DISCIPLINA : MANAGEMENT FINANCIAR-BANCAR

MANAGEMENT FINANCIAR BANCAR

CAPITOLUL I - MANAGEMENTUL SI FUNCTIILE FIRMEI

Procesul managerial

Managementul este procesul de planificare, organizare, antrenare, coordonare si control al eforturilor membrilor unei organizatii/firme si folosirea altor resurse organizationale pentru atingerea scopurilor organizatiei.

Procesul de management consta in ansamblul fazelor si proceselor prin care:

se determina obiectivele organizatiei, firmei si ale subsistemelor sale, resursele si procesele de munca necesare realizarii lor si executantii acestora:

se integreaza si controleaza munca personalului, folosind un complex de metode si tehnici in vederea indeplinirii cat mai eficiente a obiectivelor propuse.

Procesul tip de management se poate structura in trei etape principale si anume:

Etapa previzionala previzionala - caracterizata prin preponderenta previziunii si exercitarea celorlalte functii ale managementului intr-o viziune prospectiva (solutii organizatorice, strategii, decizii, tactici etc.);

Etapa operationala - caracterizata prin preponderenta organizarii, coordonarii si antrenarii personalului la realizarea obiectivelor cuprinse in planurile si prognozele (studiul viitorului firmei in ipoteza in care viitorul poate fi orientat) organizatiei/firmei;

Etapa de comensurare si interpretare a rezultatelor - se caracterizeaza prin preponderenta exercitarii functiei de evaluare-control.

Principalele trasaturi ale unui proces de management sunt:

Dinamismul - este determinat de mobilitatea, schimbarea, atat a problemelor, a modului diferentiat de tratare si rezolvare a lor, cat si a modalitatilor variate de colaborare, comunicare si reglare dintre functiile procesului managerial;

Stabilitatea - este rezultatul consacrarii unor mijloace, metode, tehnici si modalitati de lucru utilizate in antrenarea organizatiei/firmei spre atingerea scopurilor sale;

Continuitatea - este determinata de insasi continuitatea procesului de productie;

Repetabilitatea - este determinata atat de continuitatea procesului de management, cat si de caracterul ciclic a relatiei cauza effect.

1.2. Functiile managementului

Functia poate fi definita ca fiind un grup de oameni responsabili in directionarea si mersul unei organizatii.

In opinia majoritatii autorilor de specialitate cele cinci functii ale procesului managerial sunt: previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea-motivarea, control-evaluarea.

Previziunea - ca functie a managementului, consta in ansamblul proceselor de munca prin intermediul carora se determina principalele obiective ale firmei si componentele sale, precum si resursele si principalele mijloace necesare realizarii lor.

Organizarea - defineste ansamblul proceselor de conducere prin intermediul carora se divizeaza activitatea ansamblului, stabilindu-se si delimitandu-se subactivitatile si sarcinile corespunzatoare, avand in vedere resursele disponibile si utilizarea lor cat mai eficienta.

Coordonarea - consta in ansamblul proceselor prin care se sincronizeaza deciziile si actiunile personalului unei firme si ale subsistemelor sale, in cadrul previziunilor si organizarii stabilite anterior.

Antrenarea-motivarea - Accentul in cadrul acestei functii cade, pe de o parte, pe antrenarea si motivarea personalului, iar pe de alta parte, pe luarea deciziei.

Control - evaluarea - consta in ansamblul proceselor de urmarire, prin care performantele firmei sunt masurate si comparate cu obiectivele si standardele stabilite initial, in vederea eliminarii deficientelor constatate si integrarii abaterilor pozitive.

CAPITOLUL II - MANAGEMENTUL BANCAR

Banca, constituita ca firma ce actioneaza intr-un domeniu specific, acela al crearii, distribuirii si utilizarii monedei si a substitutelor acesteia, adica domeniul financiar, isi circumscrie intreaga activitate atingerii obiectivului fundamental al oricarei firme de afaceri: maximizarea consolidata a profitului. Realizarea acestui obiectiv presupune definirea si delimitarea unor obiective intermediare, derivate din obiectivul fundamental (care reprezinta finalitatea bancii ca firma), a caror realizare este atribuita unui ansamblu omogen si coerent de activitati, care constituie functiunile bancii ca firma, obiective functionale, la randul lor concretizate intr-o retea de obiective operationale.

Managementul bancii poate fi definit ca fiind procesul de integrare functionala a unui ansamblu diferentiat de activitati specifice, centrate pe obtinerea si combinarea resurselor umane, informationale, fizice si financiare in scopul furnizarii profitabile a produselor si serviciilor bancare.

In perspectiva managementului bancar, firma bancara realizeaza cinci functiuni esentiale, definite ca ansambluri omogene si coerente de activitati, vizand .realizarea unor obiective intermediare (functionale), si anume:

- functiunea productiva, concretizata in activitatile furnizoare de produse si servicii bancare, constituind functiunea esentiala a bancii, realizata prin functiile acesteia:

- functia de depozit

- functia de investitie, de plasament

- functia de transfer al platilor

- functia speciala

functiunea distributiva, comerciala, concretizata in activitati si operatii care asigura alimentarea bancii cu resurse, precum si distribuirea produselor bancare. Componente majore ale acestei functiuni sunt activitatile de marketing si de promovare a relatiei cu clientela;

funtiunea financiara, concretizata in ansamblul de activitati prin care banca asigura gestiunea financiara a tuturor activitatilor si rezultatelor, cunoasterea si analiza resurselor si plasamentelor, a rezultatelor financiare, precum si planificarea financiara curenta si de perspectiva (bugetarizarea financiara);

functiunea de personal, de asigurare si remunerare a resurselor umane, de motivare si penalizare a personalului, de pregatire, promovare si urmarire a activitatii acestuia;

functiunea de dezvoltare, concretizata in activitati specifice de expansiune, diversificare si inovare a produselor si serviciilor bancare, a tehnologiilor si operatiunilor, a instrumentelor si tehnicilor, reprezentand functiunea de supravietuire a bancii, de adaptare a acesteia la mediul extern in continua modificare.

2.1. Atributele si caracteristicile managementului bancar

Atributele esentiale ale managementului bancar performant isi afirma particularitati delimitative si definitorii:

Previziunea, prin care se stabilesc obiectivele bancii, ierarhizate si conditionate, precum si resursele si mijloacele necesare realizarii acestora.

