In sistemul logistic al organizatiei, depozitarea marfurilor include un ansamblu de activitati de sustinere, care ajuta la indeplinirea obiectivelor de servire a clientilor. Perspectiva asupra rolului si functiilor depozitului a inregistrat mutatii considerabile in ultimele decenii. Gama deciziilor adoptate de logisticieni in privinta depozitelor de marfuri include stabilirea numarului depozitelor, determinarea amplasamentului, dimensionarea depozitelor si configurarea interna a depozitului.

1. Evolutia conceptului de depozitare

Prezenta depozitelor in sistemul logistic este considerata ca o necesitate de numeroase organizatie. Definitia tipica asociata conceptului de depozit subliniaza ca, in esenta, acesta este un spatiu de pastrare a stocurilor de marfuri. Depozitul a fost frecvent definit in literatura de specialitate ca un loc special destinat pentru adapostirea marfurilor depuse spre pastrare, prin consimtamantul reciproc al deponentului si depozitarului.

Conceptul de depozitare s-a schimbat substantial pe parcursul secolului XX. Initial, depozitarea a fost considerata a activitate necesara, dar generatoare de costuri, in procesul distributiei. In prima jumatate a secolului, perspectiva asupra depozitarii, in domeniul conceptual si practic, a fost caracterizata de urmatoarele aspecte:

caracterul static. Rolul depozitului consta in pastrarea marfurilor. Materiile prime, materialele si produsele finite erau mentinute o perioada indelungata, pana cand erau solicitate de clienti. Functia depozitului era de a asigura concordanta, sub aspect temporal, dintre cerere si oferta.

necorelarea cu alte activitati logistice. Atentia utilizatorilor de spatii de depozitare era focalizata numai asupra costurilor generate de acest domeniu de activitate. In absenta unei viziuni integratoare asupra logisticii marfurilor, nu era urmarit impactul depozitarii in privinta costurilor altor activitati.

preocuparile limitate pentru cresterea eficacitatii. Eforturile de imbunatatire a eficacitatii activitatilor erau orientate prioritar spre productie. Crearea depozitelor conditiona succesul organizatiei pe piata, dar ameliorarea operatiunile. In cadrul depozitului nu era privita ca o necesitate. Interesul manifestat pentru noi proceduri de pastrare si manipulare, pentru mai buna utilizare a spatiilor era limitat.

accentul pe resursele umane. Intrucat forta de munca era o resursa necostisitoare, depozitarea presupunea realizarea manuala a majoritatii covarsitoare a activitatilor. Incarcarea si descarcarea marfurilor, manipularea lor in interiorul depozitelor erau realizate manual.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, mutatiile din domeniul productiei si distributiei au avut ca efect o noua atitudine fata de depozitarea marfurilor. Cresterea eficientei depozitelor a devenit treptat o preocupare pentru tot mai multi manageri.

Perfectionarea tehnicilor de programare a productiei si a metodelor de previziune s-a repercutat in mod direct asupra politicii referitoare la stocuri si la depozitare. Mentinerea unui nivel inalt al stocurilor nu mai reprezenta o optiune justa, in conditiile in care capacitatea organizatiei de a estima cererea s-a imbunatatit, iar timpul necesar pentru productie s-a diminuat, datorita mai bunei corelari a activitatilor de fabricatie. Scaderea nivelului stocurilor necesare a determinat reanalizarea numarului depozitelor utilizate de producatori. Au aparut depozitele regionale care permiteau acoperirea unei arii teritoriale extinse.

In domeniul comercial, depozitele au dobandit o noua importanta. In comertul cu ridicata si cu amanuntul, numeroase organizatie utilizau cate un depozit dedicat fiecarui teritoriu de vanzare distinct. Ca rezultat al cresterii exigentelor consumatorilor finali si al diversificarii productiei, detailistii se orienteaza spre constituirea unui sortiment cat mai variat. Numerosi comercianti cu amanuntul nu puteau beneficia de conditii favorabile de pret al marfurilor si tarife de transport avantajoase, datorita cantitatilor mici pe care le comandau. Angrosistii s-au dovedit o veriga necesara in circuitul marfurilor, ca urmare a serviciilor de depozitare oferite. Se aprovizionau in cantitati mari de la producatori, divizau loturile de dimensiuni mari si creau o structura sortimentala adaptata solicitarilor detailistilor.

Progresele realizate in domeniul depozitarii, la nivelul comertului cu ridicata, a fost o sursa de inspiratie pentru producatori in vederea reducerii costurilor de pastrare si manipulare a materialelor, componentelor, etc. Unii producatori care dispuneau de mai multe unitati de fabricatie, distribuite pe o arie teritoriala ampla, au aplicat conceptul de depozit localizat strategic. Numarul depozitelor a scazut datorita unei operatiuni de consolidare. Un depozit localizat favorabil a luat locul spatiilor de depozitare existente la fiecare unitate de productie. Materialele, componentele, subansamblele erau cumparate in loturi mari, la preturi avantajoase, erau mentinute in depozit si livrate unitatilor de fabricatie ale organizatiei, in functie de programul de productie. In privinta produselor finite, depozitele producatorilor au inceput sa asigure livrarea unui mix de produse (sortiment complet) direct la client, in conditiile consolidarii transportului.

