"ANALIZA DIAGNOSTIC" (DIAGNOSTICAREA) - METODA MODERNA DE CONDUCERE A SISTEMELOR ECONOMICO-SOCIALE

"ANALIZA DIAGNOSTIC" (DIAGNOSTICAREA) - METODA MODERNA DE CONDUCERE A SISTEMELOR ECONOMICO-SOCIALE

Analiza este un proces de cercetare a informatiilor existente despre o entitate(organizatie, proces, fenomen, activitate), care se bazeaza pe examinarea fiecarei element component al intregului.

Pentru analiza este necesar sa se cunoasca:

Starea reala a entitatii;

Evolutia entitatii in ultimul timp;

Metodele utilizate pentru interpretarea informatiilor.

Analiza-diagnostic(diagnosticarea) este o metoda de conducere prin care se asigura investigarea complexa a principalelor aspecte economice, sociale si politice ale unitatilor economico-sociale, orientata asupra unor obiective clar formulate si realizate cu metode si tehnici specifice.

Diagnosticul este o "judecata asupra unei situatii sau a unei stari, pentru a stabili trasaturile esentiale". El se deosebeste de audit care este o 'procedura de control a realizarii obiectivelor unei intreprinderi' (Larousse).

In diagnostic, managerul nu are, in cele mai multe cazuri, un model generalizat, fata de care sa faca analiza. Din aceasta cauza analisti diferiti pot ajunge la concluzii diverse si chiar divergente in functie de normele de referinta utilizate. Principalele referinte pot fi sectorul industrial, practicile din domeniu, o mare intreprindere concurenta, o intreprindere pilot.

Diagnosticul poate fi efectuat si de consultanti externi dar si de specialisti numiti de director (autodiagnostic). Diagnosticul nu intra - detalii si nu da solutii de amanunt la problemele pe care le evidentiaza. Diagnosticul pune in evidenta punctele slabe si tari ale intreprinderii si propune masuri pentru consolidarea aspectelor pozitive.

Tipuri de diagnostic:

general: porneste de la pozitia unitatii in mediu si analizeaza obiectivele ce si le-a propus, sarcinile si responsabilitatile stabilite, modul de decizie, instrumentele folosite;

. partial: se analizeaza un domeniu (productie, vanzari, proiectare);

. specific: se face asupra unei probleme susceptibile de imbunatatire (calitate, rentabilitate, costuri,etc.).

Prin similitudine cu diagnosticul din medicina, analiza-diagnostic in organizarea si conducerea unitatilor urmareste:

identificarea aspectelor pozitive si a dificultatilor,

lipsurilor si a carentelor in domeniile respective,

depistarea cauzelor care le provoaca, determinarea implicatiilor acestora,

stabilirea unor masuri de extindere sau generalizare a aspectelor favorabile, respectiv de diminuare sau eliminare a aspectelor nefavorabile, prin masuri imediate si de perspectiva.

Diagnosticarea presupune un studiu al starii organizatiei (simtomatologie), determinarea cauzelor (etiologie) si prezentarea masurilor de remediere corespunzatoare (terapeutica).

Principalele obiective ale analizei-diagnostic sunt:

stabilirea gradului de organizare si conducere al activitatilor economice si social politice ale unitatii analizate si relevarea elementelor principale, pozitive si negative, din sistemul existent, cu definirea directiilor de dezvoltare ale acestuia, potrivit evolutiei strategico-tactice de perspectiva si curente a unitatii;

evaluarea si controlul sistemului de organizare si conducere existent, cu aprecierea starii generale si a climatului de munca si viata din unitatea respectiva;

aprecierea preocuparilor si tendintelor privind perfectionarea organizarii si conducerii, in ansamblu si pe domenii de activitati, cu indicarea directiilor in care urmeaza a se elabora lucrari de organizare si conducere si cu stabilirea prioritatilor in abordarea si estimarea rezultatelor preconizate.

Analiza-diagnostic, in cadrul unei actiuni de organizare si conducere, poate fi etapa, proces, rezultat si instrument.

Ca etapa reprezinta prima secventa a programului de crestere a fiabilitatii sistemelor de organizare si conducere;

Ca proces impune un anumit mod de actiune si interpretare, realizat dupa un program si o metodologie proprie;

Ca rezultat se interpreteaza prin concluziile sale si prin bilantul previzional pe care il ofera cu privire atat la masurile imediate, cat si la cele de perspectiva;

Ca instrument in perfectionarea organizarii si conducerii, analiza-diagnostic si-a dovedit utilitatea atat pentru pentru conducatori, cat si pentru specialisti in organizare (consultanti) preocupati de depistarea si urmarirea sistematica a fenomenelor noi ce apar in activitatea unitatilor economice, de de aplicare a unor masuri rationale prin care sa se stapaneasca eficient schimbarea si sa se dirijeze armonios dezvoltarea acestora.

