INFLUENTA MEDIULUI CULTURAL SI EDUCATIONAL

ASUPRA DEZVOLTARII DURABILE

Influenta mediului cultural: familia, scoala, societatea

Majoritatea analistilor si specialistilor converg in a sublinia importanta capitala a influentelor culturale asupra dezvoltarii unei organizatii. Conceptele diferitelor companii si metodele de conducere ale acestora nu vin de undeva din spatiul vid. Ele sunt integrate in mediul cultural ambiental, iar calitatea lor este in mare masura dictata de valorile generale ale mediului.

Cunoasterea mediului presupune determinarea conditiilor concrete in care are loc desfasurarea activitatii tinand cont de toti factorii culturali, politici, sociali, psihologici, economici, tehnici si ecologici.

Abordarea problemelor legate de mediul in care se desfasoara afacerile trebuie facuta intr-o viziune dinamica, cuprinzatoare, capabila sa surprinda toti factorii care favorizeaza sau impiedica succesul afacerii.

Factorii mediului intern care lasa o anumita amprenta asupra managementului unei intreprinderi sunt indicate in figura 1 [ ]. Gruparea factorilor nu este intamplatoare. Pe coloana din stanga sunt dispusi factorii materiali, pe linia de deasupra se afla factorii psiho-formativi, iar pe coloana din dreapta/actor// socio-politici.

Fig. 1. Influenta factorilor de mediu asupra managementului

Mediul educational este constituit de totalitatea institutiilor care concura la desavarsirea caracterului membrilor societatii: familia, scoala, religia si alte organizatii umanitare si confesionale. Cooperarea dintre primele trei institutii este esentiala in asigurarea unor bacalaureati generalisti, luminati si cultivati, de care amintea K. Matsushita, baza de plecare indispensabila pentru o activitate economica performanta, grefata pe o inteligenta si educatie permanenta.

Mediul cultural intregeste mediul educational si se refera deopotriva la manager si la echipa sa. Referindu-se cu ingrijorare la absenteismul ridicat din tarile nordice, datorat in special alcoolismului, un studiu al Institutului Muncii din Oslo puncta: 'Este clar ca nu se poate lucra in acelasi mod cu oamenii care prefera sticla unei carti, cu cei care prefera carciuma unei sali de teatru'. Revenind iarasi la modelul japonez de management, putem fi siguri ca autoturismele produse in oricare zi a saptamanii au aceeasi calitate (nu cum am fi indemnati sa credem din cele relatate de Hayley in cartea sa 'Rotile') si ca inainte sau dupa week-end-uri absenteismul nu inregistreaza cresteri; chiar si grevele japoneze sunt altceva decat cele occidentale.

Mediul formational se refera strict la pregatirea profesionala specifica, ridicata pe postamentul solid al unei pregatiri generale corespunzatoare. Un diplomat intors din Japonia relata ca nicaieri in lume sistemul cursurilor suplimentare de perfectionare in domenii de varf nu este mai dezvoltat decat in aceasta tara. Mai ales tineretul urmeaza zilnic, de dimineata pana noaptea, 3 cicluri de invatare - perfectionare. De altfel, in toate tarile dezvoltate este in crestere formarea continua si marile universitati se intrec in a oferi programe din ce in ce mai atragatoare, in acest sens.

Definitia culturii

Cultura este o caracteristica a unei societati, este tot ceea ce este invatat in cursul vietii sociale si transmis din generatie in generatie. Cultura insumeaza totalitatea valorilor materiale si spirituale create de om in procesul practicii socio-istorice precum si a institutiilor necesare pentru crearea si comunicarea acestor valori.

Cultura limiteaza libertatea individuala pe de-o parte, datorita ei oamenii sunt impiedicati sa se angajeze in anumite feluri de comportament si sunt determinati sa actioneze intr-un anume fel, iar pe de alta parte cultura mareste libertatea individuala prin faptul ca il elibereaza de comportamentul dictat de instinct.

Valorile materiale se refera la toate creatiile concrete si tangibile ale societatii (ex.: cladiri, mijloace de transport, mijloace de comunicare, stadioane, etc.)

Valorile spirituale reprezinta toate ideile abstracte despre ceea ce societatea crede ca este bun, corect si frumos. Valorile spirituale asigura baza cu care judecam actiunea sociala, dand forma alegerilor pe care le facem. Valorile spirituale sunt investite si cu o semnificatie emotionala considerabila.

Principalele valori spirituale ale unei societati depinde de:

conceptia oamenilor despre ei insisi;

conceptia oamenilor despre cei din jur;

conceptia oamenilor despre organizatii;

conceptia oamenilor despre societate;

conceptia oamenilor despre natura;

conceptia oamenilor despre univers.

O anumita valoare nu este in mod necesar unanim acceptata de o societate si nu are intotdeauna acelasi inteles in diverse societati.

De asemenea valorile nu sunt de neschimbat; in decursul timpului ele sunt supuse unui proces de modificare continuu.

Valorile sunt 'hranite' de convingeri, principii si norme.

Convingerile reprezinta ideile care sunt fixate in mintea oamenilor.

Majoritatea conflictelor si a dezacordurilor se nasc pe fondul divergentelor dintre convingeri.

Principiile sunt puncte de reper insusite in scoala, familie sau societate, care permit oamenilor sa-si organizeze gandurile, sa-si formuleze ideile si convingerile, sa ia decizii si sa-si ghideze atitudinile si modul lor de comportare.

Principiile esentiale bazate pe experienta traita sau pe imaginatie fundamenteaza convingerile ce devin valori care la randul lor guverneaza comportamentul obisnuit si atitudinile.

Comportamentul oamenilor in cadrul societatii este structurat de norme, reguli sociale si linii de conduita care prescriu un comportament adecvat in situatii speciale.

Normele modeleaza actiunile oamenilor in relatiile dintre ei. Ele ajuta la structurarea comportamentului prin definirea modurilor de actiune.

Normele definesc 'idealul', ele precizeaza ceea ce societatea considera ca oamenii ar trebui sa faca, ceea ce se asteapta din partea lor.

