Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane

Caracteristici culturale la romani care au impact in procesul de management

management

+ Font mai mare | - Font mai mic



Caracteristici culturale la romani care au impact in procesul de management



Toate caracteristicile de mai jos reprezinta de fapt perceptii ale celor mai multi dintre romani. Acest lucru exprima, dincolo de a fi tratate ca reale sau nu, influenta pe care o pot avea in viata de zi cu zi a oamenilor prin prisma subiectivitatii fiecaruia. Din acest motiv, este important sa le luam in considerare si sa le intelegem pentru a ne ajuta sa delimitam cat mai clar ceea ce avem de facut in contextul potrivit si, mai ales, cum putem face astfel incat sa organizam procesul de comunicare.

1. Perfectionism si standarde personale ridicate

Aceste standarde inalte conduc la o toleranta scazuta fata de propriile greseli – nu accepta greseala nici la ei nici la altii. Nu fac diferenta intre eroare, greseala si rea intentie. De exemplu, este o obisnuinta printre angajati sa perceapa propriile greseli ca pe ceva foarte negativ si care se asociaza cu concedierea lor. Unul dintre efectele perfectionismului este si folosirea exagerata a cuvantului „trebuie”, care poate fi de cele mai multe ori o capcana, un cerc vicios al activitatii de zi cu zi. Astfel, „trebuie sa realizam cu orice pret sarcinile in acest sens” nu lasa loc angajatului de a gandi si de a descoperi si alte modalitati mai simple de realizare a sarcinilor. Pe de alta parte, oamenilor nu le face placere sa aiba obiective precise de teama consecintelor in cazul in care acestea nu se vor realiza.

Ce facem?

Precizam de la inceput ca greseala este omeneasca si ca daca cineva greseste in ceea ce face nu inseamna ca a fost rau intentionat si ca va fi concediat. Fixam reguli clare cu privire la modalitatile de realizare a activitatilor

2. Criticism

Exista tendinta de a gasi mai degraba „petele din Soare” atunci cand cineva vine cu o propunere, decat de a vedea aspectele pozitive si a le sprijini. Gandirea realista, de tip proiect, bazata pe ipoteze, este deficitara. Exista tendinta de a se raporta totul la un model absolut, ideal, iar in cazul in care nu se poate realiza totul 100% mai bine sa nu se deruleze nimic. Este vorba de dorinta foarte puternica de a avea certitudini in tot ceea ce facem si de a evita cu orice pret situatiile riscante

Ce facem?

Fixam inca de la bun inceput un cadru foarte clar: nu suntem aici pentru a critica, pentru a gasi ceea ce nu merge, ci pentru a descoperi aspectele pozitive, adica sa vedem cum putem face lucrurile sa functioneze. De exemplu, sa definim etapele: 1 – generam solutii; 2 – lasam gandirea critica sa aleaga solutia cea mai buna, dand la o parte pe cele care nu functioneaza etc. Sau: inainte de a spune un aspect negativ, sa gasim trei lucruri pozitive care sprijina o anumita actiune.

3. Pesimism si perspective imediate

Exista tendinta de a privi jumatatea goala a paharului si de a actiona in scopul obtinerii unor rezultate si beneficii imediate. Daca un proiect este prevazut sa se implineasca pe un termen relativ lung de timp (5-10 ani), aceasta genereaza mult scepticism. De exemplu, este aproape o obisnuinta ca cineva care propune un proiect sau o afacere care se va realiza intr-un termen mai lung de timp sa primeasca raspunsuri de genul: „pana atunci pot sa mor” sau „ce fac eu pana atunci..”.Este probabil ca acest pesimism sa se asocieze si cu o anumita doza de fatalism care este promovata de cateva legende ale poporului nostru cum ar fi, de exemplu, Miorita. Din acest motiv, suntem obisnuiti sa auzim diferite expresii care denota o acceptare si chiar o resemnare fata de ceea ce ni se intampla: „Asta e!”, „ O sa incerc sa fac asta”, „sper sa realizez asta” etc. Toate aceste expresii ne sugereaza ca nu noi suntem aceia care au controlul evenimentelor, ci acestea se afla in afara noastra. Mai mult decat atat, se pare ca o persoana care a reusit sa realizeze ceva „a avut noroc” mai degraba decat faptul ca a muncit din greu ani de zile pentru a avea succes.

Ce facem?

Ii implicam inca de la inceput in construirea propriului viitor si ii facem responsabili de cum va evolua acesta. Unde va vedeti peste 3 ani? Ce faceti? Cum ati ajuns acolo? etc. Ii incurajam sa ia decizii si sa actioneze. Scoatem in evidenta de fiecare data lucrurile pozitive, ne focalizam pe lucrurile pozitive.