Problematica analizei-diagnostic determina si continutul acesteia care, in principal urmareste:

definirea obiectivelor si motivarea actiunii;

studiul caracteristicilor tipologice ale unitatii pe baza carora se orienteaza analiza-diagnostic si lucrarile de proiectare ulterioare ale unitatii;

studiul si analiza sistemului de organizare si conducere existent;

stabilirea punctelor tari si slabe ale sistemului de organizare si conducere existent;

elaborarea recomadarilor, preconizarea actiunilor corective si localizarea lor.

Analiza-diagnostic se finalizeaza intr-un raport diagnostic, al carui continut este structurat, cel putin pe urmatoarele sectiuni determinate de problemele analizei:

a)prezentarea sistemului de organizare si conducerea activitatilor din aria de cuprindere a analizei-diagnostic;

b)analiza critica a sistemului de organizare si conducere existent si relevarea punctelor tari si slabe ale acestuia;

c)elaborarea recomandarilor si a solutiilor de perfectionare si rationalizare a activitatilor;

d)programul actiunilor crective propuse si evaluarea rezultatelor;

e)asigurarea resurselor necesare pentru aplicarea solutiilor si recomandarilor propuse.

Etapele analizei diagnostic:

Pregatirea analizei

. Documentarea prealabila

Evidentierea simptomelor semnificative

Identificarea punctelor slabe si a cauzelor

Identificarea punctelor forte si a cauzelor

. Formularea recomandarilor

. Postdiagnosticul

Derularea unui diagnostic:

l. Expunerea problematicii si definirea obiectivelor. Se clarifica tema abordata in cursul diagnosticului, spatiul diagnosticat. rezultatele asteptate. In continuare se clarifica referentialul. procesul de realizare a obiectivelor, metodele ce permit atingerea rezultatelor. Este nevoie sa se identifice circuitul informational, populatia studiata, destinatarii rezultatelor.

2. Culegerea informatiilor

3. Prelucrarea informatiilor si punerea in evidenia a cauzelor disfunctionalitatilor

4. Evaluarea-compararea datelor cu un referential sau cu experienta existenta, pentru a avansa o solutie sau un pronostic.

1. Comunicarea rezultatelor - trebuie sa se asigure o intelegere buna a rezultatelor pentru a fi folosit in procesul de decizie. Diagnosticul trebuie sa ajute destinatarul sa vada problema analizata in mod diferit si sa poata lua deciziile de imbunatatire cele mai adecvate.

Raportul efectuat ca urmare a diagnosticului trebuie sa evidentieze:

l. Generalitati: obiectivele intreprinderii, evolutia principalilor indicatori

2. Prezentarea problemei analizate: organizare, metode folosite, proceduri aplicate, rezultate obtinute

3. Analiza critica: se releva punctele tari si punetele slabe ale problemei investigate, tinand seama de particularitatile intreprinderii, resursele disponibile. Se identifica: situatii necorespunzatoare, cauzele unor factori perturbatori, actiunile ce se opun masurilor rationale posibile, consecintele constatarilor facute

4. Solutii de imbunatatire. Acestea pot fi inadecvate sau de perspectiva

1. Programul actiunilor viitoare: alegerea tipului de investigatie, graficul lor, devizul previzional.

ETAPA 1 Pregatiri

1.1. APLICATII ALE METODEI "ANALIZA DIAGNOSTIC"

IN SISTEMUL ASIGURARII MEDICAMENTELOR PENTRU

CADRELE ARMATEI

1.1.1. Organizarea si conducerea (Managementul)

sistemului farmaceutic la nivel central.

Ministerul Apararii Nationale este cel mai bine reprezentat minister la nivel national, avand o retea sanitara completa, care include spitale, farmacii de circuit inchis si de spital, depozite farmaceutice, sanatorii.

In conformitate cu Ordinul ministrului apararii nationale nr. M197/2001, organul central de dotare cu materiale sanitar - farmaceutice pentru uz uman si veterinar, precum si cu tehnica medicala din cadrul Ministerului Apararii Nationale, este Directia Medicala.

Directia Medicala isi exercita functia principala si functiile complementare din domeniul organizarii, coordonarii si controlului sistemului de asistenta medicala in armata pe timp de pace, in situatii de criza si la razboi.

In activitatea specifica, Directia Medicala coopereaza cu structurile de conducere militare, Casa Asigurarilor de Sanatate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti, precum si cu autoritatile civile care au responsabilitati in activitatea de asistenta medicala, sanitar - veterinara si sanitar - farmaceutica.