Organizarea, ca atribut al managementului bancar, se particularizeaza prin structuri organizatorice in forma de retea, si in acest sens distribuirea atributiilor (sarcini, competente, responsabilitati) se caracterizeaza prin deconcentrare si orizontalizare, ierarhizarea posturilor si verigilor realizandu-se in contextul puternicei delegari si autonomii decizionale.

Coordonarea presupune armonizarea si compatibilizarea informatiilor, deciziilor si actiunilor personalului, atat la nivelul conducerii,cat si la nivelul operational.

Antrenarea, ca atribut al managementului bancii, se defineste prin ansamblul activitatilor specifice prin care se determina personalul bancii sa realizeze eficient si operativ obiectivele circumscrise functiunilor sau activitatilor.

Evaluarea, implicit analiza si controlul, cuprinde ansamblul de activitati prin care performantele bancii sunt masurate si comparate cu obiectivele, evidentiindu-se deficientele si promovandu-se solutii corective, in functie de cauze si conditii, asigurandu-se continuu lichiditatea si solvabilitatea bancii.

Managementul bancar performant activ si eficient cuprinde urmatoarele componente:

a)          Crearea unui sistem informational competitiv, care sa contribuie la fundamentarea si adoptarea unor decizii adecvate.

b)          Selectia pietelor si produselor pe care banca le poate valorifica profitabil;

c)          Recompensarea personalului bancii in functie de performante;

d)          Cunoasterea tehnicilor si instrumentelor financiare si evaluarea acestora prin prisma profiturilor si riscurilor bancare;

e)          Gestionarea financiara adecvata a bancii, bazata pe prudenta, inovatie si castig;

Elaborarea de strategii, echilibrate si temporal esalonate este necesara pentru evaluarea castigurilor din perspectiva riscurilor, oferind caile si mijloacele pentru initierea de schimbari si adaptari in functie de evolutia mediului concurential si institutional.

Strategiile echilibrate presupun abordarea a doua aspecte esentiale:

- Stabilirea nivelului ratei de rentabilitate pe care banca doreste sa-l atinga in functie de riscurile pe care si le poate asuma;

f)           - Determinarea pozitiei viitoare a bancii, sub forma unor obiective vizand perfectionarea managementului, adaptarea structurilor organizatorice, cresterea eficientei operationale, prospectarea pietelor, adecvarea capitalului etc.

2.2. Domeniile managementului bancar

Specificitatea si caracteristicile managementului bancar determina si delimiteaza domeniile primordiale esentiale in care se afirma atributiile acestuia, configurand structura managementului desfasurata pe opt domenii principale managementul lichiditatii, managementul activelor, managementul pasivelor, managementul capitalului, managementul performantelor, managementul riscurilor, managementul relatiilor umane, managementul pietei.

a.           Managementul lichiditatii. Preocuparea prioritara a bancii rezida in asigurarea numerarului necesar (lichiditatea) pentru a plati deponentii cand exista iesiri de depozite (retrageri), si in acest sens banca trebuie sa dispuna de active lichide sau de posibilitati ieftine de procurare a acestora.

b.          Managementul activelor, concretizat in acordarea de imprumuturi care sa ofere siguranta restituirii si in diversificarea portofoliului de actiuni pe care banca le detine.

c.           Managementul pasivelor are ca obiectiv obtinerea de fonduri cu costuri cat mai joase. Acest domeniu al managementului bancar s-a extins odata cu expansiunea pietelor imprumuturilor pe o zi si a certificatelor de depozit negociabile, precum si a altor instrumente financiar inovative.

d.          Managementul capitalului vizeaza necesarul de capital propriu pe care bancile trebuie sa-1 detina, din trei ratiuni: evitarea falimentarii bancii; maximizarea venitului actionarilor; echilibrarea intre siguranta investitiei actionarilor si marimea veniturilor acestora.

e.           Managementul riscurilor bancare, bazat pe axioma activitatilor bancare, care afirma ca maximizarea profitului implica o expunere la riscuri inalte.

Relatia profit - risc devine esentiala in adoptarea deciziilor bancare, evidentiindu-se in acest sens trei tipuri de management bancar:

- managementul agresiv, caracterizat prin maximizarea profitului prin politici de penetrare a pietei si eliminare a concurentei, in conditiile asumarii unor riscuri inalte;

- managementul moderat, caracterizat prin conservarea nivelului profitului prin politici ce vizeaza mentinerea pozitiei bancii pe piata in conditiile evitarii angajamentelor riscante;

- managementul prudent, centrat pe minimizarea riscurilor prin politici ce vizeaza eliminarea pierderilor, reducerea cheltuielilor si strategii restrictive de creditare.

f.            Managementul performantelor, puternic intersectat cu celelalte domenii ale managementului bancar, calitatea acestora contribuind si reflectandu-se in performantele bancare.

g.          Managementul resurselor umane, pornind de la premisa ca resursele umane in banci constituie vectorul fundamental al succesului.

h.          Managementul pietei, care trebuie sa asigure cunoasterea cerintelor pietei de catre banci, respectiv ale clientilor, organizarea adecvata a distribuirii produselor, adecvarea structurii produselor si serviciilor bancare, promovarea si configurarea structurilor de rate ale dobanzii care sa consolideze piata proprie.

Instrumente ale managementului bancar pot fi:

- instrumente de planificare;

- instrumente de analiza;

- instrumente de evaluare;

- instrumente de control.

Planificarea se concretizeaza in planuri centrate pe obiective si cai de atingere, programe adecvate si cuprinzatoare, norme si normative.

2.3. Analiza S.T.O.P.

Acest instrument de analiza este util managerilor ban cunoasterea propriei activitati si a partenerilor de afaceri, chestionare, deci abordand investigator activitatile analizate, analiza S.T.O.P. releva puncte slabe si tari, precum si oportunitatile si pericolele caracteristice acestor activitati.

2.4. Indicatorii de performanta

Intre indicatori pot fi evidentiati: rata profitului, brut si net; rata rentabilitatii; rentabilitatea activelor; a capitalului social; a capitalului propriu; costul activitatii; rata stabilitatii financiare; productivitatea muncii; lichiditatea depozitelor; lichiditatea activelor; raportul de solvabilitate; acoperirea creditelor din fonduri proprii.

2.5. Controlul de gestiune

Controlul de gestiune, ca instrument al managementului, vizeaza structura bancii pe centre de profit si centre de costuri, ceea ce permite masurarea contributiei fiecarui centru de responsabilitate la realizarea performantelor si la generarea pierderilor.

