Inceputurile managementului in lume

Inceputurile managementului in lume

Perioada de tranzitie in care se afla tara si economia noastra inseamna revenirea - dupa aproape cinci decenii - de la economia birocratica la cea de piata libera, puternic descentralizata, in care conducerea se exercita prin parghii economico-financiare, compatibile cu mecanismele pietii.

Tranzitia este o perioada de ruptura pe toate planurile vietii sociale, un timp al incertitudinilor, si totusi, avand in vedere fenomenele economico-sociale ce se manifesta in aceasta perioada si luand in considerare experienta tarilor cu economie avansata - care nu au cunoscut economia centralizata - se pot formula aprecieri definitorii, raspicate, care nu ingaduie alternative. Nu se poate construi o economie si o cultura moderna decat utilizand un management stiintific in toate domeniile, atat la nivel micro cat si la nivel macro.

Parintii managementului clasic au fost Taylor si Fayol, rol indeplinit in zilele noastre de profesorul american Peter Drucker, care sustine ca acest fenomen - managementul - da nastere de fapt intregii dezvoltari economice si sociale. El afirma ca managementul "devine sursa principala a tarilor dezvoltate si necesitatea fundamentala a celor in curs de dezvoltare".

Incercarile de a stabilii etimologia cuvantului management au fost numeroase; unii l-au considerat ca apartinand limbii latine - manus insemnand mana, reprezentand o expresie literara cu sens de manevrare, pilotare, managerul fiind cel care asigura pilotarea.

Termenul de management, a fost folosit initial in tarile anglo - saxone, in Anglia avand la inceput semnificatia de conducere, de administrare a afacerilor, de gospodarire. Treptat termenul de management isi imbogateste continutul, capatand o semnificatie specifica si devine intraductibil in alte limbi, fiind deci utilizat sub denumirea de management.

Pentru a i se putea pastra sensul lui propriu, Academia franceza a aprobat includerea acestui termen in dictionarul limbii franceze.

Inceputurile managementului se pierd in negura vremurilor; omul a facut management dintotdeauna, pentru ca de cand exista si-a pus intrebari asupra a ceea ce are de facut si anume cum se face ceva; conducerea, managementul a aparut odata cu societatea omeneasca. Cum era si firesc, si conducerea a evoluat odata cu omenirea, cu societatea, dar a avut o constanta: orientarea oamenilor in cadrul unui efort organizat.

In sclavagism,apare statul, ca forma de conducere macrosociala, ca o reflectare a extinderii colectivitatii omenesti si a adancirii diviziunii sociale, a dezvoltarii factorilor de productie. In acest timp, se dezvolta elemente structural-organizatorice, informationale si decizionale bine precizate; totodata, se descopera scrierea, se "legifereaza" transmiterea ereditara a functiilor de conducere in stat, apare conducerea autoritara, functiile de control se accentueaza si, evident, apar elemente de cultura si arta, mestesuguri, elemente de stiinta a constructiilor, de organizare. Apar germenii conducerii stiintifice, prin scrieri de genul: Invataturile lui Solomon, Invataturile lui Arnuf catre fiul sau Khate (in Egipt) si altele.

Feudalismul adduce mari progrese in planul conducerii, atat in teorie cat si in practica. Astel, sistemele de conducere se diversifica purtand amprenta personalitatii conducatorului; de asemenea, predomina conducerea autoritara, iar in sistemele structural organizatorice creste gradul general de ierarhizare si se multiplicanumarul de niveluri ierarhice.

Totodata aparitia hartiei si a tiparului a condos la dezvoltarea si diversificarea sistemului informational. In acest moment se diversifica fundamental motivational prin cresterea ponderii elementelor economice si extraeconomice si se apeleaza la motivatii de ordin moral.

Despre conducere exista dovezi ca s-a scris inainte cu peste trei mii de ani; prima carte scrisa in acest domeniu apartine lui Xenofon si poarta numele de Kiropaidaia, dupa care a urmat altele in Grecia antica, Israel, etc. Nu ne propunem o invocare a istoriei managementului pe un traseu asa de scurt, rectiliniu deloc sinuos. Exemple de existenta conducerii sunt lucrarile marete ala antichitatii, cum au fost: marele zid chinezesc, piramidele egiptene, monumentele uriase din America de Sud, insula Pestelui etc, care ar fi fost imposibile de infaptuit fara o conducere adecvata a acelor mase mari de oameni. De asemenea, sunt documente care atesta cum se exercita conducerea in vechile cetati greco - romane; referirile se fac la descrierile lui Plutarh, Tit-Liviu si altii.

In evolutia sa, conceptul de management si-a imbogatit continutul de-a lungul unui proces de durata; se stie ca in vocabularul economic englez se utiliza termenul de management in sens de conducere, de administrare a afacerilor, desi managementul s-a nascut in S.U.A catre finele secolului al XIX-le, de unde apoi s-a extins in majoritatea tarilor dezvoltate, imbracand forme de manifestare foarte variate; la inceputul secolului nostru se asociau managementului o varietate de intelesuri, chiar si nediferentiate.