Dezvoltarea distributiei contractuale, in anii '80 si '90, a generat un nou mod de a beneficia de servicii de depozitare. Distributia contractuala reprezinta furnizarea de catre un distribuitor tert a unui serviciu de distributie complet si operat pe seama unui anumit client. Forma contractului poate varia de la asigurarea de facilitati de depozitare, la un centru de distributie dedicat unui client, fie producator , fie detailist. Comparativ cu un depozit clasic, centrul (depozitul) de distributie are rolul de a accelera circulatia marfurilor. In plus, caracterul dedicat permite satisfacerea cerintelor specifice ale clientului.

Comertul cu amanuntul a fost marcat in anii '80, la crearea depozitelor de distributie centrale, ale marilor detailisti. Producatorii livrau comenzi de dimensiuni mari depozitelor centrale ale detailistilor, fara a mai fi necesar sa dispuna de spatii proprii de depozitare, pentru livrarea directa la unitatile locale din lanturile detailiste. De la depozitele centrale, marfurile erau livrate la magazine.

Marile corporatii, prezente simultan pe mai multe piete, au apelat la conceptul de depozit multi-tari. Pentru tarile dintr-o anumita zona, se creeaza un depozit central, care livreaza depozitelor existente la nivelul filialelor companiei sau distribuie marfurile direct urmatorului nivel din canalele de marketing. Depozitul multi-tari este fie un depozit de tranzit, fie un depozit clasic de stocare.

Depozitarea moderna nu mai echivaleaza cu pastrarea marfurilor in spatii speciale, pe o perioada indelungata. Operatorii specializati in domeniul depozitarii ofera o gama variata de servicii adiacente depozitarii, cum sunt: facturarea, ambalarea, etichetarea, evidenta stocurilor, crearea de pachete promotionale, transportul pe o arie teritoriala ampla, etc.

In anii '60 si '70, specialistii in domeniul depozitarii au pus accentul pe necesitatea promovarii tehnologiilor noi, pentru imbunatatirea operatiunilor desfasurate. In anii '80, atentia s-a indreptat spre imbunatatirea configuratiei depozitului si a tehnicilor de manipulare a marfurilor. In ultimul deceniu al secolului XX, cuvintele cheie au devenit flexibilitatea depozitarii in raport cu schimbarile pietei si utilizarea eficace a tehnologiei informationale.

Pentru secolul XXI, se considera ca obiectiv ideal in privinta depozitarii, reducerea neincetata a stocurilor de marfuri care nu se afla in miscare, pana cand se va realiza o miscare cvasi-continua. scopul final va fi inlaturarea necesitatii de a depozita, in orice punct al retelei, inclusiv intre unitatile de productie, intre acestea si clienti. Pana la disparitia nevoii de depozitare, managerii sistemelor logistice trebuie sa urmareasca reducerea permanenta a stocurilor, comparativ cu nivelurile actuale.

Printre factorii capabili sa sustina reducerea stocurilor, se inscrie diminuarea intervalurilor de reaprovizionare, in vederea completarii mai rapide a stocului si scaderii stocului de siguranta. Cresterea frecventei transporturilor in cantitati mici este un alt factor care determina scaderea stocurilor necesare, in conditiile cresterii nivelului de servire a clientilor.

Depozitarea marfurilor se va modifica in viitor, sub influenta mutatiilor din domeniul relatiilor cu furnizorii, al productiei si al distributiei. Noile tehnologii informationale dobandesc o importanta critica pentru domeniul depozitarii. Extinderea transferului electronic de date intre organizatiele membre ale unei retele permite mai buna cunoastere a cererii, imbunatatirea planificarii si programarii activitatii fiecarei organizatie, inlaturarea sistemului clasic laborios de efectuare a comenzilor. Transferul rapid al informatiilor va permite diminuarea stocurilor, ajustarea necesarului de spatii de depozitare si cresterea gradului de utilizare a depozitelor.

Amploarea schimburilor din domeniul depozitarii va depinde in secolul XXI, de capacitatea de inovare a managerilor logistici, pentru cresterea eficientei activitatii si a nivelului de servire a clientilor.

2. Utilitatea depozitarii

Existenta depozitelor in sistemul logistic este o realitate pentru numeroase organizatie din domeniul productiei si distributiei. Apelarea la spatii de depozitare proprii, inchiriate sau special dedicate pe baze contractuale este justificata de rolul si functiile pe care acestea le indeplinesc.