CAPITOLUL III - ORGANIZAREA SISTEMULUI FINANCIAR - BANCAR

3.1. Probleme actuale ale reglementarii si supravegherii bancare

Pentru delimitarea si eliminarea unor asemenea posibile dereglari, bancile isi asuma si trebuie sa respecte anumite norme, si anume:

1) - norme impuse de autoritatea monetara, de Stat care sunt obligatorii pentru toate bancile din sistem, norme concretizate in legislatia bancara;

2) - norme autoimpuse, elaborate de catre fiecare banca, cu conditia sa se incadreze in legislatia bancara.

Reglementarile bancare se refera la trei aspecte distincte ale activitatii bancare, si anume:

a) autorizarea constituirii entitatii bancare;

b) functionarea acesteia conform principiilor rentabilitatii, lichiditatii si solvabilitatii;

c) supravegherea activitatii bancare.

Autorizarea - Conditiile acordarii autorizatiei se refera la aspectele definitorii ale bancii, si anume: capitalul social, managementul, actionariatul, fezabilitatea, auditul etc. Retragerea autorizarii se face fie la cererea bancii, fie penalizator, fie din diferite motive stipulate prin lege.

Reglementarea functionarii

Functionarea bancilor, a sistemului bancar este reglementata de catre Banca Centrala, autonomia bancara reala fiind supusa unor constrangeri reglementative prin care se asigura mentinerea competitivitatii si stabilitatii sistemului bancar.

Normele referitoare la solvabilitatea bancii sunt:

norme referitoare la lichiditate

norme referitoare la valuta

reglementari privind falimentul bancar

3.2. Supravegherea bancara

Supravegherea bancara semnifica activitatea prin care se asigura controlul si urmarirea functionarii bancilor intr-o maniera neprimejdioasa si conforma reglementarilor bancare si managementului performant, in vederea mentinerii unui sistem bancar viabil si stabil.

Principalele obiective urmarite prin supravegherea bancara sunt:

- mentinerea increderii publicului in banci;

- protejarea fondurilor deponentilor;

-dezvoltarea unui sistem viabil, stabil, performant.

3.3. Organizarea sistemului financiar-bancar

Organizarea sistemului bancar, ca parte componenta a sistemului financiar, se realizeaza pe baza unor principii definitorii specifice economiei de piata:

• constructia duala a sistemului bancar, in sensul delimitarii institutiilor de reglementare si de coordonare
• asigurarea autonomiei entitatilor bancare intr-un cadru reglementat la nivel national si international;
• constituirea unui cadru organizatoric unitar;
• promovarea diferentierii si specializarii institutiilor bancare;
• realizarea unei configuratii functionale, in cadrul acesteia avand un rol primordial organismele de credit.

Organismele de credit pot fi grupate in 5 categorii:

• bancile comerciale
• bancile mutuale si cooperatiste
• case de economisire si organismele locale de credit
• societatile bancare
• institutii financiare specializate

3.4. Organizarea bancii

Organizarea bancii, ca firma comerciala realizand activitati specifice, se concretizeaza in constituirea acesteia ca unitate de decizie, printr-o abordare sistemica a elementelor componente, definite prin variabilele funtionale si relationale in cadrul unei structuri apte sa asigure activitatea convergenta, sinergica a elementelor componente.

Din punct de vedere organizatoric, banca poate fi tratata intr-o tripla perspectiva:

• perspectiva ierarhica, subcoordonativa
• perspectiva functionala
• perspectiva configurationala

In functie de perspectiva organizatorica considerata, organigrama bancii poate evidentia prioritar o anumita categorie de relatii:

A)    Relatiile ierarhice, de subordonare

B)    Relatii functiole

C)    Relatii configurationale

CAPITOLUL IV - GESTIUNEA DIMENSIUNII

SI STRUCTURII PATRIMONIULUI

Gestiunea activelor si pasivelor constituie un aspect esential al functionarii bancii, implicand doua probleme principale:

1. Conditiile necesare gestiunii activelor si pasivelor;

2. Alegerea dimensiunii si structurii financiare.

Gestiunea dinamica a activelor si pasivelor este impusa de deschiderea bancilor spre pietele financiare, de diversificarea produselor si serviciilor acestora, de amplificarea concurentei intre banci si, in cadrul sistemului financiar, cu celelalte institutii financiare, de expansiunea dezintermedierii si dereglementarii.

4.1. Adaptarea reglementarilor bancare

Reglementarea atat monetara, cat si prudentiala nu trebuie sa fie un obstacol pentru aplicarea unei gestiuni coerente a activelor si pasivelor. Si in acest sens, evolutia din ultimii ani evidentiaza reinnoirea instrumentelor de politica monetara, paralel cu intarirea controlului institutiilor de credit.

4.2. Alegerea dimensiunii si structurii patrimoniului

Pentru o banca este necesara alegerea acelei combinatii a activelor si pasivelor care maximizeaza profitul si mentine riscul la un nivel acceptabil.

4.3. Administrarea lichiditatii patrimoniului

Lichiditatea poate fi generata in procesul de transformare, de catre banca, a resurselor cu termene (scadente) mici in utilizari cu scadente lungi, altfel spus prin transformarea depozitelor pe termen scurt in credite pe termen lung. In acest sens, banca va trebui sa poata evalua, in caz de criza de lichiditate si luand in considerare scadentele activelor si pasivelor, perioada si preturile la care ea va putea onora angajamentele. Aceasta problema comporta doua aspecte:

a.       masurarea riscului de lichiditate;

b.      gestiunea lichiditatii bancii.

4.4. Adoptarea deciziei

Dispunand de indicatori de masurare a impactului, banca poate calcula pierderea generata de o evolutie defavorabila a ratei si a cursului, problema care se pune fiind aceea a acceptabilitatii riscurilor de pierdere, care poate fi solutionata la nivelul managementului de varf al bancii, in cadrul unui Comitet de riscuri.

Comitetul trebuie sa fixeze riscul global maxim pe care banca este dispusa sa si-l asume, luand in considerare nivelul fondurilor proprii si accesul, pe pietele de capitaluri. Totodata, acest comitet trebuie sa stabileasca plafoanele diferitelor categorii de active si pasive in functie de efectele adverse posibile asupra patrimoniului, generate de evolutia ratei, cursului si scadentelor. Banca trebuie sa dispuna de un sistem de masurare si control al respectarea plafoanelor stabilite, a normelor prudentiale in conformitate cu reglementarile bancare.

Banca este obligata, atunci cand isi asuma un nivel ridicat al riscurilor, sa-si consolideze fondurile proprii, depasind chiar ratele fixate de catre autoritatile monetare.

