MANAGEMENTUL BANCAR IN ROMANIA

I.1.Organizarea activitatii bancilor comerciale din Romania

Managementul bancar din Romania are la baza transformarile din sistemul nostru bancar in perioada actuala de tranzitie la economia de piata. Noul sistem bancar pe doua niveluri a transferat activitatea de creditare si constituire de depozite a intreprinderilor si populatiei in sarcina noilor banci comerciale, Bancii Nationale revenindu-i doar functiile standard ale unei banci centrale, inclusiv administrarea valutei.

In acest context financiar-bancar, dupa 1989 in activitatea bancara din Romania s-au produs urmatoarele schimbari esentiale

Banca Nationala a Romaniei a fost reorganizata devenind banca centrala

infiintarea Bancii Comerciale Romane prin preluarea unor activitati comerciale de la Banca Nationala a Romaniei

fostele banci de stat (Banca Romana de Comert Exterior, Banca pentru Agricultura si Industrie Alimentara, Banca de Investitii), pe baza de hotarari de guvern, au fost transformate in banci comerciale cu capital de stat si autohton, aprobanduli-se si noi statute de organizare si functionare

au fost infiintare banci cu capital privat autohton si strain, precum si sucursale ale unor banci straine

Casa de Economii si Consemnatiuni a fost reorganizata ca societate bancara pe actiuni prin Legea nr. 66

prin Legea nr. 109 1996 privind organizarea si functionarea cooperatiei de consum si a cooperatiei de credit s-a prevazut infiintarea cooperativelor de credit (banci populare), reglementand dintr-un anumit punct de vedere a stare de fapt deja existenta.

La sfarsutul lunii martie 1999 sistemul bancilor comerciale din Romania era format dintr-o serie de 45 de banci, iar la mijlocul lunii ianuarie 2006, acesta este format numai din 39 astfel de banci comerciale, conform tabelului de mai jos (tabel nr. 1). Pentru a explica si mutatiile din sistemul bancar romanesc, vom evidentia intr-un tabel si bancile care au disparut (tabelul nr. 2).

Registrul bancar la data de 17.01.2006

Tabel nr. 1

A - Bancile persoane juridice romane si sucursalele bancilor straine care detin, in conditiile legii, o autorizatie de functionare emisa de Banca Nationala a Romaniei

Sectiunea B - Bancile persoane juridice romane si sucursale straine a caror inregistrare in Registrul Bancar a fost radiata.

Tabelul nr. 2

* In temeiul art.87 din Legea nr. 58/1998-Legea bancara, cu modificarile si completarile ulterioare si al Normelor Bancii Nationale a Romaniei nr. 18/2002 privind registrul bancar si registrul organizatiilor cooperatiste de credit (publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 745/11.10.2002)

DATA GENERARII 17-01-2006

Activitatea bancilor comerciale din Rmania este reglementata de legislatia specifica domeniului, respectiv Legea nr. 58 1998 - lege bancara[1] si este supusa autorizarii si supravegherii bancii centrale.

Potrivit acestor reglementari, banca comerciala este o persoana juridica autorizata sa desfasoare in principal, activitati de atragere de depozite si de acordare de credite in nume si cont propriu, dar si

~ emiterea si gestionarea instrumentelor de plata si de credit;

plati si decontari

leasing financiar

transferuri de fonduri

~ emiterea de garantii si asumarea de angajamente

~ tranzactii in cont propriu sau in contul clientilor cu: instrumente monetare negociabile (cecuri, certificate de depozit, cambii), valuta, instrumente financiare derivate, metale pretioase si valori mobiliare

~ intermedierea in plasamente de valori mobiliare si oferirea de servicii legate de acestea;

~ administrarea de portofolii ale clientilor in numele si pe riscul acestora;

custodia si administrarea valorilor mobiliare

depozitar pentru organismele de plasament colectiv de valori mobiliare

inchirierea de casete de siguranta

consultanta financiar-bancara

operatiuni de mandat.

Toate aceste activitati care pot fi derulate de bancile comerciale din Romania pot fi grupate, din punct de vedere al managementului bancar, in trei mari categorii si anume operatiuni pasive, operatiuni active si operatiuni de comision si mandat.

Organizarea si conducerea bancilor comerciale se stabileste prin actele constitutive ale bancilor, in conformitate cu legislatia comerciala (Legea nr. 31 1990, republicata) si respectarea Legii bancare (nr. 58 ) si in baza regulamentului propriu de functionare al fiecarei banci, care cuprinde

~ structura organizatorica a bancii comerciale

atributiile fiecarui compartiment al bancii si relatiile dintre acestea

~ atributiile comitetului de risc, comitetului de administrare a activelor si pasivelor, comitetului de credite

atributiile sucursalelor si ale altor sedii secundare ale bancii comerciale

~ competentele si raspunderea conducatorilor bancii, directorilor executivi si a altor categorii de persoane care se angajeaza in operatiuni financiar-bancare in numele si contul bancii comerciale

~ sistemul de control intern al bancii comerciale.

