FACTORII CARACTERISTICI SI PRINCIPALELE TRASATURI ALE STILULUI DE MUNCA AL MANAGERULUI SI AL ECHIPEI MANAGERIALE

FACTORII CARACTERISTICI SI PRINCIPALELE TRASATURI ALE STILULUI DE MUNCA AL MANAGERULUI SI AL ECHIPEI MANAGERIALE

In procesul de conducere, stilul de conducere deriva din actiunea unui numar complex de factori, dintre care un rol deosebit il au calitatile si caracteristicile managerilor, pozitia lor ierarhica in cadrul echipei (team-ul, staff-ul), mediul socio-economic si politic, motivatia, autonomia psihofunctionala, sistemul informational.

Unul dintre cei mai importanti factori ai stilului de management il reprezinta calitatile, caracteristicile si structura psihoafectiva ale managerilor. Personalitatea, experienta, vointa, gradul de pregatire si motivatia intrinseca sunt elemente cu un rol esential in manifestarile comportamentale ale managerilor. Un bun manager este informat in permanenta despre problemele firmei, se orienteaza asupra domeniilor prioritare, esentiale, isi antreneaza subalternii in actiuni de inventie si inovare continua si este preocupat de asigurarea motivatiei acestora. Un manager trebuie sa posede aptitudini specifice, sa fie eficient, sa sesizeze rapid abaterile de la mersul normal al activitatii si sa ia decizii optime.

Varsta managerului este un factor care influenteaza stilul de conducere. In multiple firme competitive, indeosebi nord-americane si vest-europene sunt preferati in general manageri tineri, ajunsi la o varsta la care se realizeaza o imbinare optima intre nivelul de cunostinte si maturitate pe de o parte si dinamism, interes si receptivitatea pe de alta parte.

Motivatia, ca reflectare a dorintei de disponibilitate a unei persoane de a-si cheltui efortul in scopul realizarii unor obiective sau obtinerii unor rezultate, este influentata atat de calitatile si caracteristicile managerilor, cat si de mediul socio-economic si politic.

Exista mai multe tipuri de motivatie, in functie de metodele si instrumentele pe care managerii le folosesc pentru a obtine acceptarea sau supunerea subalternilor. Primul tip de motivatie ar fi prin constrangere (coercitie), in care managerul impune acceptarea obiectivelor sale de catre subordonati, iar refuzul antreneaza sanctionarea. A doua este motivatia prin "cumparare", unde acceptarea scopului comun se realizeaza prin stimulente materiale. A treia este motivatia prin adoptare, unde individul serveste organizatia, adera la obiectivele ei, avand speranta ca astfel isi va realiza scopurile sale.

Pozitia ierarhica si modul de exercitare a puterii influenteaza stilul de conducere, in sensul sa este mai usor de condus un grup atunci cand managerul se afla pe un rand ierarhic mai inalt si puterea pozitiei lui este mai mare. Pe de alta parte, mediul socio-economic si politic isi pune in mod pregnant amprenta asupra atitudinii si comportamentului managerului.

* In sistemele autoritare directivarea si controlul constituie principalele "instrumente" de exercitare a puterii managerilor, motivatia subalternilor realizandu-se in special prin constrangere.

* In sistemele democratice puterea managerilor se afla intr-o corelatie directa cu capacitatea lor de antrenare a personalului la realizarea obiectivelor organizationale, motivarea realizandu-se prin adoptare si identificare.

Autonomia, apreciata prin perioada de timp in care un manager isi poate exercita atributiile si responsabilitatile proprii fara sa apeleze la seful ierarhic, depinde atat de structura psihica a acestuia, cat si de pozitia sa ierarhica. Autonomia vizeaza atat domeniul conceptual cat si cel al actiunii.

Autonomia psihologica depinde de perioada de timp in care managerul, situat pe o anumita pozitie ierarhica, este capabil sa gandeasca si sa actioneze in mod autonom, fara a

avea sentimentul de insecuritate. Sistemul autoritar de conducere diminueaza autonomia managerilor inferiori si mijlocii, transformandu-i in "administratori" si "gardieni". In astfel de situatii, ei au autonomie in domeniul conceptual.

Autonomia functionala este formalizata prin sistemul de organizare al firmei, fiind in corelatie directa cu nivelul ierarhic. In functie de pozitia unui manager in ierarhia firmei, se modifica si raportul intre autonomia conceptuala si cea de actiune. In cazul unei organizari centralizate, delegarea unei actiuni strategice sau a unui obiectiv va determina cresterea interferentelor ca urmare a faptului ca autonomia in domeniul conceptual este mult mai redusa decat autonomia de actiune.

Atat grupurile de manageri, cat si cele de subordonati, prin nivelul de pregatire si educatie, aptitudini, coeziune, solidaritate si curente de opinii dominante pot influenta adoptarea unui stil de conducere participativ, de stimularea creativitatii sau a unui stil autoritar, rigid, care provoaca tensiuni interpersonale si insatisfactii.

Stilul de munca al managerului trebuie sa se caracterizeze prin incredere imbinata cu exigenta, cu respectul fata de salariati, cu luarea in considerare a psihologiei acestora, a intereselor lor.

Trasaturile esentiale ale stilului de munca al managerului sunt : preocuparea pentru transpunerea in viata a obiectivelor societatii comerciale, insotita de atitudinea de a descoperi esenta fenomenelor, analiza obiectiva a cauzelor diverselor laturi ale activitatii manageriale, capacitatea de a lua in mod operativ decizii optime si de a organiza aplicarea acestora, exercitarea unui control sistematic, realizarea unei stranse legaturi cu salariatii.

Stilul de munca al managerului trebuie sa aiba caracter stiintific, adica sa se bazeze pe judecata, pe principii rationale, evitand inspiratia sau intuitia.

O alta trasatura a stilului de munca al managerului este cunoasterea exacta a realitatii societatii comerciale, obtinuta printr-un contact direct cu salariatii, cat si printr-un sistem de informare direct, corect, operativ si eficient.

Fermitatea, ca trasatura a stilului de conducere al managerului, se mani-festa in special in momente de tensiune psihica, cand managerul este chemat sa adopte decizii indraznete in situatii complexe si sa dovedeasca tenacitate in transpunerea lor in fapte. In asemenea momente dificile managerul trebuie sa dea exemplul personal de stapanire de sine, rezistenta fizica si morala si mai ales modestie.