Indicatorii de reflectare a fiscalitatii

Indicatorii de reflectare a fiscalitatii

Presiunea fiscala la nivel macroeconomic

In zilele noastre sistemul fiscal constituie obiectivul politicii fiscale la indemana guvernului pentru realizarea unei politici economice a statului respectiv. Veniturile publice sunt veniturile realizate de administratiile publice si servesc, mai intai, la finantarea cheltuielilor publice, participand astfel la realizarea politicii economice si sociale a puterii publice.

Datorita importantei lor veniturile publice exercita de asemenea o influenta directa asupra comportamentului persoanelor fizice si juridice si sunt utilizate ca instrumente specifice de interventie in viata economica si sociala.

Notiunea de prelevari obligatorii inblogheaza toate sumele varsate de agentii economici administratiilor publice cu conditia ca aceste varsaminte sa nu fie legale de o decizie voluntara si, de asemenea, ca ele sa nu fie insotite de o contraprestatie imediata sau directa individualizata.

Varsamintele in cauza cuprind doua mari categorii :impozitele si contributiile sociale.

Strans legat de aceste prelevari obligatorii si cu o mare semnificatie ne apare termenul de rata a presiunii fiscale, cu incidente foarte serioase la nivel macroeconomic.

Rata presiunii fiscale sau rata prelevarilor obligatorii este egala cu raportul dintre ansamblul impozitelor si contributiilor sociale efectiv incasate de administratia publica si produsul intern brut.

Acest indicator permite realizarea unor comparatii internationale semnificative deoarece nu ne este indiferenta ponderea respectivelor impozite si contributii sociale in finantarea securitatii sociale asigurata de catre puterea publica.

Indicatorul presiunea fiscala este foarte des utilizat in comparatii temporale internationale, ceea ce produce adesea interpretari eronate, urmare a multiplelor conditionari ale acestuia.

Ca urmare, pe langa o presiune fiscala obiectiva determinata functie de necesitatile de finantare a cheltuielilor publice, exista o presiune fiscala psihologica(resimtita) care masoara pragul tolerantei la impozit. Cel mai adesea, aceasta din urma ia forma presiunii fiscale individuale care este raportul intre totalul prelevarilor suportate de catre contribuabil si totalul veniturilor obtinute de acesta inainte de impozitare.

Presiunea fiscala individuala = total prelevari suportate de contribuabil * 100

total venituri datorate inainte de impozitare

Rata presiunii fiscale poate avea nivel macroeconomic cel mai adesea o dubla acceptiune :

▪ presiunea fiscala in sens strict egal cu raportul dintre marimea impozitelor incasate de catre stat si produsul intern brut (PIB) ;

Σimpozite incasate . 100

PIB

▪ presiunea fiscala in sens larg egala cu raportul dintre ansamblul impozitelor si contributiilor sociale pe de o parte si PIB pe de alta parte.

Σ impozite + contributii . 100

PIB

In practica fiscala, insa, se folosesc si alti indicatori derivati de masurare a presiunii fiscale, dintre care putem mentiona :

▪ rata fiscalitatii consolidate care elimina anumite prelevari cu caracter redondant in scopul de a exprima mai bine partea de venituri destinate finantarii activitatii administratiilor publice.

Primul nivel de consolidare consta in eliminarea cotizatiilor sociale (CAS la noi) si a impozitelor platite de administratiile publice.

Al doilea nivel de consolidare se obtine prin eliminarea tuturor prelevarilor obligatorii autofinantate ( adica nu numai cele care sunt suportate de administratiile publice, ci si cele care sunt alimentate prin veniturile varsate de administratiile publice) ;

▪ rata fiscalitatii nete care se obtine eliminand din prelevarile obligatorii partea redistribuita direct agentilor economici, in special sub forma prestatiilor sociale pentru familii si a subventiilor pentru intreprinderi. Se obtine astfel suma prelevarilor obligatorii necesare propriei functionari a administratiei publice ;

▪ alte tipuri de rate al fiscalitatii rezulta din diverse combinatii ale criteriilor de definire a numaratorului relatiei.

Rata presiunii fiscale reprezinta asadar un indicator de evaluare a partii de venituri provenite din productie care strabate printr-un proces de afectare, obligatorie si publica, in loc sa fie lasata la libera dispozitie a initiativei private.

Variantele in ceea ce priveste presiunea fiscala reprezinta la noi un factor de descurajare a proiectarii reformei in domeniul fiscal. Modificprile in structura sistemului de impozitare si in volumul si rata acestora influenteaza echilibrele existente in economia nationala si au repercusiuni finale asupra nivelului inflatiei.

Ca urmare, orice modificare necesita evaluarii privind efectul noilor impozite si taxe sau al cresterii celor existente asupra fiscalitatii agregate sau a sarcinii fiscale, precum si a adecvarii acesteia la posibilitatile de suportare a lor de catre titularii de venituri.

In tarile dezvoltate din Europa si celelate continente, prelevarile agregate de natura impozitelor si taxelor, indiferent de denumire, reprezinta intre 20-50 % din PIB ; in cadrul tarilor OECD media acestui indicator este de 39%.

In tara noastra, fara sa se urmareasca un anumit model, sarcina fiscala fluctuanta in perioada de tranzitie se apropie in medie de cea din tarile OECD.