Probleme de baza ale calitatii produselor

Probleme de baza ale calitatii produselor

Literatura de specialitate furnizeaza un numar considerabil de definitii date conceptului de calitate. Dupa unii specialisti, calitatea produselor este considerata satisfacerea unei necesitati; gradul de satisfacere a consumatorului; conformitatea cu caietele de sarcini; ansamblul mijloacelor pentru realizarea unui produs viabil; un cost mai mic pentru o utilizare data.

In activitatea practica, pentru definirea calitatii se utilizeaza o serie de termeni ca, de exemplu:

- calitatea proiectata (calitatea conceptiei) reprezinta masura in care produsul proiectat asigura satisfacerea cerintelor beneficiarilor si posibilitatea de folosire, la fabricatia produsului respectiv, a unor procedee tehnologice rationale si optime din punct de vedere economic;

- calitatea fabricatiei desemneaza gradul de conformitate a produsului cu documentatia tehnica. Acesta se realizeaza in productie si este determinata de procesul tehnologic, echipamentul de productie, activitatea de urmarire si control, manopera etc.;

- calitatea livrata, reprezentand nivelul efectiv al calitatii produselor livrate de furnizor.

Pe masura dezvoltarii productiei industriale, pe masura cresterii si diversificarii cererii de productie, notiunea de calitate a produselor a evoluat si s-a diversificat, vorbindu-se despre:

- calitatea potentiala, reprezentand calitatea produsului dupa proiectare, inainte de asimilarea lui in fabricatie;

- calitatea partiala, reprezentand raportul dintre calitatea obtinuta si cea ceruta;

- calitatea realizata, acea calitate rezultata in urma verificarii la capatul liniei de productie;

- calitatea asigurata, calitatea care rezulta pe baza unui program unitar cuprinzand toate activitatile de control ale calitatii (prevenire, masurare si actiune corectiva);

- calitatea totala, in care se integreaza gradul de utilitate, economicitate, estetica, etc.

Calitatea, asa cum s-a definit in capitolul anterior conform standardului ISO 8402, reprezinta ansamblul de proprietati si caracteristici ale unui produs sau serviciu care ii confera acestuia proprietatea de a satisface nevoile exprimate sau implicite.

Aceasta definitie este cea care trebuie acceptata ca fiind cea mai potrivita si sintetica pentru a defini notiunea de calitate.

Pentru succesul deplin al unei firme, aceasta trebuie sa ofere produse sau servicii care:

Sa satisfaca o necesitate, o utilitate sau un scop bine definit;

Sa satisfaca asteptarile clientului;

Sa se conformeze standardelor si specificatiilor;

Sa se conformeze masurilor legale si altor cerinte ale societatii;

Sa fie disponibile la un pret competitiv;

Sa fie furnizate la un cost care aduce profit

Intregul profit al factorilor care afecteaza calitatea serviciilor si produselor (factori tehnici, administrativi si umani) trebuie orientat spre reducerea, eliminarea si, cel mai important, prevenirea deficientelor de calitate.

Pentru a obtine maximul de eficacitate si pentru a satisface asteptarile cumparatorului este esential ca sistemul de conducere a calitatii sa fie adecvat tipului activitatii si produsului sau serviciului oferit.

Un sistem de conducere a calitatii are doua aspecte interdependente si anume:

- nevoile si interesele companiei respectiv atingerea si mentinerea calitatii dorite la un cost optim;

- nevoile si asteptarile cumparatorului, pentru cumparator existand o nevoie de incredere in posibilitatea firmei de a furniza calitatea dorita.

Calitatea produselor se realizeaza in procesul de productie insa se constata in procesul de consumare a acestora. De aceea se impune evidentierea deosebirilor dintre calitatea productiei si calitatea produselor.

Obtinerea unei calitati satisfacatoare implica parcurgerea ansamblului de activitati din "spirala calitatii", pornind de la prospectarea pietei si sfarsind cu activitatea de analiza, incercari, desfacere si service.

Spirala calitatii reprezinta un model conceptual al activitatilor interdependente care isi exercita influenta lor asupra calitatii unui produs sau serviciu in intreaga desfasurare a fazelor, incepand cu identificarea nevoilor pana la evaluarea satisfacerii lor (fig. 3.1).

Relatiile ce exista intre politica in domeniul calitatii, conducerea calitatii si sistemul calitatii pot fi reprezentate conform figurii 3.2.

Politica in domeniul calitatii reprezinta orientarile si obiectivele generale ale unei firme in ceea ce priveste calitatea.

Conducerea calitatii reprezinta un aspect al functiei generale de conducere care determina si implementeaza politica in domeniul calitatii.

Sistemul calitatii este constituit din ansamblul de structuri organizatorice, responsabilitati, procedee si resurse orientat pentru implementarea conducerii calitatii.

