Convocarea adunarii generale

Convocarea adunarii generale

Sectiunea I

Titularii dreptului de convocare a adunarii

Dispozitiile art. 117 stabilesc regulile privitoare la convocarea adunarii generale, acestea fiind comune atat pentru adunarea ordinara cat si pentru cea extraordinara.

Initiativa convocarii adunarii generale apartine, de regula, administratorilor, in acest sens, conform art. 117 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, administratorii au obligatia de a convoca adunarea generala ori de cate ori va fi nevoie, in conformitate cu prevederile actului constitutiv. Sub acest aspect, s-ar putea face precizarea ca adunarea va fi convocata in functie de necesitati, potrivit dispozitiilor din statut. Aceasta inseamna ca adunarea trebuie convocata ori de cate ori se iveste una din problemele care, conform art. 111 si art. 113, sunt de competenta adunarii generale ordinare, respectiv extraordinare. De asemenea, pe langa aceste situatii, adunarea va fi convocata atunci cand trebuie sa se decida cu privire la o problema ce intra in competenta sa, potrivit unei alte dispozitii legale, sau potrivit clauzelor statutare.

Obligatia de convocare reprezinta una din obligatiile definitorii pentru mandatul administratorilor, asigurandu-se in acest fel posibilitatea consultarii adunarii generale in legatura cu cele mai importante probleme privind functionarea societatii si exprimarea vointei sociale referitor la problemele respective[1].

Legiuitorul a apreciat ca obligatia convocarii adunarii generale trebuie sa apartina in primul rand administratorilor, deoarece acestia sunt cei mai in masura sa determine necesitatea convocarii adunarii, raportat la situatia si nevoile societatii. Pe de alta parte, insa, aceasta obligatie este imperativa si nu poate fi inlaturata prin dispozitii contrare inscrise in actul constitutiv. Unii autori au considerat ca administratorii au libertatea de a aprecia cand este necesara convocarea adunarii generale, dar nu pot abuza de aceasta libertate de apreciere pentru a evita consultarea actionarilor in cadrul adunarii. Mai mult, s-a argumentat teoria potrivit careia initiativa convocarii nu apartine exclusiv administratorilor, de vreme ce procedura privind convocarea adunarii generale este instituita in interesul actionarilor, astfel ca pot fi stabilite in actul constitutiv si alte categorii de persoane care sunt in masura sa convoace adunarea generala, fara insa ca administratorii sa fie eliberati de obligatia legala de convocare[2].

Exista o situatie expres prevazuta de lege, potrivit careia in cazul in care se constata pierderea unei jumatati din capitalul social, administratorii au obligatia de a convoca adunarea generala in vederea reconstituirii sau reducerii capitalului social, fara a mai avea libertatea de apreciere cu privire la necesitatea convocarii adunarii (art. 158 din Legea nr. 31/1990 republicata). Se poate observa ca Legea nr. 161/2003 a adus o modificare acestui text de lege stabilindu-se ca daca administratorii constata in urma unor pierderi ca activul net determinat ca diferenta intre totalul activelor si datoriilor societatii reprezinta mai putin de jumatate din valoarea capitalului social, vor convoca adunarea generala extraordinara, pentru a hotari reintregirea capitalului, reducerea lui la valoarea ramasa sau dizolvarea societatii. Deosebit de aceste dispozitii legale, prin actul constitutiv se poate stabili ca adunarea extraordinara sa fie convocata si la o pierdere mai mica. Nerespectarea acestei obligatii de catre administratori in mod intentionat constituie infractiune potrivit dispozitiilor art. 275 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicata.

O obligatie de aceeasi natura exista si in cazul prevazut de art. 119, si anume la solicitarea actionarilor reprezentand a zecea parte din capitalul social, sau o cota mai mica daca in actul constitutiv se prevede astfel, si daca cererea cuprinde dispozitii ce intra in atributiile adunarii, situatie in care adunarea generala va avea loc in termen de o luna de la cerere. Este adevarat ca de data aceasta, daca administratorii nu respecta obligatia impusa asupra lor, legea prevede posibilitatea convocarii adunarii de catre instanta de judecata, caz in care potrivit art. 331 si urm. C. Proc.Civ. vor fi citati administratorii, iar prin incheierea de autorizare se vor stabili persoanele care vor indeplini formalitatile de convocare, data de referinta, data tinerii adunarii si, dintre actionari, persoana care o va prezida[3]. Chiar daca instanta de judecata va dispune convocarea adunarii generale, aceasta imprejurare nu este de natura a inlatura raspunderea penala a administratorilor conform art. 275 alin. 1 pct.2 din Legea nr. 31/1990 republicata.