Directia Medicala a M.Ap.N. elaboreaza conceptia unitara pentru organizarea, dotarea si functionarea sistemului de asistenta medicala si sanitar - veterinara in armata, precum si pentru perfectionarea si modernizarea continua a activitatilor de asistenta medicala, in scopul prevenirii imbolnavirilor, pastrarii si imbunatatirii starii de sanatate, pentru mentinerea permanenta a unei capacitati ridicate de lupta a efectivelor armatei.

Aprovizionarea cu materiale sanitar - farmaceutice si aparatura medicala pentru formatiunile medicale din armata se efectueaza atat centralizat, prin licitatii organizate la nivelul Directiei Medicale, pe baza de necesar anual precum si descentralizat la nivelul fiecarei formatiuni medicale, in functie de fondurile alocate.

Directia Medicala asigura dotarea cu materiale sanitar - farmaceutice si tehnica medicala a tuturor exercitiilor militare care au loc in tara sau in afar granitelor in cadrul programului PfP, precum si a spitalului de campanie destinat unor astfel de misiuni.

Organizarea aprovizionarii cu materiale sanitare, farmaceutice si tehnica medicala este conditionata de urmatorii factori:

stocurile de medicamente si materiale existente deja la marile unitati si formatiuni, in depozitele de materiale sanitare;

situatia epidemiologica si epizootica din zona;

natura catastrofei (calamitatii) la care se intervine.

1.1.1.1. Aspecte pozitive

Obiectivele generale urmarite si dezvoltate referitor la activitatile in domeniul asistentei medicale pentru cadrele militare din cadrul M.Ap.N. sunt:

a. promovarea grijei fata de starea de sanatate a personalului armatei, pastrarea si dezvoltarea capacitatilor psiho - fizice si intelectuale a personalului asistat, in scopul asigurarii indeplinirii de catre acesta a tuturor sarcinilor care revin armatei;

b. prestarea de servicii medicale de calitate si cu profesionalism, prin acte medicale eficiente in scopul pastrarii si refacerii in timp scurt a starii de sanatate a persoanelor asistate;

c. imbunatatirea conditiilor igienico - sanitare din mediul militar;

d. identificarea factorilor de risc cu impact asupra starii de sanatate a personalului armatei si aplicarea tuturor masurilor necesare diminuarii si eliminarii acestora, prin activitati profilactice si alte forme de activitati;

e. formarea deprinderilor pentru un stil de viata si munca sanatos printr-un regim de munca si viata echilibrate, coroborat cu un regim alimentar rational;

f. cresterea gradului de educatie pentru sanatate a personalului armatei.

Principalele activitati care stau la baza gestionarii asistentei medicale si sanitar - veterinare sunt:

- managementul activitatilor de asistenta medicala, de medicina preventiva si sanitar - veterinara;

- asigurarea cadrului organizatoric si legislativ necesar functionarii unitatilor sanitare de asistenta medicala primara si de specialitate, precum si a prestatorilor de servicii complementare apartinand Ministerului Apararii Nationale, in scopul mentinerii si recuperarii starii de sanatate a personalului armatei;

- organizarea si coordonarea actului medical pentru asigurarea asistentei medicale a activitatilor si exercitiilor din cadrul Programului de parteneriat cu tarile NATO/UEO, organizate in tara sau in strainatate, precum si a misiunilor umanitare sau de mentinere a pacii sub egida ONU;

- asigurarea sanitar - veterinara in armata si indeplinirea programului national de supraveghere, profilaxie si combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om, precum si protectia mediului;

- elaborarea cadrului normativ si standardelor operationale privind misiunile structurilor medicale de la toate nivelurile in timp de pace, in situatii de criza si de razboi, in scopul realizarii interoperabilitatii cu structurile similare ale tarilor NATO/UEO, precum si pregatirea operativa pentru lupta a unitatilor subordonate si de specialitate a personalului medico - sanitar militar;

- elaborarea Nomenclatorului materialelor sanitare de la stocul de mobilizare al structurilor militare, inclusiv cele din compunerea completelor;

- coordonarea implementarii si derularii programului director de informatizare a Directiei Medicale si a structurilor subordonate precum si interconectarea acestora cu sistemele apartinand Caselor de asigurari de sanatate si Ministerului Sanatatii.