Controlul calitatii cuprinde tehnicile si activitatile cu caracter operational utilizate pentru indeplinirea cerintelor privind calitatea.

Activitatile menite sa dea incredere conducerii unei firme ca este atinsa calitatea propusa sunt numite frecvent "asigurarea interna a calitatii".

Activitatile urmarind sa dea incredere beneficiarului ca sistemul calitatii furnizorului va conduce la un produs sau serviciu care va satisface cerintele de calitate exprimate de cumparator sunt denumite "asigurarea externa a calitatii".

Aprecierea cantitativa a calitatii presupune, in primul rand, identificarea tuturor caracteristicilor unui produs si apoi formarea de grupe tipologice in functie de diferite criterii.

A. In raport cu natura si efectul pe care il au in procesul de utilizare, caracteristicile de calitate se grupeaza in urmatoarele tipologii:

a) Caracteristici tehnice

Se refera la insusirile valorii de intrebuintare a produsului care confera acestuia potentialul de satisfacere a utilitatilor consumatorilor. Se caracterizeaza in proprietari fizice, chimice, biologice, intrinsece structurii materiale a produsului si determinate de conceptia constructiv-functionala a acestuia. Caracteristicile tehnice sunt direct sau indirect masurabile obiectiv, cu o precizie suficienta, prin mijloace tehnice.

b) Caracteristici psiho - senzoriale

Aceste caracteristici vizeaza efecte de ordin estetic, organoleptic, ergonomic pe care produsele le au asupra utilizatorilor prin forma, culoare, gust, grad de confort.

Producatorii trebuie sa aiba in vedere permanent faptul ca aceste caracteristici prezinta o mare variabilitate in timp si spatiu, ca aprecierea lor se afla sub incidenta unor factori de natura subiectiva.

c) Caracteristici de disponibilitate

Aceste caracteristici reflecta aptitudinea produselor de a-si realiza functiile utile de-a lungul duratei de viata, aptitudine definita prin doua concepte fundamentale: fiabilitatea si mentenabilitatea.

Fiabilitatea reflecta capacitatea unui produs de a-si indeplini functiile fara intrerupere datorita defectiunilor intr-o perioada de timp specificata si intr-un sistem de conditii de utilizare dat.

Mentenabilitatea are caracter probabilistic, ca si fiabilitatea, si masoara sansa ca un produs sa fie repus in functiune intr-un interval specificat de timp, in conditiile existente de intretinere si reparatii.

Se exprima printr-o serie de indicatori cum sunt: costul de productie, pretul, cheltuielile de mentenanta, randamentul, gradul de valorificare a materiilor prime.

d) Caracteristici de ordin social general

Aceste caracteristici vizeaza efectele pe care le au sistemele tehnologice de realizare a produselor, precum si utilizarea acestora asupra mediului natural, asupra sigurantei si sanatatii populatiei.

B. Dupa importanta lor in asigurarea utilitatii si functionalitatii produselor, caracteristicile se grupeaza astfel:

a) Caracteristici de baza (absolut necesare);

b) Caracteristici secundare, care pot sa lipseasca sau pot fi realizate la nivele inferioare, reducandu-se astfel costurile inutile fara ca gradul de utilitate al produselor sa fie semnificativ afectat.

C. In functie de destinatia si caracterul folosirii produselor in procesul de consum, caracteristicile se pot grupa astfel:

a) Caracteristici ale mijloacelor de munca:

- durabilitate, greutate, consumuri specifice, temperatura, precizia de lucru, estetica;

b) Caracteristici ale obiectelor muncii:

- usurinta prelucrarii si economicitatea acesteia, asigurarea calitatii cerute produsului finit, soliditate, componenta chimica.

c) Caracteristici pentru obiectele de consum individual:

- gust, forma, rezistenta la rupere sau la frecare, elasticitatea.

D. Dupa modul de compensare a caracteristicilor de calitate distingem:

a) Caracteristici masurabile direct (greutate, rezistenta, continutul de substante utile);

b) Caracteristici masurabile indirect (fiabilitatea unui utilaj determinata pe baza probelor de rezistenta la uzura);

c) Caracteristici comparabile obiectiv cu mostra etalon (numarul de defecte pe cm² de tesaturi sau tabla);

d) Caracteristici comparabile subiectiv cu mostra etalon (grad de vopsire, finisajul unei mobile, grad de cromare).

E. In functie de modul de exprimare deosebim:

a)      Caracteristici cuantificabile:

- cote dimensionale, greutati, rezistente, debite.

b) Caracteristici atributive, care definesc calitatea prin calificative (corespunzator, necorespunzator, acceptabil, bun, foarte bun, exceptional).

Indiferent de gruparea utilizata, se poate spune ca aceste caracteristici confera produsului calitatea.