Conducerea, administrarea si controlul societatilor bancare sunt asigutare de

a)      adunarea generala a actionarilor;

b)      consiliul de administratie

c)      comitetul de directie

d)     presedintele si vicepresedintele bancii comerciale.

Strategia de dezvoltare si concurenta a obligat bsncile comerciale sa dezvolte o retea de unitati proprii in teritoriu, care sa desfasoare o activitate cat mai complexa, sa ofere un volum cat mai mare de produse si servicii si in acelasi timp, sa desfasoare o activitate cat mai profitabila.In principiu, bancile comerciale prezinta urmatoarea structura a retelei de unitati bancare

Figura nr.1. Structura tipica a unei retele bancare

Sursa:Cristi Spulbar - Optimizarea managementului bancar Craiova, 2000,pag.74

Bancile comerciale din Romania isi organizeaza intreaga activitate in conformitate cu regulile unei practici bancare prudente si sanatoase si cu cerintele legii. Ela sunt preocupate, de atingerea standardelor bancare internationale, in scopul recunoasterii lor de catr comunitatea bancara internationala si de catre cominitatea bancara internationala si de catre clienti ca banci cu un bun renume.

Literatura de specialitate apreciaza, ca fiind deosebit de importante doua documente in care sunt precizate standardele privind desfasurarea activitatii bancare. Primul document este Conventia de la Basel , care abordeaza problema capitalului bancilor, iar al doilea care este intitulat "A doua Directiva de Coordonare Bancara a Uniunii Europene se refera la acordarea de licente bancilor, a devenit operational in 1993 si se aplica numai tarilor membre.

In Conventia de la Basel a fost definit capitalul unei banci, s-a stabilit nivelul minim de capital pe care trebuie sa-l siba o banca (in functie de dimensiuneea si marimea riscului aferent activelor sale) si modul de stabilire a indicatorului de adecvare a capitalului. Formula stabilita prin Conventie ofera criterii precise pentru "Adecvarea capitalului". Este important ca o banca sa aiba o baza financiara solida pentru a o proteja de insolvabilitate. Daca portofoliul ei de credite are un grad mare de risc, trebuie sa se asigure ca dispune de resurse financiare suficiente pentru a o proteja in situatia unor credite neperformante. De asemenea, un capital de baza mare protejeaza deponentii si le pastreaza increderea in banca. Indicatorul de adecvare a capitalului reprezinta raportul dintre capitalul disponibil si activele ajustate in functie de risc. Activele cu risc sunt cele care ar determina pierderi pentru banca, ca urmare a existetei unuia dintre urmatoarele riscuri

portofoliul de investitii, detinut de banca, sa nu atinga valoarea contabila cand este vandut

alte active sa fie vandute sub valoarea contabila

debitorii sa nu respecte conditiile contractuale precizate in contractele de credite.

Pentru a calcula valoarea activelor ajustate in functie de risc, diferite clase de active sunt calculate in concordanta cu o gradatie a riscului care incepe cu 0 (pentru activele nepurtatoare de risc) si merge pana la 100%. Cu cat riscul unui activ este mai mare, cu atat este mai mare procentul atribuit riscului. Principalele puncte ale Conventiei de la Basel referitoare la adecvarea capitalului sunt

~ minim 80% din activele ajustate in functie de risc trebuie sa fie detinute sub forma de capital de baza, structurat in capital de rang I si capital de rang II;

minim 50% din capitalul bancii trebuie sa fie capital de rang I, reprezentand capitalul social, plus rezervele declarate obtinute din profitul nerepartizat

restul capitalului de baza poate sa fie format din capital de rang II sau capital suplimentar, constituit din rezerve nedeclarate si rezerve din reevaluari etc.

Ca urmare a Conventiei, bancile din majoritatea tarilor lumii respecta reglementarilor privind capitalul adecvat-standard minim, fapt care elimina, in parte, un tip de concurenta, intrucat, respectand aceasta cerinta, se restrange posibilitatea bancilor de a atrage clienti noi prin simpla marire a volumului creditelor acordate. Astazi, bancile comerciale dispun de un mare grad de autonomie, in ceea ce priveste luarea deciziilor privind activitatea bancara, comparativ cu rolul acestora jucat in perioada economiei centralizate. Insa si in noul context, reglementarile bancare ingradesc, relativ, aceasta autonomie.