Aprovizionarea cu materiale sanitar-farmaceutice se realizeaza intr-o conceptie unitara, cu scopul de a crea serviciului medical baza materiala necesara pentru acordarea oportuna si eficienta a ajutorului medical ranitilor si bolnavilor, precum si pentru prevenirea si combaterea bolilor contagioase. Activitatea de aprovizionare cu medicamente, materiale sanitar-farmaceutice si aparatura medicala are ca scop, pe de o parte, sa realizeze, in cadrul unei colaborari stranse dintre medic si farmacist, conditiile optime de diagnostic si tratament medical personalului militar si civil din armata; pe de alta parte, sectia noastra este cea care asigura aprovizionarea, pastrarea, prepararea si circuitul medicamentului de orice natura si sub orice forma, potrivit prevederilor legislatiei in vigoare. Nu in ultimul rand, o preocupatie este cea a educatiei sanitare in domeniul medicamentului, de combatere a automedicatiei si de informare a personalului sanitar cu privire la medicamente. De asemenea, Directia Medicala asigua dotarea cu medicamente si materiale sanitar-farmaceutice si tehnica medicala a tuturor exercitiilor militare care au loc in tara si a misiunilor desfasurate in afara tarii. O armata trebuie sa-si asigure un anumit stoc de medicamente pentru cazuri deosebite, calamitati naturale, cutremure, situatii de criza etc. Stocul de mobilizare al M.Ap.N este intr-o continua dinamica si tine de fapt pasul cu modul de reorganizare al armatei. Cu toate greutatile prin care trece, exista un stoc de rezerva la nivelul depozitelor sanitare - Centrele Zonale Farmaceutice - si al Spitalelor Militare de Urgenta, pentru cazuri deosebite sau calamitati naturale, precum si un plan de cooperare cu toti factorii care au implicatii in acest sens. Este vorba despre depozitele de medicamente si materiale sanitar-farmaceutice ale Ministerului Sanatatii, depozitele de pe teritoriu ale agentilor economici, cu farmacii, cu laboratoare si fabrici de medicamente, centre producatoare de oxigen, de recoltare sange sau cele care au servicii de productie pentru aparatura medicala.

1.1.1.2. Deficiente

In perioada 1 noiembrie - 7 decembrie 2004, a avut loc studiu realizat la initiativa CNAS, ce a avut ca subiecti, in proportie de 70%, asigurati ai sistemului sanitar romanesc.

         Principalele probleme cu care se confrunta sistemul sanitar romanesc sunt lipsa de informare, finantarea sub nivelul tarilor europene, proasta gestionare a fondurilor si lipsa personalului medical pe sectoarele preventive.

De-a lungul timpului, legislatia privind achizitiile de medicamente  s-a schimbat de cel putin odata pe an. Aceste schimbari au produs perturbari in activitatea de aprovizionare, in sensul ca au aparut anumite hiatusuri atat in activitatea ofertantilor cat si a beneficiarilor. Incepand cu anul 2003, in armata nu se mai executa nici un fel de achizitie fara auditare. Organele de audit sunt cele care vegheaza atat la respectarea prevederilor legale cat si la respectarea termenelor de contestatie, de livrare, de anuntare etc. Sigur ca toate aceste pauze (de altfel legale) provoaca intarzieri in achizitii si de aici foarte multe nemultumiri din partea bolnavilor.

Armata noastra participa la multe misiuni cu caracter intern si mai ales international. Pentru buna desfasurare a acestor misiuni este nevoie, bineinteles, de medicamente, de materiale sanitar-farmaceutice, seruri, vaccinuri, dezinfectante etc. Pentru o aprovizionare fluenta, normala, si o achizitie in conformitate cu prevederile legale, ar trebui sa se cunoasca, la inceputul anului, care este necesarul de medicamente pentru aceste misiuni, pentru a fi prevazute in Programul Anual de Achizitii Publice si, fireste, pentru a fi incluse in fondurile alocate. Realitatea este ca se primesc solicitarile sporadic, la intervale scurte de timp, ceea ce creeaza perturbari deosebite in aprovizionarea si in asigurarea medicala corecta si la timp a diverselor misiuni. Pe langa motivele prezentate, mai apar si unele de natura subiectiva care de regula se elimina prin contractele ce sunt incheiate la nivelul tuturor formatiunilor medicale.

De asemenea, exista inca multe neajunsuri legate de numarul prea mic al medicilor de familie (in comparatie cu numarul de asigurati) sau al medicilor din unitatile militare aflati la dispozitia asiguratilor in anumite localitati. S-a constatat ca sunt multi medici militari tineri care, din cauza greutatilor pe care le intampina la locul de munca sau a unor insatisfactii de natura profesionala, prefera sa plece din armata si sa se afirme in viata civila. De asemenea, insuficienta fondurilor destinate decontarii prescriptiilor medicale pentru cadrele medicale active, personalul din rezerva sau retragere si militarii in termen, a fost si este unul din motivele pentru care eliberarea receptelor gratuite sau compensate se face cu dificultate. Este stiut ca fiecare medic de familie are un anumit plafon financiar.

Au fost si sunt situatii in care farmaciile organizate ca societati comerciale aflate sub contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. nu au eliberat prescriptii medicale din cauza epuizarii fondurilor alocate prin contracte, dar si cazuri in care bugetul armatei nu a putut asigura sumele necesare decontarii "contributiei asiguratului" la prescriptiile medicale beneficiari ai Legii 80/1991.