Ansamblul normelor societatii (cadrul normativ) cuprinde obiceiurile, moravurile si legile.

Obiceiurile sunt conventiile curente ale vietii de fiecare zi, reprezentand o obisnuinta. Ele sunt actiuni cu o mica semnificatie morala.

Daca oamenii se comporta in mod diferit fata de obiceiul locului si timpului sunt considerati excentrici, neatenti sau ciudati. In situatia incalcarii obiceiurilor oamenii se expun ridicolului.

Moravurile sunt totalitatea normelor considerate importante si semnificative pentru functionarea societatii si a vietii cotidiene. Tabuurile sunt moravuri care definesc ceea ce nu trebuie facut.

incalcarile tabuurilor si a moravurilor implica unele sanctiuni din partea societatii, mult mai severe decat incalcarea unor obiceiuri.

Legile sunt norme cu caracter obligatoriu stabilite si aplicate de puterea de stat. Legea se aplica acelor comportamente care sunt considerate importante in societate.

Diversitatea culturala

Una din greselile cele mai frecvente in practica relatiilor de afaceri o constituie neluarea in seama a diferentelor dintre culturi.

Cultura difera de la o societate la alta precum si in interiorul lor.

Persoane din tari diferite au moduri diferite de a evalua lucrurile, au atitudini si experiente diferite.

Societatile se deosebesc prin modurile in care isi organizeaza relatiile dintre membri, prin valorile lor si prin normele care precizeaza comportamentul potrivit. Istoria, geografia, clima si conditiile sociale se combina pentru a deosebi societatile una de alta.

Cercetatorul olandez Geert Hofstede mentiona ca factorii cheie care diferentiaza culturile sunt:

distanta fata de putere;

masculinitatea - feminitatea;

individualismul;

evitarea incertitudinii.

Distanta fata de putere este un indicator de baza al relatiei cu autoritatea si indica masura in care societatea accepta si asteapta ca puterea in cadrul institutiilor si organismelor sa fie distribuita inegal. Distanta fata de putere este asociata cu gradul de centralizare a autoritatii si intinderea conducerii autocrate. Distanta fata de putere influenteaza de asemenea nivelul de diferentiere si distinctie sociala precum si concentrarea bogatiei.

Masculinitatea - feminitatea reflecta strategia modului de integrare in societate si arata masura in care cultura manifesta caracteristicile masculine traditionale (afirmarea, realizarea, acumularea de bogatii) in raport cu caracteristicile feminine traditionale (alimentatie, preocupare pentru mediu, preocupare pentru cei nevoiasi).

Individualismul (opusul colectivismului) descrie masura in care persoanele sunt integrate in grupuri. Membrii societatilor individualiste pun accentul pe respectul de sine si libertatea individuala; membrii culturilor colectiviste acorda o mai mare importanta grupului, serviciilor aduse grupului si salvarii aparentelor.

Evitarea incertitudinii reflecta gradul in care oamenii in cadrul societatii se simt amenintati de situatiile ambigue si masura in care ei incearca sa evite aceste situatii. De asemenea reflecta modul de control al agresivitatii.

Un grad inalt de evitare a incertitudinii indica dorinta membrilor societatii de a controla viitorul. Aceasta indica o cultura in care valorile traditionale sunt predominante, ideile noi si stilurile extravagante fiind greu acceptate.

Un nivel redus de evitare a incertitudinii implica o cultura in care oamenii tind sa fie toleranti cu ideile noi, fiind predispusi sa-si schimbe cultura.

Diversitatea culturala dintre societati demonstreaza flexibilitatea si variabilitatea organizatiilor omenesti, intelegerea si aprecierea acestei diversitati este absolut necesara in desfasurarea unor bune relatii de afaceri.

Se prezinta mai jos cateva caracteristici, de care trebuie sa se tina cont, in desfasurarea unor relatii de afaceri specifice diferitelor tari:

SUA

In cultura americana o mare importanta o are succesul economic, simbolul acestui succes fiind reprezentat de starea materiala. Potrivit ideologiei de afaceri americane, indivizii sunt respectati pentru propria lor bunastare materiala. Standardul de viata ridicat este valoros si apreciat prin el insusi.

Una din temele dominante ale crezului cetateanului american este pretuirea realizarilor 'capitalismului american' in care productia si standardul de viata sunt pe prim plan; intr-o pozitie secundara, subordonata, sunt asezate realizarile nonmateriale precum libertatea si democratia.

Democratia americana este subordonata protejarii liberei initiative. Conform modului de gandire american 'temperarea' oricarui element poate conduce la distrugerea intregului.

Printre valorile gasite in ideologia de afaceri americana mentionam:

individualismul;

responsabilitatea morala si libertatea;

realismul practic;

continuarea progresului;

activismul bazat pe realism;

optimismul;

spiritul de aventura si riscul;

democratia si sansa egala;

responsabilitatea sociala si servirea societatii etc.

Cultura de afaceri americana este puternic influentata de istoria americana, de pionerii care cautau noi solutii de supravietuire si de influenta si instinctul comercial al populatiei evreiesti.

Belgia

Belgienii au un grad ridicat de evitare a incertitudinii, nu le place riscul.

Avand o distanta mare fata de putere, rolul sefului este mult mai important decat al subordonatilor. Faptul ca detinatorii de putere se bucura de anumite privilegii este normal in conceptia lor. Subordonatii vad in sefii lor niste oameni deosebiti.

indeplinirea datoriei constituie un element de viata important.

Germania

Germanii sunt foarte competitivi, au o masculinitate ridicata, doresc afirmarea si sunt foarte putin interesati de ce se intampla cu ceilalti. Pun foarte mult pret pe realizarea de sine si independenta.

Nu accepta riscul, din acest motiv sunt foarte calculati si reci, nu sunt deschisi in mod semnificativ catre compromisuri, acorda o mica importanta increderii si rabdarii. Tot ceea ce fac este pregatit cu grija, luand in considerarea fiecare aspect, fiecare detaliu.

Neamtul este constiincios, sistematic si are o flexibilitate scazuta in ceea ce priveste aplicarea normelor.