In legatura cu acestea, nu trebuie omisa contributia adusa de americanii Taylor, Gantt, Ford si altii, francezul Fayol si germanii Rathenau, Schmallenbach si altii. Paternitatea conceptului de management este atribuita in mod curent lui Frederick Taylor, o perioada relativ indelungata urmasii acestuia, prin opiniile lor au evoluat spre imbunatatiri organizatorice si tehnice. De la inceputul celui de-al doilea deceniu al secolului al XX-lea, managementul a dobandit elemente noi, specifice, in functie de conditiile sociale concrete. Aici se retine contributia lui Henry Fayol care a definit atributele conducerii, a lamurit dependenta managementului de interesele capitalului si alte parti ale conducerii. Este astfel de inteles cum sensurile si semnificatiile teoretice si practice ale managementului s-au amplificat mult; varietatea mare a acestor preocupari au determinat diverse moduri de abordare, in profunzime si arie de cuprindere.

Managementul s-a nascut in intreprinderile mici si mijloci, in momentul cand acestea s-au dezvoltat; proprietarul, care lucra fiind si patron si manager, era depasit de numarul mare de activitati, incluzand si productia si conducerea in acelasi timp. Deci, conducerea a luat nastere cand mica intreprindere s-a dezvoltat in asa masura, incat a depasit fortele proprietarului care indeplinea totul singur sau cu cateva ajutoare.

Managementul a inceput sa se manifeste, mai ales atunci cand munca a inceput sa se desfasoare in colective, mai mari sau mai mici, fiind o conditie pentru atingerea unui scop si obtinerea unui anumit rezultat dinainte stabilit. Cresterea productiei si concentrarea ei in intreprinderile mari, a impus si necesitatea creeri unui aparat de conducere, special pregatit, care sa asigure o activitate ritmica si uniforma a tuturor compartimentelor ansamblului productiv.

La inceput, managementul a fost practicat doar in intreprinderile productive, ulterior, treptat el s-a extins si la alte sfere de activitate cum sunt: institutiile publice, institutiile juridice, institutiile de invatamant fiind aplicat astazi in toate ramurile si unitatile productive si neproductive si la toate nivelele acestor activitati.

Aflat sub incidenta unor procese cu caracter global, chiar planetar, managementul a trecut treptat prin trei etape:

Prima etapa este aceea in care proprietarul unic al capitalului avea dublu rol si statut; el executa atat functia de conducere cat si pe cea de organizator al productiei, al aprovizionarii si desfacerii produselor, adica se ocupa de cele doua laturi manageriale - organizatorica si economica. In aceasta etapa managerul s-a bazat pe intuitie, bun simt, traditie si experienta, el fiind, concomitent proprietar, patron si conducator. In acest fel si in aceasta etapa conducerea a fost empirica, traditionala, de tip clasic.

Etapa a doua se caracterizeaza prin dedublare; aici latura organizatorica este transferata unor functionari - angajati de patron - proprietarul pastrandu-si toate prerogativele conducerii.

In etapa a treia activitatea productiva devine deosebit de complexa. Eficienta activitatii manageriale nu mai putea fi asigurata de catre proprietar singur sau ajutat de aparatul specializat. Este momentul aparitiei profesiilor de manageri si organizatori ai productiei.

Termenul de management folosit in mod deosebit in activitati economice s-a impus la inceputul deceniului al cincilea din secolul trecut, mai mult ca in ultimii cincizeci de ani, poate si datorita publicarii in 1941, la New York a lucrarii lui James Burham "The managerial revolution". Astfel, managementul rezultat al evolutiei sociale, al progresului stiintei si tehnicii, o perioada indelungata de timp a avut drept sursa de rationalitate numai experienta decantata, adica invatarea prin incercari, erori si respective extrapolarea acestei experiente ca intuitie.

Astfel in ultimii cincizeci de ani se constituie o perioada considerata drept adolescenta eficienta a conducerii; aceasta reprezinta nu o stare ci o miscare ascendenta de la formele inferioare spre cele superioare ale inrauririi finalizatoare asupra sistemului social, de la conducerea nemijlocita de catre patron, la cea mijlocita prin manager.

In evolutia sa, managementul ajutat atat de stiinta, cat si de tehnologie, avea ca rol - cum spunea J.J.S.Schreiber - sa faca cu inteligenta fata schimbarilor. Deci, managementul nu a fost creat pentru totdeauna, ci trebuie sa se schimbe mereu, pentru ca numai asa poate fi aliat si sfetnic, sa efectueze schimb de idei, cu practica, elaborand recomandari, sa studieze experienta acesteia, sa afle la timp problemele ce apar in practica. Managementul se dezvolta in continuare reinoindu-si substanta, generalizand practica dar si teoria, iar in masura posibilitatilor depasind-o prin recomandarile ei.

Din cele expuse rezulta ca managementul este bun, eficient daca s-a obtinut o anumita rentabilitate, ca o relatie cauzala intre efortul necesar si obtinerea unui anumit efect sau invers; cei mai multi manageri nu inteleg ce inseamna cu adevarat: "a castiga" in afaceri, adica modul in care este creiata valoarea si cum strategiile pietei pot avea impact asupra valorii.

O privire critica pe 3-4 decenii in urma si 50 ani spre viitor indeamna la evitarea sau introducerea arbitrara si fortata de institutii si practice din apus - asa cum au facut-o cu cele din est - unde s-a folosit cand forta, cand lingusirea si lichelismul. Dispunem de specialisti foarte buni, insa in numar mic; trebuie inmultiti, ceea ce incercam sa facem prin cursul "Bazele managementului".

Universitatea "Danubius" Galati

Bibliografie:

Paunescu, Coriolan; Paunescu, Oana, Maria, Managementul firmei, Editura Fundatiei Academice Danubius, Galati, 2001;

Apostu, David, Management "Note de curs", Galati, 1999;

Mihuleac, Emil, Bazele managementului, Editura Tempus, Romania-Bucuresti, 1994.