Caracteristicile si structura impozitelor directe

Caracteristicile si structura impozitelor directe

Impozitele directe reprezinta forma cea mai veche de impunere si au caracteristic faptul ca se stabilesc si se percep direct de la persoane fizice sau juridice in functie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevazute de lege.

Ele sunt suportate direct de la persoana care le plateste si sunt incasate la anumite termene stabilite dinainte. In cazul acestor impozite, subiectul si suportatorul sunt una si aceeasi persoana in intentia legiuitorului desi practic ele nu coincid.

Sunt impozite nominale, cunoscandu-se de la inceput in sarcina cui sunt stabilite si se calculeaza in raport cu capacitatea contributiva a platitorului, adica in functie de marimea venitului sau averii, sursa de provenienta, situatia sociala a platitorului, sarcini familiare.

Pot avea functii antiinflationiste deoarece pe masura cresteri veniturilor fiscale, creste si volumul impozitelor directe, reducand veniturile platitorilor si determinand scaderea preturilor. Permit stabilirea unui minim neimpozabil insa sunt rigide si conduc la evaziunea fiscalaa. Avand in vedere ca impozitele directe, dupa calculul oficial, sunt inscrise si nominalizate in registre de evidenta a contribuabilului, ele mai sunt denumite si impozite cu debit.

Daca tinem cont de criteriile care stau la baza asezarii impozitelor directe, atunci acestea pot fi grupate in impozite reale si personale.

Impozitele reale sunt impozite directe care se stabilesc in functie de criterii exterioare obiectului impozabil, criterii care nu dau informatii asupra puterii contributive a platitorului.

Se stabilesc pentru cladiri, terenuri si alte bunuri mobile si imobile, pentru capitaluri sau valori mobiliare si altele.

In cazul acestor impozite, la impunere nu se ia in considerare venitul real al obiectelor impozabile, ci numai venitul brut sau cel mediu, ceea ce dezavantajeaza pe micii producatori si avantajeaza pe cei ce realizeaza un venit mai mare decat cel mediu.

In primele decenii ale secolului XX,in locul impozitelor asezate pe obiecte materiale sau activitati, deci a impozitelor de tip real, si-au facut aparitia impozitele stabilite pe diferite venituri (salarii, profit, renta) sau pe avere, deci impozitele de tip personal, care au adus printre platitorii de impozite si marea masa a muncitorilor si functionarilor.

Astazi, impozitele personale se intalnesc sub forma impozitelor pe venit si pe avere.

Impozitele pe venit au fost introduse atunci cand s-a inregistrat o anumita diferentiere a veniturilor, deci cand au aparut muncitorii si functionarii care realizau venituri sub forma salariilor. Aceste impozite pe venit se prezinta sub doua forme, si anume :

■ pe veniturile persoanelor fizice ;

■ pe veniturile persoanelor juridice.

Impozitul pe veniturile persoanelor juridice, presupune un sistem de impunere diferit de la o tara la alta determinat de modul de organizare a persoanelor juridice, respectiv ca asociati de persoane sau de capital.

Prin faptul ca nu se poate face distinctie intre averea fiecarei persoane asociate si patrimoniul societatii, impunerea veniturilor la societatea de persoane se face pe baza sistemului aplicat veniturilor persoanelor fizice. Cel mai important impozit pe veniturile persoanelor juridice este impozitul pe profit.

In stransa legatura cu dreptul de proprietate al diferitelor persoane, impozitele sunt : impozitele pe avere care cunosc urmatoarele forme : impozite asupra averii propriu-zise, impozite pe circulatia averii si impozite pe sporul de avere.

In tara noastra, impozitele pe avere se intalnesc in prezent, sub forma unor impozite pe averea propriu-zisa si pe circulatia averii. Cele pe averea propriu-zisa sunt sub forma impozitului pe cladiri si pe terenuri.