Nemtii considera ca prezentul si viitorul sunt foarte strans legate, motiv pentru care se orienteaza pe termen lung si pun accentul pe seriozitate si stabilitate personala.

Franta

Franta are un grad ridicat de evitare a incertitudinii, un grad redus de masculinitate si o puternica distanta fata de putere.

Francezii pun un pret foarte mare pe utilizarea limbii franceze, sunt toleranti fata de comunicarea intr-un singur sens si accepta opiniile individuale.

In relatiile de afaceri prefera stabilirea unui acord preliminar, apoi a unui acord de principiu si abia in final incheierea acordului final.

Marea Britanie

Anglia se manifesta printr-un puternic individualism, o masculinitate relativ ridicata si un indice de evitare al incertitudinii destul de redus.

Cultura britanica este puternic influentata de traditia claselor sociale. Inventivitatea, logica si adaptabilitatea sunt valori considerate importante.

Tarile nord europene

Culturile din aceste tari sunt caracterizate printr-o distanta foarte redusa fata de putere, superiorii sunt usor accesibili si deseori in dorinta de a rezolva o problema se trece peste sef.

In aceste tari se pune pret pe maturitate si stabilitate, pe toleranta si sociabilitate. Masculinitatea este foarte redusa, tarile scandinave fiind considerate cele mai feminine tari.

In relatiile de afaceri sunt linistiti, deschisi, ii ajuta pe ceilalti sa obtina informatiile necesare despre propria pozitie, exploateaza bine posibilitatile creatoare si adopta decizii creative.

Punctele forte ale nordicilor sunt franchetea, deschiderea, flexibilitatea si creativitatea.

Italia

Italienii sunt foarte receptivi la afectiune si caldura, iubitori de frumos. Au o tinuta exuberanta si gesturi ample. Sunt competitivi, individualismul are un caracter pronuntat, dar prefera sa foloseasca deciziile de grup si prezinta un grad moderat de distanta fata de putere.

Italienii au un grad redus de toleranta a riscului, respectiv un grad ridicat de evitare a incertitudinii.

In relatiile de afaceri, in unele regiuni, 'mita' are un caracter normal si nu unul repulsiv.

Tarile Orientului Mijlociu

Cultura din aceste tari se bazeaza foarte mult pe traditia desertului, o traditie tribala in care exista comunitati inchise si compacte.

Traditia desertului cere o ospitalitate deosebita in care timpul nu este esential. Pentru aceasta rabdarea devine o necesitate. Deciziile sunt luate cu incetineala si este neproductiv de a grabi lucrurile. Arabii sunt foarte generosi in privinta darurilor.

Exista o foarte mare suspiciune, ceea ce conduce in primul rand la castigarea increderii.

In tarile arabe trebuie sa fii sensibil la obiceiurile religioase si la modul in care te imbraci.

Japonia

Japonia este o tara ale carei obiceiuri sunt total diferite de cele europene sau americane, in Japonia sunt ritualuri complicate, dezvoltate de-a lungul secolelor.

Tot ceea ce face un japonez, inclusiv felul in care saluta, se distreaza, ofera carti de vizita, face afaceri, face schimb de cadouri, isi bea ceaiul etc. este in acord cu niste reguli precise.

Familiarismul excesiv, discutiile zgomotoase, bacsisul sunt elemente de comportament ce deranjeaza in Japonia.

1.3. Subculturile. Cultura organizationala

Asa cum culturile variaza de la o societate la alta, grupuri din cadrul aceleiasi societati pot avea diferente culturale. Aceste subculturi pot varia in functie de clasa sociala, origine etnica, rasa, religie, stil de viata precum si dupa scopuri de interese.

Deseori, o subcultura are o limba distincta. Formele distincte de comunicare in cadrul subculturilor confera un sentiment de identitate, ofera posibilitatea unei comunicari mai precise intre membrii subgrupului si protejeaza aceasta comunicare de persoanele din afara acestuia.

Varietatea practicilor culturale, atat in interiorul societatilor cat si intre ele, sugereaza ca nici un tipar cultural si nici o practica culturala nu este buna sau rea.

Aceasta ne face sa ne abtinem de la a formula aprecieri asupra altor culturi si ne obliga a fi toleranti fata de stilurile culturale care par ciudate sau nefiresti.

Tendinta de a considera propria cultura superioara altora si de a judeca alte culturi dupa standardele proprii duce la etnocentrism.

In unele cazuri, tiparele culturale ale unui anumit sub-grup nu sunt doar diferite ci contrare tiparelor restului societatii. Acestea formeaza asa numitele contra-culturi.

Contra-culturile intruchipeaza idei, valori, norme si stiluri de viata ce sunt in opozitie directa cu cele ale societatii mai mari.

Un rol deosebit in cadrul subculturilor il prezinta cultura organizationala. Aceasta reprezinta un sistem de valori, prezumtii, credinte si norme nescrise impartasite de membrii unei organizatii, care ii uneste pe acestia.

Cultura este importanta pentru organizatii deoarece indivizii actioneaza pe baza valorilor impartasite de ea, precum si a altor aspecte ale culturii organizationale, comportarile lor putand avea un impact semnificativ asupra activitatii organizationale.

Cultura organizationala are trei dimensiuni majore:

directia se refera la gradul in care cultura sprijina atingerea obiectivelor organizationale;

patrunderea sau nivelul de imprastiere arata gradul de raspandire pe care o are cultura organizationala printre membrii organizatiei;

forta ne arata nivelul de acceptare a valorilor si a celorlalte aspecte ale culturii organizationale printre membrii organizatiei.

