Planificarea ca functie manageriala

Planificarea ca functie manageriala

Planificarea este procesul stabilirii obiectivelor si a masurilor privind asigurarea acestora.

Planul este forma unei decizii de administrare alcatuita din totalitatea actiunilor orientate spre transformarea starii de fapt a sistemului in alta, conform scopului propus; actiunile in cauza sint determinate in timp si spatiu.

Caracteristicile unui plan:

existenta unui ansamblu de actiuni necesare pentru realizarea scopului;

repartizarea acestor actiuni in timp si spatiu;

desemnarea persoanelor responsabile de realizarea actiunilor.

Pentru a putea argumenta orice plan de activitate a unei unitati scolare, trebuie sa distingem de la bun inceput doua aspecte ale planificarii:

1. Aspectul administrativ-managerial, in care avem o definire si o reglementare suficient de riguroasa a statutelor, rolurilor si, corespunzator, a normelor ce le ordoneaza si o diviziune clara a sarcinilor; de fapt, acest aspect are un caracter birocratic.

2. Aspectul pedagogic, concretizat in activitatile instructiv-educative de formare a elevilor, este mai putin birocratizat; in principiu, el trebuie subordonat scopurilor pedagogice, specifice actului de predare-invatare, ci nu 'contaminat' de fenomene birocratice.

Tipurile de planificare:

planurile operative;

planurile tactice;

planurile strategice.

Din punct de vedere structural, activitatea de planificare are doua componente de baza: elaborarea planurilor propriu-zise si controlul asupra indeplinirii sarcinilor planificate. Elaborarea planurilor, la rindul sau, consta din doua tipuri de activitate: conceperea planurilor si formularea tehnica a prevederilor planului.

Algoritmul general de elaborare a unui plan de activitate poate fi urmatorul (vezi schema nr.1).

Acest algoritm este mai eficient in cazul planificarii tactice, pe o perioada de timp medie (semestru, an).

In cazul planificarii pe un termen mai lung (4-5 ani), e necesar sa se aplice principiile planificarii strategice. Un algoritm pentru planificarea strategica poate avea urmatoarea structura (vezi schema nr.2).

Cel mai elocvent exemplu de plan strategic este programul de dezvoltare.

Pentru elaborarea oricarui tip de plan este necesar sa determinam urmatoarele categorii:

problema - reprezinta o tema, o situatie care cere solutionare;

scopul (obiectivul) - descrie conditiile viitoare dorite, care sint demne de efortul si angajamentul scolii;

politica - se bazeaza pe declaratii de intentii, pozitii formale adoptate de membrii unui colectiv intru realizarea scopurilor propuse;

strategia - reiese din mijloacele folosite pentru a indeplini scopurile si a implementa politicile.

Aceasta definire nu pretinde a fi exacta si deplina, deoarece ea este, in mod evident, deschisa interpretarii.

planificarea operativa

Este primul nivel in ierarhia procesului de planificare si reprezinta actiunile de realizare a unui obiectiv la nivel de operatie. De obicei, se face pe un termen relativ scurt (o saptamina, o luna) si include actiunile concrete ce trebuie realizate, responsabilii de indeplinirea lor, locul desfasurarii, precum si termenele stricte de realizare. In acelasi timp, el reprezinta operationalizarea planului tactic (anual) de activitate la nivel de obiectiv si sarcina de realizare.

In unitatile scolare din Republica Moldova a fost acceptat nivelul operativ saptaminal de planificare.

In literatura de specialitate (cu privire la management) nu intilnim recomandari riguroase ce vizeaza elaborarea acestor tipuri de planificare. De regula, modelele si structurile sint elaborate de conducerea scolii, avind drept criteriu gradul de acceptare a acestora, precum si traditiile existente in institutia de invatamint.

planurile anuale (tactice)

Planurile anuale reprezinta un nivel de planificare superior si includ actiuni tactice de realizare a unor obiective (pe un termen mai lung) ce reies din strategia de dezvoltare a scolii si sint aprobate de intreg colectivul didactic.

Schema Nr.1

Schema Nr.2

Principiile de baza in elaborarea acestor planuri sint: concretetea, claritatea, caracterul mobilizator, posibilitatea evaluarii actiunilor propuse, precum si posibilitatea operationalizarii lor.