Un sistem, cu cat este mai simplu, cu atat functioneaza mai bine. Cu cat apar mai multe artificii, cu atat apar mai multe probleme. Dubla finantare in armata a aparut ca urmare la legea asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997, care a cautat sa uniformizeze toate categoriile sociale din tara. In armata insa functioneaza si legea 80/1995 (Statutul cadrelor militare), care prevede o serie de drepturi (respectiv gratuitati pentru un numar mare de militari). De aici a aparut si aceasta necesitate de dubla finantare prin alocarea de la bugetul armatei a "contributiei asiguratului" in cazul medicamentelor compensate si asigurarea de fonduri suplimentare pentru medicamentele necompensate.

In momentul aparitiei Legii 145/1997 nu s-a inteles prea bine acest fenomen deoarece unii factori de raspundere din armata au crezut ca nu mai au nici un fel de obligatii in domeniul sanatatii (raspunsurile erau: s-a infiintat C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., are fonduri suficiente, sa rezolve toate aceste probleme). De fapt, nu problema dublei finantari genereaza dificultati in asigurarea medicamentelor, daca aceasta dubla finantare s-ar face corect de catre fiecare parte implicata in sistemul respectiv (C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. si bugetul armatei). Problema este ca sunt fonduri insuficiente atat de o parte, cat si de cealalta.

1.1.2. Organizarea si conducerea (Managementul)

unitatilor farmaceutice la nivel teritorial

La nivel teritorial, in subordinea Directiei Medicale, se intalnesc urmatoarele formatiuni medicale :

- 12 Spitale Militare de Urgenta

- 7 Centre de Sanatate

- Centrul Medical de Diagnostic si Tratament Ambulator al M.AP.N.

- Institutul Medico - Militar

- Centrul de Cercetari Stiintifice Medico - Militare

- Centrul Clinic de Urgenta de Bolic Cardiovasculare al Armatei

- Centrul de Hematologie Transfuzionala al Armatei

- Centrul de Medicina Preventiva

- Depozit Farmaceutic

Pentru asigurarea medicamentele si materialele sanitare, spitalele militare de urgenta incheie contracte de furnizare de servicii de medicina primara cu Casa Asigurarilor de Sanatate, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti pentru infirmeriile care le sunt arondate, pe principiul territorial(tabel).

Tabel cu arondarea infirmieriilor la spitalele militare de urgenta

pe principiul teritorial

Indeplinirea activitatilor in domeniul asistentei medicale in armata se realizeaza prin folosirea de resurse umane, materiale si financiare, pe mai multe nivele, dupa cum urmeaza:

1. Asistenta medicala primara:

- resurse materiale - medicamente si materiale sanitar - farmaceutice asigurate prin spitalele militare, unitati ce sunt arondate pe principiul teritorial.

2. Asistenta medicala secundara si tertiara:

- resurse materiale - medicamente si materiale sanitar - farmaceutice asigurate prin depozitele farmaceutice proprii, prin achizitii centralizate la nivelul Directiei Medicale si prin achizitii proprii.

3. Structuri de medicina preventiva, politie sanitara si politie sanitar - veterinara:

- resurse materiale - medicamente si materiale sanitar - farmaceutice asigurate prin depozitele farmaceutice proprii, prin achizitii centralizate la nivelul Directiei Medicale si prin achizitii proprii.

4. Structuri de suport logistic medical - Centrul de Hematologie Transfuzionala al Armatei si depozitele farmaceutice proprii:

- resurse materiale - medicamente si materiale sanitar - farmaceutice asigurate prin achizitii centralizate la nivelul Directiei Medicale si prin achizitii proprii.

1. Structuri de recuperare medicala

- resurse materiale - medicamente si materiale sanitar - farmaceutice asigurate prin achizitii centralizate la nivelul Directiei Medicale si prin achizitii proprii.

Pentru aprovizionarea continua cu materiale sanitare si farmaceutice a tuturor elementelor sistemului national de aparare pe timpul operatiei, in cadrul fiecarui esalon se constituie inca din timp de pace stocuri de materiale sanitare si farmaceutice, intr-un cuantum stabilit pe baza normelor de inzestrare, care la razboi sau in situatii de criza se completeaza pe masura consumului sau se suplimenteaza corespunzator misiunilor si estimarii pierderilor sanitare.

Raspunderea pentru asigurarea cu materiale sanitare si farmaceutice revine medicului si farmacistului sef de la marile unitati si Consiliilor Locale de Aparare pentru unitatile care opereaza in zona lor de responsabilitate.

Medicul si farmacistul sef colaboreaza cu seful logisticii si sefii grupelor operative (sau reprezentantii acestora) pe urmatoarele probleme:

- planificarea si executarea transporturilor;

- asigurarea autovehiculelor pentru transportul materialelor;

- organizarea si efectuarea de achizitii;

- dispunerea depozitului de materiale sanitare.

