Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane

Lucrare de Licenta management - Piata Muncii In Romania - Institutii, Politici, Evolutii

management

+ Font mai mare | - Font mai mic



Universitatea "Bogdan Voda", Baia Mare

Facultatea de Management

Lucrare de Licenta



Piata Muncii In Romania

Institutii, Politici, Evolutii

INTRODUCERE

Politica si strategia Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale vizeaza - in principal - cresterea gradului de ocupare a populatiei active si, implicit, diminuarea somajului.

Prin politicile aplicate in prezent, se preconizeaza o scadere a somajului sub rata de 8%, pana in anul 2004. Acest obiectiv este realizat, incepand cu 2001, printr-o utilizare diferita a fondului pentru plata ajutorului de somaj si a resurselor aflate la dispozitia Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca. Astfel, daca in prezent 2-3 % din bugetul fondului pentru plata ajutorului de somaj sunt folosite pentru aplicarea masurilor active de combatere a somajului, acest procent va creste pana in 2004 la 10 - 15 %. Nu in ultimul rand, se are in vedere promovarea unor acte normative care sa stimuleze ocuparea fortei de munca, in acord cu prevederile comunitare in domeniu.

Programele de combatere a somajului si cresterea gradului de ocupare a fortei de munca pentru 2002, aplicate prin intermediul Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca cuprind:

planul national de actiune pentru cresterea gradului de ocupare a fortei de munca;

programul pentru cresterea gradului de ocupare a fortei de munca in 70 de localitati cele mai afectate de somaj;

programul pentru cresterea gradului de ocupare a fortei de munca in Valea Jiului.

Masurile concrete, active, pentru aplicarea acestor programe sunt:

medierea, prin bursa locurilor de munca, actiune organizata de doua ori pe an, si care se adreseaza tuturor persoanelor care cauta un loc de munca (bursa generala a locurilor de munca), precum si absolventilor (bursa locurilor de munca pentru absolventi);

stimularea angajatilor care creeaza noi locuri de munca, prin creditarea cu dobanda avantajoasa a IMM-urilor (50 % din locurile de munca nou create sunt destinate somerilor, fiecare loc de munca nou fiind creditat cu 50 de milioane de lei);

stimularea angajatilor care incadreaza in munca absolventi de invatamant, prin subventionarea cu 70 % a salariului;

Cursuri de calificare/recalificare, organizate de catre ANOFM si finantate total sau partial din bugetul fondului pentru plata ajutorului de somaj.

Toate aceste demersuri arata importanta pe care administratia centrala, cea locala si societatea civila o acorda pietei muncii,functionarii corecte a institutiilor care o guverneaza, ca domeniu fundamental de care depinde dezvoltarea economica a Romaniei.In acest domeniu, dupa o perioada de stagnare inerenta schimbarii formei de guvernamant, au inceput sa se ia masuri,atat legislative cat si admistrative si sa se dezvol te proiecte cu ajutorul si cu sprijinul comunitatii internationale.S-au facut pasi importanti in rezolvarea problemelor somerilor si diminuarii numarului acestora, dar mai sunt multe de facut.

Lucrarea de fata face o prezentare si o analiza a pietei muncii,din prisma celor trei trei puncte:institutii,politici,evolutii si propune cateva masuri pentru imbunatatirea sistemului de protectie sociala si a sistemului de ocupare in Romania.

C A P I T O L U L 1

ABORDARI CONCEPTUALE

1.1.NOTIUNI SI MECANISME GENERALE

Piata muncii reprezinta spatiul economic in care tranzactioneaza in mod liber utilizatorii de munca(detinatorii de capital) in calitate de cumparatori si posesorii resursei de munca, in calitate de vanzatori, in care, prin mecanismul pretului munciii, al concurentei libere intre agentii economici, al altor mecanisme specifice se ajusteaza cererea si oferta de munca. Factorul munca - conditie generala a oricarei activitati - se asigura, ca si ceilalti factori de productie, prin intermediul pietei.

Piata muncii se intemeiaza, de asemenea, pe intalnirea si confruntarea cererii cu oferta.

Ea functioneaza in fiecare tara, pe diferite grupuri de tari si la scara mondiala.

Orice activitate, care se initiaza sau exista in societate, genereaza nevoia de munca. Aceasta reprezinta volumul total de munca necesar activitatilor dintr-o tara pe o perioada data. Dar ea nu constituie in intregime o cerere care se exprima (manifesta) pe piata muncii. Conditia generala pentru ca nevoia de munca sa ia forma cererii de munca este remunerarea sa, salarizarea ei. De aceea, in cererea de munca nu se includ activitatile care se pot realiza de catre femeile casnice, miliari in termen, studenti, alti nesalariati.

Oferta de munca(cererea de locuri de munca) se delimiteaza in cadrul potentialului demografic printr-o serie de criterii, de conditii socio-demografice, de optiuni ale persoanelor cu varsta legala de munca si apte de munca. este formata din munca pe care o pot depune membrii societatii in conditii salariale.

Oferta de munca se exprima prin numarul celor apti de munca sau populatia apta disponibila din care se scade numarul femeilor casnice, al studentilor si al celor care nu doresc sa se angajeze in nici o activitate, intrucat, au resurse pentru existenta sau au alte preocupari. Prin urmare, in oferta de munca nu se include femeile casnice, studentii, militarii in termen si alti oameni care depun activitati nesalariale.

Oferta de munca constituie deci acele resurse de munca, acel potential de munca, care se incadreaza in categoria de oferta pe baza criteriului salarizarii.Oferta de munca se manifesta prin cerere de locuri de munca salariata,in angajarea ca salariati.

Cererea de munca are ca punct de plecare nevoia de servicii-munca din partea utilizatorilor acesteia (intreprinderi,administratii,banci etc.).Conditia generala a transformarii nevoilor de munca in cerere de munca este remunerarea sau salarizarea; aceasta se concretizeaza in oferta de locuri de munca salariate.Cererea de munca reprezinta deci nevoia de munca salariata care se formeaza la un moment dat intr-o economie de piata si se exprima prin numarul de locuri de munca

Satisfacerea nevoii de munca se realizeaza pe seama utilizarii disponibilitatilor de munca existente in societate, adica a volumului de munca ce poate fi depus de populatia apta de munca a tarii respective, in perioada data. Si in acest caz, trebuie sa avem in vedere ca nu toate disponibilitatile de munca se constituie in oferta, ci numai acelea care urmeaza sa fie remunerate, salarizate.

Cererea si oferta de munca sunt categorii si marimi dependente, pe de o parte de dezvoltarea economico-sociala, de amploarea si structurile activitatilor economice si ale actiunilor sociale si, pe de alta parte, de fenomenele si procesele social-demografice.

In legatura cu relatiile de interdependenta dintre dezvoltarea economico-sociala si procesele demografice opiniile specialistilor au fost si sunt nu numai diferite, dar chiar opuse. Mai mult,in ultimul timp, punctele de vedere ale specialistilor s-au amplificat pe baza unor cauze ce tin de complexitatea crescanda a fenomenului demografic, de modificarile in structurile populatiei disponibile si ocupate, de caracteristicile cresterii economice in lumea contemporana.

Thomas Maltus a fost unul dintre primii specialisti care s-a ocupat de problema populatiei-dezvoltare.Legaturile complexe dintre cele doua variabile au fost reduse de Malthus la determinarea directa si unilaterala dinspre venituri spre natalitate, sporirea mai puternica a natalitatii ducand automat la scaderea veniturilor familiale.

Aceasta opinie nu a fost confirmata de istoria economica si evolutia demografica in tarile dezvoltate. Cererea si oferta de munca nu se extind asupra corelatiei dintre dezvoltarea economica si evolutia populatiei in ansamblul lor, ci doar asupra corelatiei dintre aspectele specifice supuse salarizarii.

Piata muncii are mai multe trasaturi specifice:

Cererea de munca este pe termen scurt, practic, invariabila; crearea de noi locuri de munca presupune dezvoltarea activitatilor existente si initierea altora noi, probleme complexe care se realizeaza in timp

Oferta de munca, la randul ei se formeaza in cadrul unui orizont de timp indelungat, timp in care noua generatie ajunge la varsta legala de munca si se instruieste

Oferta de munca(cu gradul ei de instructie, cu calificarile ei) isi pune amprenta asupra modului de satisfacere a cererii de munca

Mobilitatea redusa a fortei de munca, a posesorului acesteia; oamneii sunt atasati mediului social-economic in care s-au format si in care traiesc; avantajele economice oferite de alte zone(localitati) nu isi exercita nelimitat rolul in ceea ce priveste deplasarile oamneilor spre noi locuri de munca

Oferta de munca depinde si de alti factori decat cei economici( varsta, starea sanatatii, psihologia oamenilor)

Eterogenitatea cererii si ofertei de forta de munca, neconcordanta dintre structurile acestora fac ca substituirea intre diferitele ei componente sa fie redusa

Mecanismul confruntarii cererii de munca cu oferta de munca se desfasoara dupa urmatorul mod:

In prima faza se formeaza conditiile generale de angajare ale salariatilor, se contureaza principiile care stau la baza stabilirii salariilor. Aici se manifesta tendinta generala de formare a salariilor la nivelul economiei nationale sau la nivelul unor mari segmente de piata a muncii.

In ce-a de-a doua faza are loc intalnirea in termeni reali a cererii si ofertei de munca, intalnire in baza conditiilor concrete si a salariatilor( potentiali).

Pe piata muncii se intalnesc si se confrunta doua forte, se manifesta doua comportamente:

- vanzatorul de munca) ofertantul acestui artiol specific )solicitantul de locuri de munca) care asteapta maximum de avantaj net de pe urma vanzarii, a inchirierii muncii sale(maximum de utilitati si minimum de dezutilitati)

-cumparatorul de forta de munca,utilizatorul,)cel ce ofera locuri de munca), care la randul lui, asteapta maximum de profit de pe urma noului angajat

. Din confruntarea cererii cu oferta de munca la acest nivel se determina marimea si dinamica salariului nominal.

1.2. RESURSELE DE MUNCA

Resursele de munca existente la un moment dat in societate exprima numarul persoanelor capabile de munca, respectiv acea parte a populatiei care poseda ansamblul capacitatilor fizice si intelectuale ce ii permit sa desfasoare o activitate utila.

Resursele de munca sunt caracterizate de mai multi parametri:

volumul acestora

indicatori specifici

grad de ocupare

grad de neocupare

productivitate

1.2.1.VOLUMUL RESURSELOR DE MUNCA

Volumul resurselor de munca (RM) se determina pe baza urmatoarei relatii:

RM = PVM - PVMIM + PAVML;

Unde:

PVM = populatia cuprinsa in limitele varstei de munca;

PVMIM = populatia cuprinsa in limitele varstei de munca, dar inapta de munca;

PAVML= populatia din afara limitelor varstei de munca, dar care lucreaza.

Numarul populatiei in limitele varstei de munca (PVM) determina in mod hotarator nivelul si structura resurselor de munca si cuprinde totalitatea persoanelor a caror varsta este cuprinsa intre varsta de intrare si varsta de iesire din activitate.

Limitele de varsta intre care o persoana se considera ca poate participa la activitatea sociala se stabilesc prin legislatia fiecarei tari. In Romania, in prezent, limitele varstei de munca sunt 16 - 65 ani pentru barbati si 16 -62 ani pentru femei.

Avand in vedere ca in statisticile nationale limitele de varsta de intrare si/sau de iesire din activitate sunt diferite, in comparatiile internationale trebuie utilizate limite standard.

Limitele varstei de munca sunt determinate de nivelul de dezvoltare economica afiecarei tari. Astfel, in tarile mai putin dezvoltate limita minima a fortei de munca este mai scazuta, iar in tarile dezvoltate din punct de vedere economic limita minima este mai ridicata (ca urmare a prelungirii duratei scolii obligatorii), existand si posibilitatea ca limita maxima sa fie mai ridicata (ca urmare a duratei de viata mai mare a acestei tari).

Caracterizarea resurselor de munca se realizeaza cu ajutorul Balantei resurselor de munca.Aceasta balanta cuprinde, structurati dupa diferite crietii mai multi indicatori sintetici, dupa cum urmeaza:

Balanta resurselor de munca

Tabelul 1.1.

Resurse de munca

Utilizarea resurselor de munca

I.Resursele de munca(RM)

PVM

PVMIM(-)

PAVML(+)

II.Populatia ocupata(PO)

-pe ramuri

III.Rezervele de munca(RZM)

elevi si studenti in varsta de munca, care nu lucreaza

militari in termen

persoane casnice

someri etc.

Intre indicatori exista relatia de echilibru:

RM=PO+RZM

Pentru caracterizarea volumului resurselor de munca se pot folosi si alti indicatori:

Populatia apta de munca - se determina ca diferenta intre numarul total al populatiei in varsta de munca si numarul populatiei cuprinse in limitele varstei de munca, dar incapabila de munca;

Resursele de munca disponibile - exprima potentialul de munca care poate fi folosit in activitatea economico-sociala si se determina scazand din volumul resurselor de munca, populatia in varsta de munca cuprinsa in procesul de invatamant si militarii in termen;

Populatia potential activa - cuprinde populatia in varsta de 15 - 65 ani si exprima, intr-o forma generala, resursele de munca; acest indicator poate fi folosit in comparatiile internationale.

1.2.2INDICATORI SPECIFICI

Pentru caracterizarea volumului fortei de munca se utilizeaza urmatorii indicatori specifici:

Populatia activa

Populatia ocupata

Numarul salariatilor

Fondul de timp de munca efectiv lucrat

Populatia activa (PA) din punct de vedere economic include toate persoanele de 14 ani si peste, apte de munca, care, intr-o perioada de referinta specificata, furnizeaza forta de munca disponibila (utilizata sau neutilizata) pentru producerea de bunuri si servicii in economia nationala.

Intr-o formula generala, populatia activa cuprinde populatia ocupata (PO) si somerii (S), dupa urmatoarea structura:

PA= PO + S

Populatia ocupata:

Salariatii civili - persoana care isi desfasoara activitatea pe baza unui contract de munca intr-o unitate economica sau sociala, inclusiv elevii si studentii incadrati si pensionarii reincadrati in munca pe baza unui contract de lucru;

Patron - persoana care, avand unul sau mai multi angajati (salariati), conduce activitatea in propria sa unitate (intreprindere, agentie, atelier, magazin, birou, ferma etc.);

Lucrator pe cont propriu- persoana care exercita activitatea in propria sa unitate si nu are angajati)salariati)

Lucratori familial neremunerati -persoane care desfasoara o activitate aducatoare de venit in cadrul gospodariei din care fac parte pentru care nu primesc remuneratie in bani sau dde alta natura;gospodaria taraneasca (agricola) este considerata o astfel de unitate;

Membrii ai asociatiilor cooperatiste(mestesugaresti si de credit)

Militarii de cariera;

Militarii in termen.

Populatia activa neocupata (sau somerii)

persoane in cautarea unui alt loc de munca

persoane in cautarea primului loc de munca

Populatia inactiva din punct de vedere economic:

persoane casnice;

elevi si studenti, exclusiv cei care exercita o activitate economica sau sociala pe baza unui contract de munca;

pensionari, exclusiv cei reincadrati;

persoane intretinute de alte persoane: copii prescolari, batrani, persoane handicapate si invalizi;

persoane intretinute de stat: copii si batrani aflati in intretinerea unor institutii publice (casa copilului, camine pentru batrani etc.);

persoane care se intretin din alte venituri decat cele provenite din munca (inchirieri, dobanzi, economii, rente, dividende).

In Romania, atat recensamantul populatiei din 7 ianuarie 1992, cat si anchetele asupra fortei de munca, demarate din anul 1994, s-au bazat pe conceptiile si definitiile recomandate de Oficiul de Statistica al O.N.U. si de Biroul International al Muncii (B.I.M.).

In statistica O.N.U. se recomanda determinarea populatiei active in doua variante: populatia obisnuit activa si populatia curent activa. Distinctia intre aceste categorii se face prin raportarea la perioada de referinta, care este diferita in functie de sursa de date (recensamant sau ancheta).

Orice persoana in orice moment se poate incadra - din punct de vedere al pozitiei pe piata muncii - intr-una din urmatoarele trei categorii:

persoana ocupata = persoana activa inclusa in forta de munca

persoana neocupata (somer)

persoana inactiva (in afara fortei de munca)

Populatia obisnuit activa se determina cu ocazia recensamintelor, perioada de referinta fiind de obicei anul caracteristic (sau precedentele 12 luni). Criteriul in functie de care se stabileste categoria in care se include o persoana este numarul saptamanilor:

daca numarul saptamanilor in care persoana respectiva a avut statut de "ocupat" si "neocupat" in perioada de referinta este preponderent, atunci se include in populatia obisnuit activa;

daca numarul saptamanilor in care persoana respectiva a fost inactiva (nici ocupat, nici neocupat) este preponderent, atunci se include in populatia obisnuit inactiva;

Ultimul recensamant a avut loc chiar anul acesta, dar inca nu au fost centralizate datele.

Populatia curent activa se determina cu ocazia anchetelor asupra fortei de munca, perioada de referinta fiind de obicei o saptamana. Criteriul in functie de care se stabileste categoria in care se include o persoana este "ora"

daca persoana respectiva a lucrat cel putin o ora in saptamana luata ca perioada de referinta sau a fost in somaj, atunci ea include in populatia curent activa;

daca persoana respectiva nu a lucrat nici cel putin o ora si nici nu era in somaj in perioada de referinta, atunci se include in populatia curent inactiva.

Populatia activa, in cele doua variante, se calculeaza pe baza a trei surse de date:

1.Recensamantul populatiei, caz in care se determina populatia obisnuit activa, ca o media anuala a perioadei de referinta.

2.Ancheta asupra fortei de munca este metoda principala de investigare a pietei fortei de munca, caz in care se determina populatia curent activa. In Romania, prima ancheta asupra fortei de munca s-a organizat in luna martie 1994, urmand ca, in perspectiva, cercetarea sa devina bianuala si apoi trimestriala, lucru impus de dinamica modificarilor pe piata muncii. Ancheta s-a realizat pe un esantion reprezentativ la nivelul tarii, esantion ce a cuprins 15.000 de locuinte, facand obiectul anchetei toate persoanele din gospodariile selectate.

3.Sursele administrative permit estimarea populatiei active prin insumarea urmatoarelor elemente:

populatia ocupata civila - POc, evaluata pe baza informatiilor inregistrate la Ministerul Finantelor (in special in bilanturile contabile ale agentilor economici);

efectivele militare (militari in termen si militari de cariera) - M, informatii furnizate de ministerele respective (MapN, MI, SRI etc);

numarul somerilor - S, inregistrat la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

Utilizand aceste elemente se obtine populatia activa>

PA= POc + M+ S

Informatiile care caracterizeaza populatia activa pot fi structurate dupa mai multe criterii:

1. Structura dupa sexe a populatiei active permite evidentierea ponderii barbatilor (pM) si a femeilor (pF) in totalul populatiei active, atat pentru intreaga economie nationala, cat si pe ramuri de activitate.

2. Structura dupa varsta a populatiei active.

Analiza unor astfel de serii cu distributie de frecvente permite calculul si interpretarea unor indicatori cu o semnificatie deosebita: varsta medie a populatiei active, intervalul median si mediana, intervalul modal si modulul.

3 Structura pe sectoare de activitate a populatiei active, respectiv gruparea populatiei active pe cele trei sectoare: sectorul primar (agricultura, silvicultura, economia vanatului si pescuitul), sectorul secundar (industria si constructiile) si sectorul tertiar (serviciile).

Aceasta repartitie este unul din criteriile de analiza a nivelului de dezvoltare economica a unei tari. Astfel, compararea structurilor sectoriale ale populatiei active din tari cu niveluri diferite de dezvoltare economice ne conduce la constatarea ca tarile dezvoltate se caracterizeaza - in opozitie cu tarile mai putin dezvoltate - printr-o pondere ridicata a populatiei active din sectorul tertiar si o pondere foarte scazuta in sectorul primar.

4. Structura pe ramuri a populatiei active permite stabilirea locului diferitelor ramuri in ansamblul economiei nationale din punct de vedere al ponderii populatiei active.

In prezent, comertul, activitatea hoteliera si comertul detin cca. 10% din populatia activa a Romaniei, fiind devansate numai de industrie si agricultura. Nivelul de 10% este redus, comparativ cu tarile dezvoltate (15-23 %).

5. Structura populatiei active pe categorii socio-profesionale

La recensamantul populatiei din ianuarie 1992 s-a utilizat o structura corespunzatoare recomandarilor facute de organismele de specialitate ale O.N.U. si C.E.E.: agricultori particulari, membrii ai asociatiilor agricole, salariati cu ocupatii agricole, patroni, liber profesionisti, salariati cu ocupatii neagricole (exclusiv muncitori), meseriasi si comercianti particulari, personal al cooperatiei mestesugaresti si de consum, muncitori salariati.

In analizele economice, precum si in comparatiile internationale, populatia activa este corelata cu populatia totala sau cu anumite segmente ale acesteia, determinandu-se ratele de activitate.

