Elemente de baza ale calitatii produselor

Elemente de baza ale calitatii produselor

Conceptul de calitate

Standardul Organizatiei Internationale de standardizare (ISO) 8402 defineste calitatea ca fiind " ansamblul caracteristicilor unei entitati (produs, activitate, proces, organizatie, persoana) care confera acesteia aptitudinea de a satisface cerintele exprimate sau implicite".

Demersul calitatii reprezinta ansamblul actiunilor avand ca scop obtinerea calitatii. Conform standardului ISO 8402, produsul este "rezultatul unor activitati sau procese" si poate fi orice " bun material, serviciu, rezultat al unor procese continue sau o combinatie a acestora".

La nivel micro-economic, calitatea oricarui produs si serviciu:

- se defineste prin - standarde/norme

- se proiecteaza  - ingineria calitatii

- se planifica  - planificarea calitatii

- se construieste (fabrica) - construirea calitatii

- se masoara  - metrologie

- se inspecteaza (evalueaza)  - inspectie (audit)

- se verifica (incearca)  - verificare

- se controleaza (tine sub control) - controlul calitatii

- se asigura  - asigurarea calitatii si sistemul calitatii

- se certifica  - certificarea calitatii

- se imbunatateste  - imbunatatirea calitatii

- se conduce (gestioneaza) - managementul (gestiunea calitatii).

La definirea conceptului de calitate nu se poate face abstractie de raportul dintre calitate si nivelul tehnic al produselor. Un produs cu performante tehnice scazute, care nu se situeaza la nivelul celor mai noi cuceriri pe plan mondial, nu poate fi considerat un produs de calitate superioara, care sa poata fi competitiv. Deci prin calitate se intelege inclusiv nivelul tehnic al produselor.

Calitatea constituie o notiune complexa, care cuprinde atat proprietatile produsului de a satisface o trebuinta oarecare, cat si aspectele economice legate de realizarea si utilizarea produsului.

Calitatea produselor agroalimentare se realizeaza in procesul de productie si se manifesta in procesul de consum, ceea ce evidentiaza doua notiuni: calitatea productiei si calitatea produselor. Aceste doua notiuni sunt intr-un raport de interdependenta, totusi au trasaturi distncte. Calitatea productiei reflecta calitatea procesului de fabricatie, laturile activitatii de conceptie tehnologice si de organizare a productiei, in timp ce calitatea produselor reprezinta expresia finala a calitatii proceselor de productie, care sintetizeaza nivelul tehnic, performantele constructive si functionale, economice si estetice.

Calitatea unui produseste determinata de ansamblul caracteristicilor sale utile, care se pot observa, masura sau compara cu un etalon.

Insusirile produselor sunt numeroase, dar numai unele dintre ele determina la un moment dat calitatea. Acestea sunt caracteristicile de calitate, ale caror conditii tehnice sunt stabilite in standardele de stat, in normele tehnice, in caietele de sarcini.

Din punct de vedere al posibilitatilor de masurare, caracteristicile de calitate ale produselor se grupeaza astfel:

Direct masurabile- masa produsului, densitatea, dimensiuni;

Indirect masurabile-prin efectuarea de probe- fiabilitatea;

Comparabile cu o mostra etalon- culoarea, forma;

Determinate organoleptic- gust, miros, aspect;

Numarabile- nr conserve dintr-un ambalaj.

Notiunea "controlul calitatii" reprezinta in lb. Romana o traducere inadecvata a conceptului american "quality control". Astfel, daca pt americani si japonezi verbul to control are in acest caz semnificatia a tine sau a mentine sub control, a domina, deci un sens activ, in lb.romana, verbul a controla are in special un sens pasiv, a verifica, a inspecta.

In prezent, conform standardului ISO 8402, controlul calitatii reprezinta ansamblul proceselor si activitatilor cu caracter operational utilizate si efectuate in scopul satisfacerii cerintelor referitoare la calitate.