Sectiunea a II-a Modalitati de convocare

1. Termenul de intrunire

Procedura convocarii adunarii generale este diferita in raport de forma societatii, iar procedura desfasurarii este reglementata astfel incat sa asigure legalitatea adoptarii hotararilor[4].

In ceea ce priveste formalitatile de convocare, acestea sunt prevazute in mod imperativ de art. 117 din lege, insa, fara a se incalca aceste norme, actul constitutiv poate include prevederi detaliate privind formalitatile ce trebuie indeplinite in cazul convocarii.

In primul rand, ar trebui amintit ca termenul de intrunire nu poate fi in nici un caz mai mic de 15 zile de la publicarea convocarii. Publicarea convocarii adunarii generale cu cel putin 15 zile inainte de data tinerii ei, are rolul de a da timp actionarilor sa decida in cunostinta de cauza asupra problemelor ce vor fi discutate in cadrul adunarii. De la obligatia de ordine publica a respectarii termenului de minimum 15 zile, nu se poate deroga decat in conditiile art. 121 si anume atunci cand actionarii reprezentand intreg capitalul social, daca nici unul dintre ei nu se opune, tin o adunare generala si adopta orice hotarare de competenta adunarii fara respectarea formalitatilor cerute pentru convocarea ei[5].

Termenul de 15 zile trebuie respectat de toti titularii dreptului de convocare a adunarii generale: administratori, cenzori, mandatari judiciari, lichidatori. Acest termen se calculeaza pe zile libere fara a se considera ziua de inceput si ziua in care se tine adunarea. Cat priveste natura juridica a acestui termen, a fost socotit ca termen de decadere, avand in vedere finalitatea convocarii: protejarea intereselor actionarilor, el nefiind in consecinta susceptibil de o repunere in termen.

Prin actul constitutiv nu se poate prevedea un alt termen de intrunire a adunarii generale decat cel de 15 zile de la publicarea convocarii, dat fiind caracterul imperativ al dispozitiei art. 117 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.

Legea nr. 161/2003 a adus un element de noutate prin introducerea art.121, devenit art. 122 dupa republicare potrivit caruia in cazul societatilor inchise cu actiuni nominative, prin actul constitutiv se poate conveni tinerea adunarilor generale si prin corespondenta.

Comunicarea convocarii adunarii generale

Convocarea adunarii generale, potrivit art. 117 alin. 3, va fi publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, si intr-unui dintre ziarele de larga raspandire din localitatea in care se afla sediul societatii sau din cea mai apropiata localitate. Publicarea convocarii trebuie efectuata obligatoriu intr-un ziar de larga raspandire din localitatea unde se afla sediul social, iar numai in cazul in care in aceasta localitate nu exista un asemenea ziar, convocarea va putea fi publicata in localitatea cea mai apropiata. Se intelege ca termenul de 15 zile curge de la data ultimei publicari, indiferent ca aceasta este in Monitorul Oficial sau in ziar[6].

Data publicarii in Monitorul Oficial este data numarului respectiv din Monitorul Oficial, Partea a IV-a, chiar daca data punerii sale efectiv in vanzare este ulterioara. Aceasta deoarece din punct de vedere practic, este greu de probat data punerii efective in vanzare, ceea ce ar introduce un element de nesiguranta in determinarea datei publicarii. in ceea ce priveste publicarea intr-un ziar de larga circulatie, practica a stabilit ca aceasta presupune ca ziarul sa aiba un tiraj superior tirajului mediu al ziarelor publicate in acea localitate.