1.Rata generala de activitate (RGA)

Este raportul procentual intre numarul persoanelor active (PA) si numarul total al populatiei (P):

RGA =

2.Rata de activitate a populatiei in varsta de munca

Este raportul procentual intre numarul persoanelor active(PA) si numarul persooanelor in varsta de munca(PVM):

RAPVM =

3.Rate specifice de activitate

A.pe sexe

Rata de activitate masculina (RAm), respectiv feminina (RAf), este raportul procentual intre numarul populatiei active masculine (PAm), respectiv feminine(PAf) si populatia totala masculina (Pm), respectiv feminina (Pf) in varsta de munca..

RAm = RAf =

Rata de activitate masculina are valori foarte apropiate in toate tarile, indiferent de nivelul lor de dezvoltare economica, lucru explicabil prin simplul motiv ca forta de munca masculina trebuie sa fie in activitate, sa desfasoare o munca in productia sociala. In schimb, rata de activitate feminina - important indicator sociologic, economic si demografic - inregistreaza mari diferentieri intre tari, fiind influentata nu numai de structura demografica a populatiei, ci si de intregul context social - economic al tarii respective (structura economiei nationale, nivelul de instruire al femeii, traditii, religie, etc) .

B.pe medii

Rata de activitate in mediul urban (RAu), respectiv rural (RAr) este raportul procentual intre numarul persoanelor active din mediul urban (PAu), respectiv rural (RAr) si numarul total al populatiei din mediul urban (Pu), respectiv rural (Pr).

RAu = RAr =

C.pe grupe de varsta

Rata de activitate la varsta "i" (RAi) este raportul procentual intre numarul populatiei active de varsta "i" (PAi) si numarul total al populatiei de varsta "i" (PI).

RAi =

Pe baza acestor rate se pot trasa curbe de activitate care sunt reprezentari grafice ale ratelor de activitate specifice pe varste si pe sexe.Intre acestea o importanta majora o au ratele de activitate la grupele marginale de varsta(sub 20 de ani si peste 60 de ani),care exprima,pe de o parte,efectul scolarizarii, deci al "intrarilor"in populatia activa si,pe de alta parte, efectul legislatiei muncaa si al nivelului de trai, deci al "iesirilor " din activitate.

De mentionat ca in tarile dezvoltate,ratele de activitate la populatia sub 20 de ani sunt mici, in timp ce ratele la peste 60 de ani sunt relativ mari. In tarile mai putin dezvoltate situatia este inversa.

4.Rata de intretinere(RI)

Reprezinta numarul de persoane inactive (PIA) ce revin la 1000 persoane active (PA).

RI =

Populatia ocupata este segmentul cel mai important al populatiei active si cuprinde toate persoanele de 14 ani si peste, care, in perioada de referinta, au efectuat o activitate economica sau sociala producatoare de bunuri si servicii in una din ramurile economiei nationale, in scopul obtinerii unor venituri sub forma de salarii, plata in natura sau alte beneficii.

In comparatie cu populatia activa (PA), populatia ocupata (PO) nu cuprinde somerii (S):

PO = PA - S

In majoritatea cazurilor se calculeaza populatia ocupata civila(POc), prin exceptarea fortelor armate (A) si a salariatilor organizatiilor politice si obstesti (O).

POc = PO-A-O

Populatia ocupata cuprinde atat personalul salariat, cat si personalul nesalariat (patroni, lucratori pe cont propriu, lucratori familiali neremunerati, membrii asociatiilor cooperatiste) care indeplinesc criteriile de baza:

la recensamant: numarul saptamanilor lucrate in anul de referinta sa fie preponderent;

la ancheta: sa fi lucrat in saptamana de referinta cel putin o ora (pentru lucratorii pe cont propriu si lucratorii familiali neremunerati care lucreaza in agricultura, durata minima este de 15 ore).

Definirea populatiei ocupate la ancheta are un caracter extensiv, criteriul impus fiind indeplinit si de numeroase persoane inscrise la oficiile de forta de munca si somaj, dar care desfasoara activitati in timp redus, ocazionale sau sezoniere. Asa se explica faptul ca intre populatia ocupata inregistrata la recensamant si la ancheta exista - in general - o diferenta in defavoarea primei.

De asemenea, in populatia ocupata se includ atat persoanele prezente la lucru, cat si cele temporar absente de la lucru, dar care isi pastreaza legatura formata cu locul de munca (concedii de odihna, de boala, de maternitate, fara plata, de studii, pentru incapacitate temporara de munca; greve; cursuri de perfectionare profesionala; suspendare temporara a lucrului datorita conditiilor meteorologice, conjuncturi economice, penurie de materii prime si energie etc).

Din aceste motive se poate aprecia ca populatia ocupata nu este cea mai buna estimare a fortei de munca pentru calculul productivitatii sociale a muncii, intre volumul productiei de bunuri si servicii si populatia ocupata (in calitate de resursa de munca utilizata) neexistand intotdeauna o legatura directa.

Productivitatea sociala a muncii ar trebui sa se determine pe baza timpului efectiv la nivelul economiei nationale (in ore om), insa acest indicator nu se calculeaza decat la nivelul unor ramuri (industrie, constructii).

Intre structurile populatiei ocupate, cele mai utilizate pentru caracterizarea unor proportii macroeconomice si pentru efectuarea comparatiilor internationale sunt:

structura dupa sex si dupa varsta

structura pe sectoare de activitate

structura pe ramuri

structura pe forme de proprietate

In analizele economice ,populatia ocupata este corelata cu populatia totala sau cu segmente ale acesteia,obtinandu-se:

rata bruta de ocupare,care exprima ponderea populatiei ocupate in populatia totala

rate specifice de ocupare, calculate pe sexe, pe grupe de varsta si pe medii

rate de ocupare a populatiei potential active, care exprima ponderea populatiei ocupate in populatia de varsta 15-65 de ani; acest indicator atenueaza diferentele dintre tari privind limitele varstei legale de munca, si ca urmare, are o larga utilizare in comparatiile internationale

rata de ocupare a resurselor de munca

1.Rata generala a ocuparii sau rata bruta a ocuparii are urmatoarea formula:

RGO=

2.Rate specifice de ocupare

A.pe sexe

-Rata de ocupare masculina

ROm =

unde POm -populatia ocupata masculina

Pm -populatia totala masculina

-Rata de ocupare feminina

ROf =

B.Pe medii

-Rata de ocupare urbana

ROu=

-Rata de ocupare rurala

ROr=

Numarul salariatilor este un alt indicator care exprima volumul fortei de munca, cuprinzand numai persoanele care isi desfasoara activitatea pe baza unui contract de munca. In numarul salariatilor se cuprind atat persoanele prezente la lucru, cat si cele care absenteaza din diferite motive, dar pastreaza relatii contractuale cu unitatea economica.

Numarul salariatilor se determina ca existent la un moment dat, deci este un indicator de stoc (de moment). Faptul ca, in caracterizarea activitatii desfasurate de o unitate economica, numarul salariatilor se coreleaza cu indicatorii de intervale (de flux) cum ar fi productia si consumul, face ca, pentru asigurarea compatibilitatii, sa se calculeze si numarul mediu al salariatilor. Pe ramuri si la nivelul economiei nationale, numarul mediu al salariatilor rezulta din insumarea numarului mediu al salariatilor existent in unitatile economice.

Legatura intre persoanele care beneficiaza de sistemul de protectie sociala si de

sistemul de asigurari sociale si persoanele care contribuie la formarea acestoor fonduri este pusa in legatura de

Rata de dependenta economica

RD= unde PAVM-populatia in afara varstei de munca; PVM-populatia in varsta de munca.

1.2.3.GRADUL DE NEOCUPARE A RESURSELOR DE MUNCA

Unul din obiectivele principale ale politicii economice, in orice tara, este acela al asigurarii ocuparii depline a fortei de munca. Problema ocuparii fortei de munca constituie una din preocuparile importante ale analizei macroeconomice. In cazul analizei macroeconomice prin ocuparea deplina a fortei de munca se intelege o situatie cand rata somajului are un anumit nivel, acceptat (circa 4% este considerata rata naturala a somajului). De aceea se considera mai indicat termenul de ocupare inalta a fortei de munca in locul celui de ocupare deplina totala).

In statisticile nationale si internationale se opereaza simultan cu mai multi indicatori privind numarul somerilor si rata somajului.

In ceea ce priveste numarul somerilor, cei mai utilizati indicatori sunt

Numarul somerilor in sens BIM - Biroul International al Muncii - (sau definitia standard a somajului) este alcatuit din toate persoanele de 14 ani si peste, care, in cursul perioadei de referinta, indeplinesc simultan urmatoarele conditii

nu lucreaza, neavand un loc de munca

sunt disponibile sa inceapa imediat lucrul

sunt in cautarea unui loc de munca

In consecinta, sunt considerate someri

persoanele concediate

persoanele in cautarea primului loc de munca (absolventi ai invatamantului secundar, profesional, universitar)

persoanele (de regula femei) care, dupa o intrerupere voluntara a activitatii, solicita reluarea acesteia.

Persoanele ocupate cu timp partial, temporar sau sezonier, aflate in cautarea unui loc de munca cu timp complet

Persoanele care si-au pierdut sau au renuntat la statutul anterior (lucrator independent, patron, lucrator familial neremunerat) si cauta pentru prima data loc de munca salariat.

Numarul somerilor inregistrati este alcatuit din toate persoanele care au declarat ca in perioada de referinta erau inscrise la oficiile de forta de munca si somaj (Legea nr. 76 , indiferent daca primeau sau nu ajutor de somaj sau alocatie de sprijin.

Numarul somerilor - asa cum a fost definit de primii doi indicatori - ascunde o parte importanta din timpul de munca neutilizat. Astfel, ca urmare a recesiunii economice, un segment mai mare sau mai mic al populatiei ocupate este afectat de reducerea numarului de ore prestate, fara a fi cuprins din punct de vedere statistic in categoria de someri. Aceste persoane se afla, de fapt, in somaj partial, fenomen manifestat in special prin intreruperea temporara a lucrului, ca urmare a conjuncturii economice, a penuriei de materii prime si energie etc. In aceste conditii, pentru cuantificarea in intregime a somajului, se utilizeaza indicatorul timp de munca disponibil neutilizat , care cumuleaza atat timpul de munca neutilizat de catre populatia neocupata (somerii), cat si timpul de munca neutilizat de catre o parte din populatia ocupata (aflata in stare de somaj).

Rata somajului este un indicator prin intermediul caruia se masoara intensitatea somajului, calculandu-se sub forma unui raport intre numarul de someri si populatia de referinta (de obicei populatia activa).

In practica, in functie de obiectivele urmarite, de informatiile disponibile si de legislatia in vigoare, se utilizeaza mai multe tipuri de rate de somaj:

1.Rata generala a somajului (RGS), ca raport procentual intre numarul de someri (S) si populatia activa civila (PAc) :

RGS=

PAc= POc+S

POc - populatia ocupata civila

2.Rate partiale de somaj(RSI), ca raport procentual intre numarul de someri (S) si populatia activa civila(PAc)

RSI=

Astfel se pot calcula rate partiale de somaj pe sexe,grupe de varsta, categorii socio-profesionale, judete.

3. Rata integrala de somaj(RIS) , care include si somajul partial si se calculeaza ca raport procentual intre timpul de munca disponibil al populatiei neocupate si in stare de somaj partial(subocupare vizibila) notat cu TMn si timpul de munca disponibil total(TMt).

In practica mondiala, pentru colectarea informatiilor privind somajul, sunt utilizate trei surse de date

Recensamantul populatiei, ca inregistrare totala, la care criteriul prin care o persoana este considerata in stare de somaj este acela ca, in perioada de referinta (de obicei un an), numarul saptamanilor in care persoana respectiva a fost neocupata sa fie predominant in raport cu numarul saptamanilor in care aceeasi persoana a avut o slujba. Pe baza acestei surse de date se obtine numarul somerilor ca medie a anului de referinta.

Ancheta asupra ocuparii fortei de munca efectuata in gospodariile populatiei este considerata cea mai adecvata sursa de date si metoda de investigare pentru masurarea, sub diferite aspecte si cu ajutorul a diversi indicatori, a somajului.

Sursele administrative de colectare a informatiilor, desi sunt cel mai accesibile, au limite in caracterizarea complexa a somajului, oferind numai informatii partiale privind proportiile acestui fenomen.

La sfarsitul fiecarei luni, oficiile de forta de munca ale Ministerului Muncii si Protectiei Sociale furnizeaza date privind numarul persoanelor care solicita un loc de munca (prin inscrierea la oficiile de forta de munca).

In statistica curenta din Romania aceasta este principala sursa de date, pe baza careia s-au constituit - incepand cu anul 1992 - serii lunare de indicatori privind

numarul somerilor (in fapt, numarul persoanelor inscrise la oficiile de forta de munca)

rata somajului

structura celor care solicita locuri de munca pe sexe, pe grupe de varsta, dupa durata somajului, pe categorii socio-profesionale si pe judete.

1.2.4. EFICIENTA UTILIZARII RESURSELOR DE MUNCA

In teoria si practica economica, categoria de productivitate exprima eficienta utilizarii factorilor de productie. Productivitatea unui factor de productie este raportul dintre productia obtinuta cu ajutorul factorului respectiv si cantitatea acelui factor utilizata in cursul perioadei de calcul. In aceasta forma, productivitatea este deci raportul dintre un output (efect) si un input (efort).

Exprimarea inputului (fortei de munca) se poate realiza cu ajutorul indicatorilor populatie ocupata, numar mediu de salariati, timp efectiv lucrat in ore-om si zile-om. Acesta din urma exprima cel mai fidel cantitatea de munca consumata si deci asigura cea mai buna exprimare a productivitatii muncii. Insa, in tara noastra, timpul efectiv lucrat nu se calculeaza la nivelul intregii economii nationale.

Nivelul productivitatii muncii se determina

la nivelul economiei nationale (productivitatea sociala a muncii), ca raport intre produsul intern brut (PIB) si populatia ocupata totala:

la nivelul fiecarei ramuri (W), ca raport intre valoarea adaugata bruta obtinuta in ramura respectiva (VAB) si populatia ocupata in ramura respectiva (T)

1.3.INSTITUTIILE PIETEI MUNCII IN ROMANIA

Ca urmare a noilor conditii si exigente din economie si concomitent cu dezvoltarea cadrului legislativ corespunzator, s-a diversificat si perfectionat si sistemul institutional al pietei muncii. In prezent, exista un sistem institutional nou care, pe masura ce va fi consolidat, va putea raspunde nevoilor prezente si de perspectiva ale dezvoltarii si functionarii pietei muncii.

Institutiile pietei muncii, in functie de domeniile pe care le reglementeaza si rolurile pe care le indeplinesc, pot fi grupate in mai multe categorii:

institutii ale cererii de forta de munca: agenti economici, Directiile Judetene de Munca, patronat s.a.;

institutii ale ofertei de forta de munca: familia, scoala, agentiile judetene de ocupare, Ministerul Educatiei etc.;

institutii ale echilibrului pietei muncii: guvern, sindicate, patronat, organizatiile cu rol in domeniul politicilor active si pasive de ocupare;

institutii ale protectiei sociale: guvern, agenti economici, Directiile Judetene de Munca si Protectie Sociala s.a.

Un principiu major care a stat la baza dezvoltarii sistemului institutional al pietei muncii a fost descentralizarea. In acest sens, Ministerul Muncii reprezinta institutia care elaboreaza strategiile si politicile de ocupare, formare profesionala si protectie sociala a somerilor. Acesta isi indeplineste atributiile prin Directiile Judetene de Munca si prin institutiile publice, de interes national, care aplica si/sau controleaza modul de aplicare a legislatiei in domeniu: Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca (ANOFM), Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor (CNFPA), Inspectia Muncii (IM). ANOFM ii corespund, in plan teritorial, Agentiile Judetene de Ocupare a Fortei de Munca (AJOFM) si Unitatile Locale de Ocupare a Fortei de Munca (ULOFM).

Alte principii care au stat la baza dezvoltarii sistemului institutional al pietei muncii au fost:

dezvoltarea parteneriatului social la nivel national, teritorial si sectorial in domeniul ocuparii fortei de munca si administrarii fondului de somaj;

gratuitatea serviciului public de ocupare;

nondiscriminarea si egalitatea de sanse sub aspectul oportunitatilor si tratamentului pe piata muncii;

protectia sociala a somerilor s.a.

ANOFM are ca principale obiective:

institutionalizarea dialogului social in domeniul ocuparii si formarii profesionale;

aplicarea strategiilor in domeniul ocuparii si formarii profesionale;

aplicarea masurilor de protectie sociala.

Impreuna cu structurile sale teritoriale, are competente in organizarea, conducerea si realizarea politicii de ocupare a fortei de munca si de protectie sociala a personalului aflat in cautarea unui loc de munca.

Conform legii, principalele atributii ale ANOFM sunt urmatoarele:

organizeaza serviciile de ocupare a fortei de munca;

furnizeaza si finanteaza servicii de formare profesionala, in concordanta cu politica de ocupare a fortei de munca si tendintele pietei muncii, in scopul facilitarii incadrarii in munca;

sustine relatii de parteneriat si cofinantare in crearea de noi locuri de munca, indeosebi in zonele in care piata muncii este tensionata;

orienteaza persoanele neincadrate in munca si mediaza intre acestea si angajatori, in vederea realizarii echilibrului dintre cererea si oferta de forta de munca;

elaboreaza si propune proiectul de buget al Fondului pentru plata ajutorului de somaj;

administreaza bugetul Fondului pentru plata ajutorului de somaj;

propune Ministerului Muncii proiecte de acte normative in domeniul ocuparii si formarii profesionale si al protectiei sociale a persoanelor neincadrate in munca s.a.

Dupa cum se poate constata, legea atribuie ANOFM rolul de a pune in practica atat masurile active de ocupare - de stimulare a crearii de locuri de munca, precum si cele pasive - de protectie sociala a somerilor.

CAPITOLUL 2



POLITICI PE PIATA MUNCII

2.1. POLITICI DE OCUPARE

Politicile/strategiile care incearca sa influenteze cererea globala sau cresterea economica) pot fi denumite politici economice sau politici de ocupare.

Politicile de ocupare sunt in principal politici macro - economice care se adreseaza categoriilor globale macro-economice cum ar fi cererea globala de consum, investitia globala, etc.

Obiectivul politicilor de ocupare este de a oferi oportunitati de ocupare productiva tuturor celor care doresc sa lucreze si de a mentine rata somajului la minim posibil.

Mai precis, rata somajului trebuie sa fie mentinuta cat mai aproape de acel minimum "natural", asa numit "rata neinflationista a somajului" - RNS ("non-accelerating-inflation rate of unemployment"-NAIRU). Daca rata somajului este mai mare decat rata neinflationista a somajului, angajatii au tendinta de a pretinde salarii mai mari, acest lucru avand efecte negative asupra inflatiei, productiei, ocuparii si a bunastarii. De aceea este important sa existe competitie in atatea sectoare de piata muncii pe munca si (in acelasi timp) persoanele care detin calificari inalte sa poata santaja angajatorii pentru salariile si beneficiile pe care acestia si le doresc. Acest fapt ofera legatura dintre ocupare si masurile active pentru piata muncii (in special strategiile de formare profesionala), care incearca sa ii faca pe toti somerii competitivi pe piata muncii.

Instrumentele utilizate de politicile de ocupare sunt urmatoarele: politici fiscale, (impozite, subventii), politici monetare (dobanzi, rate de schimb valutar, oferta monetara), politici de salarizare (salariul minim, indexarea salariilor), politici sociale (varsta de pensionare, alocatii pentru copii, etc), investitii in infrastructura publica, promovarea exporturilor si asa mai departe.

Ar trebui sa fie evident ca aceste instrumente nu sunt la indemana serviciilor publice de ocupare. Si este mai bine asa. Aceste instrumente "apartin" Ministerelor de Finante, Industriilor si Comertului, Guvernului Local sau Bancii Nationale. Multe din instrumentele politicilor de ocupare sunt identice cu instrumentele de politica economica. Acest fapt este de inteles atata timp cat promovarea cresterii economice este similara cu promovarea unui volum mai mare al ocuparii. Ocuparea va creste sau va scadea in conformitate cu ratele cresterii economice, sau corespunzator cu intensitatea de ocupare promovata de cresterea economica.

Unele din instrumentele prezentate mai sus pot fi concepute si implementate de Ministerele Muncii si Protectiei Sociale, cum ar fi politica salariului minim pe economie sau politicile de pensii. Unii experti nu privesc aceste politici ca fiind politici de ocupare, ci mai mult ca fiind politici de piata muncii. Pentru noi, in cadrul serviciilor de ocupare, acest lucru nu are importanta.

Ceea ce este important pentru noi este ca politicile de ocupare ar putea avea un impact pozitiv sau unul negativ asupra volumului ocuparii. Daca oferta de forta de munca si structura interna a ocuparii raman constante, succesele inregistrate prin intermediul politicilor de ocupare conduc la o reducere corespunzatoare a somajului (si viceversa). Deoarece atat oferta de forta de munca, cat si structura interna a ocuparii sunt intr-o permanenta schimbare, este important de monitorizat dezvoltarea in toate cele trei domenii, adica modificarile la angajari (cererea de forta de munca), oferta de forta de munca si structura ocuparii. Rata somajului se poate modifica in cazul in care acelasi volum de ocupare a fost distribuit mai multor persoane (prin cresterea ponderii muncii cu fractiune de norma sau prin reducerea si redistribuirea muncii desfasurate peste program). Sau somajul ar putea creste datorita faptului ca mai multe persoane au absolvit sistemul educational, dar volumul ocuparii a ramas constant.