Pentru asigurarea armatei cu materiale sanitare si farmaceutice la razboi, la diferite esaloane sunt create organe de inzestrare si surse de aprovizionare.

Organele care coordoneaza, conduc si organizeaza inzestrarea cu materiale sanitare si farmaceutice sunt constituite la nivelul Statului Major General, Directiei Medicale, Statelor Majore ale categoriilor de forte armate si corpurilor de armata.

1.1.2.1. Aspecte pozitiv

Aprovizionarea cu medicamente si materiale sanitar-farmaceutice pentru formatiunile medicale - spitale militare, ambulatorii de specialitate, depozite sanitare - s-a facut pana anul trecut centralizat, prin licitatii organizate la nivelul Directiei Medicale, pe baza de necesar anual pentru produsele cu valoare mare de achizitie si care erau solicitate in cantitati mari, si descentralizat, la nivelul fiecarei formatiuni medicale, pentru celelalte categorii de materiale, in functie de fondurile alocate. Incepand cu acest an, in conformitate cu H.G. 1559/18.12.2003, fiecare spital militar isi organizeaza propriile achizitii in functie de fondurile alocate.

Principalele activitati pentru acordarea asistentei medicale efectivelor armatei se indeplinesc in cadrul unui sistem unitar, pe niveluri de asistenta, astfel:

- asistenta medicala primara - servicii de medicina generala - prin infirmeriile (cabinetele medicale) din unitatile militare, a carei pondere este in continua crestere, in scopul ralizarii preventiei eficiente, depistarii precoce a imbolnavirilor, scaderii gradului de incapacitate temporara de munca si implicit diminuarea costurilor generale pentru sanatate;

- asistenta medicala secundara - servicii medicale de specialitate - prin ambulatoriile de specialitate ale spitalelor militare si centrele de sanatate militare de garnizoana;

- asistenta medicala tertiara - servicii medicale spitalicesti - prin spitalele militare.

Schimbarile de fond care au avut loc de-a lungul timpului in structura unitatilor farmaceutice din cadrul Ministerului Apararii Nationale se leaga nemijlocit de transformarile pe care le parcurge intreaga societate, in care armata isi are un loc si un rol bine definite. Este vorba de reforma generala care are loc pentru aderarea la Uniunea Europeana si integrarea in structurile NATO. S-a inceput cu organizarea si dotarea primului spital de campanie la activitatile militare din Golf. Au urmat apoi organizarea unui detasament medico-chirurgical in Albania, trimiterea de spitale de campanie in Somalia si Angola, organizarea si dotarea cu tot ce este necesar din punct de vedere medical a batalioanelor de mentinere a pacii in fosta Iugoslavie, Afganistan, Irak, asigurarea cu medicamente si materiale sanitar- farmaceutice a misiunilor Seebrig de la Constanta si Schirbrig Arad, asigurarea infirmeriilor de unitate si a asistentei medicale din ambulator. Militarii romani din zonele de conflict sunt bine protejati, prin vaccinari repetate, si bine tratati, statul roman acordandu-le cea mai mare atentie si asigurandu-le cele mai bune conditii.

Este o trecere foarte succinta in revista a evenimentelor deosebite care au avut loc de-a lungul timpului si care au fost rezolvate cu destul de mult efort deoarece perioada parcursa nu a fost cea mai buna din punct de vedere financiar.

1.1.2.2. Deficiente

Pentru asigurarea cu medicamente a cadrele militare, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. este veriga care face legatura intre sistemul national de asigurari sociale de sanatate si formatiunile medicale ale armatei. Din pacate, datorita contractelor nerealiste dintre aceasta, spitalele militare de urgenta si ambulatoriile de specialitate si a sumelor mici alocate pentru acoperirea serviciilor medicale, activitatea la aceste niveluri sufera numeroase disfunctionalitati. Intr-o unitate medicala cu paturi, plata serviciilor medicale se face pe un numar impus de zile de spitalizare/pacient, aducand mari prejudicii financiare mai ales spitalelor performante. In al doilea rand, ziua de spitalizare este mult subfinantata. Este clar ca, in aceste conditii, si asigurarea cu medicamente a pacientilor are de suferit, mai ales ca din aceleasi fonduri se asigura si plata salariilor personalului medical si a energiei electrice, si a caldurii, si a repatiilor aparaturii medicale etc.

Situatia farmaciilor militare este diferita de la un spital la altul, in functie de marimea spitalului, ca numar de paturi si cazuistica. Paradoxal este faptul ca spitalele cu cazuistica mai bogata si mai grea o duc mai rau din punct de vedere financiar decat spitalele mai mici. Este cazul Spitalului Clinic de Urgenta Militar Central sau al Spitalului Militar de Urgenta Cluj-Napoca.