Conform aceluiasi standard, asigurarea calitatii reprezinta ansamblul activitatilor prestabilite si sistematice desfasurate in cadrul sistemului calitatii si care s-au dovedit necesarepentru stabilirea unui nivel adecvat de incredere in capacitatea unui produs, de a satisface exigentele calitative.

Sistemul calitatii reprezinta ansamblul format din structuri organizatorice si din toate responsabilitatile, procedurile, procesele si mijloacele ncesare, in scopul implementarii managementului calitatii.

Globalizarea comertului face ca un sistem tipizat al asigurarii calitatii sa fie esential. Un astfel de sistem ar face posibil ca producatorii de marfuri si servicii sa asigure dovada obiectiva a functionarii unui sistem al calitatii, ceea ce le-ar inlesni indeplinirea tturor cerintelor clientului. Pentru a intampina aceasta nevoie, ISO a formulat seria de standarde ISO 9000, referitoare la asigurarea calitatii, standarde care pot fi folosite ca puncte de referinta in scopuri contractuale. Aceste standarde se disting prin faptul ca implementarea lor poate fi verificata si atestata de un tert organism de certificare.Sistemul calitatii bazat pe ISO 9000 prezinta ca avantaje:

imbunatatirea calitatii produselor

imbunatatirea imaginii firmei si a credibilitatii pe pietele internationale.

Componentele calitatii produselor agroalimentare

Notiunea de calitate a produselor agroalimentare este complexa, datorita multitudinii factorilor care o conditioneaza: calitatea materiilor prime si a materialelor utilizate, procesul de prelucrare adoptat, utilajul folosit, ambalajul, transportul, conditiile de depozitare.

Calitatea se refera la proprietatile pe care le poseda un produs, masura in care satisface aceste necesitati vitale, avand in vedere ca alimentatia organismului este o conditie esentiala a existentei.

Elementele componente ale calitatii produselor agroalimentare sunt:

calitatea nutritiva

calitatea senzoriala

calitatea igienica

calitatea estetica

calitatea psiho-sociala

calitatea economica

valoarea de utilizare sau de intrebuintare .

CALITATEA NUTRITIVA

Calitatea produselor alimentare sub aspect nutritiv este esentiala si se apreciaza in functie de capacitatea lor de a raspunde cerintelor energetice si plastice ale organismului. Consumul de alimente trebuie sa asigure nevoile nutritionale ale organismului. Necesitatile alimentare ale omului variaza in functie de : varsta, ocupatie, starea de sanatate, conditiile mediului inconjurator.

Factorii nutritivi care asigura organismului elaborarea substantelor proprii si energia necesara desfasurarii fenomenelor vitale sunt: protidele, lipidele, glucidele, elementele minerale si vitaminele. La calitatea nutritiva pot participa si alte substante, cum ar fi substantele fenolice simple si unii pigmenti. Nevoile nutritive se exprima indicand numarul de calorii si cantitatile de protide, ex necesare pt. 24 ore.

Valoarea proteica. Substantele proteice sunt constituienti esentiali ai tesuturilor, au un rol important in procesele metabolice, participa la formarea de anticorpi in organism, participa la formarea enzimelor si intra in structura unor hormoni. Mentin echilibrul osmotic, intervin in apararea org fata de microorg, virusuri, toxine, pot fi si subst. Energetice.calitatea unor proteine este dependenta de structura sa si in special de cont. In aa esentiali. Indicatorii de calitate ai unei proteine sunt urmatorii:

indicele proteic- chemical score;

ind aa esentiali- EAA index

valoarea biologica-VB

utilizarea neta a proteinelor- NPU

coeficientul de eficacitate proteica PER.

Nevoia minima de proteina este de 1g/kilocorp/zi, din care minimum 35% trebuie sa fie de origine animala. Produsele horticole au un continut redus in s. Proteice, cuprins intre 0,3% la mere si 22% la boabele uscate de mazare. Continut ridicat in substante proteice au fructele nucifere: nuci 16,42%, migdale 18,30% si alune 13,40%, iar dintre legume fasolea boabe uscata 21,30%, mazarea verde boabe 6,5% si usturoi uscat 6,5%. Celelalte produse au un continut redus.