Este de asemenea important pentru noi sa intelegem ca majoritatea politicilor de ocupare (sau instrumentelor de politica) nu influenteaza direct ocuparea . ci mai ales indirect. Reducerea dobanzilor bancare nu creeaza direct locuri de munca. Este acceptat faptul ca dobanzile bancare mai scazute determina o scadere a costurilor cu investitiile. Mai multe investitii ar conduce astfel la o crestere a ocuparii. Economistii pretind de obicei ca "politicile de ocupare pot doar sa aduca vitele la adapat, dar nu le pot forta sa bea".

De asemenea nu se poate garanta ca toate politicile care intentioneaza sa creeze locuri de munca si reusesc sa faca acest lucru. Cresterea salariului minim pe economie, de exemplu, ar putea conduce la un consum global mai mare al persoanelor care traiesc la nivelul salariului minim. Cresterea consumului ar putea duce la cresterea productiei de bunuri si servicii, iar aceasta crestere de productie este de asteptat ca va determina cresterea ocuparii. Pe de alta parte, salarii minime mai mari inseamna costuri crescute pentru intreprinderi. De aceea, intreprinderile ar putea reduce numarul lucratorilor care primesc salariul minim si sa creasca automatizarea productiei. Mai multa automatizare ar putea crea mai multe locuri de munca pentru muncitorii care detin calificari superioare in detrimentul celor necalificati, care primesc salariul minim.

In orice caz, chiar daca politicile de ocupare influenteaza indirect, ele trebuie sa fie privite ca avand cea mai decisiva influenta asupra volumului ocuparii. Politicile de piata muncii, chiar daca au o influenta mai directa, sunt de obicei mai putin importante. Politicile "active" de piata muncii este de asteptat sa aiba doar un impact marginal asupra volumului ocuparii si/sau al somajului (chiar daca in titlul lor "crearea de locuri de munca" suna foarte promitator).

2.2.POLITICI DE PIATA MUNCII

Politicile de piata muncii sunt formate din toate macro si micro politicile care incearca sa regleze cererea si oferta de pe piata muncii (si relatiile intre cerere si oferta). Politicile de piata muncii incearca sa influenteze direct deciziile referitoare la ocupare ale indivizilor (persoane aflate in cautarea unui loc de munca, persoane angajate, angajatori, etc.).

Politicile pe piata muncii include in principal urmatoarele politici:

legislatia muncii sau toate politicile care reglementeaza conditiile de ocupare ale indivizilor cum ar fi salariul minim, programul de munca, durata si conditiile concediului annual, ale concediului de maternitate, regulamente referitoare la angajari si concedieri, protectia muncii si conditiile de sanatate, etc).

politici care incearca sa creasca participarea persoanelor in cadrul fortei de munca (promovarea formarii continue, pensionare anticipata, munca cu program redus, etc.).

politicile "active" pentru piata muncii si serviciile de mediere/plasare, de informare si consiliere privind cariera, de formare profesionala, subventiile pentru angajare, de instruire in tehnici de cautare a unui loc de munca, de promovare a initiativei private, etc.

politicile "pasive" pentru piata muncii care inlocuiesc salariile pentru cei care au devenit involuntar someri sau pe timpul participarii la masuri "active" pentru piata muncii.

Politicile de piata muncii au de obicei un impact mai direct asupra deciziilor referitoare la ocupare ale participantilor la piata muncii decat politicile de ocupare) si de aceea au un impact mai direct asupra volumului si/sau asupra structurii ocuparii si/sau somajului, in special pe termen scurt.

In orice caz, chiar daca impactul provocat de aceste politici este mai degraba direct, impactul asupra volumului ocuparii si/sau somajului poate fi evaluat ca fiind mai degraba scazut sau marginal, in special pe termen mediu si pe termen lung. Acest fapt se aplica in special acelor politici implemetare prin intermediul serviciilor publice de ocupare, asa-numitele politici active si pasive pentru piata muncii. se aplica mai putin pentru legislatia muncii.

2.3.MASURI "ACTIVE" PENTRU PIATA MUNCII (MAPM)

Masurile active pentru piata muncii sunt de obicei micro-politici, care incearca sa faca somerii mai atractivi pentru angajatori. Aceste masuri mentin competitivitatea existenta si incetinesc orice scadere a competitivitatii. Se adreseaza de asemenea persoanelor amenintate de concedieri. Sunt denumite "active" deoarece se presupune ca au un efect mai mare decat de a plati "pasiv" somerilor o indemnizatie care sa inlocuiasca lipsa veniturilor.

Masurile active pentru piata muncii include urmatoarele masuri (sau instrumente de politica) si servicii:

serviciile de mediere/plasare (corelare/potrivire intre cererea si oferta de forta de munca)

servicii de informare si consiliere privind cariera

servicii de informare pe piata muncii

promovarea formarii profesionale (inclusiv formarea continua)

promovarea mobilitatii (geografice) pe piata muncii

promovarea instruirii in tehnici de cautare a unui loc de munca (Job club)

promovarea dezvoltarii de afaceri pe cont propriu

subventionarea temporara a anumitor grupuri dezavantajate

subventionarea temporara a ocuparii in sectoare economice speciale (constructii, agricultura)

subventionarea temporara a ocuparii in situatii economice speciale (de exemplu pe perioada de tranzitie la economia de piata subventionarea asa-numitelor "societati de ocupare" cu scopul de a pregati intreprinderea si/sau infrastructura publica respectiva pentru potentialii investitori particulari) de exemplu subventionarea programului redus pe perioada reducerii temporare a cererii).

Serviciile de mai sus se pot imparti in doua categorii: prima categorie isi doreste in primul rand sa sprijine angajatorii si persoanele aflate in cautarea unui loc de munca sa se gaseasca unii pe altii, sa se gaseasca unii pe altii mai repede, sau sa se poata obtine o mai buna "potrivire". Aceste servicii constau in furnizare de informatii, mediere/plasare, servicii de informare si consiliere precum si servicii de instruire in tehnici de cautare a unui loc de munca.

Cealalta categorie, deseori combinata cu prima, incearca sa imbunatateasca calificarile/abilitatile ocupationale (privite in cel mai larg sens posibil) si de aceea si oportunitatile de pe piata muncii (de angajare) ale indivizilor, competitivitatea acestora pe piata muncii (prin formare profesionala sau subventionarea angajarii). Sau cu alte cuvinte, prima categorie de servicii sprijina clientii de a vinde (mai bine sau mai repede) calificarile/abilitatile pe care le detin, in timp ce a doua categorie incearca sa imbunatateasca calificarile/abilitatile sau sa le modifice odata cu schimbarile cerintelor pietii muncii.

Pe termen scurt, este de asteptat ca masurile si serviciile active pentru piata muncii active sa aiba un impact direct asupra volumului ocuparii (sau asupra nivelelor somajului):

daca serviciile de mediere/plasare prin actiunea lor ocupa un loc de munca vacant mai repede decat in lipsa acestor servicii, ocuparea creste si somajul scade mai repede decat in absenta acestor servicii

daca somerii care participa la cursuri de formare profesionala nu sunt luati in calculele statistice ca fiind someri, somajul scade cu numarul corespunzator de someri care au inceput cursurile

daca somerii sunt cuprinsi in programe subventionate de munca in folosul comunitatii, somajul scade iar ocuparea creste cu numarul respectiv de persoane cuprinse in program.

Pe termen mediu sau mai lung, lucrurile ar putea fi diferite. In functie de calitatea serviciilor de mediere/plasare, acestea pot continua sa aiba un impact pozitiv asupra ocuparii - chiar daca acest impact este limitat. Acelasi lucru s-ar putea aplica instruirii in tehnici de cautare a unui loc de munca. Lucrurile stau cu totul altfel daca ne referim la subventionarea ocuparii sau la formarea profesionala.

Prin formarea profesionala nu se creeaza locuri de munca suplimentare (cu exceptia celor ce lucreaza in sectorul formarii). Angajatorii nu vor angaja mai multe persoane doar pentru ca mai multi lucratori calificati isi doresc un loc de munca. Ei vor angaja doar daca bunurile sau serviciile produse de acesti lucratori vor putea aduce profit la vanzare. Angajatorii sunt interesati sa angajeze mai mult personal calificat doar in cazul in care cred ca lipsa de muncitori calificati a produs deja pierderea unor oportunitati de a face profit.

O alta problema este cea de a cunoaste daca angajatorii ar fi angajat oricum personal suplimentar sau doar personal cu calificari sporite. Acelasi lucru se aplica si subventiilor pentru angajare. Noi nu stim efectiv daca persoana care s-a angajat cu ajutorul subventiei nu s-ar fi putut angaja si in lipsa acesteia. Acest efect este efectul de "dead-weight". Serviciul public de Ocupare ar cheltui in acest caz niste bani pe ceva care s-ar fi intamplat oricum ( cazul in care persoana oricum s-ar fi angajat si in lipsa calificarii sau a subventionarii angajarii).

Sau, se poate intampla ca un agent economic sa inlocuiasca personalul angajat fara subventii cu alti lucratori care ar primi subventii pentru angajare. Acest efect ar fi efectul de "inlocuire"-"substitution".

Sau intreprinderile/ agentii economici care au primit subventii pentru angajari ar putea creste productia si vanzarile in detrimentul altor intreprinderi (nesubventionate). Datorita cresterii subventionarii ocuparii in unele intreprinderi s-ar putea crea concedieri corespunzatoare in alte intreprinderi care nu au fost subventionate. Rata somajului ar putea sa ajunga astfel la cea existenta inaintea acordarii subventiilor, sau ar putea chiar sa o depaseasca. Acest lucru se poate intampla in cazul in care intreprinderile ne-subventionate ar fi fost mai eficiente decat cele subventionate. Acest efect este efectul de "displacement".

Toate aceste efecte: dead-weight, substitution sau displacement, pot avea si alte efecte negative asupra ocuparii, care nu sunt luate de obicei in considerare. Toate aceste masuri active trebuie sa fie finantate si implementate de Serviciul Public de Ocupare. Acest lucru se face din taxele si contributiile la fondul de somaj. Daca acesti bani nu sunt cheltuiti cu chibzuinta, ceea ce nu se intampla in cazul in care se produc asemenea efecte, inseamna ca suma din fondul de somaj nu mai este disponibila pentru consum, economii sau investitii. Mai putin consum si investitii inseamna scaderea ocuparii. Iar scaderea economiilor inseamna cresterea ratelor dobanzilor, costuri de creditare mai mari si scaderea investitiilor, conducand toate acestea la scaderea ocuparii.

Din aceste motive, crearea de noi locuri de munca suplimentare nu este un obiectiv realist pentru politicile active de piata muncii. Obiectivul principal ar trebui sa fie acela de a utiliza la maximum potentialul existent al volumului de ocupare (in limitele succeselor si esecurilor politicilor economice, sociale si de ocupare) in principal prin evitarea lipsei de forta de munca potrivita. Un obiectiv similar este de a pregati (sau adapta) oferta de forta de munca (resursele umane) pentru potentialele dezvoltari ale volumului ocuparii in structura sa interna (indreptarea spre calificari sporite, o crestere a fluctuatiei de personal, munca cu program redus, etc.).

2.4.MASURI "PASIVE" PE PIATA MUNCII (MPPM)

Masurile pasive pentru piata muncii sunt un amestec de masuri: Au deopotriva elemente de politica de ocupare si de politica pietei muncii. Masurile pasive sunt atat micro-politici (au o influenta directa asupra deciziilor referitoare la ocupare ale indivizilor) cat si macro-politici (contributia globala la fondul de somaj si platile globale a indemnizatiilor de somaj sunt asa-numitii "stabilizatori automati" ai cererii globale). De aceea, influenteaza volumul si structura ocuparii somajului atat direct cat si indirect.

Instrumentele de politica disponibile constau din urmatoarele:

contributiile la fondul de somaj

diferitele tipuri de indemnizatii de somaj (de tip asigurare sau de verificare a altor surse de venituri)

subventii pentru angajare (in cazul in care subventionarea nu este de natura temporara sau nu este destinata imbunatatirii calificarilor/abilitatilor individului).

Politicile pasive de piata muncii au un impact indirect asupra volumului ocuparii si/sau a somajului ca si politicile de ocupare:

Contributiile la fondul de somaj sunt ca si impozitele. Banii disponibili pentru consumul privat, economii sau investitii se reduc. Cererea globala privata se va reduce corespunzator cu consecinte negative asupra volumului de ocupare.

Plata indemnizatiilor de somaj functioneaza invers. Persoanele care ar pierde retributia prin pierderea locului de munca pierd doar o parte din suma respectiva de bani. Sunt obligati sa sacrifice o parte din consumul lor lunar. Cererea globala (si volumul ocuparii) scade mai putin daca exista aceste indemnizatii de somaj decat in cazul in care acestea nu ar exista.

Masurile pasive pentru piata muncii au de asemenea si un impact mai direct asupra ocuparii si/sau somajului si a deciziilor referitoare la ocupare ale indivizilor. Multe persoane actioneaza fara a gandi in perspectiva. Atata timp cat beneficiaza de indemnizatii care nu sunt cu mult mai mici decat un salariu, multi someri prefera sa nu se angajeze sau sa nu participe la vreo masura activa. De aceea este important ca beneficiile sa fie astfel concepute incat sa stimuleze beneficiarii de indemnizatii de somaj de a-si cauta activ un loc de munca si de a participa la masuri active. Este de asemenea important de a crea un stimulent pentru suplimentarea veniturilor prin acceptarea de munci ocazionale, cu program redus, sau pe durata limitata.

Aceste stimulente pot fi create la modul urmator:

prin oferirea de indemnizatii mai scazute decat sumele care s-ar putea obtine prin angajare legala. In acest sens, este mai important ca indemnizatiile de somaj sa fie corelate cu posibilitatile de venituri actuale sau posibile in viitor decat sa fie corelate cu veniturile obtinute in trecut.

Prin platirea de indemnizatii mai ridicate in timpul participarii la masuri active

Prin deducerea din indemnizatiile normale doar a unei parti din venitul obtinut din prestarea de munci ocazionale, cu program redus, sau pe durata limitata.

Eficacitatea acestor stimulente este importanta din alte motive. In prezent piata muncii se confrunta cu o grava neconcordanta intre calificarile oferite de persoanele aflate in cautarea unui loc de munca si calificarile pe care le pretind angajatorii. Este de asemenea o neconcordanta in ceea ce priveste conditiile oferite de angajatori si conditiile pe care si le doresc persoanele aflate in cautarea unui loc de munca. Dar, atata timp cat angajatorii nu gasesc personalul de care au nevoie, acestia nu vor putea crea mai multe locuri de munca. Aceasta neconcordanta este oricum dificil de depasit. Este dezastruos daca aceasta neconcordanta este sustinuta de masurile pasive pentru piata muncii.

2.5. FUNCTIILE SERVICIULUI PUBLIC DE OCUPARE

Pana la momentul de fata, nu exista definitii unanim acceptate referitoare la politicile sau masurile pentru piata muncii. In special schimbul international de informatii si experiente continua sa sufere din cauza problemelor de "limbaj".

De aceea, un grup de experti de la

Organizatia Internationala a Muncii - International Labour Organisation (ILO),

Asociatia Mondiala a Serviciilor Publice de Ocupare - World Association of Public Employment Services (WAPES),

Comisia Europeana - European Commission si de la

Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare - Organisation for Economic Cooperation and Development (OECD)

A incercat in 1995/96 sa promoveze un "limbaj" mai comun cu scopul de a crea o baza de date comparabila internationala a serviciilor publice de ocupare. Chiar daca nu s-a emis nici o propunere finala, grupul a fost de acord asupra urmatoarelor aspecte:

In primul rand, este important sa se cada de acord asupra definitiilor pentru politicile de ocupare, de piata muncii si masuri active pentru piata muncii. Propunerile nu au fost generate dintr-un interes academic, ci doar datorita utilitatii lor pentru a identifica si descrie rolul, functiile si impactul Serviciului Public de Ocupare (SPO) asupra economiei, ocuparii si securitatii sociale.

Politicile de ocupare sunt privite ca macro-politici care influenteaza volumul si structura ocuparii si/sau a somajului doar indirect insa decisiv, deoarece rezultatul lor asigura cadrul pentru un impact maxim al politicilor de piata muncii pe termen scurt si mediu. Instrumentele de aplicare a macro-politicilor de ocupare sunt politicile fiscale, monetare, salariale si sociale adresate categoriilor macro-economice.

In cadrul politicilor de ocupare, Politicile de piata muncii incearca sa influenteze direct volumul si structura ocuparii si/sau a somajului prin modificarea deciziilor referitoare la ocupare ale indivizilor (persoane aflate in cautarea unui loc de munca, angajati, angajatori, etc.).

Politicile de piata muncii cuprind toate politicile "active" de piata muncii, toate serviciile de acordare de sprijin financiar sau de inlocuire a veniturilor (denumite de obicei masuri "pasive" de piata muncii) si toate politicile care incearca sa influenteze participarea persoanelor la piata muncii (scolarizare/instruire, formare profesionala, pensionare, etc.).

Masurile "active" de piata muncii (MAPM) incearca sa aduca imbunatatiri calificarilor/abilitatilor ocupationale (in cel mai larg sens posibil) ale indivizilor crescand astfel oportunitatile acestora (competitivitatea) pe piata muncii. MAPM cuprind instruire, pregatire, formare profesionala, subventionarea ocuparii, informare si orientare profesionala si mediere/plasare sau alte servicii asemanatoare (cum ar fi sprijinul acordat pentru mutarea in alta localitate).

Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare imparte masurile active in trei categorii (alte masuri decat medierea/plasarea sau informarea si consilierea profesionala):

formare profesionala (cuprinde toate tipurile de formare, formare continua sau recalificare)

instruire in tehnici de cautare a unui loc de munca

subventionare pentru angajare (subventionarea ocuparii).

Chiar daca SPO au un impact asupra ocuparii si/sau a somajului la nivel macro si asupra politicilor de piata muncii (de exemplu prin furnizarea de informatii necesare pentru formularea acestor politici), grupul de lucru considera ca SPO se ocupa mai mult de politicile active de piata muncii si de cele referitoare la reintegrare si la acordarea de beneficii, deoarece principalii clienti ai SPO sunt indivizi si programele SPO sunt adresate, la nivel individual, persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca si angajatorilor.

Mai concret, functiile urmatoare sunt considerate ca fiind functiile SPO:

mediere/plasare (sau corelare intre cererea si oferta de forta de munca)

informare si consiliere profesionala

programe sau masuri active de piata muncii

servicii de acordare de sprijin financiar (pentru someri si participanti la masuri active de piata muncii)

contribuire la formularea politicilor de ocupare si de piata muncii

Functiile de mai sus vor fi explicate mai jos in detaliu:

1.medierea/plasarea somerilor

In aceasta clasificare, medierea/plasarea ar cuprinde toate serviciile care au ca obiectiv potrivirea/ corelarea intre oferta de forta de munca (persoane aflate in cautarea unui loc de munca, fie somere angajate si dorind un alt loc de munca) si cererea de forta de munca (locurile de munca vacante) fara a spori competitivitatea persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca, fara a modifica conditiile unui loc de munca vacant si fara a subventiona in vreun fel solicitantul pentru a fi angajat sau locul de munca (angajatorul) -(ultimele trei precizari reprezinta tocmai elementele datorita carora medierea/plasarea este diferita de masurile active de piata muncii).

Medierea/plasarea se adreseaza tuturor categoriilor si grupurilor de clienti (inclusiv persoanelor cu handicap, altor grupuri de clienti dezavantajati sau altor grupuri tinta ale politicii de piata muncii, cetateni straini care au nevoie de permis de munca, etc.).

De aceea s-a propus

clasificarea problemei permiselor de munca ca si o functie din cadrul medierii/ plasarii, atat timp cat calificarile persoanei aflate in cautarea unui loc de munca nu sunt schimbate sau in cazul in care locul de munca vacant nu este adaptat sau subventionat

clasificarea medierii/ plasarii persoanelor cu handicap ca fiind un serviciu de mediere/plasare, atat timp cat calificarile detinute de solicitant nu sunt alterate sau locul de munca nu este adaptat sau subventionat.

- Clasificarea oricarei corelari de candidati pentru locuri de ucenici sau pentru pozitii de incepatori ca fiind un serviciu de mediere/plasare, atat timp cat se face doar o corelare intre cerere si oferta fara nici o modificare sau subventionare a vreuneia dintre acestea.

2.Informare si consiliere profesionala(Vocational Guidance)

S-a propus utilizarea termenului de informare si consiliere profesionala (sau ocupationala sau privind cariera) ca termen general pentru orice informatii sau sfaturi privind

alegerea,

pregatirea pentru,

intrarea intr-o

progresarea in cadrul,

sau schimbarea unei ocupatii, cariere, a locului de munca sau a ocuparii in general

fie acest lucru datorita dorintei individului, fie datorita conditiilor de piata muncii.