A.     Rolul depozitelor

Existenta depozitelor este legata de necesitatea mentinerii stocurilor. Depozitarea este considerata o activitate de sustinere, care  contribuie la indeplinirea misiunii logistice de asigurare a produsului potrivit, in cantitatea si de calitatea solicitata, la locul potrivit si la momentul potrivit, in conditiile celei mai mari contributii la profitul organizatiei.

Utilitatea depozitelor nu trebuie sa fie redusa, in mod simplist, la pastrarea unor cantitati de marfuri.Rolul depozitelor conta in:

1. coordonarea ofertei cu cererea. Aceasta fateta a rolului depozitelor este legata de asigurarea cantitatilor de produse necesare pentru satisfacerea cererii, in situatiile caracterizate de:

incertitudini referitoare la cerere. Incapacitatea de a estima cu certitudine evolutia viitoare a cererii impune mentinerea unor stocuri care sa permita satisfacerea cererii in perioadele de varf. Probabilitatea unor fluctuatii neasteptate determina crearea unor stocuri de siguranta. Cererea poate proveni atat de la clientii interni din cadrul organizatiei, cat si de la cei externi.

incertitudini privind ciclul de performanta. Capacitatea de a onora comenzile clientilor este influentata de primirea la timpul potrivit, a marfurilor de la furnizori.Existenta unor variatii ale duratei intervalului de reaprovizionare face necesara constituirea unor stocuri de protectie.

cerere sezoniera. Produsele cumparate de clienti numai in anumite perioade ale anului impun, la randul lor, crearea de stocuri. Productia se poate desfasura pe parcursul intregului an, pentru a asigura cantitatea necesara in sezon, cu costuri minime.

productie sezoniera. Depozitele au rolul de a prelua si pastra produsele pentru o perioada de timp limitata. Stocurile vor permite satisfacerea cererii distribuite de-a lungul anului.

2. obtinerea de economii de costuri. Depozitarea are impact asupra costurilor din alte arii ale activitatii organizatiei. Poate determina obtinerea unor economii de costuri in urmatoarele domenii:

cumparare. Achizitionarea unor cantitati mai mari decat cele corespunzatoare necesitatilor immediate face posibila valorificarea discounturilor cantitative acordate de furnizori. Anticiparea unei conjuncturi nefavorabile pe piata de aprovizionare permite obtinerea de economii prin cumpararea in avans, la preturi mai mici decat cele viitoare.

productie. Costurile pot fi diminuate datorita aplicarii principiului economiilor de scara. Productia in loturi mai mari asigura mai buna utilizare a capacitatilor de fabricatie si reducerea relativa a costurilor pe unitatea deprodus. Filozofia "a produce pentru a stoca" poate insa conduce la pierderi importante in cazul necorelarii ofertei cu cererea.

transport. Pe masura cresterii cantitatilor de produse comandate furnizorilor, gradul de utilizare a capacitatii mijloacelor de transport creste, iar numarul operatiunilor de transport scade. Obtinerea unor economii efective presupune din partea managerilor logisticieni, analiza comparativa a costurilor de transport si depozitare.

3. continuarea sau amanarea productiei/prelucrarii. Procesul de productie/prelucrare

poate continua in spatiile de depozitare. In cazul anumitor marfuri alimentare, de exemplu vinuri, branzeturi si fructe, pastrarea in depozit, in conditii speciale, are scopul de a asigura invechirea/coacerea produselor. Conceptia moderna asupra depozitarii sustine si amanarea finalizarii procesului de prelucrare papa in momentul in care sunt cunoscute caracteristicile cererii.

4. indeplinirea unor obiective de marketing. Legatura dintre depozitare si marketing este determinata de rolul spatiilor de depozitare in satisfacerea cererii clientilor. Contributia la realizarea obiectivelor de markeing se concretizeaza in urmatoarele aspecte:

reducerea timpului de livrare. Amplasarea depozitelor in apropierea clientilor poate asigura diminuarea intervalului de timp necesar pentru onorarea comenzilor. Proximitatea in raport cu piata tinta nu este neaparat de natura spatiala, cu temporala, fiind conditionata de disponibilitatea unot mijloace de transport rapide.

adaugarea de valoare. Depozitele publice si cele dedicate pe baze contractuale pot oferi servicii speciale, in conformitate cu cerintele clientilor. Facturarea, ambalarea, crearea de pachete promotionale sunt exemple de astfel de servicii.

cresterea prezentei pe piata. un nivel inalt al serviciului logistic oferit clientilor are un impact direct asupra nivelului vanzarilor. Prin mentinerea loialitatii clientilor actuali si atragerea unor noi clienti, cota de piata a organizatiei poate sa sporeasca.

In functie de specificul activitatii fiecarei organizatie, rolul depozitelor este legat si de alte situatii. In cazul produselor mentinute in antrepozite vamale, rolul se extinde la amanarea platii anumitor taxe pana la vanzarea marfurilor respective.