Valoarea glucidica. Glucidele sunt compusi chimici de baza cu rol plastic si nutritiv. In urma oxidarii biologice in org uman, indeosebi a monoglucidelor se elibereaza energia, care alaturi de cea furnizata de alte componente chimice sustine activitatea vitala a acestuia. Glucidele solubile confera gustul dulce, iar impreuna cu acizii si taninurile formeaza gustul specific al produselor horticole. In special glucoza constituie substratul pt desfasurarea multor fermentatii utile: lactica si alcoolica. Glucidele sunt reprezentate in produsele horticole de monoglucide(glucoza, fructoza, manoza), diglucide(zaharoza) si poliglucide(amidon, hemiceluloza), ultimele cu rol important in digestie si dezv florei acidifiante.

Legumele cultivate la noi au un continut mediu in glucide solubile de 3,75%, valori peste medie avand legumele radacinoase, bulboase si cele din fam verzei. Continut redus au castravetii, dovleceii, tomatele, vinetele ardeii si pl legumicole de la care se consuma frunzele (sub 1%). Fructele speciilor pomicole au un continut mediu in glucide solubile de 6,81%. Necesarul zilnic de glucide este de 4-6g/kilocorp.

Valoarea lipidica. Lipidele au rol energetic furnizand o cantitate mare de calorii, participa la formarea tesuturilor, solubilizeaza si vehiculeaza vit liposolubile si ac grasi. Nevoia de lipide este 1-2 g/kilocorp/zi. Produsele horticole au un continut redus in lipide, exceptand fructele din categoria nucilor. Astfel, nucile con-in 62,5% lipide, alunele 61,6%, migdalele 54,1%. Dintre legume numai fasolea boabe contine 1,6% lipide.uleiurile bogate in lipide.

Valoarea in substante minerale. Substantele minerale se gasesc in produsele alimentare ca saruri minerale sau in combinatie cu proteinele. Principalele elemente chimice prezente in produsele horticole sunt: K, Ca, Mg Fe, Co, N, Cu, Mn, Zn, Si. Unele au rol plastic si unele catalitic. Continutul in s min la pr horticole este cuprins intre 0,23g la 100 g produs proaspat(pepene verde) si 3,32g la 100 g produs proaspat( migdale).

Valoarea in vitamine. Vitaminele sunt substante cu functii specifice de biocatalizatori, deoarece se gasesc sau participa in compozitia chimica a enzimelor si fermentilor. Fructele si legumele contin maj vitaminelor, cu exceptia A, D si B_12.

Valoarea nutritiva a produselor alimentare este micsorata prin:

tratamente termice: oparire, sterilizare, frigere, prajire, deshidratare.

Congelare-decongelare

Rafinare-ulei si zahar

Macinare si cernere-fainuri de dif extractii

Degradari oxidative- rancezire

Degradari sub act luminii si sub act unor enzime.

Evaluarea nivelului de afectare a unui nutrient intr-o prelucrare tehnologica se poate face dupa metoda propusa de Murphy, prin care se stabileste retentia aparenta Ra % si retentia reala R_r %. Ra este raportul procentual dintre continutul nutrientului in produsul prelucrat si cont aceluiasi nutrient in materia prima g/ g su. Rr este raportul procentual dintre continutul de nutrient pe g produs prelucrat inmultit cu g produs prelucrat si continut de nutrient pe g materie prima inmultit cu g materie prima.

Determinarea valorii nutritive si energetice a produselor alimentare

Orice aliment este caracterizat prin valoarea sa de utilizare si aceasta dat faptului ca alimentul are valoare alimentara caracteriz prin: valoare psiho-senzoriala, valoare nutritiva sau biologica, valoare energetica si valoare igienica.