Datorita asemanarii procedurilor, nu s-a facut nici o diferenta in acordarea acestor servicii pentru adulti sau pentru tineri (care au absolvit o forma de invatamant sau nu) care incearca sa gaseasca un loc de munca sau sa urmeze o forma de pregatire pentru prima data dupa iesirea din cadrul sistemului educational.

Ca termen general, informarea si consilierea profesionala este alcatuita din doua sub-functii majore, anume

consilierea profesionala - vocational counselling

si

informarea profesionala - vocational information

S-a propus ca termenul de consiliere profesionala sa defineasca procesul (desfasurat in ambele sensuri) care se bazeaza pe interactiunea intensa intre consilieri si clientii individuali sau in grupuri (omogene), proces care include o identificare in amanunt a capacitatii si intereselor clientilor, inainte de a fi oferite informatiile care fac parte din cadrul pachetului mai larg de consiliere.

Spre deosebire de consiliere, informarea profesionala reprezinta un proces care se desfasoara mai mult intr-un singur sens, prin care se ofera informatii sau sfaturi fara a evalua in detaliu capacitatile si interesele clientilor. Oricum, acest lucru nu se poate face fara a stabili si evalua inainte care sunt nevoile de informatii ale grupurilor tinta urmand a se furniza informatiile conform acestor evaluari anterioare. In plus, informarea profesionala se limiteaza mai mult sau mai putin la furnizarea de informatii, pe cand consilierea include un volum substantial de sfaturi.

Serviciile de informare profesionala pot fi acordate prin intermediul centrelor de informare si documentare privind cariera, prin impartirea de publicatii (brosuri, reviste, etc), prin discutii de informare, prin educatie privind cariera in scoli, targuri in domeniul carierei, sau informatii difuzate prin radio, televiziune, baze de date, etc.

Informarea si consilierea profesionala - in oricare din aceste forme, de informare sau de consiliere - este propusa ca o functie separata a SPO, deoarece reprezinta de multe ori un serviciu complet. Este oricum parte a serviciilor de mediere/plasare si a serviciilor de implementare a masurilor active de piata muncii.

3.Programe active de piata muncii

Programele active de piata muncii - ca o functie SPO - cuprind toate activitatile care au ca obiectiv imbunatatirea competitivitatii (!) pe piata muncii a indivizilor sau sansele de recrutare ale intreprinderilor. Chiar daca obiectivul final al acestor masuri este de a face participantii sa fie in masura sa isi gaseasca un loc de munca "normal" (adica nesubventionat) dupa participarea la astfel de masuri (sau set de masuri), aceste programe active nu pot garanta angajarea (ocuparea).

MAPM include

toate tipurile de subventii acordate angajatorilor pentru a recruta, forma sau de a mentine angajate anumite persoane sau grupuri tinta

toate serviciile care faciliteaza acceptarea unor anumite oferte de locuri vacante, cum ar fi acordarea de sprijin financiar pentru mutarea in alta localitate, etc.

toate serviciile care imbunatatesc calificarile/abilitatile (in cel mai larg sens posibil) solicitantilor de locuri de munca (sau ale persoanelor angajate) adica inclusiv a cunostintelor, deprinderilor, calitatilor personale sau sociale, experienta in munca, etc.

Astfel de activitati include toate tipurile de formare si instruire (calificare, recalificare, policalificare, specializare, perfectionare, initiere, formare continua, instruire in tehnici de cautare a unui loc de munca, etc.).

Ele includ de asemenea toate tipurile de subventionare a ocuparii, fie in cadrul unei intreprinderi din sectorul privat, fie un program de ocupare in servicii publice (in folosul comunitatii), fie "Job club", fie o intreprindere speciala subventionata de tipul "societate de ocupare" sau "fundatie de ocupare", fie un atelier special sau o intreprindere speciala pentru persoane cu handicap, sau altele asemanatoare.

Masurile si programele active de piata muncii sunt de obicei strans corelate cu serviciile de mediere/plasare si cele de informare si consiliere profesionala. Pentru someri, astfel de programe si masuri sunt concepute in cazul in care eforturile de plasare esueaza sau se presupune ca vor esua in lipsa unei alte actiuni suplimentare (cresterea competitivitatii persoanei aflate in cautarea unui loc de munca sau subventionarea angajatorului).

Serviciile de informare si consiliere profesionala reprezinta parte integranta a majoritatii masurilor active pentru someri. Pentru clientii care au un loc de munca si care doresc sa-si schimbe locul de munca sau calificarile, masurile active se pot limita exclusiv la informare si consiliere profesionala, deoarece cei care solicita doar sfaturi intreprind deseori aceste actiuni de cautarea unui loc de munca singuri (fara interventia ulterioara a Serviciului Public de Ocupare, sau cu sprijin limitat la sponsorizarea financiara din partea SPO a anumitor cursuri de formare profesionala).

4.Servicii de acordare de sprijin financiar

Serviciile de acordare de sprijin financiar pot fi descrise ca fiind toate activitatile care au legatura cu problema sprijinului financiar pentru someri, fie ca acest sprijin este conceput de tip asigurare (se acorda tuturor celor care au contribuit la constituirea unui fond special pentru somaj) fie de tip "dupa nevoi" (dupa verificarea veniturilor somerului). Chiar daca acest sprijin este foarte asemanator cu cel de ajutor social, anumite beneficii de tipul ajutoarelor sociale nu contin elemente legate de piata muncii. Chiar daca si ajutoarele sociale sunt de tipul "dupa nevoi", pentru obtinerea acestora nu se pun tuturor beneficiarilor lor conditii de a fi "activi" in cautarea unui loc de munca, sau de a participa la masuri active. Din acest motiv, al elementelor de piata muncii pe care le contin, serviciile de acordare de sprijin financiar ne sugereaza sa le clasificam ca functie a SPO.

Serviciile de acordare de sprijin financiar asa cum sunt ele prezentate in clasificarea pe care o propunem ar include toate serviciile de acordare de beneficii care se bazeaza pe faptul ca o persoana, din motive independente de aceasta, este somera sau lucreaza cu program redus (chomage partiel, Kurzabeit), indiferent daca aceste beneficii sunt platite direct somerului sau sunt platite acestuia prin intermediul angajatorului.

5.Contributii la ocupare si formularea de politici pentru piata muncii

Grupul considera ca

monitorizarea situatiei si tendintelor de pe piata muncii,

cercetarea (si evaluarea) pietei muncii si a rolului si impactul SPO,

si rolul formal asumat in formularea (si revizuirea) politicii de piata muncii

ca o alta functie SPO.

Chiar daca aceasta functie pare a fi mai mult a celor care formuleaza politicile, este de asemenea o functie care sprijina SPO prin ea insasi: rezultatele acestei functii sunt esentiale pentru administrarea serviciilor si pentru cei care furnizeaza medierea/plasarea, informarea si consilierea profesionala, sau serviciilor legate de programe si masuri active pentru piata muncii.

Aceasta formulare de politici se poate limita la a contribui cu informatii la procesul politic.

Furnizarea de informatii poate insemna de la simpla colectare si publicare de informatii statistice referitoare la operatii desfasurate in cadrul SPO, pana la cercetari complicate bazate pe o sfera larga de date si informatii din diferite surse. Functia de formulare a politicilor poate include de asemenea - pentru unele servicii de ocupare - un rol oficial in formularea sau revizuirea de legi, norme, metodologii si alte prevederi legale similare.

Formularea de politici este legata de cadrul mai larg al strategiei nationale. Dezvoltarea unor anumite programe sau masuri la nivel regional, local sau individual (la nivel de persoana aflata in cautarea unui loc de munca sau agent economic) -- care pot fi denumite ca fiind "formulare de micropolitici" in cadrul unei strategii (legislative) cadru la nivel national - sunt privite ca fiind parte a procesului de implementare si de aceea reprezinta alte functii ale SPO.

CAPITOLUL 3

EVOLUTII PE PIATA MUNCII

3.1. EVOLUTIA SISTEMULUI DE PROTECTIE SOCIALA

In locuri si timpuri diferite, in conjuncturi economice specifice s-a uzat de un anumit gen de politica si masura anti-somaj. Fiecare tara se inspira din experienta trecuta si prezenta generala, dar isi alege in ultima instanta caile si mijloacele proprii. Romania nu poate face altfel, multe din masurile amintite ii pot constitui sursa de inspiratie. In acelasi timp nu trebuie sa se uite faptul ca somajul romanesc este un somaj structural. De aceea, odata cu restructurarile tehnologice, cu reorientarea unor sectoare si ramuri de activititate cerute de tranzitia la economia de piata, trebuie gasite mijloacele necesare pentru a produce miscari tot atat de profunde in planul structurii de munca. .Elasticitatea, maleabilitatea, adaptarea din mers trebuie sa caracterizeze atat oferta cat si cererea de forta de munca. Supletea economiei, imbinarea unitatilor mari cu cele mici si mijlocii, camp larg deschis liberei initiative, investitii in zone cu maxima productivitate, dezvoltarea sectorului serviciilor de turism, dar mai ales de consum, imbinarea unor strategii nationale cu altele locale sau regionale spre reconversie si transferabilitate pe de o parte si un invatamant modern bine structurat pe cerinte, profesii si raportata la standardele internationale, vointa de schimbare. In plus oamenii trebuie sa constientizeze faptul ca pe parcursul perioadei active locul de munca poate fi schimbat, cultivarea disciplinei de a economisi si de investi etc. sunt conditii obligatorii de a caror indeplinire va depinde echilibrul pe piata fortei de munca.

Indemnizatia de somaj constituie doar o solutie temporara, subsidiara si in care se sprijina si viseaza domeniul socialului si mai putin pe argument si motivatie economica. De aceea, mai presus de toate, asupra gradului de ocupare isi vor pune amprenta faptele de munca, disciplina riguroasa, fara de care progresul in planul productiei, al cresterii economice si deci al gradului de folosire nu se pot realiza.

In cele ce urmeaza voi prezenta principalele masuri si politici de protectie sociala, axandu-ma pe cela care au ca scop ajutarea somerilor si reconversia lor sociala.

Acestea au fost schitate pentru prima data in Romania la inceputul anilor '90.Una din lucrarile valoroase aparute in acea perioada a fost lucrarea cu titlul "Schita privind strategia infaptuirii economiei de piata in Romania", semnata de T. Postolache. Ea incerca sa contureze o optiune politica general acceptata cu privire la masurile ce trebuiesc luate pentru a reusi sa se instaureze economia de piata in Romania. Schita strategiei propuse contureaza o linie generala in care costurile sociale ale tranzitiei sa fie acoperite in buna masura, simultan cu aparitia lor in asa fel incat, chiar in cursul tranzitiei si nu ulterior, sa se atinga un nivel comparativ cu media europeana la indicatorii sociali de baza. (Postolache, T., 1990, pag. 12).

Care sunt resursele economice ale unui asemenea program? Este extrem de instructiv a evoca punctul de vedere ale aceleiasi Schite: "restrangerea acestui obiectiv poate fi realizata prin reducerea ratei acumularii, cresterea eficientei economice si atragerea de capital strain. si imprumuturi in limite rationale in special pentru informatizare si tehnologii de varf"(Postolache, T., 1990, pag. 12-13)

Se prevedea totodata o relansare imediata a economiei: un ritm mediu anual de crestere a PIB-ului de 3,7-3,8% (era estimat la data publicarii lucrarii "Schita privind strategia infaptuirii economiei de piata", aprilie 1990, n. a.). In acele conditii, in functie de marimea imprumutului extern contractat, se prevedea ca intre 1995 si 2002 consumul populatiei Romania sa ajunga la indicatorii de baza, la nivel mediu european.

La inceputul anului 1990 nu era asteptat un declin semnificativ al economiei, cu exceptia celui rezultat din ajustarea unor anumite ramuri si intreprinderi. Spre sfarsitul anului 1990, cand declinul incepuse sa devina evident semnificatia lui era inca cu mult subestimata. Cand a inceput sa se discute in guvern aceasta problema, ministrul de stat insarcinat cu economia din acea perioada a oferit urmatoarea explicatie: scaderea productiei este datorata reducerii saptamanii de lucru. In curand lucrurile s-au dovedit a fi mult mai grave.

Despre protectia sociala se vorbea de asemenea in termeni destul de vagi in acea perioada. Problemele sociale cu care urma sa se confrunte societatea erau subestimate. Era normal ca accentul sa cada mai mult pe promovarea unor principii generale, ca de exemplu necesitatea formelor active de protectie , atragandu-se atentia asupra unor pericole de lung termen, inalt stabile si reproductive, aparitia uni somaj cronic de lung termen etc. (Zamfir, C., 1990). Reforma sistemului de protectie sociala era vazuta in urmatorii termeni:

a)Sistemul de protectie sociala mostenit era considerat a fi suficient de amplu incat sa nu aiba nevoie de reconsiderari prea radicale. Sistemul de pensii era inalt comprehensiv, cu o metodologie administrativa relativ bine pusa la punct. O noua legislatie care sa propuna noi principii si sa le corecteze pe cele vechi era programata sa se realizeze rapid. Astfel, in "Schita privind strategia infaptuirii economiei de piata in Romania" se prevedea ca Proiectul Legii Asigurarilor Sociale va fi depus in septembrie 1990. In planul primului guvern de dupa alegeri acest proiect de lege era prevazut sa fie inaintat in discutia guvernului in ianuarie 1991.

Protectia muncii se regasea intr-un sistem legislativ relativ bine pus la punct, care avea nevoie de corectii, dar nu de schimbari dramatice. Singurul punct problematic il constituia problema pensiilor in agricultura, dar problema era considerata a fi mai de graba o mostenire a vechiului sistem cooperatist si solutionabila fara mari dificultati.

Sanatatea si invatamantul erau gratuite si ridicat comprehensiv. Problema era mai degraba a resurselor si a modernizarilor. Alocatiile pentru copii existau. Ceea ce trebuia facut era ca sistemul sa fie generalizata la toate familiile nu numai la cele salarizate de stat si reconsiderate intrucatva masurile pe care se fonda. La sfarsitul anului 1990 proiectul de lege cu privire la alocatiile pentru copii era deja elaborat.

b)Dezvoltarea acelor elemente specifice economiei de piata. elementul considerat a fi cel mai important aici era instaurarea unei forme de sprijin pentru noua economie. Deja din mai 1990 se instituise ajutorul de somaj. Legea ajutorului de somaj, care crea sistemul de protectie sociala a somerilor a fost adoptata de catre Parlament in ianuarie 1991(Legea nr. 1/1991), inainte de aparitia propriuzisa a unui somaj semnificativ: in 1991, rata somajului a atins 1,8%, saltul semnificativ fiind facut de abia anul urmator: 8,4%.

c)Schimbarea raportului dintre veniturile directe si transferurile sociale in raport cu veniturile primare. Cea mai spectaculoasa schimbare a reprezentat-o eliminarea subventiilor la produsele de stricta necesitate. Retragerea subventiilor trebuia insa sa fie insotita pe de o parte de cresterea veniturilor primare, iar pe de alta parte de cresterea transferurilor prin sistemul protectiei sociale.

d) In prima perioada de dupa revolutie (pana in primavara anului 1991) in sfera politicii sociale, poate si datorita lipsei presiunii, pentru dezvoltarea propriu-zisa a sistemului de protectie sociala, a predominat preocuparea pentru promovarea unor noi reglementari in relatiile de munca. Intr-un interval de cateva luni a fost promovat un pachet de legi referitor la acest domeniu: Legea somajului, Legea sindicatelor, Legea contractelor colective de munca, hotarari guvernamentale cu privire la salarizarea in institutiile bugetare si in intreprinderile economice proprietate de stat.

Referitor la atenuarea fenomenului somajului s-au adus imbunatatiri Legii nr. 1/1991, privind protectia sociala a somerilor si reintegrarea lor profesionala. S-a prelungit astfel durata acordarii ajutorului de somaj de la 180 la 270 de zile. Ca urmare a acestei prelungiri s-a marit cota de participare a agentilor economici la crearea fondului de somaj de la 4 la 5% din salariul brut al angajatilor. In plus, pentru persoanele carora le-a expirat perioada de acordare a ajutorului de somaj s-a legiferat acordarea unei alocatii de sprijin de cel mult 18 luni, cu posibilitatea calificarii sau recalificarii. Aceste persoane sunt permanent sprijinite sa se incadreze in munca; este vorba de Legea nr. 86/1992, care a modificat si completat Legea nr. 1/1991. Pe de alta parte, au fost elaborate si s-a aplicat legea privind angajarea in munca a absolventilor superior, liceal si postliceal , promotia 1991-1992, prin care au fost stimulati agentii economici care incadreaza acesti absolventi, acordandu-se acestora din fondul de somaj lunar 70%, respectiv 60% din salariul minim brut indexat pe tara pe o perioada de 9 luni( Legea nr. 97/1992).

Tot ca masuri si politici anti-somaj putem aminti cele trei programe de baza ce s-au desfasurat in 1992, in cadrul Departamentului fortei de munca si somajului:

1) Programul privind reorientarea fortei de munca disponibile in raport cu cerintele agentilor economici din sectorul privat

2) Programul privind perfectionarea pregatirii profesionale a tuturor categoriilor de personal

3) programul privind sistemul de indicatori, de diagnoza si prognoza resurselor de munca

In perioada urmatoare(anul 1992) au avut loc urmatoarele actiuni:

Au fost analizate impreuna cu ministerele si departamentele economice disponibilizarile de personal prezentate in programul de restructurare si au fost elaborate studii privind posibilitatile de redistribuire si recalificare a acestui personal, in vederea reintegrarii profesionale.

A fost elaborat un program de recalificare a somerilor care a asigurat intr-o masura satisfacatoare preluarea in cursuri de recalificare a numarului sporit de someri din semestrul al doilea al anului 1992 si din anul 1993

S-a realizat dezvoltarea retelei de centre de pregatire a somerilor prin organizarea de centre-pilot impreuna cu Banca Mondiala si cu Germania, Italia, Israel

Au fost elaborate planuri de invatamant si programe analitice ale cursurilor de recalificare a somerilor, si s-a adaptat la conditiile Romaniei un program de pregatire a micilor intreprinzatori obtinut din S.U.A., pentru instruirea viitorilor intreprinzatori

S-au organizat in cursul anului 1992 2 oficii de munca pilot la Pitesti si in sectorul 1 al municipiului Bucuresti, cu sprijinul Employment Service din Anglia, precum si unul la Brasov, cu Oficiul Federal al Muncii din Nurnberg - Germania care a cuprins urmatoarele activitati: proiectarea sistemului informational si informatic privind activitatile de somaj, piata muncii, fondul de somaj, medierea muncii, elaborarea proiectelor de amenajare a oficiilor fortei de munca si executarea lu crarilor de constructie si dotare; scolarizarea intregului personal al oficiilor fortei de munca; elaborarea modelului de crestere a autonomiei financiare pentru oficiile fortei de munca in scopul cointeresarii acestora in urmarirea gradului de ocupare a fortei de munca din judet.

Dupa 1993, s-au luat de catre autoritati masuri legislatative in domeniul protectiei sociale a somerilor. In afara de modificarile si republicarile aduse Legii 1/1991 prin Legea nr. 87/1992 a fost emisa Ordonanta nr. 32/1994 privind incadrarea in munca a absolventilor institutiilor de invatamant (ca si completare a Legii 87/1992). Potrivit acestei ordonante agentii economici cu capital de stat sau privat, precum si institutiile publice care incadreaza absolventi cu contract individual de munca, pe o perioada nedeterminata, primesc pentru fiecare absolvent, astfel angajat, pe o perioada de 9 luni de la angajare, o suma reprezentand 70% din salariul lunar minim brut pe tara, indexat, pentru persoanele cu studii superioare, si respectiv 60% pentru celelalte categorii de absolventi.

In 1995 a demarat proiectul " Informare si consiliere privind cariera", care este o subcomponenta a proiectului MMSS " Ocupare si protectie sociala". Acesta este un proiect cu o durata de cinci ani, aflat acum in faza finala si care implica specialisti din Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Ministerul educatiei si Cercetarii si Ministerul Tineretului si Sportului.

A rezultat o retea de centre de informare si consiliere in cariera la nivelul intregii tari, care cuprinde 500 de unitati scolare, 227 de agentii pentru ocuparea fortei de munca locale si 47 de centre de informare pentru tineret.

Aceste cursuri sunt organizate, fie la cererea angajatorilor cu care ANOFM are conventii de angajare a 100% dintre somerii absolventi, fie organizate in intampinarea pietei muncii, cu conventie de angajare a 60% dintre absolventi.

Incepand cu anul 1997, urmare a concedierilor colective ce au survenit din cauza restructurarilor, privatizarilor si lichidarii unor intreprinderi, au aparut o serie de Ordonante care veneau in sprijinul persoanelor disponibilizate. Complexitatea problemelor aparute pe piata muncii in noul context socio-economic, a dus la aparitia unei noi forme de organizare a Oficiului pentru Somaj care a devenit prin Legea nr.145/1998 Agentia Nationala pentru Ocupare si Formare Profesionala. Ca urmare a modificarii Legii nr. 145/ 1998, prin Ordonanta nr. 294/20001, aceasta institutie se numeste astazi Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM). Prin Hotararea de Guvern nr. 4/1999 a fost aprobat Statutul Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca, modificat si completat prin Hotararea Guvernului nr. 260/2001.

