Decizia in activitatea de conducere: caracterizare psihosociala, functii, etape

Decizia in activitatea de conducere: caracterizare psihosociala, functii, etape

Decizia = o activitate intelectuala prin care, pornind de la o situatie problematica, se analizeaza solutiile alternative si se alege o varianta rezolutiva considerata cea mai buna intr-un anumit context.

Din p.d.v. psihologic, decizia implica doua componente:

una logic-rationala

una practic-intuitiva.

Pentru explicarea mecanismului de elaborare a deciziilor s-au dezvoltat mai multe teorii:

(a.) de inspiratie economica (unde decizia este rezultatul unui riguros rationament logic, in care incertitudinea nu-si are locul);

(b.) de inspiratie psihosociala (decizia fiind considerata un proces social desfasurat in timp, la care participa mai multe persoane, relativ autonome una fata de cealalta insa legate strategic intre ele). Conform acestei teorii, criteriul unei stricte rationalitati (utilizat de (a)) este inlocuit de criteriul de 'oportunitate rezonabila' la care decidentul adera si prin anumite elemente intuitiv-emotionale sau chiar irationale;

(c.) cibernetica sistemelor sociale a evidentiat existenta unui mecanism nondecizional de alegere a unei solutii: printr-o experimentare spontana a unei serii de solutii, care vor solutiona in grade diferite situatia problematica, sunt selectate solutiile cele mai satisfacatoare, intarite in timp si conservate iar solutiile nesatisfacatoare sunt eliminate.

In elaborarea deciziilor sunt implicate elemente de natura:

cognitiv-practica

intuitiv-emotionala

afectiv-motivationala.

Realitatea sociala este fluida astfel ca niciodata nu avem disponibile toate informatiile necesare si nici posibilitatea de a le prelucra sau de a anticipa toate consecintele. De aceea, de multe ori apelam la intuitie.

Intuitia deriva din experienta, tipul de personalitate, cultura (generala, de specialitate) si poate fi cultivata.

Procesul de elaborare a deciziilor parcurge urmatoarele etape:

Formularea problemei

Daca problema este precis formulata putem considera ca s-a stabilit campul virtual in care trebuie cautata solutia. In 50 - 60% din cazurile in care s-au luat decizii gresite, cauza a fost formularea necorespunzatoare a situatiei problematice ce trebuia rezolvata.

Explorarea posibilului actional si relevarea solutiilor alternative

Campul situatiilor problematice va fi structurat pe mai multe zone:

zona solutiilor imposibile din p.d.v. tehnic / material / social;

zona solutiilor posibile dar inacceptabile din pdv subiectiv in contextul respectiv;

zona solutiilor posibile si acceptabile avand insa grade diferite de adecvare la contextul respectiv.

Analiza, evaluarea si ierarhizarea solutiilor alternative

Solutiile posibile, acceptabile sunt supuse unei analize comparative in urma careia sunt ierarhizate pe criterii de:

costuri

avantaje/dezavantaje

adecvare la situatie actuala / de perspectiva

compatibilitatea cu alte actiuni in curs de desfasurare / planificate pt. viitorul mai apropiat sau mai indepartat

efecte secundare / consecinte.

Este foarte important ca in aceasta etapa sa fie solicitata si participarea unor experti din mai multe domenii.

Luarea deciziei este momentul cand se opteza pentru una dintre solutiile alternative. Este f. important ca, in urma luarii deciziei, conducatorul sa adopte o pozitie ferma, plina de incredere (fara a-si anula spiritul critic) pentru a nu pierde increderea si sprijinul subordonatilor. (4) echivaleaza cu asumarea neechivoca a responsabilitatii pt. solutia adoptata.

Implementarea deciziei

Consta in transmiterea, punerea in practica, aplicarea deciziei prin masuri organizatorice, de planificare, coordonare si control.

Evaluarea postdecizionala

Reprezinta o analiza critica a rezultatelor si efectelor obtinute prin raportarea continua la obiectivele urmarite, costurile rezultate fata de cele estimate si perspectivele deschise.

Deciziile pot fi clasificate ca: strategice (formuleaza directii rezolutive, de perspectiva); tactice (ofera solutii concrete).

Procesul decizional poate fi: centralizat; necentralizat; fiecare alternativa avand avantajele si dezavantajele ei.

Aspecte psihosociale deosebite ale activitatii decizionale:

Legitimitatea = gradul de recunoastere : formala / profesionala / informala a pozitiei si atributiilor celui care ia decizia de catre restul membrilor grupului. Pot exista discordante intre legitimitatea recunoscuta a unei persoane care ocupa o anumita pozitie si sentimentul de legitimitate in raport cu o anumita decizie a acelei persoane;

Consensualitatea = gradul de convergenta a opiniilor colectivului asupra corectitudinii si adecvarii deciziei la situatia problematica. Consensualitatea depinde de masura in care membrii grupului sunt informati despre situatia problematica.

Consensualitatea poate fi determinata prin aplicarea de chestionare celor implicati.

Participarea = gradul de implicare a membrilor fara functii de conducere in activitatea de laure a deciziilor.

Legitimitatea si consensualitatea  nu coreleaza direct (existand situatii in care o decizie este considerata legitima dar nu intruneste adeziunea membrilor).

Un nivel ridicat al participarii  are multe efecte pozitive (mai ales daca e insotit de asumarea raspunderii):

incurajeaza identificarea membrilor cu organizatia si obiectivele ei;

determina un grad inalt de stabilitate a personalului;

determina cresterea productivitatii (desi nu spectaculos);

imbunatateste relatiile interpersonale (in special intre persoane aflate in planuri ierarhice diferite);

determina cresterea gradului de satisfacere a trebuintelor de afirmare si recunoastere profesionala, ca si pe cele de securitate;

determina cresterea satisfactiei pt. activitatea desfasurata.