B.     Functiile depozitelor

In conformitate cu rolul specific, depozitele indeplinesc anumite functii. Pentru fiecare depozit, gama functiilor si importanta lor depind de numerosi factori, printre care: proprietarul si utilizatorul spatiului de pastrare, politica acestora, particularitatile bazei de furnizori si clienti, amploarea activitatii utilizatorului si marfurile care fac obiectul depozitarii.

In cadrul sistemelor logistice, depozitele pot indeplini urmatoarele functii principale:

1. pastrarea marfurilor. Functia traditionala a depozitului este mentinerea stocurilor de marfuri si protejarea lor. In functie de conditiile de pastrare pe care le ofera, depozitele pot fi destinate marfurilor generale sau specializate pe grupe de produse. sub aspectul duratei de pastrare a produselor in stoc, in practica exista mai multe variante:

depozitare pe termen lung. In cazul unei productii sau unui consum concentrate in limitele unui sezon, depozitul poate mentine produsele necesare satisfacerii cererii la momentul potrivit. De asemenea, produsele alimentare supuse unui proces de invechire sunt pastrate pe durata indelungata.

depozitare sezoniera. In cazul unei cereri sezoniere, este adesea mult mai profitabila apelarea la depozite apropiate de pietele strategice, care sunt aprovizionate de la depozitul central al organizatiei, cu putin timp inainte de inceperea sezonului. Dupa terminarea sezonului, marfurile ramase sunt returnate la depozitul central.

depozitare temporara. Produsele sunt mentinute in depozit pana la realizarea unor livrari care utilizeaza complet capacitatea mijloacelor de trqansport. Depozitele (centrele) de distributie faciliteaza circulatia produselor, fara sa realizeze o depozitare pe termen lung.

2. consolidarea livrarilor. Produsele primite din mai multe surse sunt reunite in vederea livrarii catre client, prin intermediul unui singur transport. Functia de consolidare este necesara in situatiile in care cantitatile necesare clientului din fiecare sursa sunt prea mici pentru a justifica transporturi individuale. Sursele pot fi unitati de fabricatie ale aceluiasi producator sau organizatie producatoare diferite.

Avantajele consolidarii sunt urmatoarele:

obtinerea unor tarife de transport mai mici (prin livrarea unor cantitati mari de produse catre client);

reducerea costurilor totale de distributie pentru fiecare producator, comparativ cu situatia in care ar fi distribuit marfurile in mod individual (in cazul in care sursele sunt organizatie distincte);

descongestionarea platformei de descarcare a clientului.

Figura 1. - Consolidarea livrarilor

3. divizarea lotului. Intr-o prima varianta, sursa este un singur producator. Depozitul primeste de la organizatie producatoare, o combinatie de comenzi ale clientilor si livreaza marfurile catre clientii individuali, fara a pastra produsele o perioada indelungata. Marfurile sunt livrate de la sursa la depozit in cantitati mari, ceea ce are efecte favorabile in privinta costurilor de transport. Livrarile catre clienti se realizeaza in cantitati mici, pe masura solicitarilor. Intr-o alta varianta, depozitul primeste marfuri de la mai multi producatori.

Aceasta functie este indeplinita in situatiile in care:

tariful de transport pe unitatea de produs este mai mare de la sursa la depozit, decat de la depozit la clienti;

clientii comanda in cantitati mai mici decat capacitatea unui mijloc de transport;

distanta dintre sursa si clienti este mare.

Figura 2. - Divizarea lotului

4. crearea unei structuri sortimentale. Aceasta functie este intalnita sub doua variante, in functie de sursa de provenienta a produselor:

unitatile de productie ale aceleiasi organizatie. Depozitul primeste marfurile de la mai multe fabrici ale producatorului si livreaza clientilor o combinatie de produse. Marfurile sunt sortate, pentru a indeplini solicitarile fiecarui client sau piete tinta, in privinta structurii sortimentale.

organizatie diferite. Depozitul creaza combinatii de produse in mod anticipat fata de comenzile clientului. Sortimentul include mai multe linii de produse de la diversi furnizori. avantajele oferite clientilor sunt urmatoarele:

reducerea numarului furnizorilor cu care trebuie sa stabileasca relatii fiecare client;

costuri de transport mai mici decat in cazul aprovizionarii de catre fiecare client, in mod individual, de la furnizor;

oferirea unei structuri sortimentale diversificate, adaptate cerintelor clientilor.

Figura 3. - Crearea sortimentului

5. oferirea de servicii de valoare adaugata. Cele mai obisnuite servicii care constau in adaugarea de valoare sunt cele legate de ambalarea marfurilor. De exemplu, in cazul marfurilor care urmeaza sa poarte marca privata (de distribuitor) a clientului, nu marca fabricantului, depozitele primesc produsele nediferentiate si realizeaza operatiuni de ambalare speciala si etichetare, functie de comenzile specifice ale clientilor.