I.2. Mutatii si perspective in managemantul bancar

O caracterizare globala a sistemului bancar din Romania, in opinia doctrinei economice , trebiue sa tina cont de capaciatea acestuia de a-si indeplini principalele functii, si anume atragerea de fonduri de la persoane fizice si juridice sub forma de depozite la vadere sau la termen in lei si valuta si acordarea de imprumuturi calor interesati in conditii de prudenta bancara.

Din punctul nostru de vedere situatiile dificile in care au ajuns unele banci ca Dacia Felix, Credit Bank, Columna, Banca Albina, Bancorex si Banca Religiilor nu se datoreaza lipsei unor reglementari prudentiale ale Bancii Nationale a Romaniei, ci mai de degraba mecanismelor de impunere a acestora, care sunt slabe sau neadecvate, unele banci incalcand regulamentele Bancii Nationale a Romaniei, fara sanctiunile de rigoare. In unele situatii, chiar actionarii bancii au facut presiuni asupra conducerii sa acorde credite preferentiale, care nu au mai putut fi ulterior rambursate (cazul Bancii Dacia Felix in 1995 si Banca Albina in 1999). Un astfel de comportament a dus la impelementarea unui management neperformant, ca a avut ca efect decapitalizarea pana la incetarea de plati.

Astfel, daca ar fi evaluate activele Bancorex, Banca Agricola, Banckoop si Banca Albina la 31 decembrie 1998, in total sistem bancar, se poate aprecia ca peste 40% din sistemul bancar este neperformant[4], situatie care ne obliga sa ne intrbam cum s-a ajuns aici si ce trebuie facut pentru a depasi o asemenea situatie, mai ales ca una din cauzele principale este managementul neperformant.

In primul rand, relativa relansare economica din anul 1995 a incurajat madiul economic romanesc, iar bancile comerciale au considerat ca trebuie sa fie primele participante la acest proces. Astfel a crescut ponderea creditelor pe termen madiu si lung in total credite interne. Dar, dupa anul 1996 starea generala a economiei s-a inrautatit continuu, o mare parte din clientii bancilor au devenit tot mai riscanti, transformandu-se din clienti solvabili in rau-platnici. In aceste conditii si creditele ce erau catalogate le categoria standard au devenit credite indoielnice sau chiar "pierdere" si odata cu aceasta, situatia financiara a bancilor s-a transformat dintr-una sigura intr-una incerta. Situatia demonstreaza astfel, ca functia sistemului bancar, de cel mai important intermediar financiar si factor insemnat in relansarea economiei romanesti, nu se asoviaza automat cu capacitatea acestuia de a solutiona problema subcapitalizarii firmelor, in absenta actiunii concertate cu alti factori.

In al doilea rand, credem ca trebiue analizate si implicatiile algoritmului politic asupra managementului bancar, exemplificand doar faptul ca la mai putin de trei ani de le obtinerea Premiului pentru Cea mai buna banca din Romania ca urmare a activitatii pe anul 1996, acordat de revista Central European, Bancorex a ajuns in situatia de incapacitate de plata, evitarea oficiala a falimentului facandu-se printr-o hotarare de fuziune cu Banca Comerciala Romana.

In fine, trebuie amintit si esecul Bancii Nationale a Romaniei in supravegherea activitatii bsncilor comerciale si mai ales, in luarea masurilor care se impuneau, la constatarea unor grave nereguli de incalcare a prudentei bancare. Pana la sfarsutul anului 1996 Banca Nationala a sprijinit financiar doua banci aflate in dificultate de plata Credit Bank si Dacia Felix, alocand din banii publici peste 2.000 de miliarde lei vechi (200 mil Ron.). Rezultatele acestui sprijin, din punct de vedere bancar, nu au aparut. Referindu-se la acest aspect, Guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei aprecia in instanta romaneasca, a intelege ce inseamna valoarea negativa a unei banci este a carte extrem de grea. O banca nu acepta ca activele ei au o valoare de piata mult mai mica decat valoarea lor contabila . Pentru a se evita astfel de situatii, credem ca este necesar ca legea bancara sa oblige bancile comerciale sa-si audieze bilantutile dupa standardele internationale de contabilitate, diminuandu-se astfel atat posibilitatea raportarilor false catre Banca Nationala cat si interpretarea eronata a posturilor bilantiere.