Pentru o reliefare mai ampla a celor expuse vom reda in cele ce urmeaza modalitatea de aplicare a acestor dispozitii in practica judiciara: ' Potrivit prevederilor alin. 3 al art. 77 din Legea nr. 31/1990 (in prezent art. 117), convocarea adunarii generale a societatii va fi publicata in Monitorul Oficial si intr-unui dintre ziarele raspandite din localitatea in care se afla sediul societatii sau in cea mai apropiata localitate. Se retine ca textul nu pune conditia unei alternative de publicare in Monitorul Oficial sau intr-un ziar, ci obligatoriu si in unul si in celalalt, asa cum rezulta din conjunctia <si>. Cum aceste obligatii sunt de natura procedurala pentru legalitatea convocarii, omisiunea publicarii in Monitorul Oficial nu este lasata la apreciere, ci obligatorie. Astfel fiind, neindeplinirea acestei obligatii duce la ilegalitatea tinerii adunarii generale, care nu poate fi complinita decat prin repetarea tinerii adunarii generale in conditiile prevazute de lege[7].

Dispozitiile cuprinse in alin. 4 al art. 117 cuprind o modalitate de comunicare a convocarii, alternativa publicarii prevazute de art. 117 alin. 3, fiind introduse cu ocazia modificarii Legii societatilor comerciale prin Legea nr. 161/2003. Astfel, in cazul in care toate actiunile societatii sunt nominative, convocarea poate fi facuta numai prin scrisoare recomandata, sau, daca actul constitutiv permite, prin scrisoare simpla, expediata cu cel putin 15 zile inainte de data tinerii adunarii, la adresa actionarului, inscrisa in registrul actionarilor. Schimbarea adresei nu poate fi opusa societatii, daca nu i-a fost comunicata in scris de actionar.

Ar fi de remarcat, ca pentru a fi admisibila convocarea prin scrisoare recomandata, nu este necesar ca aceasta sa fie permisa in mod expres prin actul constitutiv, in schimb, in cazul scrisorii simple este necesara o dispozitie expresa a actului constitutiv. De asemenea, termenul de 15 zile curge de la data expedierii scrisorii, nu de la data primirii ei de catre destinatarul actionar, desi au existat unele opinii potrivit carora pentru egalitate de tratament cu situatia convocarii prin publicitate, ar fi fost mai nimerit ca termenul sa se socoteasca cu incepere din momentul in care actionarul a luat cunostinta efectiv de convocare, adica de la data primirii scrisorii[8]. Contrar acestei opinii, apreciem ca legiuitorul a adoptat solutia stabilirii datei adunarii generale in functie de data expedierii scrisorii, deoarece data primirii acesteia de catre actionar este o data aleatorie in raport de care administratorul s-ar afla in dificultate pentru a determina momentul tinerii adunarii respective.

Dispozitia legala privind comunicarea convocarii prin scrisoare simpla poate fi asimilata cu comunicarea prin fax sau prin posta electronica, fiind lipsita de relevanta, asa cum am mai aratat, data primirii de catre actionar.

Tot in cazul in care actiunile societatii sunt nominative, convocarea poate fi facuta si prin afisare la sediul societatii insotita de un convocator ce va fi semnat de actionari, cu cel putin 15 zile inainte de data tinerii adunarii, in conformitate cu dispozitiile art. 117 alin. 5 din Legea nr. 31/1990. Semnatura actionarului si data semnarii vor fi certificate de un functionar anume desemnat. In acest caz convocarea nu va putea fi considerata ca valabil efectuata in situatia in care convocatorul nu a fost semnat de toti actionarii. in opinia unor autori, semnarea convocatorului de catre actionari in cadrul perioadei de 15 zile nu este valabila, de vreme ce convocatorul are rolul de a proba informarea actionarului cu privire la continutul convocarii. De asemenea, semnarea convocatorului poate avea loc si la sediul sucursalelor, reprezentantelor sau punctelor de lucru ale societatii[9].

Aceasta metoda de convocare poate fi folosita numai daca se asigura posibilitatea legala de receptare de catre toti actionarii a continutului convocarii. O asemenea posibilitate este asigurata fie prin semnarea convocatorului de catre toti actionarii, fie prin combinarea afisarii cu o alta metoda de comunicare.

Modalitatile alternative de convocare nu pot fi folosite, daca sunt expres interzise de actul constitutiv al societatii. S-a considerat insa ca, si in cazul in care sunt interzise aceste metode, ele pot fi utilizate, dar numai impreuna cu publicarea convocarii in Monitorul Oficial si intr-un ziar de larga raspandire. Mai mult, chiar daca s-a realizat publicitatea convocarii conform art. 117 alin. 3, administratorii pot instiinta anumiti actionari prin scrisoare recomandata sau scrisoare simpla, fara ca in acest fel sa incalce cerintele imperative ale art. 117.

