CONSIDERATII PRIVIND DECIZIA MANAGERIALA

CONSIDERATII PRIVIND DECIZIA MANAGERIALA

1. Aspecte generale

Decizia manageriala este cea mai importanta componenta a managementului institutiei/firmei. Prin intermediul deciziei manageriale se obtine solutionarea problematicii generale scop-mijloace asigurandu-se modalitatile de interactiune concreta dintre componentele sistemului institutiei sau firmei, corespunzator cerintelor procesului managerial, in orice context al mediului local si global.

Selectarea unei cai de actiune in cadrul procesului managerial devine tot mai dificila in conditiile schimbarilor accentuate de evolutiile mediului actual. Acest fapt a fost confirmat si de Lee Iacocca - presedintele firmei Chrysler din Statele Unite ale Americii, la finalul stralucitoarei sale cariere de manager, cand a afirmat ca "daca ar trebui sa exprim intr-un singur cuvant calitatile unui bun manager, as spune ca toate converg in decisivitate " [42].

Decizia constituie punctul central al procesului de management deoarece se regaseste in toate functiile si functiunile sistemului institutiei/firmei. In general, decizia reprezinta o alegere dintre mai multe variante de actiune, a aceleia care este cea mai avantajoasa pentru realizarea unor obiective. Aceasta alegere trebuie sa rezolve dilema fundamentala: adoptarea cat mai rapida si asumarea unor riscuri mari sau analiza participativa, atenta, si pierderea unor oportunitati.

2. Conceptul de decizie manageriala

Decizia manageriala este rezultatul unui proces de identificare a solutiilor posibile de rezolvare pentru problemele care apar si care asteapta rezolvari in procesul de management, de catre o persoana sau un grup de persoane. Calitatea deciziei manageriale determina in cea mai mare masura eficienta si eficacitatea institutiei/ firmei. La randul ei, calitatea deciziei este determinata de criteriile avute in vedere la alegerea variantei solutiei de rezolvare, de factori de mediu si conditiile din interiorul institutiei/firmei. Analizand metodologic aceasta problematica se poate afirma ca decizia manageriala este rezultatul unui proces intelectual de lucru in care intervin urmatoarele elemente definitorii: decidentul, multimea variantelor decizionale, multimea criteriilor decizionale, multimea factorilor de influenta, multimea consecintelor, obiectivele decizionale si executantul.

Notiunea de decizie are, in cel mai larg sens, semnificatia alegerii de catre o persoana a modalitatilor proprii de actiune directa privind rezolvarea concreta a unei probleme curente in scopul atingerii unui obiectiv individual.

Trebuie remarcat ca intre notiunea de decizie, in sens larg, general, si conceptul de decizie manageriala exista o diferentiere determinata de specificul managementului ca proces cognitiv, de analiza si de actiune. In cadrul acestui proces o persoana sau un grup de persoane identifica scopuri si mijloace, asa cum sustine profesor Liviu Drugus [19], nominalizeaza obiective/scopuri, concepe modalitati de lucru, pe care le impune apoi spre aplicare prin intermediul altui grup de persoane in cadrul celor trei procese interdependente ale sistemului institutiei sau firmei - munca, prelucrari, management. In contextul celor aratate, conceptul de decizie manageriala poate fi definit sintetic astfel:

Decizia manageriala este rezultatul alegerii de catre decident a unei variante de actiune, din mai multe posibile, in vederea realizarii obiectivelor institutiei/firmei prin intermediul si cu participarea activa a uneia sau mai multor persoane din cadrul organizatiei .

Din definitia de mai sus rezulta ca decizia manageriala este rezultatul unui proces intelectual de lucru care presupune respectarea simultana a trei conditii:

sa existe cel putin doua cai de realizare a obiectivelor

sa existe o finalitate - realizarea unuia sau mai multor obiective

sa participe la realizarea obiectivului/obiectivelor cel putin o alta persoana decat decidentul.

Daca o singura conditie din cele aratate mai sus nu este respectata, procesul nu are caracter decizional. Astfel, daca nu ar exista mai multe variante decizionale, nu ar putea exista o alegere, deci nu am avea de-a face cu o decizie in general. Daca nu ar exista o finalitate, adica unul sau mai multe obiective de realizat, procesul respectiv nu ar presupune o actiune, deci nu ar fi decizie in general. In sfarsit, pentru ca decizia sa fie manageriala, se impune ca aplicarea variantei alese sa se implice cel putin o alta persoana decat decidentul deoarece, managementul ca proces, este o activitate intelectuala prin care o persoana (managerul) determina alte persoane (subordonatii) sa desfasoare activitati, sa actioneze, in vederea realizarii unor obiective comune.

3.Tipologia deciziei manageriale

Multitudinea factorilor interni si externi care actioneaza asupra sistemului institutiei/firmei in procesul decizional conduc la diversificarea problematicii scop-mijloace privind adoptarea deciziei manageriale. Situatiile conjuncturale sun tratate in mod diferentiat pe baza unor criterii generale aplicabile in toate institutiile si firmele. Pentru fiecare criteriu de ordonare a diversitatii deciziilor sunt posibile abordari teoretice si practice privind optimizarea solutiilor de actiune in cadrul procesului managerial. In figura 1 se pot evidentia patru criterii de clasificare: (1) orizontul de timp al valabilitatii deciziei, (2) numarul de participanti la adoptarea deciziei, (3) riscul de atingere a obiectivelor deciziei si (4) gradul de structurare al deciziei.