Doua modalitatide consolidare sunt prioritare:

- apelul la actionari;

- rezervarea profitului.

CAPITOLUL V - MANAGEMENTUL RESURSELOR BANCARE

Resursele bancilor sunt constituite din resurse proprii si resurse atrase. Resursele proprii cuprind, din punct de vedere al gradului de stabilitate:

- resursele stabile, care pot fi plasate pe termen lung, fiind constituite din capitalul social, fondul de rezerva, primele legate de capitalul varsat;

- resursele temporare, care pot fi plasate pe termen foarte scurt si scurt, fiind constituite din rezerva generala pentru riscul de credit, provizioane pentru riscul de credit, dividendele de plata, impozitele constituite pana la termenul de exigibilitate.

Resursele atrase constituie partea cea mai activa din resursele bancii, pe seama acestora banca putandu-si indeplini functia de investitie, de plasament, resursele proprii avand o-pondere nesemnificativa in plasamentele bancii.

5.1. Capitalul bancar si formele acestuia

Capitalul bancar are un rol important, incepand de la constituirea bancii si continuand cu perioada de functionare, pana la lichidarea acesteia, capitalul bancar devenind in prezent componenta financiara esentiala asupra careia actioneaza managementul bancar.

Functiile indeplinite de capitalul bancar sunt:

asigura protectia deponentilor in cazul insolvabilitatii si falimentarii bancii;

- acopera nierderile neprevazute, mentinand increderea mediului economico-financiar in banca;

- finanteaza achizitionarea de imobilizari materiale necesare desfasurarii activitatii bancare;

plafoneaza, prin norme impuse, expansiunea activelor.

Capitalul bancar desemneaza fondurile pe care banca le poate, folosi pentru finantarea unor operatiuni pe termen nelimitat, in functie de modul de procurare evidentiindu-se doua forme:

a)                   capitalul bancar in sens restrans (fondurile proprii ale societatii bancare) reprezinta forma clasica, traditionala

b)                   alte forme de capital, concretizate indeosebi in actiunile preferentiale si datoria subordonata.

5.2. Managementul resurselor atrase - Categorii de resurse atrase

Resursele atrase pot fi grupate, in functie de caracteristica functionala, in doua categorii:

a)          depozitele bancare sunt, resurse atrase si existente functional in portofoliul bancii sub forma conturilor de disponibilitati, resursa cea mai ieftina, prin care se deruleaza toate incasarile si platile clientilor. Aceste resurse prezinta o volatilitate ridicata, pentru atragerea clientilor, indeosebi a celor mari, banca trebuind sa reduca comisioanele si sa creasca calitatea serviciilor oferite;

b)          resursele atrase "nedepozit" sunt procurate de banca in situatii dificile si disfunctionale si pot capata urmatoarele forme:

1) imprumuturi de la Banca Centrala (credite de refinantare), precum credite de licitatie, credite structurale, credite lombard (overdraft) etc.;

2) imprumuturi pe piata interbancara, de la alte banci, la care se apeleaza in cazul unei crize acute de lichiditati;

3) vanzarea temporara a bonurilor de trezorerie, a obligatiunilor guvernamentale sau a altor hartii de valoare din portofoliul bancii.

5.3. Costul in decizia de stabilire a pretului

In practica bancara sunt utilizate trei tipuri de costuri pentru fundamentarea deciziei de pret:

a) costul mediu pentru fiecare serviciu la nivelul volumului curent, asigurand acoperirea tuturor costurilor bancii, directe si indirecte.

b) costul in functie de volum este aplicat cand se doreste sau se asteapta modificarea volumului tranzactiilor si, in acest caz, costurile fixe vor ramane relativ neschimbate, iar costurile variabile, datorita economiei de scara, vor creste mai putin decat volumul, si in acest sens profitul, raportat la preturile existente, va creste.

c) costul marginal este aplicabil atunci cand se prevede o modificare a structurii si volumului serviciului si produselor bancare. Costul marginal masoara costul platit de banca pentru a cumpara o unitate suplimentara de resurse pe care aceasta le poate investi.

5.4. Strategiile pretului

Serviciile bancare se grupeaza in trei categorii, fiecarei categorii fiindu-i specifica o anumita strategie de pret:

. servicii active, prin introducerea carora se atrag noi clienti.

. servicii substituite, cand clientii sunt ai bancii, insa isi transfera preferinta catre noul serviciu.

. servicii pasive, a caror abandonare se impune in lipsa unei modernizari sau adaptari, pretul acestora constituindu-se fie ca pret de recuperare, fie ca pret de transfer.

5.5. Rezervele minime obligatorii

Cantitativ, acestea sunt determinate de normele autoritatii bancare si de structura depozitelor bancare. Ele sunt stabilite procentual pentru fiecare tip de depozit.

Rezervele nu pot fi folosite pentru a acoperi o crestere a cererii de credite sau o retragere de depozite.

Din perspectiva resurselor atrase, rezervele obligatorii constituie o diminuare a potentialului investitional al firmei, precum si a profitului si totodata o finantare indirecta, la preturi penalizatoare, a activitatilor guvernamentale.

CAPITOLUL VI - MANAGEMENTUL PLASAMENTELOR BANCARE

6.1. Investitiile bancare si principiile acestora

Investitiile bancare directe se realizeaza pe pietele de capital, sub forma plasamentelor in titluri de valoare tranzactionate pe piete primare si secundare, in timp ce investitiile bancare indirecte se realizeaza pe pietele de credit. in plus, banca realizeaza investitii pe piata monetara, in particular pe piata interbancara, prin instrumente adecvate (depozite, certificate de depozit, cambii, cecuri etc).

In sens restrans, portofoliul de investitii al unei banci cuprinde:

• titluri financiare
• titularizarea (titrizarea) unor produse bancare
• titluri de credit
• participatii bancare;
• valori de tezaur.

Deciziile manageriale vizand portofoliul de investitii ale bancii, in sens larg, incluzand si creditele, trebuie sa respecte cateva principii, si anume:

principiul legalitatii

principiul sigurantei

principiul lichiditatii

principiul profitabilitatii

6.2. Managementul creditelor

Gestiunea creditelor constituie o componenta esentiala a managementului bancar, aprecierea corectitudinii acestora presupunand urmarirea urmatoarelor obiective:

- selectarea unor credite sigure, cu probabilitate mare de rambursare;

- asigurarea unor plasamente cu randament ridicat pentru fondurile de care dispune banca;

-adaptarea ofertei de credite la nevoile specifice ale pietei.