Determinarea val nutritive se poate face prin doua tipuri de metode:

prin teste biologice ef pe animale de exp, carora li se urmareste dezv intr-un regim alim studiat,

prin det pe cale chimica a tuturor comp.nutritive ale alim dat.

Determinarea valorii energetice se face pe baza continutului procentual al principalelor subst nutritive din produsul alimentar si pe baza cantitatii de energie furnizata de fiecare gram de substanta calorigena.

1g proteine- 4,1 kcal

1g lipide- 9,3 kcal

1g glucide-4,1 kcal.

Calculul energetic al produsului alimentar, pt 100g se face cu relatia:

Valoare energetica(kcal/100g))=% pr x 4,1+% lip x 9,3+% GL X 4,1.

CLASIFICAREA NUTRITIONALA A PROTEINELOR

CLASIFICAREA NUTRITIONALA A LIPIDELOR ALIMENTARE

VALOAREA ALIMENTARA A DIFERITELOR GRUPE DE ALIMENTE

CALITATEA SENZORIALA

Produsele agroalimentare pot fi acceptate sau respinse in functie de insusirile lor senzoriale. In aprecierea calitatii lor senzoriale intervin toate cele cinci simturi: vaz, auz, pipait, gust si miros.

Simtul gustului discerne gusturile substantelor lichide sau dizolvate in apa sau saliva, avand rol in cunoasterea alimentelor, in selectia si acceptarea lor, precum si in sporirea insusirilor agreabile.

In ceea ce priveste senzatiile gustative, se disting 4 gusturi fundamentale:

gust dulce- conferit de zaharoza, glucoza, fructoza.

Gust acru- datorat ionilor de hidrogen- acid tartric, acid citric.

Gust sarat- intalnit in forma pura in clorura de sodiu

Gust amar- provocat de substante ca: morfina, chinina, cofeina.

Intensitatea senzatiilor gustative este influentata de urmatorii factori:

concentratia substantelor pentru senzatia de placut: zaharoza 9%, acid tartric 0,28%, clorura de sodiu 2%, chinina 0,0007%.

Temperatura substantei stimul: fata de dulce creste sensibilitatea gustativa odata cu cresterea temperaturii solutiei pana la 37⁰ C, iar la 50⁰ C descreste brusc si dispare complet, pentru gustul acru temperatura optima este 18⁰ C, pentru sarat este 18-20⁰ C, iar pt amar 10⁰ C. La 0⁰ C toate senzatiile gustative slabesc sau dispar.

Temperatura mediului ambiant.

Gradul de maruntire al alimentelor.

Deprinderea degustatorului.

Simtul mirosului si caracteristicile olfactive. Prin olfactie se controleaza calitatea alimentelor sau se produce secretia glandelor salivare. La determinarea mirosului este important sa se poata stabili concentratia minima a substantei odorante care poate provoca senzatia olfactiva. Sensibilitatea olfactiva este influentata de factori diversi: temperatura, umiditatea, presiunea atmosferica, starea fiziologica. Temperatura optima de sesizare a mirosurilor este de 37-38⁰ C, cresterea temperaturii ducand la diminuarea mirosurilor. Cresterea umiditatii aerului intensifica senzatia olfactiva, iar lumina stimuleaza olfactia. Este important pt practica sa stim:

daca un miros poate fi anihilat de altul, pt a le inlatura pe cele neplacute.

Sesizarea concomitenta a mai multor mirosuri,

Contopirea mirosurilor pt a obtine o calitate odoranta noua a amestecului,

Compensarea reciproca a mirosurilor pt diminuarea lor reciproca.

Simtul tactil. Cu ajutorul lui se constata consistenta produselor alimentare si starea texturala a acestora. Consistenta sau vascozitatea este un indice calitativ deosebit de important pt produsele alimentare (sucuri, arome, gemuri) si prin masurarea lui se poate aprecia compozitia produsului, dozarea corecta a ingredientelor in amestec, durata si cantitatea de caldura aplicata in proces.