Reglementarile cuprinse in art. 117 privind procedura convocarii adunarii instituie un regim general, care poate fi aplicat oricarei categorii de societati comerciale. Totusi, de la procedura convocarii adunarii descrisa mai sus, exista anumite derogari in cazul societatilor deschise, guvernate de legislatia valorilor mobiliare.

Pentru societatile detinute public, legiuitorul a prevazut reguli speciale de convocare a adunarilor generale, reguli cuprinse in Legea nr. 297/2004, Astfel, potrivit dispozitiilor  alin. 107 si 108 din actul normativ citat, convocarea adunarii generale a actionarilor societatilor detinute public se va face prin publicarea convocatorului si prin transmiterea unei instiintari C.N.V.M. si pietei reglementate pe care se tranzactioneaza valorile mobiliare emise de societate. Convocarea adunarii generale la cererea actionarilor semnificativi ai societatii detinute public, se va face in mod obligatoriu de catre administratori, cu includerea pe ordinea de zi a tuturor aspectelor specificate in cererea formulata, caz in care convocarea se va face cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990.

Referitor la modalitatea de publicare a convocarii adunarii in cazul societatilor detinute public, apreciem ca prevederile art. 117 alin. 4 si 5, privitoare la expedierea convocatorului prin corespondenta sau afisarea lui la sediul social, nu isi vor gasi aplicare, deoarece nu ar putea asigura posibilitatea egala de receptare a continutului convocarii de catre toti actionarii[10].

Raportat la cele argumentate mai sus, expunem in continuare una din solutiile practicii judiciare in materie:

'Din statutul societatii mixte S.C. U.C.C. S.R.L. rezulta ca adunarile generale sunt statutar constituite in prezenta tuturor asociatilor sau a reprezentantilor lor legali. Rezulta deci ca, in primul rand, adunarile generale sunt statutar constituite numai in prezenta tuturor asociatilor si, numai in subsidiar al reprezentantilor lor legali. De asemenea rezulta ca, convocarea adunarii generale pentru asociati se face prin scrisoare recomandata sau telex, cu cel putin 15 zile inainte de data fixata pentru adunarea generala. In speta, adunarea generala a avut loc in lipsa reclamantilor, in conditiile in care acestia nu se aflau in tara si paratii aveau cunostinta despre acest lucru. Fara putinta de tagada, ca aspectul convocarii adunarii generale numai in prezenta reprezentantilor legali are loc numai in conditiile in care toti asociatii au fost legal convocati, aflandu-se in tara la acea data, iar adunarea generala are loc datorita refuzului nejustificat al acestora de a se prezenta. Ca atare, in speta, reclamantii, nefiind in tara, iar procedura de citare a acestora nu s-a facut conform prevederilor statutare si nici chiar printr-un alt mod, existand la dosar adresa ca nu s-a inregistrat pentru publicarea in Monitorul Oficial, convocarea adunarii generale a societatii din data de 6 septembrie 1991, asa-zisa convocare a reclamantilor de catre parati, concretizata prin achitarea taxei pentru publicare in Monitorul Oficial a fost nelegala, rezultand intentia frauduloasa a paratilor de a dispune, in mod nejustificat, dizolvarea societatii, in lipsa reclamantilor, in scopul fraudarii acestora. Urmeaza deci, ca pentru toate aceste considerente, tribunalul sa constate ca in speta, nu au fost indeplinite conditiile de forma pentru a se putea discuta fondul problemelor sustinute de reclamanti, ceea ce conduce la solutia admiterii actiunii[11].

Sectiunea a III-a

Exigente prevazute de lege pentru continutul convocarii

1. Locul si data tinerii adunarii

Dispozitiile art. 117 alin. 7 cuprind mentiunile obligatorii care trebuie inserate in convocare, mentiuni referitoare la locul tinerii adunarii, data intrunirii adunarii si ordinea de zi.