Culturile organizationale pot fi analizate prin evaluarea nivelului in care organizatia apreciaza si cultiva urmatoarele caracteristici:

initiativa individuala - gradul de responsabilitate, libertate si independenta de care se bucura indivizii;

toleranta fata de risc - gradul in care indivizii sunt incurajati sa fie competitivi, inventivi si sa riste;

directia - gradul in care organizatia formuleaza obiective clare si nivelul de performanta scontat;

integrarea - gradul in care unitatile componente ale organizatiei sunt incurajate sa actioneze intr-o maniera coordonata;

sprijinul managementului - gradul in care managerii furnizeaza comunicari clare si sprijin pentru subordonati;

controlul - numarul regulilor, al reglementarilor si marimea gradului supravegherii directe;

identitatea - gradul in care membrii se identifica cu organizatia ca un intreg;

sistemul de recompense - gradul si criteriile de alocare a recompenselor;

toleranta conflictului - masura in care indivizii sunt incurajati sa rezolve conflictele;

modele de comunicare - masura in care comunicatiile organizationale sunt restrictionate de autoritatea ierarhiei formale.

Valorile, prezumtiile, credintele si normele care compun o cultura organizationala nu sunt observabile direct. Cel mai adesea se apreciaza natura si existenta unei culturi organizationale prin practicile sau manifestarile concrete ale organizatiei precum simbolurile, istoriile (miturile), ritualurile si ceremoniile.

Spre deosebire de valori, care se preiau intr-o organizatie de la nivelul macrosocial, simbolurile, ritualurile, miturile, ceremonialul etc. se pot naste in practicile de relationare specifice unui anumit grup. Aceste practici pot fi in conformitate cu tiparele culturale ale societatii intr-o perioada determinata sau se pot opune modelelor culturale specifice macrosocialului din perioada respectiva, caz in care ele se transforma in contra-culturi.

Prin simbol se intelege obiectul, actul, evenimentul sau calitatea care serveste drept vehicul sau instrument pentru a transmite un sens, un mesaj cu o anumita semnificatie. Simbolurile culturale servesc pentru a exprima anumite conceptii si a promova anumite valori comportamentale.

Mitul, istoria sau povestea este o naratiune bazata pe evenimente adevarate care uneori (nu totdeauna) este exacerbata pentru a evidentia o anumita valoare.

Istorisirile sunt astfel structurate incat sa evidentieze situatiile conflictuale aparute intre valori opuse (dreptate / nedreptate; egalitate / inegalitate; curaj / frica; siguranta / nesiguranta, etc.) si modul de solutionare.

Miturile se refera, de regula, la conducatori de prestigiu in situatii derulate cu mult timp in urma, la 'eroi' cu roluri majore in societate sau intr-o anumita organizatie.

Ritualul reprezinta o multime de activitati planificate, dramatice si relativ intentionate menite sa conduca si sa implanteze unele valori culturale membrilor organizatiei sau unui anumit auditoriu.

Ritualurile servesc pentru atingerea anumitor scopuri importante pentru organizatie. Majoritatea ritualurilor se finalizeaza in mod placut, intr-un cadru festiv, prin ceremonii.

Ceremonialul este un ansamblu de ritualuri executate cu o ocazie sau eveniment. Ceremonia reprezinta un montaj artistic care prin apelarea la motivatii pozitive, isi propune sa sublinieze anumite valori si comportamente organizationale.

Deoarece culturile organizationale implica valori, prezumtii, prejudecati, credinte si norme stabile, ele au o inertie mare si pot fi schimbate foarte greu. in general organizatiile isi reconsidera si isi reevalueaza obiectivele si valorile numai in fata unor impulsuri exterioare.

Orientari religioase in lumea moderna

Religia actioneaza ca o forta unificatoare in societate, asigurand un ansamblu impartasit de idei, valori si norme in jurul carora oamenii pot forma o identitate comuna.

Religia face sa se stabileasca un limbaj comun, este liantul ce ofera un ansamblu comun de valori.

Foarte multe legi dintr-o societate dobandesc pe langa forta legala si o forta morala deoarece, fiind stabilite pe baza valorilor religioase, li se da o legitimitate sacra.

Ex.: legile in tarile islamice sunt justificate prin Coran.

Practicarea unei anumite religii intr-o societate duce la un anume comportament in societatea respectiva.

Principalele religii din lume sunt:

crestinismul - cea. 20 % din populatia lumii se identifica drept crestini, mai mult de jumatate din ei fiind catolici; ideea principala a crestinismului este recunoasterea lui lisus Christos ca fiul lui Dumnezeu, mantuitorul lumii si garantul vietii dupa moarte;

islamismul - are cea. 600 milioane de adepti, a fost fondat de profetul Mahomed care este considerat ca mesagerul lui Allah (Dumnezeu);

hinduismul - are cea. 600 milioane de adepti si ideea principala a acestei religii este existenta unei forte morale in societate (dharma) care pretinde acceptarea anumitor responsabilitati si a karmei, progresul spiritual al sufletului fiecarei persoane; karma unei persoane este afectata de modul in care persoana traieste; prin reincarnari succesive se perfectioneaza sufletul pana cand se ajunge la nirvana, o stare de perfectiune spirituala totala care face ca reincarnarea sa nu mai fie necesara;

budismul - are azi cea. 350 milioane de adepti; el pune accentul pe importanta simpatiei si compasiunii pentru altii si crede ca raspunsul la problemele lumii se afla in schimbarea personala si in dezvoltarea unui nivel superior de spiritualitate;

confucianismul - are cea. 150-200 milioane de adepti, conceptul central este ca moralitatea si loialitatea fata de altii trebuie sa predomine interesului personal;

iudaismul - este considerat ca prima religie monoteista a lumii; potrivit lui, Dumnezeu a stabilit un legamant cu poporul evreu (poporul ales) prin Avraam; ideile majore ale iudaismului se gasesc in Biblie (Vechiul Testament).

Pentru problematica abordata in acest paragraf prezinta interes religia crestina si filozofiile religioase din arcul Pacificului, in special din Japonia.

in ceea ce priveste crestinismul, ne vom opri cu precadere asupra catolicismului si curentelor reformatoare ale acestuia, care domina lumea capitalista.

Religia ortodoxa, poate cea mai toleranta si mai impregnata de misticism, nu a exercitat niciodata o influenta hotaratoare asupra dezvoltarii economice, din moment ce saracia pe pamant era considerata virtutea suprema si conditia fericirii in lumea eterna. Aceasta atitudine se regaseste, in general, in religia crestina, dar cu timpul, atat in catolicism cat mai ales in curentele reformatoare au aparut idei noi si incercari de adaptare la evolutiile social-economice. Nu mai vorbim de faptul ca in sanul acestora s-au dezvoltat structuri organizationale foarte puternice si stricte, care au militat pentru obtinerea unor avantaje economice, de casta si au propovaduit un prozelitism excesiv.

