Functiile exploatatiilor agricole strategia si politica exploatatiilor agricole

FUNCTIILE EXPLOATATIILOR AGRICOLE  STRATEGIA SI POLITICA EXPLOATATIILOR AGRICOLE

FUNCTIILE EXPLOATATIILOR AGRICOLE

Functiunea reprezinta ansamblul de activitati specifice, legate între ele si îndreptate spre realizare obiectivelor exploatatiilor agricole.

1. Functiunea de productie grupeaza toate activitatile principale ale exploatatiei, care au ca finalitate:

obtinerea de bunuri materiale sau prestari de servicii;

întretinerea utilajelor;

executarea de lucrari;

asigurarea conditiilor de securitatea muncii;

controlul permanent al respectarii parametrilor calitativi si cantitativi stabiliti.

Prin intermediul acestei functiuni, managerul utilizeaza resursele proprii, aprovizioneaza exploatatia cu resursele atrase si fundamenteaza decizia de alocare optima a resurselor.

2. Functiunea de cercetare – dezvoltare, cuprinde toate activitatile ca se refera la:

introducerea progresului tehnico-stiintific;

solutionarea unor probleme privind economisirea de resurse de energie;

activitati de investitii-constructii, care vizeaza realizarea unor noi capacitati de productie sau extinderea si modernizarea celor existente.

3. Functiunea comerciala, înglobeaza activitatile de aprovizionare tehnico-materiala de desfacere a produselor, de studiu al pietei.

4. Functiunea financiar-contabila, cuprinde activitatile de asigurare cu mijloacele financiare necesare desfasurarii normale a procesului de productie si de evidenta contabila a activitatilor exploatatiei sub toate formele sale.

5. Functiunea de personal, cuprinde actiunile cu privire la asigurarea necesarului de forta de munca, recrutarea, selectionarea, încadrarea, perfectionarea si salarizarea personalului.

În cadrul acestei functii intra si problemele de ordin social (cazarea, cantina, etc.), de medicina a muncii, raporturile dintre conducere si lucratori.

6. Functiunea de protectie a mediului ambiant cuprinde :

activitati de reducere a poluarii solului, apelor si alimentelor;

respectarea normelor de utilizare a produselor fitosanitare;

folosirea deseurilor produse de animale;

înlaturarea efectelor eroziunii solului.

STRATEGIA SI POLITICA
EXPLOATATIILOR AGRICOLE

Strategia si politica de dezvoltare a unei exploatatii agricole este reprezentata de ansamblul proceselor decizionale prin care se stabilesc misiunea, obiectivele, metodele de realizare a acestora si resursele pe care le implica.

TIPOLOGIA STRATEGIILOR

În functie de sfera de cuprindere si de orizontul de timp, strategiile pot fi:

strategii organizationale;

strategii concurentiale;

strategii functionale.

Strategii organizationale – sunt la cel mai înalt nivel al organizatiei economice. Prin ele se precizeaza directiile majore de dezvoltare si modul cum vor fi gospodarite resursele.

TIPURI:

strategii de crestere;

strategii de stabilitate;

strategii de descrestere;

strategii combinate.

1. Strategii de crestere vizeaza extinderea volumului de activitati ca urmare a câstigarii unor noi segmente de piata. Sunt adaptate pentru cresterea capacitatii concurentiale.

Cai de realizare:

concentrarea

integrarea pe verticala

diversificarea

Concentrarea sporirea volumului productiei prin integrarea pe orizontala care consta în absorbtia organizatiilor economice, care realizeaza produse si servicii similare cu cele ale organizatiei economice absorbante.

Avantajul principal al concentrarii – promovarea si practicarea tehnologiilor moderne.

Integrarea pe verticala extinderea activitatilor în domeniile conexe (prelucrare, desfacere).

Efect – cresterea profitabilitatii prin reducerea costurilor materiilor prime si prin cresterea calitatii produselor.

Diversificarea promovarea unor activitatii, care se diferentiaza substantial de activitatile traditionale ale exploatatiei.

Prin diversificare se diminueaza riscurile.

2. Strategii de stabilitate sunt adoptate în situatiile în care exploatatia a ajuns la un echilibru economic. Sunt vizate putine schimbari în ceea ce priveste produsele, pietele sau metode de derulare a productiei.

Volumul activitatilor ramâne în general acelasi, iar cresterile daca apar sunt lente.

3. Strategii de descrestere vizeaza reducerea, în anumite proportii, a volumului de activitatii, în scopul redresarii unor tendinte negative sau a eliminarii unor situatii critice, cu care se poate confrunta organizatia.

Strategii de descrestere:

reducerea partiala a volumului de activitate;

lichidarea;

captivitatea – organizatia renunta la prerogativele deciziei în domenii esentiale (vânzari, marketing, conceptia produsului) în favoarea unei alte firme în schimbul garantiei desfacerii produselor la preturi avantajoase.

4. Strategii combinate sunt adoptate de organizatii economice complexe, de dimensiuni mari, în cadrul carora, în anumite situatii, pot fi adoptate strategii de crestere, în altele de stabilitate sau în altele de descrestere.

STATEGII CONCURENTIALE

Dupa stabilirea strategiilor organizationale, exploatatiile trebuie sa stabileasca ansamblul de actiuni pe care trebuie sa le întreprinda în fiecare domeniu, pentru a deveni competitiva (strategie concurentiala)

Alternative ale strategiilor concurentiale

Practicarea de preturi mici

Etalarea produsului

Concentrarea asupra unui anumit segment de piata

Practicarea de preturi mici – reprezinta strategia prin care organizatia urmeaza sa desfaca produsele la preturi mai mici decât ale concurentilor (preturi de dumping).

Etalarea produsului – consta în realizarea unui astfel de produs care sa fie perceput ca unic pentru un anumit spectru de nevoi (imaginea de marca, calitatea deosebita, service-ul post-vânzare).

Concentrarea asupra unui anumit segment de piata (grup de clienti, zona geografica specifica) – unde depaseste concurenta.

STRATEGII FUNCTIONALE

Prin cest tip de strategii se precizeaza actiunile concrete prin care vor fi înfaptuite obiectivele concurentiale.

În procesul de implementare a strategiilor noi, managerii trebuie sa gaseasca raspunsurile adecvate la urmatoarele întrebari:

ce trebuie facut pentru detasarea de rutina?

care sunt activitatile care necesita mai mult timp si mai mult personal?

ce activitati pot fi delegate catre nivelurile ierarhice inferioare?

Transpunerea strategiilor în practica trebuie sa tina seama de elementele specifice care definesc ansamblul organizational, precum:

v      resursele financiare disponibile

v      structura si mentalitatea personalului

v      relatiile organizationale