LOGISTICA INDUSTRIALA

Analiza fiuxurilor (de materiale, de bani, de oameni, de informatii identificarea unor modalitati generale de rezolvare a unor problemei adiacente fluxurilor constituie domeniul Iogisticii.

Termenul este vechi si a fost utilizat prima data in armata, unde desemrteaza sustinerca primei linii de lupta cu un sistem complex depozite, cai de comunicatie, mijloace de transport si mijloace conservare, care. permit aprovizionarea cu furniturile necesare.

Prin similitudine cu logistica militara s-a structurat Ionistic industriala, care studiaza~ in principal doar canalele de (transportul) si punctele de stocaj (depozitele). Transportul asigura transfer in spatiu al obiectelor muncii, depozitarea un transfer in iar manipularea un transfer de pozitie.

Pana in prezent studiile de logistica au analizat mai niult problemeli ridicate de transportul si depozitarea materialelor, celelalte fluxuri studiate de alte discipline.

Problemele pe care le rezolva logistica industriala sunt: alegerea mijloacelor de transport, alegerea rutelor de transport, incarcarea -descarcarea mij1oace1or de transport  manuirea produse/or in depozite, suprafetele necesare stocarii, pozitia stocurilor in depozite .

Logistica industriala este alcatuita datorita elementelor speciftce legate de transport si depozitare din: logistica externa (de achizitie, de distributie si de recuperare) si logistica interna (productiva) .

Importanta organizarii unui sistem rational de transport este sustinuta de unele constatari statistice facute in industrie, dintre care consideram semniftcative urmatoarele date:

1. realizarea unei tone de produse finite implica transportul intern a circa 50 torie de materiale;

2. cheltuielile de transport reprezinta in costurile de productie ?n medie 25% in Romania. Transportul are o pondere importanta in costur~ in toate tarile (Cost fabricatie/cost transport = 70/30 in Italia, 50/50 in Germania, 40/60 in SUA).

3. circa 9% din personalul muncitor din intreprinderile constructoare de masini lucreaza in transporturi;

4. conform unor cercetari rezu1ta .ca.din totalul timpului in care o piesa se afla intr-un atelier, ~80% este neproductiv (chiar in productia efectuata pe liniile polivalente timpului neproductiv este de 50%, iar pe liniile monovalente 20%) /2/.

Transportul intern

Transporturile de la furnizori si catre beneficiari reprezinta transportul extern, (comercial) iar cele dintre depozite si sectii, dintre sectii sau in interiorul secti ilor reprezinta transportul intern care, din motive metodologice va fi analizat prin doua componente: transportul uzinal si transportul operational. Aceasta din urma cuprinde transportul in cadrul sectiilor, atelierelor, intre locuri de munca diferite, specificate conform procesului tehnologic, precuni si in cadrul locurilor de munca, pentru alimentarea cu semifabricate, asigurarea manipularilor tehnologice, eliminarea aschiilor metalice, asigurarea interventiilor si reparatia utilajelor.

Principii folosite pentru organizarea transporturilor:

- transportul, daca este posibil trebuie evitat;

- piesele trebuie grupate in loturi de transport;

- trebuie utilizata complet capacitatea de transport;

- transportul trebuie corelat cu f1uxul de productie;

- trebuie respectat ritmul de lucru;

Transportul uzinal

Proiectarea transportului intre sectii, inclusiv a celui dintre depozite si sectii sau intre sectii si magaziile de piese ftnite are la baza planul general al intreprinderii si caracteristica tipologica a procesului de productie. Pe baza produselor reprezentative realizate, a capacitatii de productie, a volumului de productie, se stabileste tipul procesului de productie din intreprindere si se poate efectua o orientare asupra tipului de utilaj folosit la transportul uzinal.

In cazul productiei individuale sau de serie mica nu exista un flux uniform de materiale sau repere, incat nu se pot folosi mijloace pentru transportul continuu. Adesea fabricatia se efectueaza pe comenzi, si din depozite se elibereaza intreaga cantitate de materiale necesare, sarcina de transport avand volum mare. Din aceste cauze intre depozite si sectiile primare si intre sectii se folosesc utilaje de transport universale, de niare capacitate: motostivuitoare, automacarale, macarale portal, tractoare cu remorca.

La productia de serie mijlocie, lucrul se desfasoara pe loturi de produse, frecventa lor este mare, dar fabricatia nu are un caracter continuu. Utilajele folosite sunt universale, dar de capacitate mica, mai ales stivuitoare.