Avantajele principale sunt urmatoarele:

satisfacerea cerintelor clientilor in privinta ambalarii si etichetarii;

reducerea riscului datorita finalizarii ambalarii si etichetarii in functie de comenzile primite;

scaderea nivelului stocului necesar, in conditiile in care acelasi produs primit de la furnizori este utilizat pentru realizarea unor configuratii adaptate cerintelor clientilor.

Alte servicii legate de ambalare constau in: ambalarea promotionala, repaletizarea marfurilor, imbutelierea anumitor produse livrate in vrac de furnizori. serviciile de valoare adaugata se refera si la operatiuni de asamblare a unor componente de produs sau corectare a unor probleme de productie. Indeplinirea functiilor prezentate presupune desfasurarea unor operatiuni de manipulare a produselor.

In principiu, aceste operatiuni se incadreaza in urmatoarele categorii:

incarcare si descarcare. au loc cu ocazia primirii marfurilor la depozit si livrarii din spatiul de depozitare.Mijloace mecanice de manipulare sunt utilizate frecvent pentru incarcarea si descarcarea in/din mijloacele de transport. astfel de operatiuni se desfasoara in stransa legatura cu o serie de activitati asociate. Descarcarea este urmata de activitati de sortare si control. Incarcarea este precedata de verificarea finala a continutului comenzii si stabilirea succesiunii comenzilor, eventual de operatiuni de ambalare.

miscari spre si dinspre aria de depozitare. De la platforma de descarcare, marfurile sunt deplasate spre zona de pastrare, apoi spre platforma de expediere sau spre zona de executare a comenzilor. Sunt folosite in acest scop, mijloace mecanice sau sisteme automatizate si computerizate.

executarea comenzilor. Pe masura primirii de comenzi, marfurile sunt preluate din zona de pastrare sau din zone speciale de depozitare temporara. Executarea comenzilor mici presupune un volum mai mare de munca si este mai costisitoare decat celelalte operatiuni.

3. Tipologia depozitelor

Deciziile referitoare la alegerea tipurilor de depozite presupun analizarea de catre logisticieni a variantelor posibile. selectia anumitor tipuri si modul lor de combinare sunt direct influentate de caracteristicile cererii clientilor, politica organizatiei, avantajele si limitele fiecarui tip de depozit si existenta pe piata a unor operatori de incredere, specializati in oferirea de servicii de depozitare.

A.     Principalele tipuri de depozite

Tipologia depozitelor este relativ larga. Demersul de clasificare poate fi declansat prin considerarea felului marfurilor depozitate si conditiilor de depozitare asigurate. Variantele posibile oscileaza intre depozite de marfuri generale (capabile sa pastreze o gama larga de produse) si depozite specializate pe un anumit produs sau grupa de produse, care ofera condituu adecvate caracteristicilor specifice ale marfurilor (de exemplu spatii frigorifice pentru produse alimentare sau cimice, spatii de depozitare a produselor vrac, etc.).

Sub aspectul rolului indeplinit, depozitele se diferentiaza in doua categorii majore. Pe de o parte, exista depozitele de pastrare pe termen lung (depozite de stocare), care sunt specifice viziunii traditionale asupra rolului depozitelor. Produsele sunt mentinute in stoc pentru a asigura, in special, coordonarea cererii cu oferta si obtinerea de economii de costuri. Pe de alta parte, viziunea moderna asupra depozitelor a impus conceptul de centru (depozit) de distributie. In esenta, centrul de distributie este un tip de depozit care pune accentul pe circulatia rapida a bunurilor. Rolul sau consta in accelerarea miscarii marfurilor si reducerea la minim a duratei de depozitare. in cazul centrelor de distributie, pastrarea are doar un caracter temporar. Principalele caracteristici ale centrelor de distributie sunt urmatoarele:

servirea unei piete regionale;

regruparea produselor pe comenzi, conform cerintelor clientilor;

mentinerea unei linii complete de produse pentru distributia la clienti;

consolidarea livrarilor de la diferite puncte de productie;

utilizarea calculatoarelor si ecipamentelor de manipulare;

apelarea la sisteme automatizate, mai degraba decat la munca manuala;

constructia cu un singur nivel, in majoritatea cazurilor.

Un criteriu frecvent utilizat pentru clasificarea depozitelor este forma de proprietate. Experienta existenta pe plan international permite diferentierea urmatoarelor tipuri:

depozitul privat - aflat in proprietatea si managementul aceleiasi organizatie care detine proprietatea asupra bunurilor pastrate si manipulate in depozit;

depozitul public - ce apartine unei organizatie specializate in operatiuni de depozitare sau logistice, care ofera servicii clientilor interesati, in schimbul unei taxe;

depozitul contractual - bazat pe un angajament pe termen lung si destinat in exclusivitate unui anumit client.

