CONSIDERATII ASUPRA CONCEPTELOR DE RISC SI GESTIUNE A RISCULUI BANCAR

COMSIDERATiii ASUPRA CONCEPTELOR DE RISC SI GESTIUNE A RISCULUI BANCAR

Conform renumitelor dictionare engleze The Concise Oxford Dictionary, prin risc se poate intelege hazard, posibilitatea aparitiei unor consecinte nedorite, posibilitatea de a pierde, expunerea la ghinion, etc. Autorii lucrarii Bancile-Mica enciclopedie, apreciaza ca riscul economic este 'eventualitatea unui eveniment care poate provoca pierderi unei firme sau economiei in general.

Riscul, bancar este definit in Dictionary of Banking Terms ca incertitudinea ca un activ sa inregistreze o rata asteptata de eficienta sau sa se produca o pierdere.

Managementul riscurilor bancare

Luminita Roxin, in lucrarea Gestiunea riscurilor bancare⁸*, apreciaza ca 'cei mai multi autori, atunci cand definesc riscul si gestiunea riscului, se concentraza asupra functiei clasice a bancilor, de intermediere in sfera riscurilor financiare prin divizarea acestora; din acest punct de vedere este tratata indeosebi problema unor pierderi neprevazute ia activele bancare, pierderi cauzate de riscuri de piata, de credit sau de lichiditate'.

Din punctul nostru de vedere riscul bancar reprezinta un fenomen care poate sa apara pe parcursul derularii activitatii bancare si care poate sa produca efecte negative asupra activitatii respective prin deteriorarea performantelor bancare sau, chiar, falimentul bancii. Asadar, riscul, sau mai degraba riscurile sunt inerente in activitatea bancara, iar obiectivul gestiunii riscurilor nu este eliminarea acestora ci administrarea lor.

Gestiunea riscurilor bancare poate fi definita, in acest context, ca fiind ansamblul metodelor, tehnicilor, programelor, etc. folosite pentru prevenirea si diminuarea acestor riscuri.

Pana la inceputul anilor '80 problema gestiunii riscurilor bancare era privita de comunitatea financiar-bancara internationala numai din punct de vedere al riscului de creditare. Acest lucru a fost posibil datorita stabilitatii relative a sistemului financiar si chiar a pietelor financiare.

Schimbarile intervenite in economia mondiala dupa perioada amintita, concretizate in perioade de criza, economii inflationiste si fluctuatii mari ale c.rsurilor valutare si, nu in ultimul rand, concurenta in crestere, au obligat bancile sa-si reconsidere managementul riscurilor si sa ia in considerare o multitudine de factori si categorii de risc.

Literatura de specialitate grupeaza foarte nuantat riscurile bancare. Astfel, in lucrarea 'Riscurile Bancare'^[1], autorii grupeaza riscurile bancare in doua categorii: riscul de intreprindere (de organizare, material, de mediu) si riscurile de contrapartida (de credit, riscul lichiditatii, riscul dobanzii) .

Alti autori grupeaza riscurile in clase si tipuri de risc in baza urmatoarelor criterii:

clasificarea riscurilor bancare in functie de expunerea la risc: riscuri pure (riscuri fizice; riscuri financiare; riscuri criminale si frauduloase; riscuri de raspundere) si riscuri lucrative sau speculative;

clasificarea riscurilor in functie de caracteristica bancara: riscuri financiare (riscul de creditare; riscul de lichiditate; riscul de piata; riscul de faliment), riscuri de prestare (riscul operational; riscul tehnologic; riscul produsului nou; riscul strategic) si riscuri ambientale (riscul de frauda; riscul economic; riscul concurential; riscul legal);

clasificarea riscurilor in functie de alocarea lor in cadrul sistemului financiar: riscuri diversificabiie sl riscuri nediversificabile.

Managementul riscurilor bancare in fine, dupa alti specialisti, riscurile bancare -.< grupeaza in principal in doua categorii, si anume: riscuri determinate de piata produsului, care cuprind: riscul de creditare; riscul de strategie (de .ifaceri); riscul datorat reglementarilor bancare; riscul de operare; riscul de marfa; riscul resurselor umane; riscul legal; riscul de produs;

. riscuri determinate de piata de capital, care includ: riscul ratei dobanzii; riscul de lichiditate; riscul valutar; riscul de decontare; riscul de baza.

Evident ca pot sa existe si alte grupari sau tipuri de riscuri bancare, deoarece fiecare activitate si, in ultima instanta, fiecare operatiune bancara comporta un risc si, asa cum. precizam in capitolele anterioare, gama produselor si serviciilor bancare se diversifica permanent in functie de necesitatile clientilor si odata cu ea si riscurile aferente.

Gestionarea riscurilor bancare va trebui in asa fel organizata incat sa se realizeze atat pe fiecare tip de risc in parte, cat si la nivel global. Gestionarea pe tipuri de risc se face in cadrul diverselor directii ale bancii. De exemplu, trezoreria bancii este cea care gestioneaza o serie de riscuri cum ar fi: riscul ratei dobanzii, ai cursului valutar, al lichiditatii.

Gestiunea globala a riscurilor este impusa de relatiile de interdependenta dintre diferitele operatiuni, tranzactii si activitati ale unei banci dar si de legaturile cauzale intre diversele tipuri de riscuri.