Continutul managementului creditelor cuprinde trei componente :

• elaborarea strategiei activitatii de creditare ;
• estimarea preturilor si profitabilitatii;
• realizarea gestiunii imprumuturilor.

6.3. Principiile si procedurile de creditare

a) Protectia prin asigurare, care se poate realiza pentru bunuri, pentru persoane si pentru institutia bancara, fiind dezirabil sa se asigure pentru toate riscurile in conditii de eficienta;

b) Documentatia si garantiile mobiliare, care trebuie sa se constituie in dosare de creditare uniforme la nivelul bancii;

c) Tratamentul creditelor restante si regruparea garantiilor printr-o procedura care sa cuprinda toate elementele necesare diminuarii pierderilor.

Depistarea creditelor cu probleme ar trebui facuta din timp, pentru a se putea realiza renegocierea creditelor si incheierea unor convertiri suplimentare.

d) Normele si reglementarile legale, care reprezinta un element esential al mediului bancii, concretizate in limite, interdictii, constrangeri.

e) Stabilirea ratei dobanzii, a pretului creditului, luandu-se in considerare elementele in functie de care se determina nivelul acesteia, costul fondurilor bancare, primele de risc, comisioanele etc.

f) Existenta informatiilor financiare solicitate de la debitori pe baza rapoartelor financiare periodice si a altor structuri financiare.

g) Etica profesionala si conflictele de interese care sa mentina increderea clientului, sa promoveze imaginea bancii.

h) Examinarea si controlul periodic al calitatii creditelor, care sa vizeze obiective precise, prin inspectii periodice si selective ale dosarelor de credit, indeosebi ale acelora care depasesc un plafon de credite.

6.4. Normele de creditare

Normele sunt stabilite pe tipuri de credite trebuind sa cuprinda destinatia creditului, scadentele preferate, tarifarea, plafoanele, asigurarile, garantiile solicitate, procedura de aprobare a creditului.

Decizia de creditare are la baza incadrarea in normele interne ale bancii, adoptandu-se in urma analizei bazei de credit a solicitantului, in acest sens calitatea managementului firmei, eficienta si performantele acesteia, precurnjjjiguranta afacerii fiind hotaratoare.

6.5. Pretul si profitabilitatea creditului

Estimarea acestor parametri ia in considerare nu numai venitul net generat de imprumut, aceasta presupunand estimari de costuri si venituri din diverse sfere ale activitatii bancare, precum si relatia globala a bancii cu clientul.

Procesul de estimare cuprinde trei etape :

a)      Estimarea ratei minime pe care o banca trebuie s-o obtina pentru ca imprumutul sa fie profitabil.

b)      Estimarea randamentului imprumutului

c)      Comparatia randamentului cu rata minima, imprumutul fiind profitabil daca randamentul depaseste rata minima.

6.6. Gestiunea imprumuturilor

Componentele principale ale gestionarii sunt:

Analiza credibilitatii imprumutatului

Structurarea imprumutului

6.7. Categorii de credite

Varietatea de credite furnizate de catre banca clientului permite gruparea acestora dupa anumite criterii.

Creditele se grupeaza dupa urmatoarele criterii:

dupa scadenta

dupa modul de asigurare

dupa pretul imprumutului

CAPITOLUL VII - MANAGEMENTUL LICHIDITATII BANCARE

7.1. Operatiunile de trezorerie si lichiditatea bancara

Activitatea de trezorerie reprezinta centrul de comanda si de control al fluxurilor financiare si monetare ale bancii. in cadrul trezoreriei se monitorizeaza miscarile de resurse si de plasamente ale bancii, se stabilesc dobanzile active si pasive, se asigura intrarile si iesirile de numerar ale bancii, stfurmareste incadrarea bancii in limitele rezervei minime obligatorii.

Activitatea de trezorerie se concretizeaza intr-un ansamblu coerent si interdependent de operatiuni, delimitate pe trei caregoni:

operatiuni active;

operatiuni pasive;

monitorizarea riscurilor.

Operatiunile active reprezinta in general procesul de plasare a fondurilor in diferite active purtatoare de dobanda pentru optimizarea profitului si pentru a reduce marja de risc. in cadrul acestei categorii se includ:

operatiunile pe piata monetara

operatiunile pe piata de capital

plasamentele pe piata interbancara

Operatiunile pasive reprezinta pentru banca operatiuni de atragere si constituire a resurselor, sub urmatoarele forme:

imprumuturi pe piata interbancara

atragerea de depozite

Monitorizarea riscurilor, cuprinzand: controlul resurselor si plasamentelor, controlul nivelului si marjei dobanzii, analiza gap-ulm, supravegherea pozitiei valutare.

Esenta activitatilor de trezorerie este reprezentata de asigurarea lichiditatii bancare, adica de acoperirea nevoilor de lichiditati ale bancii prin surse ieftine si cu riscuri minime.

Lichiditatea este o proprietate generala a activelor care exprima capacitatea acestora de a fi transformate rapid si la costuri minime in moneda lichida (numerar sau disponibil in cont curent).

Lichiditatea bancara exprima capacitatea unei banci de a-si finanta operatiunile curente, fiind o problema de gestiune a activelor si pasivelor care au grade diferite de lichiditate.

7.2. Managemetul pozitiei monetare a bancii

Pozitia monetara a unei banci reprezinta valoarea la un moment dat a tuturor activelor sale lichide, gestiunea acestora constituind elementul principal al gestiunii lichiditatii.

Activele care formeaza pozitia monetara sunt:

Numerarul

Disponibilul in contul de rezerva la Banca Centrala

Disponibilul in conturi curente la alte banci

Sumele de incasat de la alte banci

7.3. Gestiunea pozitiei monetare

Gestiunea pozitiei monetare implica incadrarea in nivelul minim al rezervelor obligatorii, actualizarea permanenta a pozitiei monetare fiind esentiala. In acest sens, banca trebuie sa asigure identificarea si luarea in considerare a tranzactiilor care afecteaza disponibilul de cont curent la Banca Centrala, luand masuri operationale pentru contracararea influentei acestor tranzactii asupra pozitiei monetare a bancii, cu riscuri si costuri adesea nefavorabile.

CAPITOLUL VIII - MANAGEMENTUL MIJLOACELOR DE PLATA

Initial, operatiunile aferente circuitelor de plati reveneau bancilor, insa extinderea si diversificarea instrumentelor si tehnicilor de plata au determinat necesitatea unor institutii specializate, sub forma caselor de compensatie, care functioneaza de regula sub egida bancii de emisiune.