Privatizarea intreprinderilor si restructurarea lor presupun eliberari masive de personal. Pentru a preveni efectele negative ce urmeaza acestor actiuni Guvernul Romaniei a elaborat Ordonanta de Urgenta nr. 9/1997, cu privire la unele masuri de protectie, pentru persoanele ale caror contracte individuale de munca vor fi desfacute ca urmare a concedierilor colective prin aplicarea programelor de restructurare, privatizare, lichidare.

In capitolul II al Ordonantei mai sus mentionate se stabilesc masurile active de protectie. Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si Directia generala a Protectiei Sociale au obligatia de a acorda servicii de preconcediere, asistarea societatilor comerciale si a regiilor autonome la elaborarea programelor de reconversie profesionala, precum si in pregatirea si orientarea individuala a salariatilor.

Pe baza aceleiasi ordonante s-a constituit Comitetul National de Coordonarea a masurilor active de combatere a somajului, organism tripartit a carui componenta a fost aprobata de guvern la propunerea Ministerului Muncii si Protectiei Sociale. In fiecare judet s-a constituit un astfel de comitet. La nivelul Ministerului Muncii si al Protectiei Sociale s-au creat grupuri de interventie rapida care colaboreaza cu conducerea societatilor comerciale, organizatiilor sindicale si patronale precum si cu alte organizatii care pot contribui la realizarea masurilor active.

Suma totala de bani acordata cu titlul de plata compensatorie se stabileste pentru fiecare persoana cu o vechime de cel putin 6 luni. Cuantumul acestei sume este de 6,9 12 salarii medii nete pe economie, in functie de vechimea in munca. Suma de bani acordata poate fi majorata cu cel mult 3 salarii medii nete pe economie , in cazul in care beneficiarul are domiciliul intr-o zona geografica cu un nivel al ratei somajului de cel putin 12%.

Programul de guvernare al actualului guvern prevede o serie de masuri privind politica sociala. Obiectivele guvernului in domeniul somajului sunt de ordin profilactic si indemnitar. Ele vizeaza:

pastrarea numarului de someri in limite suportabile, care sa nu produca disfunctionalitati sociale, urmarind stabilizarea numarului somerilor, corelat cu evolutia restructurarii la un procent de 5% la sfarsitul mandatului

Crearea unui sistem care sa faciliteze angajarea somerilor si a celor aflati in pericol iminent de a-si pierde locul de munca prin:

a)      suportarea din fondul de somaj a unei parti din salariul angajatilor someri pe o perioada de 1-2 ani. Aceasta masura se va aplica cu precadere tinerilor absolventi si celor care au urmat cursuri de reconversie profesionala, calificandu-se in meserii cautate pe piata fortei de munca

b)      acordarea de facilitati banesti pentru finantarea agentilor economici care participa la reconversia sociala a somerilor

c)      asigurarea unei compensatii banesti pentru pierderea fortuita fara vina salariatului a serviciului, care sa asigure un venit suficient traiului decent

Programul de guvernare cuprinde totodata masuri pentru reducerea somajului si facilitarea angajarii prin:

a)defiscalizarea costului fortei de munca prin reducerea contributiei la asigurarile sociale si fondul de somaj

b)subventionarea salariilor din fondul de plata a salariatilor proveniti din randul somerilor si a beneficiarilor de ajutorul de integrare profesionala

c)marirea perioadei de subventionare pana la 12-18 luni

d)marirea partii subventiilor din salariu la nivelul salariului mediu pe economie cu asumarea de catre angajator a obligatiei de a garanta stabilitatea in munca a persoanelor in cauza, in conformitate cu prevederile legale in vigoare; se va acorda prioritate absolventilor de invatamant si persoanelor care au urmat cursuri de reconversie profesionala

e)institutionalizarea unei agentii nationale de plasare a fortei de munca cu o componenta tripartita

f)aplicarea unei politici de incadrare a salariatilor pe fractiuni de norme

In anul 2001, in domeniul ocuparii fortei de munca si protectiei somerilor au fost realizate urmatoarele actiuni:

Elaborarea politicii privind ocuparea fortei de munca in concordanta cu orientarile UE; in acest sens s-a elaborat proiectul de Lege privind Sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca care a fost transmis Camerei Deputatilor, spre dezbatere si adoptare in procedura de urgenta;

a fost elaborat Proiectul de Lege privind egalitatea de sanse intre femei si barbati Proiectul noului Cod al Muncii se afla in curs de elaborare;

S-a propus completarea Legii nr.132/1999 in sensul de a atribui Consiliului National de Formare Profesionala a Adultilor responsabilitati ce decurg din prevederile Ordonantei Guvernului nr.129/2000;

Legea nr.312/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.98/1999 privind protectia sociala a persoanelor ale caror contracte individuale de munca vor fi desfacute ca urmare a concedierilor colective - publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.365/6.07.2001;

Construirea bugetului Fondului pentru plata ajutorului de somaj astfel incat sa reflecte incurajarea politicii de masuri active; in acest sens s-a realizat Bugetul Fondului pentru plata ajutorului de somaj si a fost aprobat in mai 2001;

Dezvoltarea capacitatii Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca de a implementa /subcontracta servicii pentru realizarea masurilor active. In realizarea obiectivului propus, a avut loc o crestere a ponderii masurilor active in detrimentul celor pasive, de la 2% la 13,4%;

Incepand cu anul 2002, Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale a promovat un nou act normativ in domeniul ocuparii fortei de munca si a protectiei somerilor - Legea 76/2002, Legea privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca.

Aceasta lege contine prevederi exprese de stimulare a angajatorilor pentru realizarea lucrarilor si activitatilor publice de interes comunitar, stimularea angajatorilor pentru incadrarea in munca a somerilor apartinand unor categorii defavorizate.(vezi Anexa 1).

Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale va elabora standardele ocupationale in regim armonizat cu cele europene. De asemenea, Incepand cu anul scolar 2001 - 2002 s-a trecut la optimizarea planului de invatamant impreuna cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, in scopul reglarii raportului dintre cerere si oferta pe piata muncii.

Se incearca identificarea unui pachet de masuri si actiuni care sa conduca la orientarea si recalificarea fortei de munca disponibilizate spre structuri, meserii si ocupatii cerute pe piata muncii.

Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale participa cu un reprezentant in consiliul de administratie al Centrului National de Dezvoltare a Invatamantului Profesionale si Tehnic. Centrul deruleaza Programul de combatere a marginalizarii si excluderii sociale si profesionale a tinerilor care au abandonat invatamantul obligatoriu si nu au dobandit competente minime necesare ocuparii unui loc de munca (A doua sansa - Educatia 2000). Prin Hotararea de Guvern nr. 430/25 aprilie 2001 s-a aprobat strategia Guvernului Romaniei de Imbunatatire a Situatiei Romilor. Conceputa pe o perioada de zece ani (2001 - 2010), cu un plan de masuri pe termen mediu de patru ani (2001 - 2004), Strategia se va aplica pe arii sectoriale de responsabilitate, cu sarcini precise stabilite pe institutii. De altfel, Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, ANOFM si Ministerul Educatiei si Cercetarii colaboreaza pentru realizarea unui program anual de sprijinire a tinerilor absolventi in vederea angajarii si monitorizarea evolutiei profesionale a tinerilor romi cu studii superioare.

S-a incheiat un nou protocol privind colaborarea dintre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Tineretului si Sportului si ANOFM in vederea continuarii activitatii in cadrul proiectului "Informare si consiliere privind cariera"

3.2. MASURI ACTIVE PENTRU PIATA MUNCII APLICATE IN ROMANIA

Masurile active sunt principalele masuri care au ca efect diminuarea somajului. Aceste masuri sau politici active (anti-somaj) au efecte pe termen scurt, mediu si lung. O masura activa are ca si efect cresterea ocuparii fortei de munca fie prin crearea de noi locuri de munca fie prin facilitarea accesului la locuri de munca vacante.

Cele mai importante masuri active aplicate de autoritati au fost:

Asociatii antreprenoriale ale somerilor

Obiectivele pe termen scurt ale acestei masuri se concretizeaza in oferirea de posibilitati de a lucra pe cont propriu pentru potentialii someri, iar pe termen lung se concretizeaza in crearea de locuri de munca, dezvoltarea sectorului privat.

Job Club

Aceasta masura activa nu are rezultate spectaculoase in ceea ce priveste ocuparea masiva a fortei de munca intr-un timp foarte scurt , dar actioneaza acolo unde exista un mare minus in atitudinea celor care cauta locuri de munca si anume in mobilitatea lor pe piata muncii.

Crearea unui Job Club asigura facilitatea accesului la locuri de munca si reducerea somajului de lunga durata, pe termen scurt sprijina pe cei aflati in cautarea unui loc de munca.

Incubatorul de afaceri

Ca si obiective pe termen lung se pot aminti sprijinirea persoanelor care doresc sa dezvolte mici afaceri pentru crearea de noi locuri de munca, dezvoltarea sectorului privat , iar pe termen scurt se concretizeaza in crearea de noi locuri de munca.

Medierea muncii

Nu are drept scop crearea de locuri de munca, ci facilitarea accesului la locurile de munca existente. De asemenea medierea muncii isi propune sprijinirea agentilor economici in recutarea sau satisfacerea cerintelor cantitative sau calitative de personal.

Medierea muncii mai are ca si scop facilitarea accesului la locurile de munca si reducerea somajului, precum si corelarea cererii cu oferta de munca (in cadrul Directiilor Generale de Munca si Protectie sociala exista Biroul de mediere a muncii care tine o evidenta a locurilor de munca vacante, oferind informatii solicitanti lor).

Pregatire profesionala in meseriile cerute pe piata muncii

Pregatirea profesionala este o masura clasica de combatere a somajului. Pentru a veni in sprijinul persoanelor neincadrate in munca sau a celor care doresc o recalificare si in special a somerilor se organizeaza cursuri de recalificare. Cursurile organizate pentru someri sunt gratuite, la terminarea cursului beneficiind in marea majoritate de un loc de munca.

Servicii pentru comunitate

Programele generate de comunitati pentru ocuparea fortei de munca se desfasoara de multi ani in Occident. obiectivele unor astfel de masuri se concretizeaza in dezvoltarea simtului de apartenenta la o comunitate, iar pe termen scurt se refera la crearea de servicii si facilitati pentru comunitate, asigurarea de locuri de munca pentru anumite grupuri cum ar fii: tinerii, femeile, persoanele de peste 50 de ani.

Subventii pentru locuri de munca create pentru someri de catre patroni

In perioada in care salariatul este subventionat, fostii someri acumuleaza experienta de munca iar patronii isi asuma responsabilitatea calificarii, recalificarii profesionale a acestora.

Obiectivele pe termen lung sunt stimularea patronilor de a angaja categorii defavorizate de someri, crearea de locuri de munca, iar pe termen scurt se concretizeaza in facilitarea accesului la locuri de munca pentru categorii defavorizate de someri.

Servicii de interventii in caz de eliberari masive de personal

Dispecerat pentru locuri de munca temporare

Obiectivele pe termen lung ale acestei masuri active sunt: stimularea mobilitatii fortei de munca pentru acceptarea de locuri de munca temporare si ocazionale, incurajarea creerii de locuri de munca temporare si ocazionale, facilitarea accesului la locuri de munca temporare in functie de cerintele pietii.

Targ de locuri de munca

Prin intermediul acestei masuri active se ofera posibilitatea celor care solicita si care ofera forta de munca de a se intalni in mod direct si de a-si prezenta oferta. aceasta metoda ofera avantaj patronilor si celor aflati in cautare de locuri de munca, de a avea discutii preliminare, inaintea interviului propriu-zis.

Asistenta pentru micii intreprinzatori

Sectorul intreprinderilor mici si mijlocii este printre sursele cele mai dinamice de creare de locuri de munca. Serviciile dedicate dezvoltarii acestui sector pot contribui in mod substantial la echilibrarea balantei cerere-oferta de forta de munca. aceste servicii se concretizeaza in:

a)consultanta in afaceri;

b)instruire antreprenoriala;

c)acordarea de credite cu dobanda bonificata

Conform Legii nr. 1/1992 prin Directia Generala a Muncii si Protectiei Sociale se acorda credite in conditii avantajoase cu o dobanda de 50% din dobanda bancara negociata trimestrial, pentru infiintarea si dezvoltarea de intreprinderi mici si mijlocii in scopul creerii de noi locuri de munca, in special pentru someri. Pentru ca o intreprindere sa poata beneficia de acest credit trebuie sa angajeze minimum 50% din personal din randul somerilor.

Facilitarea tranzitiei din scoala pe piata fortei de munca

Dezvoltarea spiritului antreprenorial la tineri este o preocupare cu traditie in sistemele occidentale de invatamant. Obiectivele unei asemenea masuri active pe termen lung sunt: prevenirea somajului in randul tinerilor, iar pe termen scurt are ca si efect dezvoltarea inca din scoala la viitoarea forta de munca a spiritului antreprenorial.

Informare si documentare pentru piata muncii

Desele schimbari care au loc pe piata muncii intr-o economie de piata conduc la necesitatea de a cunoaste, de a actualiza informatiile de care au nevoie atat ofertantii cat si solicitantii de forta de munca.

Pentru realizarea acestor masuri active sunt necesare resurse concretizate in spatii, echipamente, personal calificat si posibilitati financiare.

3.3. EVOLUTIA PRINCIPALILOR INDICATORI SOCIALI

Ocuparea fortei de munca in Romania ramane una dintre zonele cele mai tensionate ale tranzitiei. Principala tendinta care se manifesta in ultimii 11 ani in ceea ce priveste volumul ocuparii fortei de munca este continua sa reducere. Procesul este generat atat de evolutiile demografice - cu o mai mica influenta, deocamdata, reducerea drastica a natalitatii si a sporului natural incepand sa se manifeste in acest deceniu - cat, in special, de capacitatea redusa de absorbtie a economiei.

Ca urmare, in perioada 1990-2000, populatia civila ocupata s-a redus cu 2.200.000 persoane, iar numarul de salariati cu aproximativ 3500 mii persoane. In acelasi interval, rata bruta de ocupare a populatiei totale s-a diminuat de la 46,7% la 38,4%, iar a persoanelor in varsta de 15-64 ani de la 72,7% la 57,5%.



Tendintele demografice, indeosebi fenomenul de imbatranire a populatiei, ca si diminuarea ratei populatiei ocupate au condus la modificari importante in ceea ce priveste raportul de dependenta economica, observabil in cresterea numarului persoanelor dependente de populatia care contribuie la asigurarile sociale si constituirea resurselor statului.

In Romania, in anul 2000, rata de activitate masculina era evident mai mare decat rata de activitate feminina (57,5% fata de 46,5%)aceasta din urma situandu-se, insa, la nivelul celei atinse de tarile dezvoltate, semnificand o participare importanta a femeii la activitatea economico-sociala.

Indicatori ai potentialului de munca din Romania, in perioada 1990-2000 Tabelul 3.1

ANUL

INDICATORI

Populatia totala

(Mii pers.)

Populatia. civila ocupata

(Mii pers.)

Numarul de salariati

Rata bruta de

ocupare

1990

23206,7

10839,5

8142,2

46,7

1991

23185,1

10786

7483,5

46,5

1992

22789

10458

6627,4

45,9

1993

22755,3

10062

6385,3

44,2

1994

22730,6

10011

6200,6

44

1995

22681

9493

6047,7

41,9

1996

22607,6

9379

5893,9

41,5

1997

22545,9

9023

5399,1

40

1998

22488,6

8813

5181,6

39,2

1999

22455,5

8419,6

4761

37,5

2000

22435,2

8629

4623

38.4

Sursa: Anuarul 2001,Institulul National de Statistica

In contextul evolutiilor de pe piata fortei de munca, al declinului ocuparii, s-au produs o serie de deplasari structurale. In prezent, structura populatiei civile ocupate, pe sectoare ale economiei este anacronica, riscanta (vezi Tabel 3.2), reflectand concomitent:

procesul de dezindustrializare si reagrarizare a ocuparii;

capacitatea modesta a sectorului servicii de a absorbi si retine o parte importanta a populatiei disponibilizate din industrie (desi acest sector pare sa inregistreze, in general, o evolutie ascendenta, in cifre absolute, ocuparea in cadrul sau se reduce);

riscul pseudotertializarii ocuparii, cu efecte negative asupra unui trai decent si/sau asupra polarizarii activitatilor speculative.

Aceste tendinte exercita o puternica influenta asupra sistemului de calificari, asupra posibilitatii de identificare a nevoilor viitoare de formare profesionala, asupra relatiei dintre cererea de forta de munca si oferta sistemului de educatie si formare profesionala.

La nivelul sectorului primar (agricultura,silvicultura,economia vanatului) populatia activa implicata in acest domeniu a fost de 3.144.000 persoane in 1990, crescand la 3.320.000 de persoane in anul 1996 si atingand valoarea de de 3.570.000

in anul 2000.Numarul persoanelor angajate in sectorul secundar (industrie si constructii)

a cunoscut in perioada 1990-2000 un fenomen de scadere acccentuata, dela 4.711.000 in anul 1990, la 3.193.00 in anul 1996 respectiv 2.708.000 in anul 2000.

Aceasta scadere importanta a numarului de persoane ocupate in acest domeniu are mai multe explicatii intre care: pierderea pietelor traditionale de desfacere pentru produsele romanesti, transformarea fostei economii de stat centralizate intr-o economie de piata care are la baza rentabilitatea economica, cresterea masiva a preturilor la utilitati si respectiv incapacitatea fostelor intreprinderi industriale de a produce in conditiile de calitate si de pret cerute de piata, rezultand de aici concedieri masive din fostele mari intreprinderi de stat si regiile cu pierderi:minerit etc.

Din punctul de vedere al gruparii persoanelor active pe cele trei sectoare de activitate , Romania prezinta o structura defavorabila, cu o pondere mare si in crestere a populatiei active din sectorul primar si cu o pondere destul de redusa a serviciilor. In conditiile in care competitivitatea in sectorul industriei este greu de dobandit datorita costurilor mari pe care le implica, sansa economiei romanesti ar fi dezvoltarea acentuata a sectorului serviicilor pentru a compensa scaderea valoriii produsului intern brut datorita scaderii dimensiunii sectorului industriei si constructiilor.

Tabelul 3.2.

Structura populatiei civile ocupate in Romania, pe sectoare economice, in perioada 1990-2000

ANUL

SECTOARE ECONOMICE

Agricultura

Industrie si constructii

Servicii

1990

29,1

43,5

27,4

1991

29,8

39,9

30,3

1992

33

37,1

29,9

1993

36

35,8

28,2

1994

36,5

34,4

29,1

1995

34,5

33,6

31,9

1996

35,5

34,3

30,2

1997

37,6

32

30,4

1998

38,1

30,7

31,2

1999

41

24,4

30,4

2000

41,3

27,3

29,4

ursa : Anuarul 2001, Institutul National de Statistica

In functie de forma de proprietate, se constata o evolutie importanta a sectorului privat de la 27,1% in 1990 la 75% 1999 (in cifre absolute de la 2936,9 mii persoane la 6475 mii). Ponderea populatiei ocupate in sectorul privat creste atat in agricultura (in 2000 aceasta detinea peste 98%), cat si in industrie si servicii.

In ceea ce priveste structura populatiei ocupate dupa criteriul statutului profesional, principalele schimbari se refera la:

reducerea ponderii salariatilor in cadrul populatiei civile ocupate (de la 75,1% in 1990 la 53,5% in 2000);

sporirea numarului de lucratori pe cont propriu (17,1% in 1994 si 21% in 2000) si a lucratorilor familiali neremunerati, categorie din care face parte si populatia care lucreaza in agricultura (15,2%, respectiv 17,1% in aceiasi ani de referinta);

mentinerea la un nivel relativ constant a numarului patronilor.

Legat de structura populatiei active dupa sexe,exista mai multe ramuri ale economiei nationale in care populatia activa este majoritar feminina .Cele mai importante dintre aceste sunt: sanatate si asistenta sociala (77,7%),invatamant (67,45%), activitate hoteliera si de alimentatie publica (63%), comert(51%).

In anul 2000, distributia populatiei ocupate pe grupe de ocupatii era structurata, in principal, pe urmatoarele categorii:

conducatori si functionari superiori din administratia publica si din unitatile
economico-sociale - 2,1%

specialisti cu ocupatii intelectuale sau stiintifice - 6,4%

tehnicieni, maistri si asimilati - 8,1%

functionari administrativi - 3,9%

lucratori operativi in servicii, comert si asimilati - 6,8%

agricultori si lucratori calificati in agricultura, silvicultura si pescuit - 39,7%

muncitori / meseriasi - 16,5%

alte categorii de ocupatii - 16, 5%

Ratele de activitate pe grupe de varsta au avut urmatoarele valori:

pentru grupa de varsta 15-24 de ani: 43,1%

pentru grupa de varsta 25-34 de ani:84,5%

pentru grupa de varsta 35-49 de ani: 85%

pentru grupa de varsta 50-64 de ani:57,8%

pentru grupa de varsta 65 de ani si peste: 35,7%

Structura populatiei ocupate in functie de statutul educational releva faptul ca unei ponderi de aproape 2/3 din total ii corespunde o instruire de nivel secundar sau superior, situatie care permite aprecierea ca forta de munca din Romania dispune de o pregatire de nivel ridicat. Luand in considerare criteriul varstei, gradul cel mai inalt de instruire corespunde persoanelor din grupele de 25-34 ani (aproximativ 90%) si 35-49 ani (77%).