Simtul vazului. Prin receptia vizuala se apreciaza forma, culoarea, aspectul general si structura produsului. La fabricarea produselor alimentare se urmareste realizarea unui aspect general agreabil al produselor, a unor culori care pot crea stari psihice si senzatii care sa stimuleze functiile gastrice. Se folosesc tehnici de intrebuintare a colorantilor sau de combinare a materiilor prime si a materialelor, astfel ca produsului sa i se confere culoarea dorita.

Simtul auzului. Senzatiile sonore ajuta la estimarea calitatii produselor, cum ar fi:

sunetul crocant care apare la masticare,

sunetul produs la ruperea unor produse,

zgomotul produs de vin la turnarea in pahar,

zgomotul bauturilor carbogazoase.

Aroma produselor alimentare. Aroma constituie o caracteristica esentiala a pr alimentare, fiind determinata de o substanta chimica sau un amestec de substante. La formarea acestor caracteristici participa simtul gustului si al mirosului, precum si consistenta si temperatura produsului. La fabricarea produselor alimentare se urmareste in primul rand mentinerea aromei materiei prime, combinarea materiilor prime si a materialelor, pt a obtine o aroma placuta, precum si adaosul de condimente si substante aromatizante.

CALITATEA IGIENICA

Este influentata de:

toxicitatea naturala

contaminarea si poluarea chimica

contaminarea microbiologica sau cu alte organisme.

Toxicitatea naturala poate fi cauzata de plante si animale. Plantele pot genera o toxicitate secundara atunci cand absorb din sol substante toxice, care apoi sunt consumate de animale sau om. Ex. Ricin, ciuperci, solanina (12 ppm)- lumina numai in standul de vanzare.

Contaminarea si poluarea chimica se datoreaza:

-pesticide (LMA)

- metale grele

- aditivi alimentari( sa poata fi determ., sa nu fie toxici, sa fie neaparat necesari)

- mase plastice

- contaminare radioactiva.

Contaminarea microbiana:

Prevenirea toxiinfectiilor alimentare se realizeaza prin controlul bacteriologic al produselor alimentare. Se face pe flux tehnologic pana la livrare. Importante: micotoxinele, Fusarium, Bacillus, Clostridium, virus hepatita A, paraziti animali. Risc major .

CALITATEA ESTETICA

Produsele alimentare trebuie sa satisfaca si cerintele de frumos si placut, sa aiba calitati estetice care satisfac cerintele fiziologice si psihice de hrana ale omului.

Calitatile estetice ale produsului se refera la forma placuta a acestuia, coloritul atragator, ornamentarea, felul de prezentare.

Pentru ambalaje, elementele care confera calitatea estetica sunt: forma, culoarea, grafica, materialele folosite pt confectionare.

Calitatea estetica a produsului alimentar este factorul care poate influenta, intre anumite limite, acceptabilitatea produsului alimentar. Detaliile care pot influenta modul de percepere a calitatii de prezentare a produsului sunt: nuanta si intensitatea culorii ambalajului, grosimea materialului din care a fost confectionat ambalajul, structura produsului in sectiune, dimensiunea literelor, inscriptiilor, vizibilitatea termenului de valabilitate, detaliile inscriptionate pe ambalaj.

Particularitatea produselor alimentare este aceea ca trebuie sa satisfaca concomitent atat necesitatile fiziologice cat si cele psihice ale consumatorului. Aceasta particularitate creeaza unele restrictii activitatii designerului, care este obligat sa se limiteze la o gama determinata de materii prime si de procese tehnologice.

Analiza nivelului estetic al produselor prezinta o serie de dificultati datorita criteriilor si punctelor de vedere destul de eterogene dupa care se fac aprecierile de marea masa a consumatorilor.