O plata are ca efect trecerea in proprietatea beneficiarului platilor a unor active monetare acceptate de catre acesta ca descarcand platitorul de obligatia monetara pe care a contractat-o. Acest transfer se realizeaza fie prin remitere de numerar, fie printr-un credit-transfer de active monetare de natura depozitelor bancare transferabile, obiectul transferat constituindu-l, in toate situatiile, moneda, banul care preexista momentului platii.

8.1. Conturile bancare ale clientilor

Bancile deschid, la cererea persoanelor fizice si juridice, urmatoarele categorii de conturi:

conturi de disponibilitati

conturi curente

conturi de depozite

conturi de credite

conturi cu destinatie speciala

Operatiunile de plati prin conturile bancare

a)          Operatiunile cu numerar

b)          Operatiunile de decontare fara numerar

b) Ordinul de plata

b) Cecul

b) Cambia

b₄) Biletul la ordin

b_s) Acreditivul

b₆) Scrisoarea de garantie bancara

Managementul riscurilor in sistemul de plati implica urmatoarele componente:

imbunatatirea capacitatii si abilitatii participantilor de a monitoriza si controla in mod direct expunerile pe care le inregistreaza in relatia cu partenerii de afaceri;

reducerea creditelor "involuntare' care rezulta din platile si incasarile asincrone sau din decalajul temporar dintre livrarea bunurilor si transferul fondurilor;

punerea in aplicare a unor scheme de impartire a riscurilor in cadrul sistemului de decontare, la care sa participe toti partenerii.

reducerea incertitudinilor induse de reglementarile in vigoare pe plan national si international.

CAPITOLUL IX - RISCURILE BANCARE

SI MANAGEMENTUL GLOBAL AL ACESTORA

9.1. Conceptul de risc bancar si tipologia acestuia

Diversitatea riscurilor cu care se confrunta o banca precum si diversitatea situatiilor cafe genereaza aceste nscun impun, din considerente practice, operaponale, dar si teoretice, de intelegere, gruparea acestora dupa diverse criterii.

A. In functie de expunerea la risc se evidentiaza:

• riscuri pure, in cazul cand expunerea este generata de activitatile si procesele bancare, cu posibilitatea inducerii de evenimente producatoare de pierderi.
• riscuri lucrative sau speculative, in cazul in care expunerea este generata de incercarea bancii de a obtine profit mai mare. ceea ce presupune cheltuieli suplimentare, dar si posibile pierderi.

B. In functie de caracteristica operationala bancara

a) riscuri asumate in gestiunea bilantului

a) riscuri financiare;

- riscul de creditare sau de insolvabilitate a debitorului, de nerambursare, exprima posibilitatea neincasarii la scadenta a capitalului imprumutat, plus dobanzile;

- riscul de lichiditate sau de finantare exprima posibilitatea ca banca sa nu dispuna de lichiditate pentru a acoperi obligatiile financiare la un moment dat;

- riscul de capital, de indatorare sau de faliment exprima probabilitatea ca fondurile proprii ale bancii sa fie insuficiente pentru a acoperi pierderile din activitatea curenta.

a) riscuri de piata sau de variatie a valorii activelor financiare

b)riscuri asociate serviciilor (de prestare)

riscul operational

riscul tehnologic

riscul produsului nou

riscul strategic

c)riscuri ambientale

- riscul de frauda

- riscul economic

- riscul concurential

- riscul legal

9.2. Managementul global al riscurilor

Gestiunea riscurilor bancare este abordata, de regula, pe tipuri de nscuri, datorita complexitatii si diversitatii riscurilor. Trebuie insa avut in vedere ca expunerea bancii se realizeaza pentru ansamblul riscurilor si, mai mult, riscurile sunt interdependente. Aceasta realitate impune abordarea globala a gestiunii riscurilor, care trebuie sa asigure bancii capacitatea de a identifica si evalua riscurile, de a le controla, de a le evita si elimina si de a le finanta.

Gestiunea riscului demareaza cu descifrarea profilului de risc al diferitelor produse bancare, pentru principalele activitati bancare, compararea acestora cu profilul de risc al bancii. Daca suma profilurilor de risc identificate depaseste profilul de risc al bancii, banca are o valoare pozitiva, in ansamblul ei, pentru actionari

Controlul riscurilor vizeaza minimizarea cheltuielilor asociate riscurilor pentru expunerile care au fost identificate, insa nu pot fi evitate sau eliminate, luand in considerare nivelurile de risc identificate pentru fiecare categorie de riscuri.

CAPITOLUL X - MANAGEMENTUL RISCURILOR FINANCIARE

10.1. Managementul riscului de creditare

Definire - Riscul de creditare exprima posibilitatea ca imprumutatii sau emitentii de titluri sa nu-si onoreze obligatiile la scadenta, datorita degradarii situatiei financiare a acestora.

Pentru instrumentele de piata se disting doua tipuri de riscuri:

c)                   riscul curent, aferent valorii de piata (lichidativa) curente

d)                   riscul potential, legat de valorile viitoare posibile pe care le poate lua instrumentul pe parcursul existentei sale.

Gestiunea riscului are ca obiect limitarea pierderilor in cazul degradarii situatiei debitorilor si evitarea ca slabiciunile unor debitori sa genereze dificultati semnificative pentru imprumutati.

10.2. Managementul riscului de lichiditate

Riscul de lichiditate reprezinta posibilitatea neonorarii de catre banca a platilor catre clientii sai, determinata de necorelarea resurselor pe termen lung ale bancii cu plasamentele pe termen lung ale acestora. Riscul de lichiditate poate apare sub doua forme:

• riscul de lichiditate imediata
• riscul de lichiditate de transformare

10.3. Managementul riscului de capital (de insolvabilitate)

Riscul de insolvabilitate releva cat din valoarea fondurilor proprii ale bancii poate fi erodata, inainte ca pozitia creditorilor sa fie pusa in pericol; altfel spus, este riscul de a nu dispune de fonduri proprii suficiente pentru absorbirea eventualelor pierderi.

Acest risc este consecinta manifestarii unuia sau mai multor riscuri pe care banca nu le-a prevazut si nu le-a acoperit.

Gestiunea acestui risc depinde de marimea fondurilor proprii ale bancii, deoarece, indiferent de eficacitatea actiunilor initiate pentru a le gestiona, aparitia pierderilor este posibila continuu, iar de aici necesitatea majorarii fondurilor proprii.