Reducerea volumului ocuparii fortei de munca este acompaniata de aparitia si extinderea somajului. Numarul somerilor inregistrati creste semnificativ in 1992, odata cu transformarile implicate de trecerea de la economia planificata la economia de piata.

Fenomenul isi continua curba ascendenta pana in 1996, cand se reduce semnificativ, dupa care isi reia tendinta crescatoare; acest fenomen continua pana in anul 1999 ca urmare a accelerarii procesului de privatizare, restructurare si lichidare a unor intreprinderi, rata somajului atingand un maxim al perioadei post-decembristede, 11,8%. In ultimii 2 ani, datorita unei oarecare macrostabilizari economice si datorita cresterii economice precum si politicilor sociale aplicate somajul isi schimba evolutia, trecand la o curba descendenta astfel ca la sfarsitul anului 2001 numarul somerilor inregistrati era de 826.932 persoane, reprezentand o rata de 8,6%;

Tabelul 3.3

Evolutia somajului in perioada 1991-2001

INDICATORI

ANI

SOMERI TOTAL

Beneficiari de

ajutor de somaj

Beneficiari de alocatie de sprijin

Someri neindemnizati

Rata somajului

Sursa: Anuarul 2001,Institutul National de Statistica; Raportul A.N.O.F.M. pe anul 2001

Figura .3.1

Distributia somerilor pe niveluri de instruire si formare reflecta o concentrare mare a fenomenului in categoria persoanelor care au absolvit invatamantul liceal, precum si cel profesional si de ucenici; urmeaza, in ordine, absolventii invatamantului gimnazial, primar si cei fara scoala absolvita. Numarul somerilor cu pregatire universitara este redus, atat pe total, cat si pe sexe. Distributia se pastreaza, in general, pe intreaga perioada 1991-2001.

Figura 3.2

La nivelul anului 2000, structura populatiei de someri dupa nivelul de pregatire a fost urmatoarea: someri cu studii superioare - 3,7%, someri cu studii postliceale si tehnice de maistri - 2,7%, cu liceu - 40,9%, scoala profesionala si de ucenici - 29,7%, gimnaziu - 17,9%, scoala primara - 3,8% si fara scoala absolvita - 1,3%. Proportiile respective se mentin, in general, si in cadrul grupei de varsta 15-24 ani.

De altfel, trebuie mentionat ca tinerii in varsta de 15-24, iar din aceasta grupa femeile si cei rezidenti in mediul urban reprezinta categoriile cele mai vulnerabile in fata riscului de somaj. In mod constant, rata somajului corespunzatoare grupurilor mentionate a fost de aproximativ 3 ori mai mare decat rata medie.

Modul de distributie a ratei somajului, pe grupe de varsta, la nivelul anului 2000, reflecta aceeasi situatie: ponderea mult mai ridicata a somajului in randul tinerilor si reducerea acesteia pe masura ce se inainteaza in grupele superioare de varsta .

La cele de mai sus trebuie adaugat un alt fapt alarmant: in 2000, peste 80% dintre somerii intrati pentru prima data pe piata muncii erau in varsta de 15-24 ani. Situatia nu este specifica numai anului mentionat, ci este o continuare a tendintelor inregistrate si in anii anteriori. Aceasta stare de fapt conduce la concluzia ca exista inca deficiente de comunicare si transparenta intre cererea de forta de munca si oferta de calificari a sistemului de educatie si formare, ca scoala inca "produce someri". In acelasi timp, dificultatile de identificare a nevoilor viitoare de forta de munca, de calificari, generata de o anumita lipsa de coerenta a strategiei de dezvoltare a economiei constituie una dintre explicatiile situatiilor mentionate.

Durata medie a somajului, in 2000, inregistreaza o scadere fata de anii precedenti, fiind de 16,0 luni, fata de 17,8 luni in 1996, cu diferente importante pe grupe de varsta: 12,5 luni pentru somerii de 15-24 ani, 17,3 luni pentru cei de 25-34 ani, 18,7 luni pentru somerii de 35-49 ani si 20,3 luni pentru cei in varsta de 50 ani si peste. Riscul cel mai mare pentru somajul de lunga durata il prezinta, asadar, persoanele de peste 50 de ani, acestea fiind, in general, mai greu acceptate de angajatori si mai putin deschise spre diferite forme de recalificare si reconversie, care, eventual, le-ar facilita reinsertia profesionala.

Persoanele care se aflau in somaj de peste un an in 2000 reprezentau 44,3% din total, in scadere cu 7 puncte procentuale fata de anii 1996-1997, dar in crestere cu 2,4 puncte procentuale fata de anul 1998. O proportie importanta dintre acestea sunt persoane descurajate, care au renuntat sa mai caute un loc de munca. Ingrijorator este, in acelasi timp, faptul ca aproximativ 50% din numarul total al persoanelor descurajate care au incetat sa mai caute de lucru erau tineri in varsta de 15-24 ani (51% barbati si respectiv 49,5% femei), mai mult cu 7 puncte procentuale fata de anul 1997.

Dupa cum am mai amintit, somerii, inclusiv absolventii diferitelor niveluri de educatie si formare profesionala initiala care nu au fost niciodata incadrati in munca, beneficiaza de o serie de masuri de protectie sociala, atat pasive, cat si active.

In ceea ce priveste beneficiarii de ajutor de integrare profesionala (forma de protectie sociala destinata absolventilor care nu au gasit un loc de munca), in absenta unor date concrete privind numarul lor, total si pe niveluri de formare, in cadrul fiecarei promotii de absolventi, pot fi realizate unele estimari ale ponderii acestora. Astfel, avand in vedere ca numarul absolventilor invatamantului profesional si de ucenici, liceal, postliceal si superior a fost in 2000 de aproape 360 de mii, iar al celor care primesc ajutor de integrare profesionala de 106 mii (la 31 martie 2001), ponderea tinerilor care beneficiaza de aceasta forma de protectie, cu alte cuvinte a celor care alimenteaza fenomenul somajului in anul respectiv, este de aproximativ 30%, cifra care se mentine relativ constanta in ultimii ani. (Calculul s-a facut prin raportarea numarului beneficiarilor ajutorului de integrare profesionala la 31 martie 2001 la absolventii anului scolar 1999-2000, deoarece acestia din urma pot beneficia de forma respectiva de protectie incepand cu lunile septembrie-octombrie 2000, dupa sustinerea si celei de-a doua sesiuni de bacalaureat). In anul 2000, cei mai multi dintre acestia provin din invatamantul profesional si de ucenici, fiind urmati de absolventii invatamantului liceal si postliceal; tinerii care finalizeaza invatamantul superior reprezinta, in mod constant, categoria cea mai favorizata din perspectiva analizata. Cu alte cuvinte, se poate aprecia ca dintre absolventii anului scolar/universitar 1999/2000, au realizat o insertie profesionala reusita ceva mai mult de doua treimi din total.

Cifrele beneficiarilor de ajutor de integrare profesionala sunt diferite de la un judet la altul, atat datorita diferentelor in ceea ce priveste numarul populatiei scolare si al absolventilor diferitelor niveluri de invatamant, in plan local, cat si indicatorilor specifici ai dezvoltarii economice, capacitatii diferite de absorbtie a fortei de munca tinere de care dispune economia judetului, gradului de urbanizare a acestuia etc. Astfel, printre judetele cu cel mai mare numar de someri care au beneficiat de ajutor de integrare profesionala - intre 3600 si peste 5000 de absolventi care au intrat direct din scoala in somaj - se numara Iasi, Botosani, Suceava, Vaslui, Prahova, Galati, Brasov, Dolj, Bacau si Municipiul Bucuresti. La polul opus, in functie de acelasi criteriu, se situeaza judetele: Ilfov, Satu Mare, Giurgiu, Covasna, Maramures, Tulcea, Arad, Salaj, Ialomita, Calarasi si Timis, cu mai putin de 1500 de someri care au beneficiat de ajutor de integrare profesionala.

Somerii adulti, dar si tinerii absolventi ai diferitelor niveluri de invatamant care intra direct in somaj pot beneficia - asa cum s-a mai amintit - si de o serie de masuri active de ocupare. Astfel, pe langa posibilitatea frecventarii cursurilor de calificare, recalificare si perfectionare, utilizarii serviciilor de intermediere a Directiilor Generale de Munca si Agentiilor de Ocupare a Fortei de Munca, absolventii someri au posibilitatea sa fie angajati prin subventionarea unui cuantum din salariu din Fondul de somaj. De aceasta masura de ocupare beneficiaza, insa, un numar relativ redus de tineri; conform datelor Ministerul Muncii, in anul 2000, numarul absolventilor angajati in aceste conditii a fost de aproape 20 de mii (fata de peste 350 de mii de absolventi ai diferitelor niveluri de invatamant, in acelasi an), din care mai mult de jumatate finalizasera invatamantul superior. Multi angajatori, in conditiile in care semnele de revigorare a economiei intarzie sa se manifeste sau sunt prea timide, nu-si permit angajarea tinerilor absolventi, indiferent de facilitatile pe care aceasta le implica. Unii dintre ei considera ca nu pot sa formuleze cererea pentru angajarea de personal dintre absolventi, deoarece au dificultati in prognozarea propriilor nevoi de forta de munca, in conditiile instabilitatii economice si a mediului de afaceri. Rezerva agentilor economici privind angajarea absolventilor provine si din faptul ca, in unele situatii - mai multe sau mai putine, generale sau locale - subventiile salariale le parvin cu intarziere.

Una dintre masurile active de ocupare care ar trebui sa aiba rolul cel mai important in stimularea angajabilitatii - cursurile de calificare, recalificare si perfectionare - nu are impactul scontat, eficienta acesteia fiind, in continuare, redusa. Spre exemplu, in trimestrul I al anului 2000, din totalul de peste 12 mii persoane care au incheiat pregatirea in diferite cursuri organizate de catre Agentiile de Ocupare a Fortei de Munca (din care peste 4 mii erau someri) numai 782 persoane au reusit sa se incadreze in activitate, ceea ce reprezinta 6,3%.

Toate aceste aspecte implica o regandire a sistemului de protectie sociala si o adaptare a acestuia la conditiile efective de pe piata muncii.

3.4.IMPLICAREA SOCIETATII CIVILE IN MANAGEMENTUL PIETEI MUNCII

In ultimii 10 ani, alaturi de autoritati s-au implicat in efortul de asigurare a unui sistem de protectei sociala eficient si a unui grad de ocupare al fortei de munca cat mai ridicat si o serie de reprezentanti ai societatii civile,fundatii,organizatii non-guvernamen tale(ONG-uri).Unele dintre acestea au beneficiat de finantare internationala pentru proiectele lor.

3.4.1.PROGRAMUL PAEM

Program de masuri active pentru combaterea somajului

Proiect finantat din fondul Phare

Data de inceput: 1 ianuarie 1994

Data de sfarsit: 31 decembrie 1997

Buget total: 10.045.853 ECU

Proiect administrat de FIMAN (Fundatia Internationala de Management)

Obiectivele PAEM au fost:
Initierea si sprijinirea dezvoltarii a 60 PAEM-uri locale proiectate si implementate de institutii locale.

Sprijinirea dezvoltarii institutionale a actorilor locali pentru proiectarea si implementarea de noi programe de masuri active pentru combaterea somajului.

Metodologia PAEM
Programul PAEM s-a bazat pe o abordare descentralizata in procesul de implementare. Pentru ca aceasta sa functioneze au fost create urmatoarele organisme si institutii:
Consiliul Consultativ PAEM (CC) cu rol in definirea strategiei programului. In acest organism sunt reprezentate urmatoarele institutii: Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, Consiliul pentru Coordonare, Strategie si Reforma Economica, Agentia Romana de Restructurare, Confederatiile Sindicale Nationale ALFA, CNSLR Fratia si BNS, Uniunea Nationala a Patronatului din Romania, Consiliul National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii, Federatia Municipiilor din Romania, Asociatia Consiliilor Locale din Romania.
Echipa de Coordonare PAEM (EC) din FIMAN, care a condus si a monitorizat proiectul.
Consortiile Locale (CL) cu structura tripartita, avand personalitate juridica (asociatii/fundatii); sunt cele care au realizat propunerea de PAEM local, pornind de la nevoile si resursele identificate la nivel local, si au monitorizat proiectul la nivelul local.
Agentul de Dezvoltare Locala (ADL) a fost un consultant individual sau o firma de consultanta care a asistat CL pentru realizarea propunerii PAEM si pentru implementarea proiectului pe perioada primelor doua luni. Unitatile de Implementare Locala (UIL) care, in urma unui concurs de oferte si in baza unui contract cu CL (asociatia/fundatia), au implementat masurile active.
Institutiile mentionate mai sus au format partenerii de lucru din cadrul PAEM:

53 de Consortii Locale cu personalitate juridica constituite in 53 de localitati (41 de judete);

1300 persoane membre in Consortiile Locale;

185 Unitati de Implementare Locala (oficii de munca si somaj, centre de calificare, organizatii nonguvernamentale, societati comerciale cu capital de stat sau privat);

43 firme de consultanta care au oferit asistenta tehnica pentru realizarea proiectelor PAEM si pentru primele doua luni de implementare a masurilor active;

6 institute de instruire contractate pentru instruirea actorilor locali (ADL, membri UIL, membri CL), pentru a capata experienta in derularea de masuri active.

Derularea programului
Programul a inclus doua faze:

Faza 1 (pilot) in care au fost dezvoltate si finantate 19 programe locale, fiecare cu un buget estimativ de maximum 50.000 de ECU din fonduri Phare (la aceasta se adauga contributia locala). La 30 aprilie 1997, 16 programe incheiasera procesul de implementare. Proiectele sunt sustinute in continuare din fonduri locale. Din faza pilot, sapte programe au continuat sa dezvolte o propunere noua care a obtinut o finantare Phare pentru faza a doua.

Faza 2 (de masa) in care au fost dezvoltate 60 de propuneri, din acestea fiind selectionate pentru finantare 41 de propuneri. In aceasta faza, bugetul maxim din fonduri Phare era de 127.500 de ECU, la aceasta adaugandu-se contributia locala.

Masuri active
In cele 60 de programe locale operationale au fost dezvoltate 182 masuri active, fiecare program local implementand intre 2 si 7 masuri active. Tipurile de masuri active includ: informare si documentare, medierea muncii, consiliere si indrumare profesionala, job club, calificare profesionala, consultanta pentru initierea si dezvoltarea afacerilor, cursuri de dezvoltare antreprenoriala, servicii comunitare, lucrari publice; incubatoare de afaceri,subventionarea locurilor de munca, fonduri de sprijin pentru crearea de locuri de munca.

Pe langa masurile active clasice, in 6 localitati au fost initiate masuri alternative de combatere a somajului care urmareau solutionarea problemelor unor grupuri-tinta specifice:

centre de reconversie a personalului din intreprinderi aflate in proces de restructurare;

servicii de ocupare pentru grupuri dezavantajate; agentii pentru forta de munca temporara.

Contributia PAEM la dezvoltarea resurselor umane
Principala valoare adaugata de proiectul PAEM consta in dezvoltarea resurselor umane, realizata prin:
1.Instruire:

300 membri CL au fost instruiti pe probleme de dezvoltare locala si managementul de proiecte;

60 ADL au fost instruiti in dezvoltarea de proiect;

125 membri UIL au fost instruiti pentru:

servicii de ocupare pe piata muncii;

promovarea si dezvoltarea afacerilor;

formare de formatori;

45 persoane CL au fost instruite in relatii cu mass-media;

2.Vizite de lucru si schimburi de experienta

Vizite de studiu in tari ale UE

Vizite de studiu in Romania

Schimburi de experienta intre unitati de implementare cu acelasi specific

Asigurarea de documentatie si materiale de lucru

Asistenta tehnica pentru probleme specifice

Rezultatele obtinute de PAEM-urile locale
Pana la 30 aprilie 1997, toate cele 60 de PAEM-uri locale au devenit operationale si au inregistrat urmatoarele rezultate:

Persoane informate prin Centrele de Informare si Documentare-30000

someri mediati in centrele de mediere-18000

Persoane plasate in munca-10000

Locuri de munca create in afacerile noi si in reteaua de implementare PAEM-3000

Someri cuprinsi in cursurile de calificare-2500

Someri participanti la cursuri in Job Club-1000

Participanti la cursuri de dezvoltare antreprenoriala-800

Cooperarea cu MMPS

Pe parcursul derularii programului PAEM, echipa de coordonare PAEM a colaborat cu MMPS in implementarea masurilor active si in conturarea politicii in domeniul ocuparii si somajului. La nivel local, Consortiile Locale si Unitatile de Implementare au beneficiat de sprijinul Oficiilor de forta de munca si somaj (OFMS). Colaborarea s-a concretizat in urmatoarele actiuni:



implementarea unor masuri active de catre OFMS;

productia de materiale si distributia lor cu regularitate catre toate DMPS-urile;

realizarea de manuale operationale pentru masuri active standard;

realizarea de studii si prognoze pe piata muncii;

participarea unor UIL-uri la validarea unui numar de profile ocupationale;

participarea la reuniuni de lucru pentru definitivarea unor acte normative in domeniu;

instruirea si formarea de specialisti;

organizarea unor evenimente pentru promovarea masurilor active, precum cel de-al doilea Seminar National PAEM si a doua Conferinta Internationala PAEM.

3.4.2.CENTRUL DE ASISTENTA RURALA(CAR)

A fost infiintat de catre Fundatia pentru o Societate Deschisa Romania.Si-a inceput activitatea in ianuarie 2000.Este organizatie neguvernamentala, membra a retelei Soros Open Network Romania SON),situata in Timisoara.

.Misiunea CAR:

Ofera asistenta pentru dezvoltare durabila participativa a comunitatilor rurale prin

cresterea capacitatii individuale si institutionale in gestiunea si managementul

resurselor de dezvoltare.

Obiectivele CAR:

-stimularea si incurajarea unei atitudini proactive in comunitatile rurale pentru

o dezvoltare durabila

-dezvoltarea parteneriatelor strategice, durabile si eficiente

-diseminarea modelelor si solutiilor de succes si a esecurilor

-dezvoltarea unor metode si instrumente specifice dezvoltarii rurale

Programele si proiectele CAR desfasurate in anul 2001:

A. Programul Promotorul Local

I. Promotorul Local in judetul Timis

II. Lucratori sociali rurali

B. TeleCentru

I. TeleCentru in judetul Timis

II. TeleWorkshop

III. Training pentru Coordonatorii de TeleCentre din Romania

IV. Evaluarea nevoilor si formarea grupurilor de initiativa in TeleCentrele din

judetul Timis

V. Turism rural

C. Consultanta si Training pentru Dezvoltarea Mediului Rural

I. Evaluarea potentialului de dezvoltare al zonelor rurale din judetul Timis

II. Evaluare si strategie de dezvoltare economica a comunitatilor cehe din

judetele Caras Severin si Mehedinti

III. Studiu de impact al Programului de relansare a invatamantului

preuniversitar din mediul rural

IV. Training pentru Administratia Publica din mediul rural

V. Asistenta pentru programul SAPARD

CAPITOLUL 4

PROGRAME NATIONALE PENTRU COMBATEREA SOMAJULUI

Problema somajului si a ocuparii fortei de munca este si va ramane o prioritate pe agenda de lucru a oricarei administratii centrale.

Pentru anul 2002 s-a construit de catre autoritati o strategie nationala de ocupare si planuri nationale special destinate tinerilor absolventi,categorie extrem de afectata de somaj. Acestea cuprin si o continuare a programelor incepute anterior, cum ar fi Bursa de Munca pentru Tineret,proiect demarat in anul 2001.

Obiectivul central al acestor strategii este indeplinirea tintei asumate de catre actualul guvern la investire: o rata a somajului de sub 8% in anul 2004 precum si o dezvoltare durabila a pietei muncii.

Cele mai importante programe sunt:

Planul National pentru Ocuparea Fortei de Munca

Macroproiect de Dezvoltare Resurse Umane Tineret 202

Bursa de Munca pentru Tineret

Caracteristicile principale ale acestor proiecte vor fi prezentate in paragrafele urmatoare.

4.1.PLANUL NATIONAL PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA PE ANUL 2002

In conformitate cu atributiile ce-i revin, Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca urmareste aplicarea politicilor si strategiilor privind ocuparea fortei de munca.

In acest scop a fost elaborat pentru anul 2002 Programul national pentru ocuparea fortei de munca.

La stabilirea masurilor cuprinse in acest program s-a tinut cont de obiectivele strategiei de ocupare a fortei de munca pentru anul 2002, si anume:

- cresterea gradului de ocupare a fortei de munca si implicit reducerea somajului;

- cresterea ponderii masurilor active de combatere a somajului;

- utilizarea eficienta a bugetului asigurarilor pentru somaj.