Catolicismul este orientat spre lumea cealalta, paradisul etern, considerand viata pe pamant o etapa intermediara a existentei vesnice. Dupa invatatura catolica, lisus Christos a stabilit ca papa este seful bisericii crestine, ca succesor al sfantului Petre. Conform ideologiei lui lisus, saracii si defavorizatii de soarta erau privilegiati in ceea ce priveste viata viitoare, in timp ce bogatii nu erau admisi in paradis.

Pentru un credincios catolic este de nedorit, in general si considerat a nu fi in gratia lui Dumnezeu sa acumuleze o avere excesiva. De aceea, poate nu este o simpla coincidenta faptul ca toate tarile din America Latina sunt catolice si sarace.

Incepand cu secolul al XIX-lea a aparut un curent denumit Catolicism social, care viza promovarea unei reforme economice si sociale in spiritul Evangheliei, in prezent, toate tarile europene catolice (inclusiv 50 % din Germania) sunt favorabile unei economii de piata sociala, unui capitalism social, cu o puternica grija pentru defavorizati.

Protestantismul lutheran, urmare a reformei lui Martin Luther (1488-1546), da mai multa importanta vietii pe aceasta lume. incepandu-si lupta contra indulgentelor papale (si a principiilor acestora), Luther a acordat o inalta valoare unor concepte ca munca sustinuta (grea), indeletniciri vocationale, datorie si seriozitate care sunt placute lui Dumnezeu si conditioneaza accesul in paradis, pe lumea cealalta. De altfel, aceste concepte stau la baza eticii protestante. Multi cercetatori vad in ideologia lui Luther un punct de sprijin al capitalismului modern.

Seriozitatea si munca indarjita a germanilor si 'Sistemul Educational Profesional Dual' al acestora isi au radacinile in lutheranism. Aceleasi calitati sunt specifice si tarilor nordice (50 % din populatia Germaniei si 100 % din cea a Scandinavici imbratiseaza religia lutherana). Consideratia fata de defavorizati si componenta sociala a capitalismului sunt identice catolicismului.

Protestantismul calvinist, initiat de reformatorul francez Jean CALVIN (1509-1564) este o afirmare solemna a suveranitatii lui Dumnezeu, singurul salvator al oamenilor prin predestinare. Conform ideologiei calviniste, fiintele omenesti sunt - fundamental - slabe, neajutorate si ele nu pot face nimic impotriva acestui rau si a consecintelor sale: neadmiterea in paradis. Singur Dumnezeu, in mod arbitrar selecteaza si predestineaza anumiti indivizi pentru paradis, pe lumea cealalta, in viata pamanteasca cei alesi de Dumnezeu obtin succese economice, iar ceilalti nu; predestinatii sunt bogati, iar ceilalti saraci.

Fara indoiala 'Ideologia Predestinarii dedusa din ideile reformiste ale lui Calvin, sta la baza capitalismului dur din unele tari occidentale si in special din SUA. Aceasta ideologie pare a fi filozofia lacomiei si egoismului, dar nu trebuie atribuita doar reformei calviniste inclinatia unora spre acumularea de averi nelimitate, uneori de dragul acestora, fara a se putea bucura macar de ele (sunt si la noi niste crestini, necalvinisti, ci ortodocsi, care au aceasta inclinatie). Nu degeaba, un scriitor american descria astfel o reuniune familiala a acestui gen de oameni: 'O seara petrecuta cu familia este o vasta oportunitate de afaceri Atitudinea de dispret a celor bogati (predestinati de Dumnezeu) fata de saraci mizerabili (condamnati la infern) explica filozofia, conceptul etic 'Shareholder Value' al managementului american, asupra caruia vom mai reveni.

Religiile din Japonia, in numar de patru:

v        Confucianismul (in fapt, nu o religie)

v        Budismul

v        Shintoismul

v        Crestinismul

nu au, nici una dintre ele o influenta dominanta asupra mediului de afaceri din Japonia.

Confucianismul, cu cea. 150-200 milioane de adepti in toata lumea, este mai mult un concept filozofic si moral datorat scriitorului si filozofului chinez Kong-fou-tseu (551-479 i.H.), care pune accentul pe importanta moralitatii si loialitatii fata de altii si crede ca raspunsul la problemele lumii se afla in ordine, schimbarea personala spre bine si in dezvoltarea unui sentiment de solidaritate.

Budismul, cu cea. 350 milioane de adepti in lume, este numele care desemneaza pe fondatorul acestei doctrine Guatama, dupa ce acesta primise 'iluminarea' in anul 525 i.H. (Budha - iluminatul). Doctrina budista se vrea un raspuns la durere, identificata cu existenta insasi. Pentru a iesi din ciclul de nasteri si morti (iata originea metempsihozei - teoria reincarnarii) si a ajunge in 'nirvana', trebuie inceput prin eliberarea de cauza suferintei, adica de dorintele care ne apasa in fiecare zi.

Shintoismul este religia proprie a Japoniei, anterioara budismului (introdus in secolul al Vl-lea), care onoreaza divinitatile - personificari ale fortelor naturii, stramosii si pe imparat. Din secolul al XlV-lea, Shintoismul s-a transformat intr-o miscare nationalista. Separata oficial de stat, din 1946, shintoismul ramane foarte influent in Japonia.

Crestinismul a patruns odata cu primii navigatori europeni (vezi 'Shogunul'), dar este relativ putin raspandit.

Anumite concepte fundamentale ale Confucianismului si Budismului, precum 'armonia'' si 'auto-perfectionarea' (indemnul spre a invata) au, totusi, o puternica influenta asupra populatiei si chiar a companiilor industriale si de afaceri, deopotriva asupra liderilor si foloweri-lor. Ele se manifesta prin spirit de cooperare, responsabilitate sociala, loialitate, auto-disciplina, respectul fata de altii, in special fata de varstnici ('intelepciunea varstei'), incredere reciproca, meditatie, etc.

