Contractele futures si managementul riscului

Contractele futures si managementul riscului

Contractele la termen (futures), atat prin importanta lor, cat si prin rolul pe care-l au in functionarea economiei de piata au trecut in centrul dezbaterilor specialistilor din lumea intreaga.

Contractele la termen au fost incadrate in categoria produselor derivate deoarece acestea fac referiri sau au la baza produse, marfuri servicii etc. Pe piata la termen (dezvoltata in general de bursele de marfuri) se tranzactioneaza practic contracte si nu produsele la care acestea se refera. Livrarea efectiva (fizica) a marfii sau produsului respectiv este nesemnificativa (in raport cu volumul total al tranzactiilor) si nu este in general vorbind obligatorie. Prin utilizarea livrarii fizice se asigura o punte de legatura intre piata fizica si aceasta piata virtuala permitand evitarea manipularii preturilor ca urmare a unor operatiuni speculatorii care altfel ar putea scapa de sub control.

Din jocul liber al cererii si ofertei pe piata la termen se realizeaza doua functii sociale esentiale, in functionarea generala a economiei: descoperirea pretului si acoperirea riscului. In aceasta prezentare vom insista asupra rolului pietei la termen in imbunatatirea managementului riscului si mai putin asupra descoperirii pretului care este evidenta pentru toata lumea.

Pe parcursul evolutiei pietei la termen a devenit importanta o alta caracteristica a acestor contracte si anume faptul ca aceste contracte pot fi vandute sau cumparate prin exercitarea unei optiuni ('underlying futures contract').

Daca in prima etapa a aparitiei contractelor la termen dreptul de a opta se refera numai la posibilitatea alegerii momentului lichidarii lui pe perioada de valabilitate, odata cu aparitia contractelor cu optiuni s-a introdus posibilitatea optarii (contra platii unei prime) si asupra tipului operatiunii (de vanzare sau de cumparare).

Conform unui studiu ('International Regulation of Derivative Markets, Products and Financial Intermediaries') publicat de IOSCO (International Organization of Securities Commissions), contractele la termen (futures) sunt intelegeri (agreements) prin care se specifica drepturi si obligatii avand la baza instrumente speciale care permit exercitarea optiunii ('underlying instruments') si care fac referinta la: investitii, marfuri, valute, indici drepturi sau servicii ('underliyng interest').

Gasirea unui termen echivalent in limba romana pentru 'underlying instruments' ar putea simplifica incadrarea contractelor futures intr-o clasa distincta de instrumente financiare.

Respectarea drepturilor si obligatiilor din contract se asigura si prin punerea la dispozitie a mai multor moduri de finalizare a unui contract: compensare in bani (cash settlement), livrare fizica sau transferul drepturilor; transferul drepturilor se face atunci cand contractul a ajuns la maturitate sau in momentul in care contractul a fost executat.

S-ar putea spune ca prin tranzactionarea contractelor la termen se asigura masurarea si/sau identificarea interesului participantilor din piata fata de obiectul la care se refera contractul respectiv.

Important este ca aceste contracte la termen au devenit, in tarile dezvoltate, instrumente financiare de interes public care creeaza beneficii pentru: firme, piete si economie. Ele au devenit metode efective puse la indemana utilizatorilor finali, la un pret de cost scazut, in vederea imbunatatirii manage-mentului riscului provocat de fluctuatia: ratei dobanzii, pretului marfurilor sau a cursului valutar.

Contractele futures pe rata dobanzii ajuta bancile la un management mai bun, permitand evitarea stabilirii eronate a dobanzilor pentru obligatiunile ipotecare, certificatele de depozit, etc.

Contractele futures sau cu optiuni specifice domeniului agricol ajuta pe fermieri si pe procesatori sa se protejeze impotriva riscului provocat de evolutia nefavorabila a preturilor la marfuri. In mod similar aeroporturile, companiile de shipping, rafinariile etc., pot utiliza aceste contracte pentru protejarea lor impotriva expunerii la fluctuatia pretului la benzina si ulei. In final, ar fi de remarcat ca aceste contracte permit firmelor care sunt angrenate in operatiuni de comert international sa se protejeze impotriva fluctuatiei cursului valutar.

De asemenea produsele derivate (la termen, cu optiuni) permit firmelor si investitorilor institutionali sa-si realizeze un management imbunatatit al portofoliului propriu. Prin utilizarea contractelor futures si cu optiuni pe indici bursieri se pot proteja impotriva fluctuatiei pretului la actiuni in piata de capital.

Piata la termen pe valute si pe rata dobanzii prin cotatiile puse la dispozitie permite organizatiilor specializate in imprumuturi orientarea catre activele si titlurile financiare cele mai solicitate si mai fiabile de pe piata.

Introducerea acestor rafinamente in realizarea tranzactiilor in piata futures a permis crearea unui feedback pozitiv pentru economia de piata contribuind semnificativ la impunerea cu succes acestui model economic la nivel mondial.

Se poate spune, in concluzie, ca piata la termen prin mijloacele puse la dispozitie asigura noi tehnici pentru imbunatatirea managementului riscului pentru toti participantii din piata (banci, societati de intermediere, firme sau corporatii etc), impartirea riscului intre participanti si imbunatatirea alocarii creditelor la nivel global al economiei.

Scopul principal al acestei prezentari este de a incerca formarea unei imagini corecte, despre rolul pietelor la termen in functionarea unei economii de piata reala, atat la nivelul managementului de firme sau de institutii cat si la nivelul politicienilor care ar trebui sa fie responsabili de realizarea reformei in Romania.

In speranta ca am reusit sa starnim interesul celor implicati direct sau indirect, a specialistilor din domeniu, dorim sa incepe un dialog care sa-si propuna clarificarea conceptuala si, de ce nu, gasirea unor solutii in sprijinul introducerii acestor mecanisme in economia romanesca.

https://www.bmmc.ro