In afara elementelor de continut la care face referire legea, este firesc ca instiintarea de convocare sa mai cuprinda:

-denumirea societatii, forma juridica, nivelul capitalului social, sediul social;

-numarul sub care societate este inmatriculata in registrul comertului;

-locul unde actionarii pot gasi buletinele de vot si documentele supuse dezbaterii[12].

In privinta locului tinerii adunarii, ar fi de precizat ca aceasta poate avea loc in localitatea unde se afla sediul societatii sau in localitatea stabilita prin actul constitutiv si in locul indicat in convocare. Administratorii nu au posibilitatea sa convoace adunarea in alta localitate, singura lor facultate fiind de a alege un local, altul decat sediul social, cu conditia sa-1 individualizeze cu precizie in convocare, pentru ca actionarii sa nu fie impiedicati de a lua parte la adunare.

Locul in care au loc adunarile generale poate fi indicat si prin actul constitutiv al societatii, caz in care convocarea trebuie sa arate, in mod explicit, adresa localului unde va avea loc adunarea generala, daca aceasta nu a fost precizata la randul ei prin actul constitutiv. Daca nu s-a aratat in convocare locul unde se va tine adunarea, s-a considerat ca se va socoti ca loc al intrunirii, localul sediului social potrivit art. 110 alin. 2, fara a se aplica sanctiunea nulitatii[13].

In literatura de specialitate s-a exprimat parerea conform careia indicarea valabila a locului poate fi facuta si prin prevederea in actul constitutiv a unei clauze care da administratorului dreptul de a determina locul de desfasurare a adunarii, deoarece conform legii, actionarii au libertatea de a stabili prin actul constitutiv un mod de determinare a locului adunarii, altul decat localitatea de sediu a societatii[14].

Locul in care se tine adunarea generala nu se poate confunda cu localul in care aceasta se va desfasura in mod efectiv, locul adunarii insemnand localitatea unde aceasta va avea loc. In situatia in care adunarea generala este convocata explicit la sediul social al societatii, nu este necesara aratarea adresei in convocare, actionarii fiind prezumati ca stiu adresa respectiva.

Prin expresia 'data tinerii adunarii' trebuie sa intelegem anul, luna, ziua si ora intrunirii.

2. Ordinea de zi

Convocarea trebuie sa indice, de asemenea, ordinea de zi a adunarii. In avizul de convocare trebuie sa fie mentionate toate chestiunile ce vor fi supuse dezbaterii adunarii si asupra carora aceasta trebuie sa se pronunte prin vot. Scopul mentionarii in convocare a ordinii de zi este acela de a permite actionarilor sa se informeze, sa se pregateasca, pentru a putea discuta si decide in cunostinta de cauza asupra problemelor supuse la vot in sedinta adunarii.

Avand in vedere precizarea expresa a legiuitorului in art. 117 alin. 7 conform careia convocarea se face 'cu mentionarea explicita a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterii adunarii', ordinea de zi trebuie sa cuprinda mentiuni clare cu privire la chestiunile supuse dezbaterii. Enunturile vagi de genul 'probleme diverse', 'chestiuni variate', 'alte probleme' nu raspund acestui standard, ele fiind de natura 'sa adoarma constiinta actionarilor indemnandu-i sa renunte a lua parte la adunare sau sa nu se pregateasca'[15]. Fata de dispozitiile categorice ale legii, o asemenea practica nu este licita.

In cazul in care obiectul adunarii il constituie modificarea actului constitutiv, legiuitorul nu se mai multumeste cu simpla aratare a obiectului modificarii, ci impune includerea in convocare a textului integral al modificarii propuse, precum si indicarea clauzei din actul constitutiv care se modifica.

Obligatia intocmirii ordinii de zi revine acelorasi persoane care convoaca adunarea generala. Conform art. 163 alin. 4 lit. c, cenzorii au dreptul de a obtine inscrierea in cadrul ordinii de zi a problemelor pe care le considera necesare, chiar daca nu ei sunt cei care convoaca adunarea generala. De asemenea, actionarii societatilor de tip inchis pot face, in scris, propuneri adresate administratorilor pentru completarea ordinii de zi, cu exceptia cazului cand acestea se refera la modificarea actului constitutiv, cu cel putin 5 zile inainte de data adunarii, urmand ca propunerile sa fie inscrise pe ordinea de zi cu aprobarea adunarii generale[16].