In cazul productiei de serie mare si de masa este necesara existenta unei corelatii riguroase intre procesele de productie din sectii si cele de transport dintre sectii. Intervalul de timp intre loturi sau repere se micsoreaza pana cand practic, transportul devine continuu. Greutatea unei sarcini de transport in general se reduce, dar in timp frecventa creste. In acest sens se recomanda proiectarea unor sisteme speciale de transport, de tipul conveioarelor.

In alegerea mijloacelor de transport, pe langa aspectele generale determinate de tipul productiei se iau in considerare si alte criterii, precum:

. modul de deplasare a materialelor (continuu, intermitent, liber);

.modul de actionare a sistemului de transport (manual, electric, termic, pneumatic, gravitational);

. cantitatea transportata;

. flexibilitatea necesara;

. natura materialelor transportate (in stoc, bucati, vrac);

. lungimea traseului:

- transportul manual se poate folosi pe distante de 5 - 1 5 m;

- caruciorul transpaleta pentru cca 50 m;

- electrostivuitoarele pe distante de 50 - 1 50 m;

- motostivuitoarele pentru distante de circa 1 50 m;

- peste 300 m se foloseste autocamion cu brat macara; directia deplasarii;

- orizontala, pentru care s-au descris anterior mijloacele de trans-port;

- verticala, unde sunt recomandabile ascensoarele si macaralele pivotante;

- deplasari pe plan inclinat;

- miscari de rotatie;

. spatiul de miscare disponibil si necesar;

. investitia ceruta;

. pericolul de accidente;

Dintre mijloacele moderne de transport amintim sistemele bazate pe sustentatie cu perna de aer, sustentatia magnetica (cu electromagneti sau cu magneti permanenti); sistemele de transport prin conducte. Toate aceste aspecte scot in evidenta complexitatea solutionarii optimizate a transportului intern, necesitatea diferentierii de la caz la caz, cerinta luarii in considerare a problemelor actuale dar si de perspectiva (care vor apare intr-un orizont previzibil de cca 5 ani), precum si imperativul ca sistemul de transport sa poata raspunde satisfacator unor situatii de forta majora (avarii ale unor utilaje, asigurarea accesului si transportul pentru reparatiile capitale ale utilajelor, interventii in caz de incendiu, etc.).

Etapele principale ale proiectarii transportului:

Stabilirea traseului de deplasare a mijloacelor de transport se face in functie de fluxurile de materiale si fluxul tehnologic, tinand seama de spatiile de acces si de deplasare a personalului muncitor si de volumul de repere ce se prelucreaza in intreprindere. In cazul cand in intreprindere se poate indica un produs reprezentativ, traseul rezulta din analiza graficului general .

Daca sunt mai multe produse reprezentative se construieste o diagrama multiprodus in care se reprezinta stadiile parcurse pentru ftecare produs in parte (volumul de transport se stabileste pe baza planului de productie).

Cand numarul de produse este mai mare se foloseste o diagrama care descrie intensitatea miscarii intre sectii. Datele inscrise pe diagrama reprezinta cantitatile incarcate zilnic intr-o sectie S, cu destinatia S..O imagine mai .completa se obtine inscriind valoarea produsului dintre cantitatile de trattsport in anumite unitati de timp si distantele de transport dintre sectii. Diagramele intensitatii de traftc se construiesc si pentru insoti graficul de analiza general sau diagrama multiprodus.

In functie de intensitatea de traftc se poate opta pentru transport la cerere sau pentru stabilirea unor itinerarii: pendulare (du-te vino), in. evantai sau in circuit.

Transportul operational

Transportul operational este in stransa dependenta de procesele tehnologice ce au loc in sectia sau atelierul respectiv si in functie de tipul procesului de productie.

In cazul fabricatiei de unicate sau de serie mica, masinile-unelte sunt universale si amplasate pe grupe omogene. Distantele pe care au loc transporturile sunt relativ mari, fluxurile se intersecteaza incat pentru transport sunt folosite utilaje universale: unele manuale (lise, carucioare) altelemecanizate (carucioare electrice pe sine, carucioare transpa electro si motostivuitoare, poduri rulante).

