, entitatile care opereaza in baza Legii privind titlurile de valoare si fondurile de investitii publice au obligatia de a face audit anual. Celelalte societati trebuie sa faca auditul numai daca doua din urmatoarele conditii sunt indeplinite in anul anterior:

numarul salariatilor este mai mare de 50,

activele din bilant depasesc 2,5 milioane euro,

venitul net depaseste 5 milioane euro.

Raportul auditorului trebuie sa fie inaintat la administratia fiscala de care tine societatea cat si la Judecatoria Registrului. Raportul este disponibil pentru consultare de catre public.

Auditorii trebuie sa fie membrii Camerei Nationale a Auditorilor Autorizati si sa respecte reglementarile acesteia. Lista auditorilor autorizati poate fi obtinuta de la Camera acestora.