1. Tipologia deciziei in functie de orizontul de timp

Decizia strategica urmareste solutionarea problemelor privind atingerea obiectivelor care au termene de aplicare multianuale (2 pana la 5 ani). Decidentii in acest caz apartin managementului de varf - adunarile generale, consiliile de administratie, sefii de institutii sau directorii generali de firme etc.

Fig. 1. Tipologia deciziei manageriale

Decizia tactica este orientata spre solutionarea problemelor care se refera la atingerea obiectivelor care au termene de aplicare sub un an (lunare, trimestriale, semestriale sau anuale). Decidentii apartin managementului de la nivelul ierarhic intermediar - directorii adjuncti.

Decizia operativa este in sarcina managerilor de baza (supervizori) si are termene de aplicare imediata (pe schimb de lucru sau cel mult saptamanal). Aceste decizii se refera la obiectivele operationale.

2. Tipologia deciziei in functie de participanti.

Decizia individuala si decizia colectiva sunt evident departajate prin participarea unui singur conducator respectiv, a mai multor conducatori si specialisti la procesul decizional. De cele mai multe ori decizia manageriala este adoptata de o singura persoana. Exista insa numeroase cazuri in care se practica decizia colectiva. Sunt multe situatii in care grupurile sunt preferate deoarece combina puterea de gandire si analiza critica a mai multor persoane competente intr-un domeniu profesional. Grupurile de decizie sunt de doua feluri: permanente (exemplu, consiliul de administratie) si temporare (exemplu, comitetele constituite prin relatii de stat major pentru rezolvarea unor probleme prin dezbatere si votare sau adunarea generala a actionarilor). In tabelul 1. sunt prezentate avantajele si dezavantajele deciziei colective [42].

Avantajele si dezavantajele deciziei colective

Tabelul 1.

Asa cum se poate observa, avantajele si dezavantajele estompeaza valentele deciziei colective ceea ce le recomanda in cazul problemelor structurate in mod vag sau neprogramate. Aceste decizii se regasesc la toate nivelele ierarhice.

3.Tipologia deciziei in functie de riscul atingerii obiectivelor

Decizia certa se adopta atunci cand nu exista nici o indoiala cu privire la informatiile utilizate. Toate conditiile sunt cunoscute bine si se afla sub control sigur. Aceste decizii sunt adoptate de managerii de mijloc si supervizori pentru obiective realizabile.

Decizia de risc se adopta in conditii cu grad de probabilitate ridicata, definite prin date si informatii statistice, sub actiunea unor factori greu de anticipat dar controlabili. Cu toate acestea, chiar si managerii cei mai iscusiti in evaluarea viitorului nu sunt scutiti de rezultate diferite de cat cele asteptate. Aceste decizii se adopta la nivelul ierarhic de varf pentru obiective posibile.

Decizia incerta se adopta in conditii imprevizibile, greu de controlat, cand riscurile nu pot fi anticipate. Evident, aceasta decizie se adopta in grupul managerilor de varf si cu consimtamantul marii majoritati a proprietarilor. Ea vizeaza obiective incerte, pe termen foarte lung.

4. Tipologia deciziei in functie de gradul de structurare

Decizia programata se adopta in conditii de rutina, dupa proceduri bine structurate. Aceste decizii se repeta cu o frecventa prestabilita, pe baza experientei si traditiilor firmei. Iata cateva exemple: procurarea materiilor prime de uz curent in prelucrarea produselor firmei; programarea mijloacelor de transport pentru aprovizionarea curenta; programarea reparatiilor pentru masini si instalatii; ordonarea activitatilor pe schimburi de lucru s. a. Acest gen de decizie se adopta pe baza unor proceduri formale si a politicii existente in firma la momentul adoptarii.

Decizia neprogramata este vag structurata, apare intamplator, implica solutii ad-hoc, nu sunt repetitive, nu apeleaza la proceduri de rutina. Acest gen de decizie se adopta in situatii extreme: calamitati naturale, incendii, conflicte organizationale spontane etc.

4. Procesul decizional

Modelul general al procesului decizional este reprezentat in figura 2. Etapa intaia a procesului arata actiunile de cercetare a factorilor mediului intern si extern al institutiei/firmei. Prin cercetarea factorilor amintiti se diminueaza incertitudinea

Fig.2. Procesul general de decizie manageriala

si creste gradul de optimizare in solutionarea problemelor decizionale. In acest stadiu al procesului se estimeaza toate posibilitatile aparitiei unor situatii incompatibile in desfasurarea procesului managerial si in relatiile sistemului institutiei/firmei cu mediul. In etapa a doua se constata daca este sau nu este necesara adoptare deciziei manageriale. Daca se cere a fi adoptata o decizie manageriala, in etapa a treia se aplica procedura de adoptare a acesteia, conform prevederilor metodelor de management practicate in sistem, iar in etapele a patra si a cincia se comunica, se urmareste aplicarea, se controleaza si se evalueaza rezultatele deciziei manageriale adoptate. Daca rezultatele sunt corespunzatoare obiectivelor urmarite se considera decizia indeplinita iar caz contrar, procesul se reia, in rutina de la etapa a treia, pana cand se ating obiectivele urmarite.

Adoptarea deciziei manageriale se realizeaza dupa o procedura generala care contine sase pasi de lucru asa cum se observa din figura 3.