Conform propunerilor transmise de agentiile judetene si a municipiului Bucuresti, propuneri ce au fost corelate cu prevederile bugetul asigurarilor pentru somaj si cu resursele alocate fiecarei agentii judetene, s-a stabilit ca implementarea acestui program sa conduca la ocuparea unui numar total de 250.000 locuri de munca, dupa cum urmeaza:

  • .49.000 locuri de munca prin servicii de mediere, din care:

- 41.000 locuri de munca prin incadrarea cu contract de munca pe perioada nedeterminata

- 8.000 locuri de munca prin incadrare cu contract de munca pe perioada determinata

  • 201.000 locuri de munca prin aplicarea masurilor active de combaterea somajului finantate prin bugetul asigurarilor pentru somaj, din care:

-10.100 locuri de munca prin cursuri de formare profesionala;

-90.000 locuri de munca prin acordarea de alocatii somerilor care se incadreaza inainte de expirarea perioadei de somaj;

- 27.000 locuri de munca prin incadrarea somerilor peste 45 ani sau intretinatori unici de familie;

- 7.200 locuri de munca prin masurile de stimulare a mobilitatii fortei de munca;

-14.000 locuri de munca prin incadrarea absolventilor institutiilor de invatamant;

- 400 locuri de munca prin incadrarea persoanelor cu handicap;

-13.300 locuri de munca prin creditarea intreprinderilor mici si mijlocii;

- 4.000 locuri de munca prin acordarea serviciilor de consultanta si asistenta pentru inceperea unei activitati independente sau pentru initierea unei afaceri;

- 35.000 locuri de munca prin finantarea unor lucrari publice de interes comunitar

  • De asemenea programul vizeaza ocuparea a 172.959 persoane care apartin grupurilor defavorizate pe piata muncii si anume:
    1. 53.410 femei;
    2. 53.638 tineri;
    3. 61.205 someri de lunga durata;
    4. 725 persoane cu handicap;
    5. 1.020 absolventi de 18 ani postinstitutionalizati;
    6. 611 persoane eliberate din detentie;
    7. 2.350 rromi;
    8. 77.041 alte categorii.

In totalul celor 77.041 persoane care apartin altor categorii sunt cuprinse si persoanele ce urmeaza a fi disponibilizate din industria de aparare.

In Programul national pentru ocuparea fortei de munca sunt incluse si Programele speciale care se vor aplica in cele 140 de localitati defavorizate si Programele speciale pentru 40 de localitati cu rata mare a somajului. Pentru selectia acestor localitati s-a tinut cont de urmatoarele criterii, care insa nu sunt cumulative:

- localitatile sa fie declarate defavorizate in conformitate cu O.U.G. 24/1998;

-localitatile din judetele unde rata somajului este peste media inregistrata la nivel national sa aiba ponderea numarului de someri peste rata somajului la nivelul judetului;

-localitatile din judetele unde rata somajului este sub media inregistrata la nivel national sa aiba ponderea numarului de someri peste rata somajului la nivelul judetului;

"PROGRAMUL 180" - program special pentru cresterea gradului de ocupare a fortei de munca pentru localitati declarate defavorizate prin OUG nr. 24/1998 si localitati din zone industriale si monoindustriale are ca obiectiv ocuparea unui numar total de 29.376 locuri de munca din care:

- 14.916 locuri de munca in cele 140 de localitati declarate defavorizate conform OUG 24/1998

- 14.460 locuri de munca in alte 40 localitati cu rata mare a somajului, din zone industriale si monoindustriale.

Prin programul special de actiuni pentru cresterea gradului de ocupare a fortei de munca in 168 localitati rurale se estimeaza ocuparea unui numar de 7961 locuri de munca.Aceste 168 de localitati sunt:

Avand in vedere ca Valea Jiului - zona monoindustriala - se afla in continuare in plin proces de restructurare consideram ca in anul 2002, este necesara derularea de masuri specifice pentru reabsorbtia pe piata muncii a fortei de munca ce a fost disponibilizata in mod special din sectorul minier.

Prin aplicarea acestor masuri specifice se estimeaza ca vor fi ocupate in munca 4.653 persoane.

"PROGRAMUL VALEA JIULUI" are urmatoarele obiective:

  • cresterea gradului de ocupare a fortei de munca din Valea Jiului
  • reducerea dezechilibrelor de pe piata fortei de munca
  • reducerea problemelor sociale

4.2. MACROPROIECT DE DEZVOLTARE RESURSE UMANE TINERET 2002

Acest proiect are ca scop crearea si dezvoltarea unui sistem operational integrat de valorificare socio-economica superioara si ocupare a fortei de munca tinere in cadrul unei retele nationale de Centre de Asistenta si Mentorat pentru dezvoltare a Tineretului

Grupuri - tinta:

Tineri licentiati fara loc de munca, promotia 2001

Tineri proveniti din centrele de plasament judetene (grupa de varsta 18 - 20 ani)

IMM-uri infiintate de tineri (18 - 25 ani)

Durata de derulare/implementare: 12 luni/anul calendaristic 2002

CARACTERISTICI PRINCIPALE:

I.            Programul integreaza intr-o abordare dinamica principiile strategiei nationale in domeniul politicii de tineret, fundamentate in baza premiselor stiintifice si rezultatelor evaluarii/analizei socio-economice a situatiei tinerilor din Romania;

II.         Pachetul de activitati structurate in sistem modular vizeaza trei prioritati majore in dezvoltarea resurselor umane - tineret:

calificarea/recalificarea fortei de munca in scopul cresterii competitivitatii si adaptarii la nevoile in continua evolutie de pe piata muncii

imbunatatirea masurilor active de ocupare a fortei de munca, facilitarea accesului tinerilor la informatie si serviciile specializate de asistenta, consiliere si consultanta

combaterea/prevenirea marginalizarii socio-profesionale a grupurilor defavorizate.

OBIECTIVE:

Deplasarea accentului de pe abordarea tinerilor absolventi ca "problema" la abordarea ca resursa si resort de dezvoltare socio-economica si culturala durabila;

Operationalizarea strategiilor de management si marketing al resurselor umane pentru optimizarea raportului cerere-oferta de pe piata muncii;

Dezvoltarea unui sistem actional sinergic al factorilor de decizie participanti la viata economica locala/regionala in directia orientarii pentru ocuparea fortei de munca tinere;

Crearea si dezvoltarea infrastructurii organizationale la nivelul centrelor de Asistenta si Mentorat pentru Dezvoltarea Tineretului (CAMDT);

Optimizarea sistemului de comunicare intre institutiile implicate in gestiunea si dezvoltarea resurselor umane;

Initierea si promovarea mentoratului antreprenorial de stimulare si cultivare a aptitudinilor antreprenoriale a tinerilor absolventi, in cadrul unei retele de incubatoare virtuale de afaceri ("TIN.NET TEHNOPOLIS")

Optimizarea si dezvoltarea registrului de abilitati si a competentelor profesionale, relevante in raportul cerere/oferta al pietei fortei de munca

Influentarea politicilor nationale de sustinere si dezvoltare durabila a firmelor (IMM) infiintate de tineri;

Crearea premiselor pentru diminuarea ratei de emigrare a tinerilor absolventi si incurajarea fluxului de revenire a specialistilor care studiaza in strainatate;

Elaborarea si implementarea strategiilor de "Avocacy pentru excelenta Profesionala" - de sprijinire, promovare si valorificare superioara a potentialului tinerilor de inalta calificare in domeniile de varf;

Sprijinirea initiativelor angajatorilor din sectorul ocuparii fortei de munca pentru tinerii proveniti din centrele de plasament;

Promovarea sistemului formativ si a elementelor educatiei non-formale care sa asigure mobilitatea eficienta a tinerilor intre sistemul de invatamant si piata muncii;

Cultivarea si promovarea proactivitatii si managementului propriu de autoafirmare socio-profesionala;

Asigurarea premiselor de continuare a procesului de pregatire a participarii la Strategia Europeana pentru Ocuparea Fortei de Munca.

ACTIVITATI:

Promovare multimedia a obiectivelor si activitatilor programului;

Selectarea si cooptarea specialistilor in dezvoltarea resurselor umane a mentorilor antreprenoriali si profesionali;

Formarea echipei de coordonare si implementare a macroproiectului proiectului la nivel local/regional;

Amenajarea/compartimentarea spatiului, dotarea cu echipamente, mobilier si utilitati adecvate desfasurarii in conditii optime a activitatii Centrului de Asistenta si Mentorat pentru Dezvoltarea Tineretului (C.A.M.D.T.);

Proiectarea sistemului - expert esential (SEE) de rezolvare a problemelor de evaluare, analiza diagnostica si asistenta specializata a grupurilor - tinta;

Operationalizarea, deschiderea oficiala si mediatizarea intensa a activitatii centrului si incubatorului virtual de afaceri "TIN:NET TEHNOPOLIS" din cadrul acestuia;

Crearea bazei de date - centralizarea si categorizarea informatiilor standard, factuale si procedurale;

Training intensiv al formatorilor si mentorilor cooptati in program;

Selectia multicriteriala a grupurilor tinta;screeningul firmelor ce vor fi asistate managerial si tehnic in cadrul incubatorului virtual de afaceri,

Realizarea de studii diagnostic, sondaje pentru identificarea si evaluarea prioritatilor de asistenta si instruire specializata a grupurilor-tinta;

Realizarea unei analize prospective de identificare a potentialilor angajatori la nivel regional/national si cooptarea acestora in schema de mentorat a macroproiectului;

Analiza cantitativa si calitativa a rezultatelor evaluarii

Structurarea nivelelor inferentiale a SEE prin integrarea secventiala a datelor care se acumuleaza in sistem pe masura derularii programului

Selectarea membrilor echipei manageriale care sa raspunda exigentelor de coordonare a activitatii si functionarii optime a incubatorului virtual de afaceri si

Identificarea si integrarea tinerilor licentiati cu aptitudini inalte in echipa de operatori-colaboratori ai programului sub indrumarea directa/supervizarea de catre mentori, specialistii Centrului

Identificarea potentialului antreprenorial in randul tinerilor absolventi;

Organizarea activitatilor de marketing strategic al fortei de munca;

Evaluarea raportului obiectiv cerere/oferta de pe piata fortei de munca la nivel local/regional;

Stabilirea si elaborarea programelor analitice a modulelor de instruire, consiliere, consultanta,

Construirea algoritmului de practica a mentoratului si a schemelor de plasament a absolventilor in firme. ONG-uri si institutii publice;

Furnizarea serviciilor de indrumare vocationala si consiliere profesionala,

Training modular intensiv de dezvoltare a abilitatilor si de recalificare profesionala in functie de cererile si oportunitatile de integrare identificate pe piata muncii;

Elaborarea materialelor informative (afise, pliante, brosuri) si editarea publicatiilor trimestriale;

Furnizarea serviciilor de consultanta specializata si audit social al resurselor umane pentru firmele angajatoare;

Organizarea unui program itinerant de evaluare a prioritatilor si asistenta specializata pentru grupurile-tinta la nivelul localitatilor din judet;

Selectarea IMM-urilor initiate de tineri pentru arondarea la TIN:NET TEHNOPOLIS si incubare virtuala (furnizarea de asistenta integrata in management, marketing, consiliere juridica, contabilitate, accesarea schemelor de finantare/creditare etc.);

Furnizarea serviciilor de initiere, formare si instruire antreprenoriala;

Asistarea si instruirea profesionala a tinerilor angajati de agentii economici/institutii pe perioada derularii programului;

Monitorizarea fazica a feedback-ului privind eficienta strategiilor programului si adecvarea algoritmului de intervantie functie de concluziile fiecarei etape de evaluare;

Realizarea studiilor de traiectorie a fortei de munca asistate pe toata perioada derularii programului;

Crearea si furnizarea catre utilizatorii furnizorii de servicii in domeniul DRU-tineret, a soft-urilor operationale de SEE - generatoare de programe eficiente de management operational in asistarea specializata a integrarii socio-profesionale a absolventilor;

Intocmirea periodica a rapoartelor tehnico-financiare conform graficului de implementare catre Autoritatea Contractanta;

Evaluarea finala a activitatii centrului si incubatorului virtual prin metode de benchmarking, utilizand parametrii de comparare a functionarii si monitorizarii activitatii pentru fiecare etapa de implementare;

Elaborarea si promovarea multimedia a concluziilor cu privire la indicatorii de performanta si rezultat.

Elaborarea strategiilor si asigurarea continuitatii programului pentru realizarea obiectivelor proiectate pe termen lung pentru dezvoltarea resurselor umane - tineret; stabilirea metodelor standard si mijloacelor de colectare a informatiilor si de monitorizare a evolutiei ulterioare a grupurilor-tinta asistate.

4.3. BURSA DE MUNCA PENTRU TINERET (BMTR)

Se constituie intr-o formula strategica de realizare a obiectivelor proiectate in domeniul ocuparii fortei de munca tinere din cadrul Planului National de actiune pentru Tineret (PNA-T) elaborat in 2001 de catre Conducerea MTS in conformitate cu Programul National pentru Aderarea Romaniei la UE; PNA-T reprezinta un document de programare avand ca deziderat alinierea politicii nationale de actiune pentru tineret la standardele din tarile UE privitoare la participarea economico-sociala a tineretului si implementarea de masuri specifice de preventie combatere a marginalizarii si excluderii sociale.

BMTR reprezinta o initiativa rezultata ca solutie strategica de gestiune a problemelor diagnosticate in cadrul analizei socio-economice a starii tineretului din Romania;

vizeaza realizarea unui salt calitativ al sistemului de management al fortei de munca tinere, prin reconsiderarea si integrarea criteriilor valorice de competenta in procesul de insertie profesionala.

BMTR se inscrie in cadrul unui program complex de reengineering al managementului fortei de munca active si inactive, ce implica restructurarea procesului de integrare socio-profesionala a tinerilor, prin adoptarea si implementarea unor strategii eficiente de ocupare:

promovarea si asistarea complexa a tinerilor pentru intrarea pe piata muncii imediat dupa absolvire, pentru a putea beneficia de facilitatile cu privire la subventionarea salariului de incadrare in proportie de 70%, timp de 12 luni calendaristice

infiintarea si dezvoltarea in Centrele de Asistenta si Mentorat pentru Tineret, a serviciilor de informare, consiliere, orientare/re-orientare profesionala, indrumare vocationala

promovarea facilitatilor furnizate agentilor economici pentru angajarea tinerilor someri

introducerea schemelor de ucenicie pentru calificarea/recalificarea angajatilor la solicitarea angajatorilor (costurile de formare/recalificare la locul de munca sunt suportate din Fondul de Somaj);

initierea si promovarea unor reglementari de perfectionare a cadrului legislativ in domeniul ocuparii si insertiei profesionale, de acordare unor facilitati fiscale angajatorilor care ofera tinerilor locuri de munca in cadrul BMTR;

initierea si dezvoltarea sistemului de mentorat ce sigura premisele majore ale dobandirii experientei profesionale la locul de munca imediat dupa absolvire, etc.

Componenta a strategiei de re-engineering a gestiunii capitalului fortei de munca tinere, BMTR vizeaza eliminarea unor obstacole reale de acces a tinerilor pe piata muncii.

OBIECTIVE MAJORE ALE INITIERII PROIECTULUI LEGISLATIV DE INFIINTARE A BMTR

optimizarea managementului fortei de munca in sistem multiexpert

asigurarea oportunitatilor reale de crestere a gradului de participare a generatiilor tinere la viata economica;

integrarea superioara a tinerilor pe piata muncii, prin stabilirea raporturilor dintre cerere si oferta pe baza criteriilor de competenta

valorificarea socio-eeconomica superioara a fortei de munca tinere si a potentialului resurselor umane - tineret in toate domeniile vietii economice;

scaderea ratei somajului in randul tinerilor;

diminuarea exodului de inteligenta, respectiv scaderea soldului de emigrare a absolventilor cu studii superioare avand o inalta calificare in domeniile de varf

acordarea de sanse egale tuturor tinerilor in procesul de integrare si insertie socio-profesionala

asigurarea premiselor de mobilitate sociala intergenerationala ca modalitate si oportunitati de acces al tinerilor in structuri de statusuri si roluri conforme profilelor individuale de competente

facilitarea mobilitatii intre sistemul de invatamant si piata muncii

preventia si diminuarea ratei de abandon scolar in invatamantul secundar si profesional prin valorizarea economica a rolului pregatirii temeinice in gasirea unui loc de munca

cresterea competitivitatii fortei de munca

prevenirea si combaterea riscului marginalizarii socio-profesionale a tinerilor.

FUNCTII PRINCIPALE ALE BURSEI DE MUNCA PENTRU TINERET

BMTR va raspunde prin structura conceptuala si functionala unui complex de trebuinte formulate si identificate la urmatoarele nivele:

trebuinte de ordin individual ale tinerilor: nevoia de recunoastere sociala, nevoia de valorizare a potentialului si competentelor, nevoia de realizare si independenta economica, nevoia de afirmare plenara a aptitudinilor si abilitatilor dobandite in procesul de pregatire.

trebuinte de ordin microeconomic: se refera la nevoia de dezvoltare si optimizare a agentilor economici exprimata in preocuparea reala de investitie in capitalul uman de inalta calificare,resursele umane-tineret reprezentand principalul resort de dezvoltare durabila. In acest context, BMTR ofera posibilitatea identificarii, recrutarii mediate si plasarii necesarului fortei de munca in cele mai active sectoare ale vietii economice, fiind garantul calitatii prin criteriile de cotare a valorilor.

AVANTAJE ALE INFIINTARII BMTR

realizeaza abordarea in termeni de valoare a fortei de munca tinere ca resursa cu potential crescut in procesul de schimbare sociala specific macromediului economic aflat in tranzitie catre ecconomia de piata

faciliteaza cumularea centralizata a cererii si ofertei de pe piata muncii

faciliteaza structurarea unei banci de date nationale cu privire la capitalurile resurselor umane de tineret ce vor fi cotate individual functie de criterii standard incluse in grilele de competente evaluate in procesul de preselectie si indrumare/orientare vocationala

permite evaluarea integrala a potentialului de forta de munca tanara disponibila (activa si inactiva) in raport cu potentialul real de absorbtie si ocupare existent

permite accesul neconditionat al agentilor economici ca membrii BMTR, pentru promovarea ofertelor de munca si cotarea acestora in operatiunea de tranzactie a valorilor-cerere

permite negocierea de alternative a registrului optional exprimat de ambele parti implicate in actiunea de tranzactie, registru integrat in sistemul de cotatie a cererii si ofertei

CONCLUZII SI PROPUNERI

Sistemul protectiei sociale a fost permanent imbunatatit si a devenit din ce in ce mai functional prin noile institutii si mecanisme infiintate, reusind insa doar partial, sa faca fata cererii tot mai crescute de servicii sociale.

In ceea ce priveste formarea profesionala continua, se asteapta ca schimbarile sa fie profunde pe masura presiunilor rezultate din noile nevoi de calificare si recalificare a fortei de munca..

Deocamdata, oferta de formare profesionala continua vine din partea institutiilor publice( A.J.O.F.M.), centrelor de calificare, recalificare si perfectionare, scolilor profesionale. Posibilitatile sectorului privat sau a societatii civile(ONG-uri, asociatii,fundatii) nu sunt inca suficient exploatate. In plus, asa cum rezulta din datele disponibile, cei care urmeaza cursurile centrelor de calificare nu se integreaza in mod satisfacator pe piata muncii.

De asemenea procesele de reconversie profesionala, cu referire directa la cei disponibilizati ca urmare a lichidarii unor intreprinderi si concedierilor colective nu sunt pe deplin conturate si functionale.

Se resimte, totodata, nevoia unei cooperari intre diversii actori sociali, dezvoltarea dialogului si crearea unui parteneriat real intre acestia, implicarea si cointeresarea sindicatelor, a patronatului, dar si a altor institutii(Camera de Comert, prefecturi, primarii) in formarea profesionala, calificarea si recalificarea, in identificarea noilor posibilitati locale de pregatire.

Programele nationale de ocupare a fortei de munca din ultima perioada au fost completate si dezvoltate, cu acest prilej acordandu-se o mai mare atentie grupurilor si populatiilor cu risc sporit de somaj: tineri, femei, persoane handicapate, persoane cu nivel redus de calificare, calificare ingusta sau pregatire in domenii care nu sunt solicitate pe piata muncii.

Cu toate ca pe ansamblu s-au obtinut unele rezultate pozitive din evolutia generala a pietei muncii se desprind urmatoarele CONCLUZII:

1. Situatia economica si sociala a somerilor este dintre cele mai proaste, ei sunt afectati de lipsa locului de munca, de cresterea continua a preturilor la marfuri si servicii, intampina greutati la tot pasul, atat in domeniul alimentatiei, imbracamintei, locuintei, cumpararii de medicamente ori intretinerii copiilor cat si pe plan psihologic, printr-o stare de stress care afecteaza relatiile somerului cu ceilalti membri ai familiei, dar si in general totalitatea relatiilor sale sociale.