Aici putem sa discutam si despre managementul spitalelor cu acelasi numar de paturi. In functie de cat de buni manageri sunt cei din echipa de conducere, rezultatele se vad si pe rafturile farmaciilor. Este o situatie dificila pentru orice farmacie. Dar s-ar face o mare greseala daca s-ar renunta la farmaciile militare, dupa anii de zile care au trecut, timp in care factorii de decizie s-au hotarat sa se mareasca numarul acestora. Exemplul concret este cel al farmaciilor de ambulator din reteaua spitalelor militare. Ele au fost infiintate pentru a veni in sprijinul asiguratilor din armata prin faptul ca elibereaza medicamente gratuite si nu percep nici un fel de comision.

Problema nu este de desfiintare, ci din contra, ar trebui sa se gaseasca solutii ca rafturile acestora sa fie pline in permanenta.

Evenimentele deosebite care au avut loc de-a lungul timpului in cadrul Ministerului Apararii Nationale, din care face parte deasemenea si reforma generala ce are loc pentru aderarea la Uniunea Europeana si integrarea in structurile NATO au fost rezolvate cu destul de mult efort deoarece perioada parcursa nu a fost cea mai buna din punct de vedere financiar.

1.1.3. Concluzii partiale

Prin implementarea sistemului informatic al managementului asistentei medicale in armata, se creeaza un sistem informatic in retea, pentru un management coerent al aprovizionarii si monitorizarii surselor de aprovizionare cu materiale sanitare si farmaceutice.

In cadrul politicilor privind asigurarea sanatatii se urmaresc cateva obiective fundamentale:

-imbunatatirea starii de sanatate a populatiei;

-cresterea sperantei de viata;

-cresterea calitatii vietii in sens pozitiv.

Aceste obiective se realizeaza in plan practic, printre altele si cu ajutorul fumizorilor de servicii farmaceutice, dintre care farmacia este principalul agent chemat sa-si aduca o contributie importanta.

Cooperarea neconflictuala a acestei triade, furnizor de servicii medicale, furnizor de servicii farmaceutice si pacient, ofera premisele asigurarii echilibrului armonizat atat la nivelul structurilor interne cat si al relatiilor cu mediul al sistemului bio-fizio-psiho-sociologic complex 'OM'. Acest echilibru armonizat, in limbaj comun, este cunoscut ca stare de sanatate, pe scurt, sanatate. Organizatia mondiala a Sanatatii defineste sanatatea ca 'acea stare completa de bine personal, fizic, mintal si social' maximizarea acesteia trebuind sa fie in fapt scopului oricaror politici in domeniul sanatatii. Notiunea de sanatate trebuie inteleasa in raport cu notiunea de boala, in contextul relatiei acestora cu ingrijirile de sanatate si a factorilor care o influenteaza.

Necesitatea acestei intelegeri se datoreaza:

-interesului prezentat de starea de sanatate sau de boala pentru individ-colectivitate - societate;

-volumului ridicat de resurse alocate domeniului de ingrijire a sanatatii in cadrul societatilor moderne.

In contextul reformelor structurale si de fond care au loc in momentul de fata in tara noastra, in domeniul sanatati, se impune adoptarea unor decizii cu caracter managerial, fundamentate stiintific si destinate sa asigure alinierea noastra la standardele europene in materie. Astfel orice decizie manageriala cu privire la structurarea, restructurarea, stabilirea strategiilor de dezvoltare, transferul de proprietate, fuziunea, divizarea, etc. unei 'entitati' furnizoare de servicii farmaceutice trebuie sa se bazeze pe o minutioasa si sistematica analiza diagnostic. Mentionam ca analiza diagnostic nu este specifica numai perioadelor de tranzitie ci, in societatile asezate, cu functionare, economico-sociala normala, ea reprezinta o activitate curenta, obisnuita, deoarece aici, in principiu, exista o dinamica a circulatiei proprietatilor. Astfel cererea de analiza este permanenta, fiind si numeroase firme care se ocupa cu aceasta activitate.

Pe de alta parte, managementul este interesat sa cunoasca situatia entitatii pe care o conduce, cat mai bine, pentru a-si stabili strategiile si tacticile evolutionale. Astfel, in plan general, analiza diagnostic incearca sa surprinda cat mai fidel comportamentul dinamic al unei 'entitati' in cazul nostru, furnizor de servicii farmaceutice, intr-un mediu economico-social dat, pornind de la un anumit patrimoniu de resurse de orice fel, pe baza unor ipoteze de functionare, de dorit, cat mai aproape de comportamentul real al acestora in timp. Pentru aceasta se folosesc modele de reprezentare care sa reflecte simplificat realitatea pe care o descriu conventional si conceptualizat apelandu- se astfel la mijioacele de teoria sistemelor, dupa cum am vazut mai sus.

