INVATAREA ORGANIZATIONALA SI INFLUENTA ASUPRA COMPORTAMENTULUI ORGANIZATIONAL

INVATAREA ORGANIZATIONALA SI INFLUENTA ASUPRA COMPORTAMENTULUI ORGANIZATIONAL

1. Definire si tipuri.

2. Consolidarea comportamentelor organizationale: definire, tipuri, reguli si instrumente.

3. Diminuarea comportamentelor organizationale invatate: definire, forme, limite.

1. Definire si tipuri.

Invatarea organizationala- se defineste ca modificarea relativ permanenta a comportamentului ca urmare a practicii si experientei acumulate im mediul organizational.

Se considera ca factorii esentiali ai invatarii organizatiei sunt practica si experienta organizationala (si nu varsta biologica) deoarece ei ofera informatii asupra consecintelor diverselor comportamente organizationale.

Cele 2 mari tipuri de invatari organizationale sunt

a. Invatarea operativa - are la baza practicarea unui anumit comportament in vederea obtinerii anumitor consecinte. In functie de ritmul de desfasurare, acest tip de invatare poate fi:

a.1. invatare operanta rapida - in care efectele practicarii unui comportament asteptat de organizatie apar rapid, intr-un timp scurt, dar sunt superficiale;

a.2. invatare operanta persistenta - in care efectele comportamentului asteptat si invatat apar intr-o perioada relativ indelungata, dar se mentin in timp.

b. Invatarea sociala - are la baza obtinerea unor rezultate ca urmare a copierii unor comportamente dezvoltate in cadrul organizatiei. Acest tip de invatare presupune si el acumularea unei experiente, care insa, are la baza nu propriul comportament, ci observarea si evaluarea comportamentului altora prin prisma rezultatelor obtinute.

2.Consolidarea comportamentelor organizationale invatate.

Anumite comportamente promovate in cadrul org. sunt in concordanta cu asteptarile manag. In ceea ce priveste personalul recrutat si aceste comportamente sunt intarite prin anumite mecanisme.

Consolidarea comportamentelor organizationale = reprezinta procesul de mentinere si intarire a unui comportament cu ajutorul unor stimulenti numiti consolidatori.

In functie de natura consolidatorului folosit, se intalneste in organizatie:

a. Consolidarea pozitiva - presupune selectarea si utilizarea constanta a unor consolidatori considerati pozitivi. Nu intotdeauna stimulentul placut (prime, salarii, avansari) este automat un consolidator pozitiv, ci numai in masura in care el intareste efectele comportamentelor asteptate de organizatie.

b. Consolidarea negativa - cea prin care se urmareste eliminarea sau prevenirea folosirii unui consolidator negativ in vederea mentinerii sau dezvoltarii comportamentului asteptat.

Consolidatorul negativ = e considerat de regula un stimulent neplacut ostil, in aceasta categorie intrand criticile, amenzile, penalizarile, a caror participare determina aparitia unor comportamente de evitare. Un stimulent e considerat consolidator negativ nu prin aparenta de ostilitate ci prin efectul pe care eliminarea sau prevenirea aparitiei lui il genereaza asupra comportamentelor urmarite. Ex: salariul de merit acordat fara corelarea cu performantele poate conduce la indiferenta angajatilor. Suspendarea lui concomitent cu anuntul din partea managerului privind evaluarea activitatii il transforma in consolidator negativ deoarece prin eliminarea lui se dezvolta comportamentele corecte privind performanta.

In functie de modul de acordare a consolidatorului, consolidarea poate fi:

a. Imediata si continua - atunci cand consolidatorul (negativ sau pozitiv) e aplicat de fiecare data si imediat dupa aparitia comportamentului de interes.

b. Partiala si amanata - cand intre aparitia comportamentului si aplicarea stimulentului se instaleaza o perioada de timp care mentine treaz interesul angajatului fata de propriul comportament.

Modul de utilizare al consolidatorului trebuie diferentiat pe cele 2 tipuri de invatare organizationala. Astfel, ptr. invatarea:

Operanta, rapida - trebuie folosita consolidarea imediata si continua.