Educatia si formarea profesionala

Cand abordam problema educatiei si pregatirii profesionale este necesar sa gasim raspunsurile la doua intrebari esentiale:

1. Cum trebuie pregatita generatia viitoare (si chiar cea matura, actuala) pentru dezvoltarea economiei, adevarata baza a bunastarii populatiei ?

2. Care valori si care cunostinte, calificari, orientari, aprofundari vor fi necesare si in care moment al vietii ?

In principiu, liderii si folowerii trebuie educati si pregatiti pentru a face fata unul altuia, intelegand chiar sensul ca oricand unul poate lua locul celuilalt.

Este, de asemenea, foarte important sa se aiba in vedere educatia si cultura organizationala a companiei, stilul, relatiile, atmosfera din interiorul ei.

Inaintea creionarii unor concluzii, prezinta interes enumerarea succinta a caracteristicilor educatiei si instruirii din diferite tari:

SUA

Nivel relativ scazut pentru scolile elementare si chiar secundare (High School);

Separare neta intre elevii buni (talentati) si cei mai putin inzestrati;

Elevii buni (cea. 30 %) merg in universitati;

Ceilalti (70 %) nu beneficiaza practic de o educatie (instruire) profesionala, invata meseria muncind;

Exemplificarea sistemului taylorian: lideri dotati si foloweri - marea muta, sau ideologiei predestinarii a lui Calvin.

Germania

Educatie secundara si instruire profesionala foarte diversificata, ca tipuri si nivele;

Mai mult de 90 % din forta de munca a beneficiat de o instruire profesionala pentru cariera aleasa in ultimii 3 ani de studii (25 % in universitati si 65 % in scoli medii);

Cooperare stransa intre politic si economic;

Conceptia companiilor: instruire profesionala excelenta pentru intreaga forta de munca;

Influenta culturala si de traditie: Fiecare individ (nu numai cei predestinati) trebuie sa aiba o sansa profesionala corespunzatoare aptitudinilor sale si dreptul de a duce o viata decenta;

Educatia liderilor este, din nefericire, neglijata.

Japonia

Scoli elementare si secundare de foarte inalt nivel: 98 % din populatie are bacalaureatul (locul l in lume);

Nu exista o preclasificare (separare) intre dotati si mai putin talentati. Convingere: Cu un supraefort, fiecare parte atinge standarde ridicate. Studentii fruntasi ajuta pe cei mai putin dotati. Se simte un puternic sprijin social;

Cea 25 % din tineri merg in universitati, ceilalti sunt angajati de diferite companii unde continua o pregatire profesionala intensiva. Educarea si perfectionarea liderilor este parte integranta a acestui proces.

Selectia tipului si nivelului activitatii pentru fiecare angajat (Design of jobs). Se incearca gasirea celei mai eficiente activitati, potrivit aptitudinilor subiectilor si nu repartizarea dupa necesitatile intreprinderii;

Influentele culturale si filozofic religioase: Calea armoniei si constantei perfectionari (Confucius si Buddha) sprijina aceste procese.

Din aceasta prezentare succinta rezulta cateva concluzii importante:

In SUA actionarii sunt proprietarii intreprinderilor. Ei nu sunt doar finantatorii care asteapta de la capitalul investit castiguri cat mai mari, ci decid felul in care intreprinderea trebuie condusa, evident in interesul lor. in SUA, ca de altfel si in Anglia (si poate spre deosebire de restul lumii) interesele actionarilor primeaza.

Intreprinderile americane sunt organizate si se conduc dupa sistemul taylorian, cu o structura ierarhica de tip militar. Esentialul in acest sistem consta in segmentarea fiecarui proces de productie in operatii simple, care pot fi insusite si aplicate cu usurinta si de angajatii necalificati. Managerii, prin esalonul imediat inferior format din tehnocrati bine pregatiti programeaza si descriu aceste operatii in detaliu. Ei supravegheaza pregatirea procesului, executarea si rezultatele. De aceea elitele manageriale (circa 20% din populatia activa) trebuie sa fie foarte bine pregatite. Si sunt. Pentru restul de 80 % nu este necesara o pregatire prea sofisticata. Si nici n-o au. Calificarea lor principala este - poate usor exagerat spus - ascultarea, iar activitatea lor consta in executarea ordinelor si aplicarea unor reguli si prescriptii de lucru judicios stabilite. De aceea managementul american inseamna (asa cum s-a mai aratat) transferarea unor idei din creierul elitelor in mainile executantilor.

La japonezi lucrurile se prezinta cu totul altfel. La ei managementul inseamna activarea, coordonarea si dirijarea intregii echipe in directia scopurilor urmarite de intreprindere. Se creeaza impresia ca ideile bune vin de jos si nu de sus. Pentru a reusi este, firesc, nevoie sa existe un personal foarte bine educat si calificat, cu alte cuvinte o masa calitativa care sa poata fi utilizata la cel mai inalt nivel. De aceea sistemul scolar japonez este cel mai eficient dintre toate (poate alaturi de cel german) si aceasta nu doar pentru elite, ci pentru toti elevii si studentii. Cadrele japoneze de conducere se perfectioneaza in universitati cu programe tip MBA (Master of Business Administration), dar mai ales in intreprinderi printr-un proces evolutiv indelungat si complex.

In plus, japonezii au un alt concept antreprenorial. Pentru ei o intreprindere este un colectiv de oameni care lucreaza pentru reusita companiei (nu a proprietarilor), deci pentru bunastarea si satisfactia tuturor grupurilor implicate (angajati, clienti, banci, actionari, furnizori etc.). Proprietarii sunt finantatorii compatibili cu bancile, care, pentru capitalul investit, obtin dobanzile aferente. Influenta lor asupra managementului companiei este foarte limitata. Managerii, la randul lor, se considera simpli angajati si nu reprezentanti ai intereselor proprietarilor. S-a spus ca o intreprindere japoneza seamana cu o 'comunitate rurala', fiind o organizatie democratica de oameni pentru oameni.