Tipologia depozitelor poate fi analizata si din perspectiva altor criterii decat cele prezentate. Pot fi considerate, de exemplu, tipul constructiv, gradul de automatizare si mecanizare, amenajarea interioara a depozitelor, etc. In plus, acceptiunea conceptului de depozit se poate extinde. In afara de spatiile de depozitare fixe, organizatiele pot considera si "depozitele mobile", respectiv stocarea in tranzit. Mijloacele de transport devin spatii de stocare pentru produsele livrate clientilor, pe durata deplasarii. Importanta acestor "depozite mobile" sporeste cu cat parcurgerea distantei dintre furnizori si clienti necesita un interval de timp mai mare.

B. Depozitele private, publice si contractuale

In continuare, sunt analizate tipurile de depozite existente, in privinta formei de proprietate. Sunt prezentate, de asemenea, criteriile care stau la baza strategiei referitoare la tipurile de depozite si variatele strategice posibile.

Numeroase organizatie dispun de depozite private. Decizia de a detine un spatiu de depozitare privat inseamna o investitie de capital in spatiul depastrare a mafurilor si echipamentele de manipulare necesare. Construirea unui depozit privat se justifica in conditiile in care organizatia satisface o cerere substantiala si constanta.

Depozitele private pot fi proprietatea organizatiei care le utilizeaza sau pot fi obtinute prin leasing.Unele organizatie recurg la aranjamente de vanzare in vederea leasigului, prin care vand depozitul propriu unei organizatie specializate, pentru ca ulterior sa preia de la cumparator si sa exploateze acelasi depozit, pe baza unui contract de inchiriere. Este o solutie pentru disponibilizarea unor fonduri imobilizate in active fixe.

Optiunea pentru un depozit propriu sau unul in leasing este determinata atat de costurile pe care le implica fiecare alternativa, cat si de gradul de conformitate cu cerintele organizatiei. Varianta depozitului propriu presupune o implicare financiara considerabila din partea organizatiei, mai mare decat in cazul unui depozit in leasing. In principiu, fata de leasing, construirea unui depozit propriu permite asigurarea unui flux mai eficient al produselor, in conformitate cu particularitatile acestora. In realitate, tot mai multe organizatie care construiesc depozite pentru a le oferi in sistem de leasing sunt interesate sa proiecteze depozite in functie de specificatiile organizatiei care va utiliza viitorul depozit, pe o durata de cel putin cinci ani.

O solutie profitabila pentru multe organizatie este apelarea la operatori specializati, care ofera servicii de depozitare. Utilizarea depozitelor publice are ca scop satisfacerea necesitatilor de depozitare temporare, din perioadele de varf, cand organizatiele se confrunta cu o crestere sezoniera sau neasteptata a cererii.

Un depozit public serveste simultan mai multi clienti care au nevoie de spatii de pastrare a marfurilor si de servicii conexe. In functie de tipul marfurilor si de conditiile de depozitare oferite, depozitele publice au fost clasificate in urmatoarele categorii principale:

depozite de produse primare - pentru marfuri cum sunt cheresteaua, tutunul si cerealele;

depozite pentru marfuri in vrac - de exemplu substante chimice lichide;

depozite de pastrare la rece - care asigura un regim controlat de temperatura scazuta, pentru produse alimentare (fructe, legume, produse congelate), produse chimice sau medicamente;

depozite pentru produse de uz casnic - destinate mobilei si diferitelor produse utilizate in gospodarie;

depozite de marfuri generale - folosite pentru o gama variata de produse care nu necesita conditii de pastrare si manipulare specifice categoriilor anterioare.

Se considera ca depozitele publice pot constitui un avantaj competitiv. Principalele motive sunt urmatoarele:

reducerea cheltuielilor indirecte, ceea ce permite investirea capitalului in alte domenii;

posibilitatea organizatielor de a se concentra asupra punctelor forte specifice;

facilitatea penetrarii pe o anumita piata a organizatielor nou create si a producatorilor straini;

sporirea profiturilor si eficientei logistice.

Serviciile de baza ale unui depozit public sunt urmatoarele: receptie, pastrarea, livrarea, consolidarea, divizarea lotului si crearea structurii sortimentale. Majoritatea depozitelor publice ofera o gama mai larga de servicii, printre care :

servicii de manipulare, pastrare si distributie;

depozitarea in tranzit;

spatiile cu temperatura si umiditate controlata;

inchirierea de spatii;

spatii pentru birouri si expunere;

manipularea si distributia expedierilor consolidate;

facilitati moderne de date;

servicii de ambalare si asamblare;

marcarea, etichetarea, imprimarea;

incarcarea si descarcarea in/din mijloacele de transport;

repararea, esantionarea, cantarirea, controlul;

colectarea numerarului la livrare;

livrarea catre o lista de clienti acreditati;

livrarea si instalarea de produse;

plata anticipata a documentelor referitoare la navlu;

imprumuturile pe baza produselor primare stocate;

depozitarea produselor care necesita echipament de utilizare special;

manipularea, pastrarea si ambalarea in saci a produselor primare uscate;

manipularea, pastrarea si imbutelierea produselor lichide vrac;

manipularea si stocarea materialelor containerizate etc.