Asfel, printre deficientele sistemului bancar din tara noastra enumeram

slaba dezvoltare a institutiilor bancare din punct de vedre al diversificarii si specializarii bancilor comerciale

promovarea unei politici de subventionare care a dus la irosirea de resurse, distorsiuni ale pietei si ineficienta

acceptarea unui grad mare de risc in politica de acordare a creditelor

volumul redus al creditelor in comparatie cu necesitatile economiei romanesti

caracterul monopolist al pietei bancare

volumul redus al investitiilor straine in domeniul bancar

dependenta sistemului bancar de A.V.A.S.(fost A.P.A.P.S. si F.P.S.).

Rezolvarea acestor deficiente se crede ca va fi posibila prin promovarea unui sistem bancar concurential, deschiderea pietelor interne pentru producatorii externi (in special de tehnologie) si aparitia de noi banci private, imbunatatiri manageriale, reglementari prudentiale si supravegherea aparatului bancar.Obiectivele nu vor putea fi indeplinite daca nu vor fi create stimulente pentru modificarea structurii actuale a portofoliului bancilor proprietate de stat. Mai mult, reorganizarea sistemului bancar nu va reusi, atat timp cat nu va fi rezolvata problema intreprinderilor falimentare.

Pe baza celor prezentate, se pune problema gasirii unei forme de management bancar care sa "ridice" bancile din tara noastra, sa le asigure maximizarea profiturilor. Desigur, prezentarea unui model de management bancar, care sa corespunda situatiei bancare din tata noastra, este foarte greu de realizat. Vom incerca sa punem in evidenta principalele aspecte ce ar putea sa caracterizeze noua organizare bancara in Romania.

Primul elemnt pe care trebuie sa-l avem in vedere este analiza activelor si clasificarea imprumuturilor care vor fi trecute la pierderi.

Al doilea element il reprezinta restructurarea bilantului bancilor, in asa fel incat sa raspunda la urmatoarea problema destinatia pierderilor, respectiv impartirea lor intre proprietarii bancii, creditorii bancii sau alte parti, infiintarea Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare (actuala Autoritate de Valorificare a Activelor Statului) a fost solutia gasita de guvernanti pentru salvarea sistemului bancar romanesc, dar intarzierea punerii ei in practica risca sa agraveze si mai mult situatia financiara a Romaniei.

Al treilea element, rezolvarea problemei resurselor de creditare, nu garanteaza ca bancile se vor stradui sa-si indeplineasca functia de alocare cu respectarea principiilor de prodenta. Problema fluxului este mult mai complexa decat restructurarea financiara, eliminand obiceiurile bancare defectuoase se ajunge la esenta perioadei de tranzitie, deoarece bancile rele sunt o consecinta a "firmelor rele".

Totusi organizarea structurilor de reglementare si supraveghere in sectorul bancar poate fi o piesa importanta in cadrul managementului bancar in conditiile de tranzitie. Managementul bancar ar trebui sa rezolve doua probleme principale

nevoia pastrarii sistemului si asigurarea unor deconturi si plati eficiente

nevioa de refacere si de protejare a solvabilitatii sistemului bancar

In conditiile tranzitiei, problema mentinerii lichiditatii ramane dominanta. De regula, aceasta problema se rezolva prin facilitati de refinantare si linii de credit acotdate de bancile centrale. Totusi, o preocupare excesiva pentru asigurarea lichiditatii poate perpetua practicile nesanatoase de acordare a imrumuturilor de catre banci. De asemenea, creaza dificultati in proiectarea politicilor monetare. Dupa desfasurarea procesului de restructurare si recapitalizare a bancilor, este necesar un cadru de reglementare si supraveghere care sa serveasca la asigurarea solvabilitatii sistemului bancar. Lipsa unor reglementari prudentiale si de supraveghere bancara sau, dimpotriva, nerespectarea lor contribuie la deteriorarea calitatii activelor sistemului bancar[6].

Schimbarea de compozitie din sistemul bancar intre cel strain si cel romanesc va conduce la o redistribuire pe piata. Prin privatizarea Bancii Romane de Dezvoltare si BancPost precum si prin iesirea de pe piata a Bancorex asistam la o potentiala schimbare de pondere a produselor si serviciilor oferite de bancile cu capital strain. Acestea fiind mai bine pregatite in ce priveste evaluarea si administrarea riscurilor, au o atitudine mult mai rezevata fata de sectoarele sau firmele riscante, neimplicandu-se in finantarea acestora.

In concluzie, aspectele prezentate anterior ar trebui sa stea la baza managementului bancar din tara noastra, pentru ca aesta sa devina un instrument de maximizare a profiturilor. Modernizarea institutiilor bancare, introducerea unor metode de management performante, promovarea unor instrumente specifice sunt indispensabile pentru functionare sanatoasa a economiei in prezent si in perspectiva.