Autorii lucrarilor de specialitate in materie, au exprimat opinia conform careia, exceptand situatiile aratate in art. 111 alin. 2, adunarea generala poate discuta si hotari si asupra altor probleme decat cele mentionate in ordinea de zi publicata, cu conditia ca asemenea probleme sa rezulte din desfasurarea dezbaterilor, iar adunarea sa decida cu cvorumul si majoritatea necesare pentru luarea unei hotarari in problema respectiva si sa includa problema pe ordinea de zi. Se presupune ca o alta solutie ar insemna ca adunarea generala este investita prin ordinea de zi la o competenta limitata, la chestiunile inscrise in cadrul ei, competenta conferita de un alt organ al societatii sau de catre instanta, ceea ce ar contraveni plenitudinii de competenta conferite de legiuitor adunarii generale. S-a mai considerat, ca in cazuri exceptionale, cei care convoaca adunarea generala pot modifica ordinea de zi, dar numai daca publica o noua convocare, cu alta data de tinere a adunarii.

Desi nu se prevede expres in art. 117, din coroborarea acestui text de lege cu art. 123 alin. 2, rezulta obligatia precizarii in convocare si a datei de referinta in functie de care sunt determinati actionarii care au dreptul sa voteze in adunarea generala.

Sectiunea a VI-a

Sanctiuni legale pentru nerespectarea formalitatilor de convocare

Asa cum s-a mai precizat in continutul lucrarii, cerintele de forma prevazute de art. 117 din Legea nr. 31/1990 reprezinta obligatii de ordine publica, imperative, a caror nerespectare conduce indubitabil la nulitatea hotararii adoptate in cadrul adunarii tinute cu incalcarea lor. Pe de alta parte, o alta solutie ce poate fi adoptata in cazul nerespectarii normelor imperative privind convocarea, este aceea a refacerii convocatorului, cu observarea tuturor exigentelor legii, pentru o alta data decat cea indicata initial.

Ordinea de zi mentionata in convocare determina competenta adunarii generale, adunare care nu va putea hotari asupra altor probleme decat cele cuprinse in ordinea de zi publicata sau comunicata. Sanctiunea pentru eludarea acestui principiu este aceea ca hotararea adoptata va fi lovita de nulitate. Singura exceptie de la aceasta regula o constituie hotararea privind actiunea in raspundere a administratorilor, care, conform art. 155 alin. 2 poate fi adoptata chiar daca aceasta chestiune nu figureaza pe ordinea de zi[17].

Intr-o speta s-a criticat hotararea A.G.A. pentru ca nu s-au respectat prevederile art. 117 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, privind convocarea adunarii generale, in sensul ca nu a existat un convocator si nu s-a indeplinit obligatia privind publicarea acestuia; hotararea a fost semnata de CI. in numele reclamantului, in mod, abuziv, neexprimand vointa reala a acestuia. Prin sentinta civila nr. 2549 din 13.05.1999, pronuntata in dosarul nr. 203/1999, de Tribunalul Bucuresti, s-a admis cererea formulata, s-a dispus anularea hotararilor A.G.A. din si 19.05.1997, prin care s-a majorat capitalul social, s-a modificat valoarea si numarul de actiuni, cota de participare a actionarilor la profit. Pentru a adopta aceasta solutie, instanta a retinut printre altele ca nu au fost indeplinite formele imperative privind publicarea convocarii. Potrivit art. 117 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, convocarea va fi publicata in Monitorul Oficial al Romaniei si intr-unu din ziarele de larga raspandire. in consecinta, apreciind legala si temeinica sentinta civila mentionata, Curtea de Apel a respins apelurile declarate impotriva acesteia, in conformitate cu art. 296 C. Proc.Civ., ca nefondate[18].

Daca in convocare nu se precizeaza locul, adunarea generala se va tine la sediul societatii, potrivit art. 110 alin. 1. in doctrina s-a apreciat ca fiind lovita de nulitate convocarea, numai daca se indica o alta localitate decat cea a sediului social. S-a socotit, insa, pe buna dreptate, ca nulitatea este acoperita daca la adunare participa toti actionarii[19].