In productia de serie mijlocie, clestul de des masinile-unelte sur amplasate in celule de fabricatie. Distanta dintre masini este mica, dar fluxurile de materiale au o mare varietate, incat utilajele pentru traru port trebuie sa aiba f1exibilitate si in acelasi timp sa poata prelua lotu de transport. In acest domeniu s-au afirmat robotii de transporl (robocarele, numite si teletrac sau robotransportoare).

Transportul comercial

Intreprinderea este un element al unui sistem mai mare numit sistemul comercial. De pozitia avuta in sistemul comercial se tine seama cand se proiecteaza o .noua intreprindere.

Acest transport se executa de regula de catre intreprinderi specializate (auto, ,feroviare, aeriene). Intreprinderea nu poate exista si nu se poate dezvolta decat in stransa legatura cu alte intreprinderi pentru ca procesul de productie este un proces social la care participa diferite intreprinderi intre care se stabilesc 1egaturi prin intermediul transporturilor.

In 1990, 34% din transporturi se faceau pe caile ferate, 62% erau autorutiere, restul prin conducte, ftuviale, maritime, aeriene.

Organizarea transportului se face centralizat pentru eliminarea risipei de carburanti. Acest lucru permite distributia de 1a mai multe centre la mai multi benieftciari. Pentru comenzi mici, intreprinderile pot folosi mijloace proprii pentru a asigura transportul comercial.

Problemele ce trebuie rezolvate pentru transportul comercial sunt:

- alegerea mijlocului de transport;

- alegerea transportatorului.

Criteriile folosite pentru alegere:

- criteriul costului;

- criteriul performantei: durata transportului, frecventa Iui, reteaua de transport existenta, siguranta oferita.

Carausii pot fi:

- privati: au in proprietate mijlocul de transport;

- contractori: vand carausilor privati dreptul de transport;

- publici: au 'Iinii de transport pe rute prestabilite si cu un' anumit orar (CF, linii auto). Preturile sunt standard.

Transportul implica un risc din cauza starii tehnice a mijloacelor de transport. a conditiilor meteorologice, a degradarii marfurilor. Din acest motiv ele se asigura.

Esenta asigurarii consta din acoperirea pagubelor dintr-un fond creat prin plata unor sume de asigurare. Fondurile sunt in administratia societatilor de asigurare. Se poate asigura mijlocul de transport (CASCO) sau se pot asigura marfurile (CARGO). Asigurarile se fac pentru evenimente care se pot produce (exista o incertitudine) si nu pentru evenimente care sigur se vor produce (certitudine). Riscuri asigurabile sunt: furtul, alterarea carnii, etc.. Asigurarea se face separat pe fiecare risc. Societatile de asigurare isi limiteaza raspunderea de Ia o anumita valoare pentru a elimina platile marunte si a-1 obliga pe asigurat sa ia si el masuri de protectie.

Conditii de asigurare:

- F.P.A. - se despagubeste doar daca se pierde intreaga cantitate;

- W.P.A. - se raspunde si in cazul avariilor particulare. ⁱn contractul de asigurare trebuie sa se prevada:

- cauzele pagubelor;

- durata asigurarii;

- locul asigurarii.

Depozitarea materialelor

Materialele din depozite sau produsele din magazii formeaza un stoc. Stocul reprezinta o cantitate de resurse materiale care satisfac cerintele obiective ale desfasurarii procesului de productie.

unde,Sc- stoc curent, cantitatea de material necesara pentru asigurarea desfasurarii normale, continue a procesului de productie intre doua livrari;

Ss - stoc de siguranta, cantitate de materiale destinata sa asigure desfasurarea continua a procesului de productie in cazul eventualelor intreruperi in aprovizionare. Acest stoc nu se foloseste 1a aprovizionarea curenta a locurilor de munca.

Sp stoc de pregatire, se creeaza la materialele care necesita o pregatire anterioara inceperii procesului de productie (imbatranire naturala, uscarea lemnului etc.).

St stoc pentru transportul intern, asigura desfasurarea normala a procesului de productie in cazul cand aprovizionarea se face de la un depozit central, care necesita un timp intre lansarea comenzii si aducerea materialelor.

Si - stoc de iarna creat pentru materialele la care datorita conditiilor climatice, aprovizionarea nu se face in lunile de iarna. Asemenea materiale se folosesc in special in turnatorii: argile, nisipuri, lemn, materiale de constructii. Aceste stocuri se creeaza in timpul verii.

Stocul curent se fundamenteaza pe baza normelor de consum si a normelor stoc.