Banca trebuie, deci, sa supravegheze de o maniera constanta expunerea sa la diferite riscuri si sa utilizeze metode pe masura. Gestiunea riscurilor trebuie sa  asigure identificarea, evaluarea,

Optimizarea mari a gem en tuiul bancar posibilitatile de diminuare si, nu in ultimul rand, finantarea acestor riscuri.

in opinia unor specialisti, opinie pe care o impartasim si noi, gestionarea globala a riscurilor bancare presupune parcurgerea unor etape succesive, astfel:

Identificarea si evaluarea riscurilor in vederea identificarii si evaluarii riscurilor banca trebuie sa porneasca de la obiectivele sale principale, de la dimensiunea si structura sa financiara. Problema alegerii dimensiunii si structurii financiare in banca se bazeaza pe apropierea clasica de teoria portofoliului^[2]. Ca orice agent economic, banca poseda o functie de utilitate care reflecta obiectivele sale

in materie de profit si risc. Pe de alta parte banca se confrunta cu problemele alegerii intr-un viitor nesigur al structurii activelor si pasivelor sale, stiut fiind ca fiecare structura generaza, mai mult sau mai putin, un risc global. in aceste conditii banca, prin alegerea volumului total si a combinatiilor de active si pasive, cauta sa maximizeze randamentul portofoliului sau si sa mentina riscurile provenite din aceste sume si combinatiile lor la un nivel acceptabil.

Dupa ce au fost identificate riscurile aferente fiecarui produs sau serviciu bancar este necesara elaborarea unor scenarii posibile pentru s putea determina frecventa si amplitudinea fiecarui tip de risc asociat. Metodologiile de identificare si evaluare a riscurilor pot sa asigure o estimare efectiva,

Managementul riscurilor bancare

unita a profilului de risc, atat pe ansamblul indi, cat si la nivelul unitatilor teritoriale. Controlul riscurilor

Obiectivul acestei a doua etape a gestiunii globale a riscurilor este acela de a minimiza cheltuielile asociate fiecarui tip de risc identificat. ; ' magerii trebuie sa determine care sunt principalele ..puri de activitati de control pe fiecare tip de risc in i nt.e, cunoscand caracteristicile si evolutia 'iv-fbabila a acestora. Spre exemplu, pentru a evalua hscuI de piata (riscul, dobanzii, riscul valutar) banca poate folosi o serie de tehnici de gestiune a I ^lantului sau poate apela la diversificarea l -ortofoliului.

Diminuarea / evitarea riscurilor Actiunea, adversa a unui factor de risc poate fi - liminuata si/sau in unele cazuri chiar evitata prin (inoasterea si indepartarea cauzei care il produce, in icest scop se impune reproiectarea activitatilor si a Iluxurilor de operatii, o serie de banci adoptand, in .icest context, solutii radicale care au mers pana la i enuntarea la unele produse sau servicii bancare considerate neprofitabile sau generatoare de riscuri ridicate. S-a creat astfel o specializare pe produs si/sau serviciu bancar, in sensul ca o serie de produse si servicii bancare au fost preluate de firme si institutii mai mult sau mai putin specializate: operatiunile cu carduri de catre  marile magazine; o serie de plasamente de catre fondurile mutuale, fondurile de pensii,  creditele pentru studiu de catre fundatii, universitati sau firme, iar bancile au fost obligate sa-si reorienteze activitatea spre alte domenii profitabile, dar in acelasi timp riscante, cum ar fi de exemplu, extinderea si diversificarea operatiunilor speculativ-pe piata internationala. Reducerea influentei factoriloi de risc si/sau evitarea acestora poate avea un efecl benefic asupra reducerii costurilor totale ale bancii, costuri asociate riscurilor.

Finantarea riscurilor

Presupune fie acoperirea riscurilor din rezerve, fie transferul lor prin utilizarea instrumentelor derivate. Acoperirea riscurilor prin metodele prezentate anterior functioneaza cel mai bine in cazul unor riscuri a caror frecventa si amplitudine a expunerii sunt foarte previzibile sau atunci cand nu exista asigurari pe piata. Transferul riscurilor este mai adecvat in cazul aparitiei si actiunii unor evenimente foarte grave, neprevizibile.

Finantarea riscurilor se poate realiza fie printr-un program formal de finantare, elaborat pe baza prognozelor privind pierderile anticipate, fie prin prelevari pentru fondurile de rezerva pentru pierderi din creditare. in plus, bancile pot acoperi riscuri in afara unor programe formale de finantare, daca trec pierderile pe cheltuieli sau le acopera din capital, in masura in care aceste pierderi se produc.

In concluzie, gestiunea riscurilor bancare trebuie sa fie o componenta esentiala a sistemului global de management bancar. Managerii bancii trebuie sa asigure o corelatie optima intre gestiunea riscurilor si celelate componente ale managementului bancar, aflate intr-o intercondltionare reciproca. Gestiunea riscurilor nu poate functiona intr-o organizare inchisa, comunicatiile cu celelalte departamente care pot sa expuna banca la pierderi sunt vitale in asigurarea unei gestiuni eficiente.

Managementul riscurilor bancare Bancile, plecand de la premisa ca expunerea i.t risc este o conditie a profitabilitatii, trebuie sa si doneze pe toate caile pentru diminuarea riscurilor in conditiile mentinerii unei profitabilitati care sa-i consolidarea pozitiei pe piata.