In ultimele trei decenii, gama serviciilor pe care le ofera depozitele publice a inregistrat schimbari majore. Operatorii depozitelor si-au extins serviciile de baza, pentru a satisface in mai mare masura cerintele de distributie ale clientilor. Printre noile servicii se inclid asigurarea unei diversitati de constructii, sprijinirea eforturilor de marketing, combinarea in loturi integrate a produselor distribuite de diferiti membri ai canalelor de marketing si oferirea de servicii de sustinere a productiei. De la simpla pastrare a produselor, depozitele publice s-au orientat spre servicii de depozitare de tip linie completa. In afara de serviciile traditionale, sunt disponibile servicii de valoare adaugata si de terminal.

In anii '80 si '90 ai secolului XX, s-au dezvoltat distribuita contractuala si depozitele contractuale. Caracteristica specifica depozitarii contractuale este faptul ca o terta parte opereaza si controleaza spatiile de depozitare, pe termen lung, in conditiile impartirii riscurilor. Exista doua variante de distributie contractuala - dedicata si partajata. In timp ce distributia dedicata presupune servirea unei singure organizatie, varianta partajata consta in utilizarea in comun a retelei de distributie, de mai multi clienti.

Gama serviciilor oferite de operatorii depozitelor contractuale s-a dezvoltat pentru a include servicii logistice de transport, control al stocurilor, prelucrare a comenzilor, servicii pentru clienti, etc. Unele depozite contractuale isis asuma responsabilitati logistice complete pentru organizatiele care doresc doar sa produca si sa vanda.

Fiecare organizatia care necesita servicii de depozitare poate utiliza una dintre variantele prezentate - depozit privat, depozit public si depozit contractual - sau o combinatie a acestora. Strategia referitoare la tipurile de depozite folosite va fi stabilita in functie de particularitatile cererii pietei si activitatii organizatiei, precum si de avantajele oferite de fiecare varianta de depozit. Satisfacerea necesitatilor de depozitare numai prin intermediul unui depozit privat este justificata in conditiile unei cereri constante pe parcursul anului, care permite un grad maxim de utilizare a capacitatii.Majoritatea organizatielor se confrunta insa cu o cerere variabila. Construirea depozitului privat in functie de cererea maxima ar conduce la utilizarea partiala a capacitatii sale, in perioadele cu cerere scazuta.

Figura 4. - Utilizarea unei combinatii de depozite

Pe piete diferite, in functie de volumul si variatia cererii se poate recurge la strategii distincte. Pe o anumita piata, organizatia poate dispune de un depozit privat, iar pe alta piata, de spatii de depozitare publice. In cazul produselor de cerere sezoniera, organizatia poate folosi depozite publice apropiate de pietele tinta, in care plaseaza marfurile cu putin timp inainte de declansarea sezonului.

Orientarea spre depozitul contractual presupune o evaluare prealabila a efectelor. Intervalul de timp de la stabilirea primului contact intre operator si client pana la inceperea functionarii depozitului poate dura peste 12 luni. In functie de volumul stocurilor, decizia de contractare a serviciilor de depozitare poate viza mai multi operatori. Apelarea la depozitarea contractuala nu exclude decizia de mentinere a unor depozite private, ceea ce face posibila compararea performantelor.

Principalele criterii cantitative folosite pentru evaluarea tipurilor de depozite sunt urmatoarele:

a.      durata depozitarii. Pentru necesitati de depozitare relativ stabile pe parcursul anului, o organizatia cu o pozitie financiara favorabila poate considera optiunea unui depozit privat sau a unui depozit contractual. Pentru marfurile destinate satisfacerii unei cereri sezoniere sau fluctuante, se va face apel la depozite publice.

b.      investitia fixa. Depozitele private presupun o implicate financiara foarte mare a organizatiei detinatoare. In schimb, depozitele publice si cele contractuale nu necesita din partea organizatiei utilizatoare nici o investitie.

c.       costurile umane. Reprezinta un criteriu deosebit de important in selectia celei mai adecvate strategii. Depozitele proprii sunt mai putin costisitoare decat depozitele publice, in situatia unui grad inalt de utilizare a capacitatii, in cea mai mare parte a timpului. Se considera adesea, ca depozitul privat este mai convenabil decat depozitul public datorita absentei marjei de profit. In realitate, este necesara evaluarea atenta a costurilor, deoarece, pentru un depozit public, costurile pot fi mai mici decat in cazul unui depozit privat, datorita eficientei mai mari, gradului mai inalt de utilizare a capacitatii, salariilor mai mici acordate personalului depozitului, etc. In plus, costurile generate de utilizarea depozitelor publice pot fi mai mici decat cele corespunzatoare depozitelor private, datorita mentinerii marfurilor in stoc pe o perioada limitata, in functie de necesitati. Pe termen lung, costul specific unui depozit contractual este mai mic decat cel al unui depozit public obisnuit.

