Tipologia riscului in afaceri

Tipologia riscului in afaceri

In vederea analizei, a evaluarii, riscurile in afaceri pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:

A. Dupa origine: exista riscuri:

- din interiorul firmei;

- din exteriorul firmei.

Riscurile din interiorul firmei sunt generate de activitatea de aprovizionare, productie, desfacere, cercetare, finantare, investitie. Fiecare din acestea determina centre de risc care trebuie cunoscute si gestionate optim. Riscul din exteriorul firmei se datoreaza mediului in care functioneaza afacerile.

B. Dupa natura riscului s-au identificat trei tipuri de risc:

- riscul individual al unui proiect, al unei actiuni de afaceri;

- riscul de firma;

- riscul de piata.

Riscul individual al unui proiect este masurat de variatia rentabilitatii estimate a proiectului, netinand seama de faptul ca proiectul respectiv este o parte a portofoliului de afaceri in cadrul unei firme, iar firma respectiva nu este decat o parte a portofoliilor investitorilor. Acesta ar fi riscul pe care l-ar avea proiectul daca ar fi singurul proiect al firmei si daca actionarii acesteia ar avea toate actiunile la acea firma. Riscul de firma este efectul unui proiect asupra riscului firmei fara a tine cont de efectele diversificarii portofoliilor investitorilor, fiind masurat prin impactul proiectului asupra variatiei rezultatelor, profiturilor firmei. Riscul de firma poate fi eliminat prin diversificare. Exista trei motive care fac ca riscul de firma sa fie important chiar daca actionarii sunt foarte diversificati si anume:

a) influenteaza deciziile de finantare, determinand firmele sa imprumute la un cost scazut pentru:

- mentinerea continuitatii activitatii;

- evitarea situatiilor de criza in firma.

Firmele in pericol de faliment au dificultati in atragerea managerilor, salariatilor buni, mentinerea relatiilor cu furnizorii, clientii, obtinerea de credite la rate rezonabile de dobanda. Toate acestea reduc profitabilitatea firmei si cresc riscul de firma.

b) afecteaza pretul actiunilor, asa dupa cum rezulta din concluziile unor studii efectuate privind determinarea ratelor de rentabilitate asteptate de investitori dintr-o afacere;

Inseamna ca investitorii - chiar si cei care au portofolii diversificate - la stabilirea rentabilitatii asteptate iau in considerare si alti factori decat riscul pietei.

c) Preocuparea mai mare a investitorilor (actionarilor) care nu detin portofolii diversificate de investitii, a proprietarilor micilor afaceri in ceea ce priveste riscul de firma decat riscul de piata.

Riscul de piata este riscul proiectului evaluat din punct de vedere a investitorului care detine un portofoliu diversificat de afaceri, fiind masurat prin efectul proiectului asupra coeficientului beta al firmei. Coeficientul beta este o masura a volatilitatii unui titlu financiar (actiuni) in raport cu un titlu financiar cu o volatilitate medie. Cele mai multe actiuni au coeficientul beta cuprins intre 0,5 si 1,5, iar valoare medie pentru toate actiunile este 1. Pentru coeficientii determinati atat pe baza datelor istorice cat si pe baza conditiilor viitoare estimate, se utilizeaza termenul de coeficient "beta" fundamental.

Astfel coeficientul beta al unei actiuni este o masura a riscului de piata indicand gradul de variatie a rentabilitatii actiunii cu piata. De regula, investitorii nu pastreaza titluri financiare, ci le includ intr-un portofoliu diversificat, fiecare titlu financiar (actiune) avand o anumita contributie la riscul acelui portofoliu diversificat, ceea ce determina ca riscul relevant al unei actiuni individuale sa fie riscul de piata al acelei actiuni.

Riscul de piata nu poate fi eliminat prin diversificare, investitorii trebuind sa fie compensati pentru asumarea acestui risc prin rentabilitate a actiunii.

Un proiect individual poate avea un risc individual mare, insa datorita faptului ca el face parte dintr-un portofoliu, nu va influenta semnificativ riscul firmei, riscul de piata. Daca insa proiectul are o mare incertitudinii a rentabilitatii, iar rentabilitate a acestuia este puternic corelata cu celelalte parti ale portofoliului investitorului, cu mediul economic in care se desfasoara afacerea, atunci acel proiect va avea un grad mare de risc.