Conceptul german se afla undeva intre aceste doua concepte considerate extreme, respectiv cel american si cel japonez. Initial, nemtii - ca de altfel multi altii - au copiat sistemul taylorian si, asemenea americanilor, au considerat intreprinderea in primul rand un bun al proprietarilor ei care, pe langa dividende, au si dreptul sa ia decizii manageriale strategice. Chiar si managerii efectivi sunt reprezentanti ai intereselor proprietarilor.

Pe parcursul dezvoltarii economiei au aparut si doua deosebiri fundamentale, cu orientare spre conceptul japonez.

In primul rand, nu s-a sters relatia de loialitate dintre proprietari si angajati, cu radacini istorice (mesterul si calfa din breslele medievale). Proprietarii ii apreciaza si ii respecta pe angajatii lor, considerandu-i ajutoare valoroase. Aceasta relatie se regaseste si in constitutie ca 'responsabilitate sociala' ('Proprietatea obliga').

In al doilea rand, aproape intreaga populatie germana activa (circa 90 %) poseda o pregatire profesionala excelenta, 25 % la nivel universitar, iar restul datorita sistemului jrofesional dual, devenit de acum celebru. Notiunea de 'dual' provine din faptul ca cel care ;e afla in calificare frecventeaza simultan timp de trei ani si scoala profesionala (doua zile pe saptamana), ceea ce ii permite sa aplice la locul de calificare cunostintele noi, dupa un plan riguros. La sfarsitul perioadei de instruire si dupa examenul teoretic si practic sustinut, cursantii devin specialisti respectati. Se considera ca acestor specialisti datoreaza Germania succesele economice mult laudate si aceasta in ciuda unor frecvente deficiente manageriale, intr-adevar, managerii germani se bazeaza pe talentul innascut, cunostintele de specialitate si experienta dobandita. Pana nu de mult, in Germania nu exista o pregatire sistematica a liderilor, dar in ultimul timp s-au inregistrat succese remarcabile, intr-o conceptie proprie, 'auto-organizatoare', in fapt o sinteza a modelelor american si japonez, bazata pe un personal de inalta calificare si traditia lucrului bine facut. Aceasta realitate a permis unui analist de renume sa spuna: 'Un manager care a absolvit un MBA american si respecta strict cele invatate este perfect in SUA, face multe greseli in Germania, iar in Japonia face totul gresit.'

Modele ale fizicii clasice si moderne aplicate in managementul economic

In cartea sa 'Leadership and the New Science', Margaret WHEATLEY a facut o interesanta comparatie intre management si fizica. Autoarea a conchis ca majoritatea conceptelor companiilor care isi desfasoara activitatea si sunt conduse dupa sistemul taylorian pot fi identificate cu legile fizicii clasice ale lui Isaac NEWTON, din secolul al 17-lea.

Dar, intr-un mediu dinamic, cu schimbari foarte rapide si agresive, aceste companii au putine sanse de a supravietui. Pentru a deveni competitive si eficiente ele trebuie sa ia fizica moderna ca exemplu. Autoarea citata considera ca acesta este cazul unor companii japoneze si europene de succes, pe care le denumeste 'Hidden Champions' (campioni ascunsi, tainici).

Noile concepte ale fizicii moderne, printre care ar putea fi citate:

v     Fizica cuantica a micro-cosmosului;

v     Teoria haosului;

v     Teoria campului (gravitational, electromagnetic)

v     Sisteme autoorganizate

manifesta un dinamism neobisnuit, care are o oarecare similitudine cu mersul companiilor dinamice, de mare succes.

In teoria cuantica nu atat particulele in sine sunt importante, cat relatiile dintre acestea si relatiile cu mediul inconjurator. Particulele elementare sunt caracterizate printr-un domeniu de potentiale energetice care definesc identitatea si actiunile lor in acord cu relatiile dintre alte particule sau cu diferite influente externe.

In mod corespunzator, pregatirea si perfectionarea personalului unei companii trebuie efectuate pentru potentiale multiple si relatii dinamice, adica pentru cooperare autoorganizatoare ('cutia neagra') la nivel operational si pentru orientare generala, plurivalenta la nivel strategic (Leader). Dupa Tom Peters [ ], cheia succesului unor companii performante sta tocmai in adaptabilitatea lor de a raspunde constrangerilor concurentiale de piata (conceptul 'tight-loose'). Fiecare companie (similar cu sistemele autoorganizate) isi modifica tactica in raport cu excitatiile mediului inconjurator, pastrandu-si totusi identitatea. Organizatia se adapteaza cerintelor pietii si nu cauta ocolirea speculativa a dificultatilor.

Cuvantul 'haos' este folosit frecvent in limbajul comun pentru a descrie 'o stare generala de mare confuzie, dezordine mare, invalmaseala, dezorganizare' (DEX, pag. 444). in plus, sintagma sugereaza imposibilitatea unei predictii privind starea unor sisteme ale lumii reale, in stiintele exacte termenul se refera la comportamente neregulate, aparent aleatoare, ale unor sisteme complexe, introducand concepte adiacente, intre are un loc aparte il au ramificatia si bifurcatia. Bazele unei utilizari riguroase, generatoare de structuri conceptuale apte pentru o aplicare interdisciplinara au fost create de matematica, pentru care haosul este un termen ce descrie comportamentul de natura determinista a sistemelor dinamice neliniare (H. Poincare, A.M. Liapunov, V. Popov). Comportamentul este neregulat, impredictibil si aparent aleatoriu, fiind influentat in mod decisiv de conditiile initiale. Sensibilitatea la conditiile initiale (in engleza SDIC - 'sensitive dependence on initial conditions') este, in viziunea multor autori, semnul distinctiv al haosului. Sistemelor dinamice nelineare le este caracteristic un raspuns discontinuu pentru o variatie continua si infinitezimala a intrarilor. Raspunsul discontinuu, de forma unui salt, a fost numit 'catastrofa''' de francezul Rene Thom, care a dezvoltat o teorie completa a catastrofelor elementare.