Persistenta - se foloseste consolidarea partiala si amanata, in care comportamentul se mentine  chiar si in cazul lipsei consolidatorului.

Recomandarile specialistilor arata ca nu se foloseste concomitent atat invatarea operanta rapida cat si cea persistenta deoarece modalitatile de acordare si aplicare a stimulentilor pot intra in contradictie si dezorienta angajatul.

Instrumentele utilizate ptr. a consolida invatarea operanta sunt asa numitele programe cu interval si cu ratie diferite:

a. Program de consolidare cu interval fix presupune obtinerea unui anumit tip de comportament prin aplicarea consolidatorului la perioade fixe. De ex.: prime trimestriale. Dezavantajul acestui program consta in faptul ca angajatul, anticipand momentul acordarii stimulentului isi modifica comportamentul in sensul asteptat.

b. Program de consolidare cu interval variabil - urmareste obtinerea comportamentelor asteptate prin aplicarea unor consolidatori pozitivi sau negativi la perioade neanuntate, a.i. obliga angajatul sa dezvolte comportamentele dorite in mod constant.

c. Program cu ratie fixa - consta in acordarea unui stimulent pozitiv sau negativ dupa un anumit nr. de raspunsuri (comportamente asteptate).

d. Program cu ratie variabila - cel in care nr. de raspunsuri ptr. care se acorda stimulentul se modifica, mentinand treaza atentia fata de asteptarile manag.

Ptr. a stimula invatarea sociala se recomanda modificarea comportamentelor prin autoconsolidare, respectiv prin imitare = procesul de copiere al comport. unor indivizi considerati drept modele.

In organizatii, angajatii accepta drept modele persoanele care:

ajung rapid la un anumit statut, insotit de un inalt prestigiu social;

sunt atractive, credibile, competente;

care dezvolta comportamente dinamice sau chiar socante, imprimandu-se in memoria colectiva.

In organizatii tind sa devina modele managerii mai ales atunci cand comportamentele sunt socante sau chiar nedorite.

In cazul in care managerii nu dispun de calitatile necesare ptr. a deveni modele, angajatii se orienteaza spre comportamente disfunctionale, nedorite, promovate de alti angajati.

3. Diminuarea comportamentelor organizationale invatate.

Frecvent, in organizatii pot sa apara comportamente daunatoare atat functionarii firmei cat si sigurantei angajatilor. Ptr. a le preintampina se foloseste diminuarea.

Definitia diminuarii = procesul de scadere a probabilitatii aparitiei unui comportament invatat.

Formele sub care se practica diminuarea sunt:

a. Extinctia = abandonarea treptata a unui comportament invatat ca urmare a incetarii consolidarii. Este cu atat mai eficienta cu cat este insotita de stimularea comportamentului asteptat.

b. Sanctiunea = folosirea unui stimulent negativ sau ostil la aparitia unui comportament nedorit.

Folosirea in exces a sanctiunii poate sa conduca la  aparitia unor comportamente nedorite in cadrul org. deoarece ea prezinta urmatoarele limite:

sanctiunea fizica arata clar care e comportamentul nedorit, dar nu arata comportamentul asteptat;

poate provoca reactii emotionale puternice din partea celui pedepsit, mai ales daca este aplicata intr-un climat tensionat sau perceputa ca incorecta;

poate conduce la aparitia comportamentelor de solidaritate cu cel pedepsit, considerat o victima a sefului.

Ptr. a fi eficienta, aplicarea sanctiunii trebuie sa respecte urmatoarele reguli:

     trebuie astfel aleasa si aplicata incat sa aiba efecte descurajante, altfel ea se poate transforma in consolidator pozitiv;

     trebuie aplicata imediat ce apare comportamentul nedorit deoarece amanarea pedepsei poate conduce prin invatare operanta la comportamente persistente greu de invins;

     sanctiunea nu poate fi urmata sau precedata de o recompensa;

     nu poate fi aplicata chiar celor care promoveaza comportamentul asteptat.