Intr-o alta speta, s-a retinut ca prin sentinta pronuntata, tribunalul ca instanta de fond a respins cererea S.C. Sinaia prin care solicita anularea hotararii A.G.A. din pe motiv ca dispozitiile art. 28 din statutul societatii S.C. SINAROM S.A. au devenit caduce, deoarece acestea contineau o norma de protectie a intereselor statului, actionar principal al S.C. Sinaia si al societatii Romano Import - Export, la data constituirii S.C. SINAROM S.A. Toate motivele de anulare a hotararii A.G.A. au fost considerate neintemeiate, intrucat au fost respectate dispozitiile art. 130 din Legea nr. 31/1990. Curtea de apel a admis recursul S.C. Sinaia S.A. si a casat sentinta, iar pe fond a admis in parte actiunea completata, constatand nulitatea absoluta a hotararii nr. 4 din 14.09.1998 a adunarii generale. in acest sens, Curtea a stabilit ca la data de 14.09.1998, convocarea adunarii generale s-a facut printr-o simpla adresa catre cei 5 actionari, nefacandu-se dovada respectarii art. 117 alin. 4 de convocare a actionarilor prin scrisoare recomandata, convocare de care parata trebuia sa uzeze in conditiile in care statutul a prevazut in mod expres aceasta, iar actiunile erau nominative. Totodata au fost incalcate si dispozitiile art. 117 alin. 8 deoarece fiind vorba de modificarea actului constitutiv, convocarea trebuie sa cuprinda textul integral al propunerilor, ceea ce in speta nu s-a facut, asa cum rezulta din copia actului de convocare a celor 5 actionari la adunarea generala extraordinara. Fiind incalcate dispozitiile imperative analizate mai sus, adunarea generala extraordinara a S.C. SINAROM S.A. din 14.09.1998 este lovita de nulitate absoluta, fapt pentru care s-a impus admiterea recursului S.C. Sinaia S.A., casarea sentintei tribunalului, iar pe fond constatarea nulitatii absolute a hotararii A.G.A[20].

In final, am putea adauga ca si instanta suprema s-a exprimat tot in sensul celor aratate, exemplificand ca omisiunea convocarii adunarii generale prin publicitate in Monitorul Oficial sau intr-un ziar de larga raspandire, atrage nulitatea absoluta a hotararii adoptate. S-a constatat ca prevederile imperative ale legii nu au fost indeplinite, la dosar fiind depuse doar recipise pentru convocarea prin posta a unor actionari[21].

Dispozitiile normative privind convocarea adunarii societatilor detinute public sunt, de asemenea, de natura imperativa, ele protejand un interes de ordine publica, si anume dreptul de protectie al actionarului unei societati deschise impotriva practicilor neloiale, fraudelor si abuzurilor. Nerespectarea lor da dreptul actionarilor interesati sa ceara anularea hotararii adunarii generale in baza art. 132 alin. 2, deoarece a fost adoptata cu incalcarea unor dispozitii ale legii.

Fosta Curte de Casatie a statuat cu privire la sanctiunea care intervine in cazul nerespectarii formalitatilor de convocare: 'convocarea fiind o formalitate substantiala in opera de elaborare a vointei colective a asociatilor, exprimata prin decizie, lipsa acestei convocari face ca adunarea sa nu existe ca organ de formatiune si exprimare a acelei vointe colective, iar decizia luata de o astfel de adunare este lovita de nulitate absoluta.[22]'

Nu in ultimul rand trebuie amintit ca, deosebit de sanctiunile civile ce pot interveni in cazul nesocotirii dispozitiilor legale referitoare la convocare, legiuitorul a prevazut si sanctiuni penale. Astfel, in cazul in care administratorul nu convoaca adunarea generala in situatiile expres prevazute de lege, in mod intentionat, acesta este pasibil de aplicarea unei pedepse cu inchisoarea de la o luna la un an sau amenda penala, potrivit art. 275 alin. 2 din Legea nr. 31/1990. Situatiile in care poate fi aplicata pedeapsa mentionata sunt cele prevazute de art. 158 din lege, si anume cand se constata pierderea unei jumatati din capitalul social, sau de art. 119 cand exista cererea actionarilor reprezentand a zecea parte din capitalul social, situatii in care administratorul este obligat sa procedeze imediat la convocarea adunarii.