2. Persista opinia ca numai cine nu vrea sa lucreze si este slab calificat nu are de lucru, ca somerii iau bani de la stat si o duc bine, chiar mai bine decat cei care lucreaza.

Aceste opinii nu pot fi sustinute in mod argumentat, cauza somajului fiind in principal una structurala, care rezida in transformarile si restructurarile post-revolutionare si nu datorita unor motive personale. Exista totusi un numar de someri, estimat la circa 5% care se "descurca" prin diverse "afaceri" si munci ocazionale, nu neaparat in perfecta legalitate si care nu traiesc mai prost decat restul populatiei, dar ei sunt o foarte mica parte a somerilor si nicidecum o patura caracteristica pentru situatia aceasta.

3. Somerii tineri de 18-25 de ani sunt oarecum protejati in fata efectelor somajului, in special prin intretinerea lor de catre familie, ca si de muncile ocazionale, fara contract de munca legal, pe care le practica, folositi fara scrupule de patroni ca mana de lucru ieftina. Tinerii someri nu prea isi dau seama de efectele dezastruoase in timp ale lipsei unui contract legal de munca, iar patronii profita din plin de aceasta situatie .

4. Cei mai afectati sunt somerii de varste medii, 26-45 de ani, care "n-au mostenit" de la regimul trecut o locuinta si posibilitatea de a cumpara ieftin o serie de bunuri de folosinta indelungata, care au familie si copii si a caror cariera profesionala si relatii sociale sunt brusc intrerupte.

5. Increderea somerilor in forta statului, in dorinta si capacitatea lui de a "rezolva" problema somajului este nejustificat de mare, circa 70 % considerand ca statul are obligatia de a asigura protectia sociala, de unde rezulta o actuala nemultumire fata de cuantumul alocatiei de stat pentru somaj, care in opinia lor, ar trebui sa creasca. Dar ei uita ca statul le acorda doar un anumit ajutor, limitat in timp cat si ca valoare, iar dupa incheierea perioadei de somaj, somerii care in continuare nu vor gasi de lucru, nu vor primi chiar nimic de la stat!

In scopul diminuarii ratei somajului, pentru activizarea resurselor de munca neocupate, cu deplasarea accentului de la protectia sociala la autoprotectia economica, fac urmatoarele PROPUNERI:

partajarea intre stat si agentii economici a activitatilor de ocupare si adaptare profesionala, precum si diversificarea atributiilor in domeniu ale agentilor economici, a asociatiilor profesionale, sindicatelor si institutiilor specializate non-guvernamentale

elaborarea de catre agentii economici a unor programe proprii anticipand activitatile viitoare, evolutia necesarului de personal si a structurii profesionale a acestuia;

instituirea unui sistem tripartit de gestionare a fondului de somaj si control;

salariu egal pentru munca egala, tratament egal in privinta angajarii, calificarii si promovarii

trebuie facute eforturi in vederea evitarii discriminarii indirecte, evitarea subreprezentarii femeilor in anumite domenii si in structurile sociale si politice

reducerea contributiei agentilor economici la constituirea fondului de somaj de la 5% la 3,5% pentru cei care creeaza noi locuri de munca;

scutirea persoanelor juridice de la plata contributiei pentru constituirea fondului de somaj in schimbul incadrarii a cel putin 10% din numarul total al angajatilor, din randul tinerilor, a persoanelor singure care au in intretinere minori, precum si a celor in somaj de lunga durata:

scutirea de la plata contributiei pentru constituirea fondului de somaj pentru cei care angajeaza absolventi sun un an de la data absolvirii

acordarea in avans a tuturor indemnizatiilor cuvenite pentru cele 27 de luni de ajutor de somaj, daca persoana aflata in somaj detine terenuri agricole si opteaza pentru stabilirea domiciliului in mediul rural

finantarea procesului de recalificare pentru persoanele aflate in somaj care, potrivit legii, nu beneficiaza de indemnizatii de somaj

posibilitatea finantarii celui de-al doilea curs de (re)calificare pentru somerii carora le-a expirat dreptul la plata indemnizatiilor, cu conditia ca acestia sa aiba perspectiva unui loc de munca

angajarea unor investitii in special in zonele rurale prin cresterea unor obiective mici pentru prelucrarea materiilor prime agricole care implica crearea de noi locuri de munca;

proiectarea de programe concrete de perfectionare si reconversie profesionala a angajatilor(educatia permanenta) in interiorul sau exteriorul intreprinderilor

incurajarea initiativelor private in formarea si reconversia fortei de munca

elaborarea de studii de prognoza asupra dinamicii fortei de munca

realizarea unui sistem informational eficient si operativ privind cererea si oferta de forta de munca, la nivel regional, local si sectorial

imbunatatirea corelarii cererii de formare profesionala cu cerintele pietei muncii

cresterea rolului parteneriatului social in solutionarea problemelor privind ocuparea fortei de munca

asigurarea cadrului institutional si juridic pentru recunoasterea si echivalarea studiilor, diplomelor si calificarilor profesionale

sprijinirea prioritara a programelor care vizeaza utilizarea fortei de munca reprezentata de categoriile defavorizate de piata muncii

In plan imediat ar putea fi organizate cursuri de marketing pentru someri, raspandirea in randul lor a unor materiale publicitare, infiintarea unor cabinete juridice de consultanta pe probleme de somaj in cadrul birourilor de somaj, promovarea unei legislatii mai bune in domeniu, acordarea referentiala-similar pensionarilor - a unor inlesniri in domeniul transportului, al asistentei medicale, al cumpararii de medicamente s.a.

In consecinta ar fi necesara desfasurarea unei largi campanii, prin toate mijloacele mass-media, pentru deplasarea centrului de pe rolul statului in protectia sociala a somerilor, cu caracter imediat, de scurta durata si care doar amelioreaza momentan situatia lui, ca un tampon, pe un tip de protectie activa a cetateanului insusi, de pastrare a locului de munca existent , de construire a unor rezerve, de a adopta o atitudine mai activa pe plan economic, folosindu-si posibilitatile materiale si profesionale si nu in ultimul rand, de o pregatire psihologica adecvata pentru cazurile-oricand si pentru oricine posibile - de disponibilizare.

ANEXA 1

LEGEA 76/2002-EXTRAS

Legea 76/2002

Privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 103 din 6 februarie 2002

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. - In Romania fiecarei persoane ii sunt garantate dreptul de a-si alege liber profesia si locul de munca, precum si dreptul la asigurarile pentru somaj.

Art. 2. - Prevederile prezentei legi reglementeaza masurile pentru realizarea strategiilor si politicilor elaborate in vederea protectiei persoanelor pentru riscul de somaj, asigurarii unui nivel ridicat al ocuparii si adaptarii fortei de munca la cerintele pietei muncii.

Art. 3. - Masurile prevazute de prezenta lege au drept scop realizarea urmatoarelor obiective pe piata muncii:

a) prevenirea somajului si combaterea efectelor sociale ale acestuia;

b) incadrarea sau reincadrarea in munca a persoanelor in cautarea unui loc de munca;

c) sprijinirea ocuparii persoanelor apartinand unor categorii defavorizate ale populatiei;

d) asigurarea egalitatii sanselor pe piata muncii;

e) stimularea somerilor in vederea ocuparii unui loc de munca;

f) stimularea angajatorilor pentru incadrarea persoanelor in cautarea unui loc de munca;

g) imbunatatirea structurii ocuparii pe ramuri economice si zone geografice;

h) cresterea mobilitatii fortei de munca in conditiile schimbarilor structurale care se produc in economia nationala;

i) protectia persoanelor in cadrul sistemului asigurarilor pentru somaj.

Art. 4. - (1) In aplicarea prevederilor prezentei legi sunt excluse orice fel de discriminari pe criterii politice, de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex si varsta.

(2) Masurile si drepturile speciale acordate prin prezenta lege unor categorii de persoane defavorizate nu constituie discriminare in sensul prevederilor alin. (1).

CAPITOLUL II

Concepte privind piata muncii

SECTIUNEA 1

Termeni si expresii utilizate

Art. 5. - In sensul prevederilor prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:

I. angajator - persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii;

II. loc de munca - cadrul in care se desfasoara o activitate din care se obtine un venit si in care se materializeaza raporturile juridice de munca sau raporturile juridice de serviciu;

III. persoana in cautarea unui loc de munca - persoana inregistrata la Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca sau la alt furnizor de servicii de ocupare, acreditat in conditiile legii, pentru a fi sprijinita in ocuparea unui loc de munca;

IV. somer - persoana care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

a) este in cautarea unui loc de munca de la varsta de minimum 16 ani si pana la indeplinirea conditiilor de pensionare;

b) starea de sanatate si capacitatile fizice si psihice o fac apta pentru prestarea unei munci;

c) nu are loc de munca, nu realizeaza venituri sau realizeaza din activitati autorizate potrivit legii venituri mai mici decat indemnizatia de somaj ce i s-ar cuveni potrivit prezentei legi;

d) este disponibila sa inceapa lucrul in perioada imediat urmatoare daca s-ar gasi un loc de munca;

e) este inregistrata la Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca sau la alt furnizor de servicii de ocupare, care functioneaza in conditiile prevazute de lege;

V. stagiu de cotizare - perioada in care s-a platit contributia de asigurari pentru somaj atat de catre asigurat, cat si de angajator sau, dupa caz, numai de catre asigurat;

VI. asigurat - persoana fizica care realizeaza venituri, potrivit legii, si este asigurata pentru riscul pierderii locului de munca, prin plata contributiei de asigurari pentru somaj;

VII. indemnizatie de somaj - o compensatie partiala a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de munca sau a veniturilor absolventilor institutiilor de invatamant si militarilor care au efectuat stagiul militar si care nu s-au putut incadra in munca;

VIII. masuri de stimulare a ocuparii fortei de munca - acele masuri care au ca scop sprijinirea persoanelor in cautarea unui loc de munca si, in mod deosebit, a somerilor pentru a dobandi statutul de persoana ocupata.

SECTIUNEA a 2-a

Indicatori statistici privind piata muncii

Art. 6. - (1) La nivel national si teritorial situatiile si evolutiile de pe piata muncii sunt monitorizate, in principal, cu ajutorul unui sistem de indicatori statistici privind:

a) resursele de munca;

b) populatia activa;

c) populatia ocupata;

d) somerii;

e) locurile de munca vacante;

f) indemnizatia de somaj;

g) populatia iesita din somaj prin ocupare, precum si prin parasirea pietei muncii;

h) rata somajului.

(2) Sistemul de indicatori statistici si metodologia de calcul a acestora se stabilesc de Institutul National de Statistica in colaborare cu Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.

Art. 7. - (1) Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, pe baza documentelor primare de inregistrare a somerilor, a comunicarilor facute de furnizorii de servicii de ocupare acreditati si de angajatori privind locurile de munca vacante, calculeaza indicatorii statistici prevazuti la art. 6 alin. (1) lit. d)-h) si alti indicatori specifici pietei muncii.

(2) Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca elaboreaza, in functie de necesitati, analize, studii si cercetari statistice speciale privind situatia si evolutia somajului si a ocuparii, la nivel national si teritorial, pe domenii de activitate.

Art. 8. - (1) Pentru realizarea atributiilor prevazute la art. 7 Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca asigura conditiile materiale, organizatorice si manageriale corespunzatoare, elaboreaza si administreaza sistemul documentelor primare, constituie si exploateaza baza proprie de date.

(2) Pentru realizarea unor analize, studii si cercetari statistice speciale de natura celor prevazute la art. 7 alin. (2) Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca poate angaja si serviciile unor prestatori specializati.

(3) Metodologia de realizare a cercetarilor statistice speciale va fi avizata, potrivit legii, de Institutul National de Statistica.

Art. 9. - (1) Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca are obligatia sa faca publici indicatorii statistici privind piata muncii, cu o periodicitate care va fi stabilita o data cu sistemul de indicatori prevazut la art. 6 alin. (1).

(2) Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca va pune la dispozitie Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale indicatorii statistici, rezultatele cercetarilor statistice speciale, analizele si studiile statistice.

Art. 10. - (1) Angajatorii au obligatia sa comunice agentiilor pentru ocuparea fortei de munca judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, denumite in continuare agentii pentru ocuparea fortei de munca, in caror raza isi au sediul, respectiv domiciliul, toate locurile de munca vacante, in termen de 5 zile lucratoare de la vacantarea acestora.

(2) Furnizorii de servicii de ocupare acreditati au obligatia de a comunica lunar agentiilor pentru ocuparea fortei de munca in a caror raza isi au sediul date privind numarul somerilor mediati si incadrati in munca.

Art. 11. - In vederea elaborarii strategiilor si politicilor, precum si pentru adoptarea unor masuri pe piata muncii, la nivel national, pe domenii de activitate, ramuri, sectoare economice sau zone, Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale initiaza reglementari privind obligativitatea angajatorilor de a comunica informatiile necesare cu privire la forta de munca.

Art. 12. - In sensul prezentei legi, Institutul National de Statistica are urmatoarele atributii:

a) calculeaza indicatorii statistici prevazuti la art. 6 alin. (1) lit. a)-c);

b) furnizeaza Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca datele privind forta de munca, rezultate din cercetarile statistice proprii;

c) elaboreaza in colaborare cu Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale sistemul de indicatori statistici ai pietei muncii si metodologia de calcul a acestora;

d) avizeaza cercetarile statistice speciale realizate de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca sau de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.

SECTIUNEA a 2-a

Bugetul asigurarilor pentru somaj

Art. 23. - (1) Bugetul asigurarilor pentru somaj cuprinde veniturile si cheltuielile sistemului asigurarilor pentru somaj.

(2) Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale fundamenteaza anual, pe baza propunerilor Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca, proiectul bugetului asigurarilor pentru somaj.

(3) Bugetul asigurarilor pentru somaj se aproba prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.

Art. 24. - (1) Veniturile bugetului asigurarilor pentru somaj se constituie din:

a) contributiile angajatorilor si ale persoanelor juridice la care isi desfasoara activitatea asiguratii prevazuti la art. 19 lit. b)-e), asimilate angajatorului, potrivit prezentei legi;

b) contributiile individuale ale persoanelor prevazute la art. 19;

c) contributiile datorate de persoanele care incheie contract de asigurare pentru somaj;

d) venituri din alte surse, inclusiv din finantare externa.

(2) In cazul in care sursele prevazute la alin. (1) nu acopera finantarea cheltuielilor, deficitul bugetar va fi acoperit prin subventii de la bugetul de stat.

Art. 25. - (1) Constituirea resurselor si efectuarea cheltuielilor bugetului asigurarilor pentru somaj se realizeaza prin trezoreria statului.

(2) Disponibilitatile banesti inregistrate la finele anului de bugetul asigurarilor pentru somaj se reporteaza si se utilizeaza in anul urmator cu aceeasi destinatie.

Art. 26. - (1) Angajatorii au obligatia de a plati lunar o contributie la bugetul asigurarilor pentru somaj, in cota de 5%, aplicata asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de asiguratii prevazuti la art. 19.

(2) Angajatorii care incheie cu persoane fizice conventii civile de prestari de servicii pentru desfasurarea unor activitati nu au obligatia de a contribui la bugetul asigurarilor pentru somaj in raport cu drepturile banesti platite acestora din fondul de salarii, daca acestea au incheiat si un contract individual de munca.

Art. 27. - Angajatorii au obligatia de a retine si de a vira lunar contributia individuala la bugetul asigurarilor pentru somaj, in cota de 1%, aplicata asupra salariului de baza lunar brut, pentru asiguratii prevazuti la art. 19 lit. a)-d) sau, dupa caz, pentru asiguratii prevazuti la art. 19 lit. e), asupra veniturilor brute lunare realizate.

Art. 28. - Persoanele asigurate in baza contractului de asigurare pentru somaj, prevazute la art. 20, au obligatia de a plati lunar o contributie la bugetul asigurarilor pentru somaj, in cota de 6%, aplicata asupra venitului lunar declarat in contractul de asigurare pentru somaj.

Art. 29. - In functie de necesarul de resurse pentru acoperirea cheltuielilor bugetului asigurarilor pentru somaj, nivelul cotelor contributiilor prevazute la art. 26-28 se poate modifica prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.

Art. 30. - Veniturile din alte surse ale bugetului asigurarilor pentru somaj se constituie, in principal, din dobanzi, majorari pentru neplata la termen a contributiilor, restituiri ale creditelor acordate in baza legii, taxe incasate de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca din activitatea de formare profesionala si cele pentru acreditarea furnizorilor de servicii de ocupare, penalitati, amenzi si orice alte sume incasate potrivit legii la bugetul asigurarilor pentru somaj.

Art. 33. - (1) Din sursele financiare constituite in cadrul bugetului asigurarilor pentru somaj se acopera, in principal, urmatoarele cheltuieli privind:

a) plata indemnizatiilor de somaj;

b) plata contributiilor pentru asigurari sociale de stat si a contributiilor pentru asigurari sociale de sanatate pentru beneficiarii indemnizatiilor de somaj, stabilite potrivit legii;

c) platile compensatorii acordate potrivit legii;

d) taxe, comisioane si alte cheltuieli ocazionate de efectuarea platilor prevazute la lit. a)-c);

e) finantarea masurilor pentru stimularea ocuparii fortei de munca si a masurilor pentru prevenirea somajului;

f) finantarea serviciilor de formare profesionala pentru persoanele in cautarea unui loc de munca, prevazute la art. 16 lit. a), b), d) si f);

g) finantarea studiilor, rapoartelor si analizelor privind piata muncii, comandate institutiilor de specialitate de catre Comisia Nationala de Promovare a Ocuparii Fortei de Munca si de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca;

h) organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca, inclusiv realizarea de obiective de investitii, dotari si alte cheltuieli de natura cheltuielilor de capital, in limitele prevazute de lege;

i) participarea la activitatea unor organizatii internationale, inclusiv plata cotizatiilor pentru afilierea la acestea;

j) aplicarea masurilor in vederea recuperarii debitelor;

k) cofinantarea unor proiecte privind modernizarea serviciilor de ocupare si formare profesionala pe baza unor acorduri internationale;

l) cofinantarea unor programe privind stimularea ocuparii fortei de munca;

m) rambursarea imprumuturilor contractate in conditiile legii, precum si plata de dobanzi si comisioane aferente acestora;

n) alte cheltuieli prevazute de legislatia in vigoare.

(2) Nivelul cheltuielilor bugetului asigurarilor pentru somaj se fundamenteaza de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, la propunerea Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca, in functie de indicatorii sociali stabiliti pe baza analizelor, studiilor si prognozelor privind evolutiile de pe piata muncii.

SECTIUNEA a 3-a

Indemnizatia de somaj

Art. 34. - (1) Somerii prevazuti la art. 17 alin. (1) beneficiaza de indemnizatie de somaj daca indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni in ultimele 24 de luni premergatoare datei inregistrarii cererii;

b) nu realizeaza venituri sau realizeaza din activitati autorizate potrivit legii venituri mai mici decat indemnizatia de somaj;

c) nu indeplinesc conditiile de pensionare, conform legii;

d) sunt inregistrati la agentiile pentru ocuparea fortei de munca in a caror raza teritoriala isi au domiciliul sau, dupa caz, resedinta, daca au avut ultimul loc de munca ori au realizat venituri in acea localitate.

(2) Constituie stagiu de cotizare si perioadele in care angajatorul nu a platit contributia la bugetul asigurarilor pentru somaj si se afla in procedura de executare silita, reorganizare judiciara, faliment, inchidere operationala, dizolvare, lichidare sau nu si-a achitat contributiile datorita unor situatii de forta majora.

(3) Somerii prevazuti la art. 17 alin. (2) beneficiaza de indemnizatii de somaj daca indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

a) sunt inregistrati la agentiile pentru ocuparea fortei de munca in a caror raza teritoriala isi au domiciliul;

b) nu realizeaza venituri sau realizeaza din activitati autorizate potrivit legii venituri mai mici decat indemnizatia de somaj;

c) nu indeplinesc conditiile de pensionare, conform legii.

BIBLIOGRAFIE

Dobrota, N. - "Economie politica",Edit. Economica,Bucuresti, 1997

Capanu, I., Wagner, P.,Secareanu, C.- "Statistica macroeconomica", Edit. Economica, Bucuresti, 1997

Baharell,A, -"Unemployment and job creation",Macmillan,1992

Sandu, D.- "Valori si tipuri sociale in Romania; Sociologia Tranzitiei", Edit.Staff, Bucuresti,1996

.Zamfir, C., Pop, M., Zamfir, E.- "Romania '89-'93, anul 4, nr.4, 1994

Programul de masuri active pentru combaterea somajului - Fundatia Internationala de management, Noiembrie 1995

Program socio-economic pe termen scurt, masuri prioritare pentru primele 6 luni de guvernare, programul de macrostabilizare si dezvoltare a Romaniei pana in anul 2000, publicat in Monitorul Oficial nr 343/12.12.1996

XXX- Anuarul Statistic al Romaniei,2001

Ordonanta nr. 32/1994- Privind incadrarea in munca a absolventilor din institutiile de invatamant, publicata in Monitorul Oficial nr. 217/16.08.1994

Regulament de organizare si functionare a Directiei Generale de Munca si Protectie Sociala a judetului Cluj





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 5014
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site