Cresterea fondurilor se poate realiza fie prin emisiune de titluri, fie prin prelevari din profit.

CAPITOLUL XI - MANAGEMENTUL RISCURILOR DE PIATA

11.1. Componentele riscului de piata si gestiunea acestuia

Riscul de piata exprima posibilitatea ca o variatie a conditiilor de pe pietele financiare sa afecteze negativ profitul bancii. Canalele prin care piata poate induce bancii riscul de piata sunt:

• variatia tendintei de evolutie si a nivelului ratelor dobanzii;

• variatia cursului valutar
• variatia cursului activelor financiare

In general, gestiunea valorilor de piata se poate realiza prin trei metode:

transformarea riscurilor prin asigurare;

gestionarea activelor si pasivelor,

folosirea instrumentelor derivate (hedging).

11.2. Managementul riscului valutar - Problematica riscului valutar

Riscul valutar reprezinta posibilitatea ca o variatie adversa a cursului de schimb pe piata sa diminueze profitul net bancar. Riscul apare datorita operatiunilor bancare in valuta, care constituie in bilantul bancii pasive si active externe, expunerea la risc depinzand de diferenta dintre activele si pasivele cuprinse intr-o anumita grupa.

Aprecierea riscului valutar utilizeaza urmatorii indicatori:

• Pozitia valutara individuala
• Pozitia valutara globala
• Riscul valutar poate fi gestionat in doua moduri:
• Imunizarea bancii
• Acoperirea riscului valutar

CAPITOLUL XII - MANAGEMENTUL RISCURILOR ECONOMICE

Riscurile economice reprezinta o categorie de riscuri generate de factorii ambientali (de mediu) ai bancii, exprimand probabilitatea ca perturbatii, dezechilibre, dereglari relevante in mediul bancar sa afecteze negativ structurile financiare si performantele bancii.

12.1. Managementul riscului de tara

Riscul de tara consta in probabilitatea nerecuperarii creantelor generate de operatiunile financiare si bancare (credite, garantii, asigurari) cu parteneri din strainatate. In acest sens exista trei categorii de risc de tara:

• riscul de tara asociat riscurilor de credit
• riscul de tara asociat riscului politic
• riscul de tara asociat riscului economic

12.2. Managementul riscului sistemic

Riscul sistemic reprezinta riscul indus in intregul sistem bancar si financiar de o disfunctiune, de o dereglare localizate in cadrul sistemului (banca, segment de piata, subsistem de plata etc). Riscul sistemic are, in principal, trei componente:

• Riscul de lichiditate
• Riscul de credit
• Riscul de subdezvoltare

Managementul riscurilor se centreaza pe doua aspecte:

• Plafonarea riscurilor
• Controlul riscurilor

CAPITOLUL XIII - MANAGEMENTUL CONTABIL

13.1. Informatia contabila si destinatia acesteia

Contabilitatea bancara face legatura dintre activitatile bancii in procesul de realizare a functiunilor si functiilor acesteia, de adoptare a deciziilor, de exercitare a autoritatii managerilor in realizarea atributiilor acestora.

Contabilitatea reprezinta nucleul financiar al sistemului informational managerial, oferind conducerii bancii, cat si tertilor o imagine completa, sistematizata asupra structurii financiare si performantelor bancii.

13.2. Organizarea contabilitatii bancare

Contabilitatea de gestiune furnizeaza toata informatia contabila care se cuantifica, prelucreaza si transmite pentru utilizare interna de catre managementul bancii, constituind o componenta esentiala a contabilitatii manageriale.

Contabilitatea financiara furnizeaza informatia contabila, care, pe langa utilizarea interna de catre manageri, este comunicata si in exteriorul organizatiei.

In scopul interpretarii adecvate a informatiilor contabile, au fost elaborate un set de norme explicitate sub forma unor principii:

• principiul prudentei
• principiul permanentei metodelor
• principiul continuitatii activitatii
• principiul independentei exercitiului
• principiul intangibilitatii bilantului
• principiul necompensarii
• principiul costului istoric
• principiul suprematiei realitatii asupra aparentei
• principiul regularitatii, sinceritatii si imaginii fidele
• principiul semnificatiei relevante

Prelucrarea informatiilor contabile se realizeaza utilizand instrumente specifice precum:

- planul de conturi;

- registrele contabile;

- balanta de verificare.

CAPITOLUL XIV - ANALIZA REZULTATELOR FINANCIARE

14.1. Analiza financiara - instrument al managementului bancar

Analiza financiara este definita, intr-o formulare extensiva, ca fiind ansamblul de instrumente si de metode de diagnostic, avand ca obiectiv formularea unei aprecieri cu privire atat la situatia financiara, cat si la performantele bancii, ca entitate economica dispunand de autonomie reala in desfasurarea activitatii. Analiza financiara a bancii se realizeaza in diverse perspective temporale:

• analiza statica
• analiza dinamica

Gruparea instrumentelor si metodelor analizei financiare se face conform urmatoarelor destinatii:

analiza profitabilitatii, a eficientei bancii;

analiza echilibrului financiar;

analiza structurii financiare;

analiza gestiunii activelor;

analiza riscurilor;

analiza globala a performantelor.

analiza structurii financiare (metoda ratelor)

Metoda ratelor are la baza corelarea informatiilor contabile cele mai semnificative din bilant si din contul de rezultate, constituind un instrument de studiere a structurii financiare si a gestiunii bancii. Aceasta metoda permite indeosebi analiza statica a compozitiei bilantului si a rotatiei anumitor elemente ale acestuia. Relevanta metodei apare prin compararea valorii ratelor cu marimi de referinta sau cu valorile lor in perioade diferite.

Diversitatea de rate folosite in analiza financiara a bancii este structurata in trei grupe:

a)        rate de structura;

b)        rate de gestiune;

b)        rate de exploatare, (de activitate).

14.2. Analiza financiara a riscurilor

Obiectivul fundamental al managementului bancar il constituie maximizarea averii actionarilor. Riscul inseamna cresterea volatilitatii venitului net al bancii si a valorii de piata a actiunilor bancare, maximizarea averii reclamand ca managerii sa evalueze si echilibreze relatia dintre profitabilitate si risc. Riscurile financiare sunt consecinte ale dezechilibrelor permanente care apar intre activele si pasivele bancii asupra carora managerul bancii are control. In categoria riscurilor financiare, implicand si riscurile de piata, sunt incluse :

a) riscul de credit;

b) riscul de lichiditate;

c) riscul de insolvabilitate;

d) riscul de rata a dobanzii;

e) riscul de curs;

f) riscul operational.