Pentru analiza nivelului estetic se folosesc metode de punctaj, pt a caror aplicare se face apel la specialisti cu o buna pregatire in domeniul respectiv.

CALITATEA PSIHO-SOCIALA

Se defineste ca fiind adaptarea unui aliment la conditiile social-culturale ale consumatorului caruia ii este adresat. Se pot cita de ex comportamentele legate de motivatii diferite,cum ar fi:

• Religia: absenta alcoolului si a carnii de porc in alimentatia musulmanilor, simbolul painii si vinului in religia catolica.
• Exprimarea nivelului social, manifestarea unei sarbatori importante prin consumarea de alimente de lux.
• Teama irationala fata de alimente iradiate, sau fata de aditivi.
• Obiceiurile alimentare ancestrale sau nostalgia fata de un trecut presupus a fi mai bun, respectul fata de o mare traditie gastronomica; ceea ce se traduce in tarile industrializate prin cautarea de produse naturale si in tarile in curs de dezvoltare prin refuzul semipreparatelor care incalca traditia locala.

Absenta unor informatii precise face ca elementul psiho-social al calitatii sa fie foarte irational si sa varieze enorm in functie de tara, de epoca, de nivelul social al individului. Este de fapt o problema de marketing si o mare dificultate pt produsele noi.

CALITATEA ECONOMICA

Pretul este un factor important in alegerea unui produs alimentar, determinant pentru anumite categorii de consumatori.

Caracteristicile economice reprezinta in general tot ceea ce releva un calcul economic la alegerea unui produs alimentar. La nivel de societate, anumite tari au legi care condamna utilizarea anumitor tipuri de ambalaje inadecvate pentru anumite produse alimentare. La nivel de colectivitate se poate calcula de exemplu pretul ce revine substantelor nutritive ingerate tinand cont de pierderile la pregatire, timpul necesar prepararii si calificarea necesara a personalului. Pretul reprezinta si o imagine a calitatii. Consumatorul care consimte sa plateasca un pret suplimentar, asteapta un plus de calitate.

Adesea se creeaza confuzii in ceea ce priveste doua probleme: este mai bun, deci costa mai mult si este mai scump deci este de calitate. De aceea este nevoie de a pune caracteristicile economice alaturi de celelalte componente ale calitatii.

In practica se utilizeaza raportul calitate/pret. Alegerea pretului unui produs este determinanta pentru imaginea calitatii. Caracteristicile economice si pretul, avand o importanta primordiala in alegerea unui produs se recomanda integrarea acestora inca din faza de proiectare a produsului in cadrul componentelor calitatii unui produs.

VALOAREA DE UTILIZARE SAU DE INTREBUINTARE

Produsele alimentare sunt create pentru a fi utilizate eficient in scopul asigurarii hranei populatiei, proces eco-sociologic esential pt perpetuarea si dezv societ omenesti. De aceea, pe langa calitate, produsele alimentare trebuie sa aiba o utilizare precisa si sigura in sfera sociala. Aceasta utilitate este definita prin valoarea de utilizare sau de intrebuintare.

Valoarea de utilizare este o notiune strans legata de calitate, deoarece produsele de calitate au intotdeauna o destinatie precisa, determinatasi pot fi deci utilizate in scopul pt care au fost create. In general, v.u. este determinata de valoarea energetica si nutritiva ce caract valoarea alimentara a produselor.

CLASIFICAREA PRODUSELOR AGROALIMENTARE IN RAPORT CU VALORIFICAREA

1.- dupa provenienta produsului :

produse ale culturilor cerealiere si tehnice- posibilitate mare de pastrare, cerinte reduse pt transport si manipulare, pt consum necesita prelucrare

produse hortiviticole- continut mare de apa, conditii particulare privindtransportul si pastrarea

produse animaliere- alterabilitate

produse agricole secundare- pt productia vegetala sau animala din aceeasi unitate.

2.din punctul de vedere al partii de planta care se consuma:

fructe

seminte

frunze

inflorescenta

tulpini

radacini tuberizate.