In ceea ce priveste managementul firmei, ca abordare preponderent economica, conceptul de haos este folosit pentru a explica impredictibilitatea comportamentului organizational, desi elementele de rationalitate economica nu mai constituie subiect de polemici stiintifice. Formalizarea in aceste abordari, unele dintre ele de o notorietate incontestabila (Peters, 1987, Stacey, 1991-1992) este departe de a avea consistenta celei din matematica.

Percepand haosul ca fiind un proces evolutiv, cu implicatii in general negative, managementul haosului va insemna ''adaptarea'' organizatiei sau sistemului la acest proces, care se efectueaza cu un anumit risc. Abordarile economice, manageriale sau tehnico-ingineresti percep riscul in acelasi mod: posibilitatea unei stari viitoare ce induce o paguba, datorita ezitarilor si inconsistentei in luarea deciziilor.

Notiunea de camp este asociata unui spatiu in care se evidentiaza actiuni ponderomotoare: forte si cupluri. Pentru o organizatie economica piata reprezinta un camp de activitate in care vectorii care masoara intensitatea acestei activitati depind de calitatea managementului si a factorului uman, de cultura organizationala si etica imbratisata.

Sistemele autoorganizatoare, de la cele mai simple microprocesoare pana la sistemele inzestrate cu inteligenta artificiala au ca element caracteristic efectul de autoreglare, de feed-back. Acest efect este caracteristic si pentru organizatiile economice.

Desi in fiecare intreprindere se vorbeste de interdependenta subsistemelor si de necesitatea largirii fluxului de informatii intre ele, se intampla adesea ca unele subsisteme sa evolueze spre o stare semiinchisa; aparent interfata lor este permeabila la un flux larg de informatii dar constituie o bariera pentru orice fel de schimbare. Aceasta stare de lucruri poate fi o ramasita a organizarii de tip taylorian a muncii, sau reflecta incapatanarea unor sefi care nu pot admite ca exista solutii mai bune decat cele gandite de ei insisi. De aceea se poate spune ca intreprinderea este o organizatie tehnico-socio-economica ale carei reactii in fata factorilor externi depind in mod esential de oamenii care o compun. Acestia actioneaza cu mentalitatea si valoarea lor proprie, in functie de informatiile pe care le receptioneaza.

Cele de mai sus nu trebuie intelese ca o diminuare a importantei actului de conducere. Structura de comanda a intreprinderii constituie sistemul nervos al ansamblului. Aceasta structura trebuie sa se distinga prin:

- coerenta, ceea ce presupune ca zona de actiune a unui nivel oarecare sa fie inclus in mod obligatoriu in sistemul de comanda a nivelului ierarhic imediat superior;

- eficienta, ceea ce impune ca gradul de detaliere si frecventa de difuzare a informatiilor pentru declansarea actiunilor sa creasca atunci cand coboara pe scara ierarhica si invers, returul de informatii catre esaloanele superioare trebuie sintetizat si transmis cu o perioada din ce in ce mai mare.

Aceasta structura de comanda ierarhizata va fi operationala numai daca obiectivele, criteriile de luare a deciziilor si variantele de actiune vor fi cunoscute si receptate corect la diferitele nivele ierarhice.

De altfel, adoptarea deciziilor trebuie inteleasa ca un proces iterativ. Pentru a evita ca aceeasi informatie sa induca actiuni divergente la diverse nivele de decizie, informatia trebuie transmisa in timp util si sub forma adecvata. Procesul iterativ de luare a deciziilor presupune existenta unui organism (releu) de comanda (fig.2) care sa prelucreze si sa demultiplice deciziile spre nivelele de executie si - in acelasi timp - sa filtreze informatiile de la esaloanele inferioare si sa le transmita sintetic prin bucla de feed-back catre conducere.

Fig. 2. Procedeul de comanda al intreprinderii

In economia de piata dezvoltata oferta depaseste cererea, iar concurenta devine din ce in ce mai apriga.

In aceste conditii interfata intreprindere-piata capata un rol primordial in obtinerea informatiilor, prelucrarea lor si gasirea unor raspunsuri pertinente la urmatoarele intrebari:

- ce necesitati trebuie satisfacute ?

- prin ce produse si in ce cantitati ?

- care sunt concurentii potentiali ?

- care sunt mijloacele si intentiile concurentei ?

- ce trebuie facut pentru a obtine produse mai atractive, mai utile, mai fiabile si

eventual mai ieftine decat cele ale concurentei ?

Prin analogie cu sistemele tehnice de comanda si control se poate reprezenta binomul intreprindere-piata sub forma din figura 3,b in care se disting:

Fig. 3. Sisteme de comanda si control

La un sistem tehnic se poate modela comportamentul ansamblului stabilind relatiile intre datele de intrare si functiile de transfer ale celor doua circuite, in aceste sisteme constantele de timp ale circuitelor sunt in general neglijabile in raport cu viteza de modificare a variabilelor de stare; altfel spus, actiunea diferentiala ordonata de comparator intervine pe un sistem care nu a avut timp sa-si modifice starea. Daca au aparut unele modificari de stare, sunt generate unele procese oscilatorii (tranzitorii).

La sistemele economice timpii de raspuns ai circuitului de comanda (de actiune) nu mai sunt neglijabili (durata de proiectare, de fabricatie, de distributie). Este foarte posibil ca raspunsul circuitului de actiune sa ajunga pe o piata care a evoluat fata de cea care transmisese informatii pe circuitul de reactie. Aceasta obliga, pentru a evita oscilatiile care ar rezulta din acest decalaj de timp, la fundamentarea unor previziuni asupra evolutiei pietei si a receptivitatii sale in viitor.

Tocmai de aceea, in sfera economica, rolul comparatorului este mult mai complex decat in domeniul tehnic si are un factor de risc incomparabil. Comparatorul trebuie sa efectueze analiza si sinteza multifunctionala a informatiilor receptate la un moment dat, pentru a planifica actiunea si a asigura declansarea coordonata, in timp util, a fluxurilor care traverseaza intreprinderea, in ultima vreme functiunea comparatorului de a furniza celor care iau decizii datele necesare optimizarii sistemului este denumita Sustinator Logistic Integrat (SLI).