4. Comunicarea interpersonala dificila.

In legatura cu aceasta caracteristica pot fi mentionate doua aspecte esentiale:

Modelele de comunicare interpersonala deficitare – familiale si educationale. Mai degraba, aceste modele sunt anticomunicare intrucat reprima sentimentele si trairile noastre firesti. De exemplu, unui copil care spune „sunt nervos” i se raspunde, in general, ca „la varsta ta nu ai voie sa fii nervos”. In ceea ce priveste modelul educational, exista tendinta invatarii mecaniciste, adica de a se raspunde la intrebarile profesorilor prin raspunsurile altora (autorilor de manuale), prefabricate, si nu prin ceea ce noi am gandit si inteles cu privire la acea problema.

Al doilea aspect se refera la diferntele intre stilurile de comunicare dintre balcanici, occidentali si asiatici. Daca asiaticii au tendinta ca unul sa vorbeasca, urmeaza o pauza si abia dupa aceea vorbeste si celalalt, iar occidentalii – vorbeste unul si dupa ce a terminat vorbeste si celalalt, fara pauza, balcanicii au tendinta de a-si intrerupe interlocutorul si de a vorbi mai multi in acelasi timp. Balcanicii doresc sa-si faca cunoscuta propria perspectiva, fara a-i asculta pe ceilalti. Vorbesc frecvent mai multi o data si fiecare se agata de aspecte de amanunt. Se vorbeste mult si se asculta putin. De cele mai multe ori, discutiile sunt ineficiente.



Ce facem?

Fixam un cadru precis in care fiecare sa se exprime in termeni de ceea ce simte si ceea ce vrea. Stabilim inca de la inceput regula „fiecare vorbeste pe rand” iar in situatiile in care cineva incalca aceasta regula o reamintim.

5. Tendinta de a privi, simti si interpreta lucrurile in alb sau negru.

Tendinta de a interpreta realitatea prin scenarii si jocuri politice. Exista putine persoane care in momentul trairii unui esec nu-l generalizeaza asupra intregii lor existente. Cei mai multi traiesc realitatea emotionala intr-un registru alb-negru, fericire-suferinta, bun-rau. Exista o slaba disponibilitate de sustinere emotionala a interlocutorilor si de a ajunge la buna intelegere, dincolo de a pierde sau a castiga o singura parte. De asemenea, exista tendinta de a interpreta realitatea (sociala, organizationala) ca o arena de lupta intre forte ascunse. Orice actiune este interpretata ca avand un scop ascuns si de multe ori blamabil. O intrebare obisnuita in cadrul companiilor romanesti in momentul in care se ia o decizie este: „cine trage sforile?” sau „cui ajuta, care este scopul ascuns?”

Ce facem?

Ii constientizam de faptul ca trairea extremelor conduce la o epuizare fizica si psihica si ca viata poate fi traita printr-o multitudine de nuante. Ii informam corect si constant despre ceea ce se petrece in cadrul organizational pentru a nu da prilej aparitiei zvonurilor si barfelor.

6. Boala, nevoia de a fi sef

Managementul este similar cu „cel care conduce” – cel care poate sa isi manifeste puterea, sa controleze lucrurile. Managementul (sefia) este dorita ca un lucru bun in sine si nu ca o responsabilitate asumata fata de ceilalti. De fapt, exista mai degraba o fuga de responsabilitati, de asumare a deciziilor care trebuie luate si de punerea in practica a acestora.

Ce facem?

Punem accent pe responsabilitatile pe care le au, specificam clar ca au libertatea realizarii acestora si ii implicam in ceea ce au de facut.

7. Scepticism fata de teorie.

Exista perceptia ca teoria este ceva rupt de practica. „Teorie” poate insemna: descriere de procese, ipoteze, metode aplicate in alta parte (alt context). „Asta este teorie” – este un indice foarte sever, care anunta lipsa de incredere in ceea ce se prezinta si lipsa implicarii viitoare.

Ce facem?

Le oferim cat mai multe exercitii practice prin care pot fi experimentate teoriile. Haideti sa vedem cum functioneaza aceasta teorie! etc.

8. Pasivitate si inclinatie spre nonimplicare.

Exista tendinta de a se utiliza un limbaj pasiv si general, mai degraba decat unul activ, care sa impinga spre actiune.

9. Spirit de familie dezvoltat.

Se pare ca societatea romanesca tinde sa fie organizata sub forma de matriarhat unde, chiar daca femeia nu este neapart „capul”, cu siguranta ea este „gatul”, iar capul este sustinut de gat….Familia reprezinta pentru romani una din valorile fundamentale cele mai puternice, poate cea mai importanta dintre toate. Aceasta valoare este un adevarat factor motivator in sine, dar in acelasi timp, aceasta poate genera insatisfactie in momentul in care intra in neconcordanta cu valorile si politicile companiei. De exemplu, orele suplimentare (peste programul normal de lucru) chiar daca sunt platite pot duce la insatisfactia angajatilor deoarece acestia isi petrec mai putin timp in familie.