CAPITOLUL XV - MANAGEMENTUL STRATEGIC AL BANCII

15.1. Strategia - instrument al managementului bancar

Managementul de varf al bancii are ca atribut fundamental elaborarea strategiei bancii si a politicilor bancare adecvate pentru realizarea obiectivelor strategice. Politica bancara este subordonata strategiei de dezvoltare a bancii (expresie a atributului de planificare al managementului bancii), strategie care trebuie sa cuprinda toate componentele activitatii bancii, precum: dimensionarea si configurarea structurii organizatorice si de personal, proiectarea produselor si serviciilor, relatiile bancii cu clientii, luand in considerare evolutia probabila a mediului financiar, economic, social, intern si extern.

Obiectivul esential al oricarei strategii bancare il constituie nivelul profitului, in conditiile prudentei bancare si supravegherii reglementate a bancii, intr-un mediu caracterizat prin risc si incertitudine.

Componentele definitorii ale unei strategii bancare sunt:

• previziunile (proiectiile);
• planurile;
• bugetele si programele.

CAPITOLUL XVI - CONTROLUL DE GESTIUNE

Controlul de gestiune reprezinta un sistem de evaluare a responsabilitatilor si de ameliorare a performantelor prin utilizarea unui ansamblu de instrumente de gestiune, vizand doua aspecte:

• aspectul retrospectiv
• aspectul prospective

16.1. Obiectivele si organizarea controlului de gestiune

Obiectivul cel mai explicit al controlului de gestiune consta in realizarea unui sistem de informatii si de descentralizare a gestiunii bancii, care se refera la: contabilitatea analitica, masurarea rentabilitatii, procedura bugetara si planificarea operationala, tablourile de bord.

Controlul de gestiune trebuie sa contribuie la dinamizarea bancii, la cresterea reactivitatii si adaptabilitatii acesteia la mediu.

Controlul de gestiune promoveaza difuziunea responsabilitatii privind rezultatele, autoritatea nemaifiind bazata unic pe respectarea procedurilor si normelor administrative, ci pe luarea in considerare a capacitatii de negociere a obiectivelor si a obtinerii rezultatelor.

16.2. Rentabilitatea pe centru de profit

Masurarea rentabilitatii este obiectivul major al controlului de gestiune in banci, masurare caracterizata prin complexitate si multidimensionalitate, rentabilitatea putand fi calculata pe produs, pe client, pe activitate si pe centru de profit.

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL

SPECIALIZAREA : FINANTE-BANCI

FORMA DE INVATAMANT : ZI, FR, ID

DISCIPLINA - MANAGEMENT FINANCIAR BANCAR

1. Procesul managerial - concept ,structura ,trasaturi
2. Functiile managementului
3. Caracteristicile managementului bancar
4. Atributele managementului bancar
5. Domeniile managementului bancar
6. Instrumente ale managementului bancar
7. Analiza S.T.O.P.
8. Reglementarea si supravegherea bancara
9. Principiile organizarii sistemului financiar-bancar
10. Organizarea bancii - tripla perspective
11. Piata de capitaluri
12. Alegerea dimensiunii si structurii patrimoniului
13. Masurarea riscului de lichiditate
14. Gestiunea lichiditatii patrimoniului
15. Masurarea impactului ratei dobinzii asupra patrimoniului
16. Gestiunea patrimoniului in functie de rata
17. Impactul cursului de schimb asupra patrimoniului
18. Managementul resurselor proprii ale bancii
19. Categorii de resurse atrase
20. Gestiunea depozitelor bancare
21. Instrumentele purtatoare de dobinda
22. Costul in decizia de stabilire a pretului
23. Strategiile pretului serviciilor bancare
24. Investitiile bancare si principiile acestora
25. Managementul creditelor - strategia activitatii de creditare
26. Principiile si procedurile de creditare
27. Pretul si profitabilitatea creditului
28. Gestiunea imprumuturilor
29. Categorii de credite
30. Managementul plasamentelor pe piata de capital
31. Managementul altor investitii bancare
32. Activitatea de trezorerie - concept , categorii de operatiuni
33. Pozitia monetara a bancii - gestiunea acesteia
34. Sursele de lichiditate bancara si evaluarea acestora
35. Indicatorii de lichiditate
36. Operatiunile de casierie
37. Organizarea si administrarea platilor
38. Componentele managementului proceselor si mijloacelor de plata
39. Managementul decontarilor bancare
40. Operatiunile de plati prin cont bancar
41. Tranzactii cu valori mobiliare
42. Managementul riscurilor in sistemul de plati
43. Conceptul de risc bancar
44. Managementul global al riscurilor
45. Conceptul de risc de creditare
46. Gestiunea riscului de creditare
47. Managementul riscului de lichiditate - masurarea acestuia
48. Gestiunea riscului de lichiditate
49. Riscul de capital sau de insolvabilitate
50. Componentele riscului de piata si gestiunea acestuia
51. Masurarea riscului de piata
52. Reglementarea si organizarea gestiunii riscurilor
53. Managementul riscului de rata a dobinzii
54. Indicatorii riscului de variatie a ratelor dobinzilor
55. Gestiunea riscului
56. Managementul riscului valutar
57. Managementul riscului de tara
58. Managementul riscului sistemic
59. Categorii de utilizatori ai informatiilor contabile generate in cadrul bancii
60. Organizarea contabilitatii bancare
61. Etapele ciclului contabil bancar
62. Instrumentele si operatiunile managementului contabil
63. Obiectivele managementului contabil
64. Analiza financiara - principalul instrument al managementului bancar
65. Analiza profitabilitatii
66. Analiza echilibrului financiar
67. Analiza gestiunii activitatii
68. Metoda ratelor - analiza structurii financiare
69. Ratele de structura
70. Ratele de gestiune
71. Ratele de activitate
72. Analiza financiara a riscurilor
73. Analiza globala a performantelor bancii
74. Strategia - instrument al managementului bancar
75. Previziunea si planificarea strategica
76. Bugetizarea strategiei - concept si caracteristici
77. Planificarea profitului
78. Controlul de gestiune - sistem de evaluare a responsabilitatilor si de ameliorare a performantelor
79. Rentabilitatea pe centre de profit
80. Rentabilitatea pe alte centre de responsabilitate

Lect. univ. dr. MIHU STEFAN