3.din punct de vedere a gradului de maturare:

maturitate de recoltare

maturitate de consum

maturitate tehnica.

4.dpdv al gradului de perisabilitate:

f usor perisabile: capsuni, spanac

usor perisabile: piersici, struguri

perisabile: mere, pepeni

rezistente: cereale, nuci.

5. dpdv comercial, data aparitiei pe piata:

trufandale- produse horticole date in consum in afara perioadei normale de aparitie.

Produse horticole: de vara, de toamna, de iarna, sau extratimpurii, timpurii, tarzii.

6. dpdv comercial- vanzare impreuna cu alte produse:

marfuri cerealiere fainoase

zahar, miere, produse zaharoase

alcoolul si bauturile alcoolice si nealcoolice

stimulente si condimente

grasimi

lapte si produse lactate

ouale

carnea si produsele din carne

pestele si produsele din peste

legumele si fructele proaspete si conservate.

7.dpdv al gradului si posibilitatilor de transformare:

produse agricole brute- se consuma in stare proaspata sau sunt materie prima pt ind.

Produse alimentare intermediare- sunt rezultatul primelor etape de transformare a produselor agricole brute- ex faina.

Produse agroalimentare- produsenagricole brute transformate si/sau conditionate destinate consumatorilor.

8. dpdv al legaturilor existente intre produsele agroalimentare in sfera consumului:

produse independente

produse substituibile

produse complementare.

INDICATORI DE CALITATE AI PRODUSELOR AGROALIMENTARE

Caracteristici comparative

INDICATORII DE CALITATE

Calitatea produselor agroalimentare de origine vegetala se apreciaza prin indicatorii ce caracterizeaza : aspectul fizic al produselor, caracteristicile fizico-chimice ale produselor, indicatori de echivalenta si economici.

Indicatorii fizici se apreciaza avand in vedere urmatoarele elemente: forma si marimea produselor, culoarea de fond a produselor (indicele maturitatii produselor), gustul, consistenta sau fermitatea structurii ( sau duritatea pulpei la produsele horticole, lipsa de pete, starea de prospetime, aroma, autenticitatea soiului).

Indicii fizico-chimici pot fi reprezentati prin: greutatea a 1000 boabe cereale, greutatea a 1000 boabe la struguri, umiditatea, procentele de zahar, grasimi, gradul de alcool, continutul in SU, continutul total in acizi, raportul zahar/aciditate totala

Indicatorii de echivalenta- se folosesc in clasificarea din punct de vedere calitativ la un anumit produs, tinand seama de variatiile celor mai importanti indici fizici si fizico-chimici ai produsului respectiv.

Acesti indicatori pot fi grupati in indicatori tehnici de echivalenta si indicatori energetici de echivalenta.

In grupa indicatorilor tehnici de echivalenta se include:

pierderile (cresterile) in greutate datorita umiditatii la produsele cerealiere

pierderile rezultate din reducerea corpurilor straine la produsele vegetale

economia relativa de suprafata cultivata

randamentul la sacrificare al animalelor

cantitatea de lapte raportata la grasimea de baza

indicatorul gradului de ingrasare

randamentul lanii la spalare

randamentul absolut sau relativ al produsului fabricat

Indicatorii de echivalenta energetici au la baza cunoasterea stiintifica a consumului de energie minima.

Cantitatea de energie pe unitatea fizica din produsul agricol principal sau secundar

Bilantul energetic

Randamentul energetic

Coeficientul energetic al produsului agricol

Coeficientul util al produsului agricol.

Indicatorii economici - au la baza evaluarea produselor la pretul unitar de desfacere, luandu-se ca etalon de comparatie pretul produsului cu calitatea superioara. Se desprind astfel urmatorii indicatori:

coeficientul de echivalenta valoric

indicele valoric de calitate

sporul de beneficiu al produsului respectiv

ritmul de livrare a produselor

indicatorul complex de calitate.