Faptul ca societatea romaneasca este mai degraba matriarhat decat patriarhat se bazeaza pe multitudinea de eplicatii pe care copilul le primeste din partea mamei mai mult decat din partea tatalui. Exista o tendinta de potential conflict intre sexe, intre cine pe cine conduce si, uneori chiar certuri deschise pentru anumite lucruri neimportante. Cu toate acestea, respectul fata de familie ramane extrem de important, iar marea majoritate a conflictelor dintre soti se pastreaza in contextul familial, chiar intarind unitatea, coeziunea si solidaritatea familiala.



Ce facem?

Precizam inca de la inceput rolurile si ce anume presupun acestea. Delimitam foarte clar cadrul organizational – pentru ce anume suntem aici.

10. Spirit de posesiune accentuat

Exista o tendinta foarte puternica spre a avea in proprietate cat mai multe lucruri. Important este ca acestea imi apartin si pot face ce vreau cu ele. Nu are o importanta deosebita daca aceste lucruri sunt folositoare sau nu. Este posibil ca tocmai aceasta tendinta de a poseda cat mai multe lucruri, generata in mare masura de cei aproape 50 de ani de comunism, sa stea la baza expresiei: „sa moara si capra vecinului”.Cu alte cuvinte, in loc sa fie axat pe cum poate si el sa dobandeasca anumite lucruri, abilitati, etc., prefera sa-i puna bete-n roate si celui care are succes.

Ce facem?

Stabilim ce anume trebuie sa faca fiecare pentru a avansa, ce specializari trebuie sa urmeze si care sunt abilitatile cerute. Apreciem corect activitatea si realizarile fiecaruia. Etc.

11. Umilire si teama.

La multi romani se manifesta tendinta generalizata de a nu-si exprima propriile idei, opinii si sentimente in fata unor persoane asa zis „importante”, cu un statut mai inalt – dupa tipul de gandire: daca ei au ajuns aici inseamna ca asa trebuie sa fie. De asemenea, exista teama de a lupta pentru drepturile proprii si/ sau timiditatea multora care se hotarasc sa faca acest lucru. Dupa zicala „gatul plecat sabia nu-l taie”, multi romani au perceptia ca aceasta este calea potrivita pentru a reusi in viata. Din pacate, aceste modele sunt insusite chiar din copilarie, avand la baza modelele familiale. Este posibil ca aceste aspecte sa aiba o legatura directa cu faptul ca multi romani au spatele „garbovit” – ca urmare a tensiunilor si frustrarilor acumulate in decursul timpului.

Ce facem?

Stabilim un cadru clar in care oamenii sa-si poata exprima propriile opinii si exercita drepturile. Le transmitem ca ei conteaza, ca idelile si parerile lor sunt importante.

12. Emotionalitate primara si hipersensibilitate.

Exista o orientare puternica la romani catre nevoile si sentimentele primare. Astfel, „mancarea si bautura” fac parte din repertoriul ospitalitatii pe de o parte, si al „groazei” pe de alta parte – in sensul ca indicatorul sine qua non al faptului ca ne simtim bine este daca mancam si bem in cantitati enorme. De multe ori, comunicarea nu e privita ca valoare reala si nu este promovata ca atare. De asemenea, exprimarea explicita a nevoilor, cererilor si sentimentelor – de exemplu, „nu-mi este foame, tocmai am mancat” sau „nu beau” etc.- de multe ori deranjeaza si produce confuzie gazdelor – „ceva nu i-a placut”, si de aici nenumarate fabulatii.

Ce facem?

Stabilim de la inceput scopul pentru care am vizitat; folosim multe propozitii afirmative, ca ambalaj pentru ceea ce dorim. Invitam in acelasi mod participarea celorlalti.

13. Foame de laude.

Contextul, comunitatea sunt lucruri foarte importante in viata de zi cu zi si reprezinta pentru multi romani locul in care isi doresc recunoasterea si realizarea. Pe de o parte este o cale fireasca de a-si construi propria reputatie, avand nevoie de semne clare din partea comunitatii, iar pe de alta parte, exista o tendinta puternica de a primi aprobarea comunitatii, chiar in conditiile in care n-au afirmat sau realizat ceva anume.

Ce facem?

Stabilim de la inceput cadrul de feedback – pozitiv si negativ – si-i invitam la afirmare.

Bibliografie: Studiu H.R.D.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1406
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site