Analiza comparativa a depozitelor private, publice si contractuale, in functie de criteriile cantitative

Cele mai utilizate criterii calitative ce stau la baza stabilirii strategiei referitoare la tipurile de depozite utilizate sunt urmatoarele:

a.      gradul de conformitate cu specificul gamei de produse. Se considera ca un depozit privat, construit in functie de particularitatile produselor, ale manipularii si pastrarii acestora, raspunde in mai mare masura asteptarilor utilizatorului, comparativ cu alte tipuri de depozite. Amenajarea depozitelor in spatii preexistente neadecvate sau modificarea radicala a structurii gamei de produse a utilizatorului pot influenta negativ gradul de conformitate. Depozitele contractuale dedicate indeplinesc la un nivel inalt cerintele utilizatorului. Spre deosebire de acestea, depozitele publice existente in zona de interes pentru organizatia utilizatoare pot sa nu aiba caracteristicile corespunzatoare mentinerii in stoc a anumitor grupe de produse. Pe plan international, dezvoltarea si diversificarea depozitelor publice au sporit sansele utilizatorilor potentiali de a identifica spatii la nivelul necesitatilor si exigentelor proprii.

b.      flexibilitatea operationala. In esenta, flexibilitatea operationala se refera la capacitatea de modificare a politicilor si procedurilor, in functie de particularutatile produselor si cerintele clientilor. Depozitele private sunt capabile sa ofere o flexibilitate mare, datorita faptului ca se afla sub controlul complet al utilizatorului. Depozitele publice ofera o flexibilitate moderata sau scazuta. Aranjamentele de depozitare contractuala sunt caracterizate de flexibilitate mare, in special in varianta dedicata unui singur client.

c.       flexibilitatea amplasarii. Construirea unui depozit privat propriu  constituie un angajament pe termen lung, privind un anumit amplasament. Gradul de flexibilitate este scazut. Depozitele publice pot fi folosite pentru a mari apropierea de piata tinta, in periodele de crestere sezoniera a cererii. In cazul identificarii unor oportunitati de afaceri a caror valorificare presupune prezenta organizatiei pe piete noi, depozitele publice ofera o solutie rapida, fara investitii fixe, in perioada de inceput. Depozitele contracvtuale sunt caracterizate de o flexibilitate medie, deoarece amplasarea poate fi aleasa de clientul utilizator (pe baza evaluarii amplasamentelor operatorilor existenti), insa durata contractului diminueaza posibilitatea unor modificari rapide in functie de conjunctura pietei.

d.      efectele sinergetice potentiale. Apelarea la spatii de depozitare folosite de alte organizatie, care servesc clienti din aceeasi industrie, poate avea un efect sinergetic. Consolidarea de catre depozitul public, pentru fiecare client al utilizatorilor, a livrarilor de marfuri provenind de la mai multi furnizori, determina reducerea costurilor de transport. Depozitele publice partajate sunt capabile sa genereze efecte similare. In cazul depozitelor private, efectele sinergetice depind de specificul cererii si activitatii depozitelor respective.

e.      economii de scara potentiala. Acest criteriu se refera la posibilitatea de a diminua costurile de manipulare si pastrare a marfurilor, ca rezultat al aplicarii tehnologiilor avansate. Investitiile in echipamente de mecanizare, automatizare si informatizare a depozitelor permit cresterea rulajului de marfuri, implicit distribuirea costurilor fixe asupra unui volum mai mare de produse. Promovarea tehnologiilor avansate determina simultan o scadere a costurilor directe variabile. In principiu, depozitele publice si cele contractuale faciliteaza obtinerea unor economii de scara mai mari decat depozitele private, datorita vehicularii unui volum mare de marfuri apartinand mai multor clienti. Depozitele private de mare anvergura, care apartin companiilor cu volum mare de activitate, capabile si interesate sa investeasca in noi tehnologii, permit obtinerea de economii de scara comparabile cu celelalte tipuri de depozite.

Indeplinirea obiectivelor logisticeeste influentata de eficacitatea operatiunilor de depozitare. Strategia referitoare la tipurile de depozite trebuie sa fie cea mai adecvata combinatie de depozite private, publice si contractuale, capabila sa sustina sistemul logistic al organizatiei.

Analiza comparativa a depozitelor private, publice si contracutale, in functie de criteriile calitative