Exemplu: Firma Alfa decide fabricarea unui nou tip de automobile avand incertitudini in ceea ce priveste volumul de productie optim, anume trecerea preconizata la o productie de masa. Rezulta ca riscul individual al proiectului este mare.

Analistii estimeaza o probabilitate mare de succes daca economia este puternica, daca creste puterea de cumparare a populatiei. Inseamna ca proiectul va avea succes daca celelalte afaceri din economie au succes determinand cresterea economica, cresterea bunastarii a populatiei si invers, va fi sortit esecului daca economia stagneaza sau este in regres, daca populatia nu va avea bani de cheltuit pe noile masini. Rezulta ca proiectul va avea un risc mare de firma.

Prin urmare, sansele proiectului firmei Alfa fiind puternic corelate cu sansele mai multor firme, coeficientul beta al proiectului va fi mare, iar in final se poate concluziona ca proiectul este riscant din punct de vedere a celor trei tipuri de risc: individual, de firma, de piata.

Cele trei tipuri de risc sunt corelate si intrucat, atat riscul de firma cat si cel de piata sunt greu de masurat, riscul individual este adesea utilizat atat pentru riscul de firma cat si pentru cel de piata.

C. Dupa dependenta riscului de vointa managerului, riscurile sunt clasificate in:

- risc speculativ;

- risc pur.

Riscul speculativ are o mare diversitate de forme si manifestari, toate insa prezentand urmatoarele caracteristici comune:

- este acceptat; riscul speculativ rezulta dintr-un fapt rational ala managerului, el este asumat de manager, acesta cunoscand posibilitatea de aparitie a lui;

- este delimitativ; cunoscand limita bugetului, politica promovata, managerul care isi asuma un astfel de risc decide in ceea ce priveste marimea riscului.

- se realizeaza in timp; numai dupa o perioada de timp managerul poate concluziona privitor la succesul sau insuccesul unei actiuni intreprinse, la oportunitatea acesteia.

Atitudinea fata de riscul speculativ este diferita de la o firma la alta, putand merge de la "gustul riscului" pana la "aversiunea totala" fata de risc, trecand prin faza de "neutralitate". Cei mai multi investitori se opun riscului, de aceea afacerile mai riscante necesita o rentabilitate asteptata mai mare decat afacerile mai putin riscante.

In concluzie, un principiu fundamental al afacerii este faptul ca la risc constant investitorii prefera afacerile, proiectele cu rentabilitate asteptata mai mare fata de cele cu rentabilitate asteptata mai mica, iar la aceeasi rentabilitate asteptata, investitorii prefera afacerea, proiectul cu risc mai mic fata de cele cu risc mai mare.

Riscul pur este contrar riscului speculativ, fiind definit de urmatoarele caracteristici:

- nu este acceptat in contrapartida unei posibilitati de castig; realizarea riscului pur determina pierdere in timp pentru firma astfel incat nerealizarea unui astfel de risc constituie un castig.

- nu este delimitativ; in caz de producere a riscului pur, firma nu poate decide in ceea ce priveste marimea pierderilor;

- nu se realizeaza in timp;

- este aleatoriu, independent de vointa partilor; riscul pur este un fenomen aleatoriu, de multe ori apare fara semnale de avertizare.

Ultimele doua caracteristici au fost preluate de legiuitor pentru definirea contractului de asigurare.

In mod curent se foloseste expresia "riscuri asigurabile" pentru riscurile pure. Acestea de fapt constituie obiectul contractelor de asigurare. Riscurile pure sunt consecinta evenimentelor accidentale, fortuite, provenite din nesansa, hazard, caz de forta majora (uragane, inundatii, cutremure etc.) comportamente anormale ale oamenilor (razboaie, atentate etc.). Astfel riscurile pure fiind independente de vointa managerului sunt greu de manevrat, de aceea este necesara asigurarea protectiei impotriva lor prin transferul responsabilitatii riscurilor companiilor de asigurari.

Exista mai multe categorii de risc si anume:

- riscul economic, cauzat de schimbari in economie (daca economia este in recesiune, expansiune, etc.), pe piete de desfacere, schimbari tehnologice;

- riscul financiar, datorat de sursele de finantare ale afacerii (costul acestora);

- riscul datorat inflatiei, cauzat de schimbari in puterea de cumparare;

- riscul in afaceri, care include: riscul economic; riscul financiar; riscul datorat inflatiei.