In functie de strategia de dezvoltare acceptata de institutia respectiva, structura planurilor anuale poate avea urmatoarele compartimente:

Analiza rezultatelor din anul precedent de studii si fixarea obiectivelor generale pentru anul de studii urmator.

Actiuni ce prevad realizarea Legii invatamintului a Republicii Moldova.

Teme de discutii pentru sedintele consiliului profesoral al scolii.

Teme de discutii la sedintele consiliului de administrare al scolii.

Activitati de perfectionare a cadrelor didactice.

Activitati cu elevii in colectiv.

Probleme ce vor fi discutate in cadrul unor intruniri cu parintii elevilor.

Activitati ale scolii cu comunitatea (ce se refera neaparat la dezvoltarea invatamintului in teritoriul dat).

Activitatea financiara si masurile de protectie a utilajului si inventarului din institutie.

Mai pot fi anexate: planurile reuniunilor metodice; cel de activitate a bibliotecii scolare etc.

Aceste compartimente pot fi modificate in functie de obiectivele scolii, tinindu-se cont de problemele ce apar in aceasta perioada de timp.

planificarea strategica

Planificarea strategica a devenit un imperativ al vremii o data cu trecerea tarii la relatiile economiei de piata. Fiind un element al managementului strategic, el, de regula, se elaboreaza pe o durata de timp mai indelungata (3-5 ani).

Documentul in cauza prevede schimbarile ce se preconizeaza intru dezvoltarea si inovarea continua a unitatii de invatamint si se axeaza pe strategia dezvoltarii scolii, precum si pe strategiile alese pentru realizarea obiectivelor propuse. De obicei, este un act elaborat de o echipa de specialisti din domeniu si acceptat de intreg colectivul scolii, de comunitate si organele ierarhic superioare de administrare a invatamintului.

Un model elocvent de plan strategic este Programul de dezvoltare a invatamintului in teritoriu.

Programul de dezvoltare strategica permite sa prognozam si sa administram dezvoltarea, si nu functionarea.

Programul, ca instrument de administrare, este necesar in cazul in care:

conducerea si colectivul scolii doresc sa obtina rezultate optime cu mijloace minime;

realizarea unor obiective depinde de actiunile coordonate ale mai multor persoane (structuri social-economice);

factorii interni si externi ce influenteaza dezvoltarea unitatii scolare sint instabili, iar conducerea trebuie sa tina cont de schimbarile intervenite.

Exista trei tipuri (principale) de strategii ce determina realizarea unui program de dezvoltare:

Strategiile schimbarilor locale care prevad optimizarea, renovarea, rationalizarea etc. a unor sectoare aparte (in activitatea unitatii scolare).

Strategiile schimbarilor modulare ce preconizeaza transformari complexe sub diferite aspecte ale activitatii unitatii scolare.

Strategiile schimbarilor de sistem care comporta reconstruirea totala (reformarea) scolii.

Exista mai multe tehnologii de elaborare a programelor strategice de dezvoltare. Programele au un caracter managerial bine pronuntat si orientat spre angajarea plenara a tuturor fortelor interesate de realizarea lui.

Mai jos propunem o tehnologie de elaborare a programului de dezvoltare a unitatii scolare in baza metodologiei abordarii sistemice de rezolvare a problemelor globale, aplicata de mai multe structuri ale unitatii scolare.

Aceasta tehnologie include urmatoarele procedee:

pregatirea notei informative despre situatia scolii respective;

analiza problematizata a activitatii scolii;

fundamentarea misiunii scolii;

formarea conceptiei de dezvoltare a scolii;

elaborarea strategiei de trecere la o scoala noua;

stabilirea scopurilor primei etape;

elaborarea planului de actiuni;

evaluarea si monitorizarea programului;

expertiza programului.

Bibliografie

Ursu, A., Patrascu, D., Management educational, Chisinau, 1997.

Cristea, Sorin, Pedagogie generala. Managementul educatiei, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1996.

Potasnik, M., Upravlenie razvitiem skoli, Moscova, 1996.

Potasnik, M., Lazarev, V., Kak razrabotati programmu razvitia skoli, Moscova, 1995.

Jons, Gary, Comportamentul organizational, Bucuresti, Editura Economica, 1999.