Stabilirea si cunoasterea factorilor care influenteaza aceste relatii complexe, determinarea punctelor tari si slabe care le caracterizeaza, ofera posibilitatea analizei diagnostic si evaluarii de a-si atinge obiectivul: determinarea parametrilor de stare ai entitatii analizate si determinarea valorii ei de piata.

Dintre principiile generale ale analizei diagnostic amintim:

-focalizarea activitatii de analiza asupra problemelor esentiale, fundamentale, ignorandu-se elementele nesemnificative, cu ponderi neimportante pentru obiectivul propus

-cunoasterea atat din interior cat si din afara a realitatilor.

-analiza integratoare

-flexibilitate si suplete

-organizare deschisa, participativa

-antropocentrism in abordarea problematicilor tehnico - economice si juridice.

-eliminarea subiectivismului si a tendintelor voluntariste.

-ordine, rigoare, experienta si intuitie.

In aceasta perioada de tranzitie, in procesul de cautare a celor mai eficiente solutii care sa asigure o sanatate optima, dar in acelasi timp si resursele financiare de sustinere, este obligatoriu a se gasi cel mai potrivit raport intre raspunsul prompt la cererile de sanatate - aflate intr-o permanenta modificare cantitativa si calitativa - si constrangerile organizationale si financiare. Sistemul asigurarilor sociale de sanatate s-a dovedit in general viabil in cei sase ani de functionare, desigur cu avantajele si limitele sale. De altfel, este foarte greu ca, un sistem nou introdus intr-o tara in care economia este intr-un proces de cautari continue, sa fie eficient si multumitor pentru toata lumea. Pe masura ce economia se va stabiliza iar structurile medicale ce acorda asistenta medicala de toate tipurile vor deveni competitive si eficiente, asigurand pe deplin calitatea actului medical, se va putea vorbi de avantajele sistemului asigurarilor sociale de sanatate.

In urma unui studiu realizat la nivelul Sectiei Farmaceutice, a rezultat ca, pentru o asigurare corespunzatoare permanenta cu medicamente a tuturor categoriilor de personal enumerate mai sus si cu drept de gratuitate la medicatie in armata, ar trebui sa se execute urmatoarele contracte anuale intre C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. si ambulatoriile de specialitate, numai pe parte de farmacie: un contract de 50 de miliarde de lei cu farmacia din Centrul Medical de Diagnostic si Tratament Ambulator "Dr. Acad. Stefan Milcu" si unul de 30 de miliarde de lei cu farmacia de ambulator din cadrul Spitalului Clinic de Urgenta Militar Central "Dr. Carol Davila". La acestea se adauga contracte de cate 10 miliarde lei cu farmaciile de ambulator din cadrul spitalelor militare de urgenta, precum si contracte de cate 5 miliarde lei cu farmaciile de ambulator din cadrul centrelor de sanatate din teritoriu.

La aceste sume (in conformitate cu modul de decontare prevazut in legea asigurarilor sociale de sanatate si in Contractul-Cadru de 50% - 50% sau 65% - 35%) ar trebui sa contribuie si bugetul armatei cu o parte egala, altfel contractele nu se pot derula. De asemenea, tot de la bugetul armatei, ar trebui sa se asigure alte miliarde pentru medicamentele necompensate, care nu se deconteaza prin C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., si tot din bugetul armatei ar trebui sa se repartizeze bani pentru plata diferentei medicamentelor compensate la farmaciile comunitare in localitatile unde nu exista farmacii militare.

La aceste propuneri, la nivelul celei mai mari policlinici militare din tara - este vorba de Centrul Medical de Diagnostic si Tratament Ambulator "Dr. Acad. Stefan Milcu" -, contractul pentru anul 2003 s-a situat intre 5 - 6 miliarde lei. Concluziile privind gradul de asigurare cu medicamente in ambulator se pot trage foarte usor.

Un inceput s-a facut in anul 2004, in sensul ca pentru primele sapte luni ale anului 2004 s-a incheiat intre C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. si farmacia Centrului Medical de Diagnostic si Tratament Ambulator "Dr. Acad. Stefan Milcu" un contract de 18 miliarde lei, insa pentru ca acesta sa se realizeze este nevoie de cel putin aceeasi suma si de la bugetul armatei.

O solutie clara nu se poate da in problema asigurarii cu medicamente a cadrelor militare decat prin perfectionarea sistemului de asigurari de sanatate, prin alocarea de fonduri mai mari pentru medicamente, ceea ce ar duce la o autodisciplinare a asiguratilor si la o prescriere de medicamente din partea medicilor de familie mai putin polipragmatica.