MANAGEMENTUL FINANCIAR (costurilor, fluxurilor de numerar)

Managementul financiar

Rezumat

Managementul financiar al proiectelor de constructii include trei componente: estimarea costurilor in vederea ofertarii, managementul costurilor pe durata executiei proiectului si managementul fluxurilor de numerar. Acest capitol descrie sintetic continutul acestor componente.

Cuprins

1. Estimarea costului pentru ofertare

2. Managementul costurilor

3. Managementul fluxurilor de numerar

1. Estimarea costului pentru ofertare

Un management financiar performant al proiectului incepe inca din faza de elaborare a ofertei, deoarece o oferta incorect intocmita poate sa duca fie la pierderea licitatiei, fie la castigarea ei pentru un proiect care se va solda cu pierderi.

Costurile materiale

De regula, constructorul solicita si primeste oferte de pret pentru cele mai multe dintre materialele necesare lucrarii. Toate costurile cu materialele trebuie sa aiba o baza de calcul comuna. Ele includ de cele mai multe ori transportul, descarcarea, depozitarea si receptia. In general, preturile sunt calculate fara TVA, acesta adaugandu-se la sfarsit, in mod global.

Costurile cu forta de munca si utilajele

O problema dintre cele mai spinoase o constituie determinarea costurilor cu forta de munca si utilajele. Acestea sunt elemente inerent variabile si foarte dificil de estimat. De aceea, este necesara o analiza completa a lucrarii si utilizarea unei baze de date ample privind productivitatile si costurile activitatilor desfasurate in cadrul unor proiecte anterioare. De asemenea, estimarea trebuie sa aiba la baza o decizie detaliata privind modul in care se va executa constructia.

Costul utilajelor, instalatiilor si al echipamentelor de constructii are o pondere importanta in costul obiectelor de constructie, in special in cele de arta inginereasca (poduri, baraje etc.). Atunci cand o anumita lucrare necesita utilaje importante (excavatoare, betoniere etc.) este necesara efectuarea unor studii detaliate. De aceea, este necesar sa se ia de timpuriu decizii privind tipul, marimea si numarul de utilaje ce vor fi utilizate, precum si modul de procurare. Inchirierea poate fi avantajoasa atunci cand santierul se afla departe de celelalte lucrari pe care le executa constructorul sau cand acesta nu dispune de utilajele proprii necesare. Leasing-ul este o metoda larg utilizata pentru procurarea utilajelor de constructii si poate fi preferata cumpararii, deoarece imbunatateste situatia fondului de rulment. In cazul in care utilajul reprezinta proprietatea constructorului, cheltuielile cu utilajul se exprima ca suma a costurilor de functionare, amortizare, taxe, asigurari, depozitare etc.

Consideratii manageriale

Pentru estimarea cat mai corecta a costurilor, este necesar ca, inca inainte de a fi realizata oferta, sa se adopte anumite decizii importante privind modul cum va fi condusa si organizata executia, principalele metode utilizate in constructie, ordinea operatiilor, utilajele ce vor fi folosite.

Un proiect nu poate fi inteligent evaluat daca nu se stabileste modul in care va fi organizat. In vederea adoptarii unor astfel de decizii, o metoda utila o constituie organizarea, inainte de prezentarea ofertei, a unei sedinte cu persoanele in drept sa ia aceste decizii. Din grup trebuie sa faca parte si viitorul manager de proiect, precum si viitorul sef de santier. La sedinta sunt discutate principalele aspecte ale lucrarii, sunt trecute in revista elementele necesare executiei, sunt evaluate diferitele alternative si se adopta decizii.

Graficul general de executie

Pentru estimarea corecta a proiectului este necesar sa se stabileasca desfasurarea in timp a principalelor activitati de executie. Graficul lucrarilor mici si de rutina se stabileste rapid si adesea in mod informal, dar cel al lucrarilor de anvergura necesita o analiza mult mai amanuntita.

Aceasta deoarece in activitatea de constructii se adevereste poate cel mai bine dictonul ca timpul inseamna bani. Nu numai ca fiecare zi de executie presupune plata unor salarii si folosirea unor utilaje, dar si cheltuielile generale ale proiectului sunt aproape direct proportionale cu durata executiei. In plus, graficul general de executie permite estimarea conditiilor meteorologice in care va fi executata fiecare componenta a proiectului, ceea ce furnizeaza informatii extrem de valoroase privind productivitatea muncii si a randamentului utilajelor, necesitatea luarii unor masuri pentru lucrul pe timp friguros, necesitatea cresterii numarului de schimburi etc.

Graficul general al proiectului este un grafic Gantt, care estimeaza momentul de incepere, durata si momentul de incheiere a principalelor componente ale lucrarii.

Desigur, acest grafic nu-l poate inlocui pe cel realizat pe baza metodei drumului critic. Dar intrucat intocmirea acestuia costa si dureaza mult, el va fi elaborat numai dupa castigarea licitatiei.

Cheltuielile generale

In activitatea de constructii se utilizeaza doua categorii de cheltuieli generale:

Cheltuieli generale ale proiectului. Acestea reprezinta cheltuielile generale realizate pe santier si care sunt determinate exclusiv de proiect. Unii constructori calculeaza aceste cheltuieli ca procent (de regula 5 - 15%) din cheltuielile directe ale proiectului. Aceasta practica este comoda, dar nu neaparat si cea mai recomandabila, deoarece cheltuielile generale pot varia substantial de la un proiect la altul. Singurul mod de a estima corect aceste cheltuieli este acela de a elabora o analiza detaliata a costurilor necesitate de proiect.

Cheltuieli generale de birou. Acestea reprezinta o cota parte a cheltuielilor generale ale companiei (chiria birourilor, asigurari, caldura, electricitate, telefon, materiale de birou etc.). Valoarea acestor cheltuieli reprezinta intre 2 si 8 procente din cifra de afaceri a constructorului. O cota parte din aceste cheltuieli indirecte trebuie inclusa in costul estimat al fiecarui proiect. Ea se include ca procent din cheltuielile totale.

Adaosul constructorului

In ofertele prezentate la licitatii, adaosul este adaugat la sfarsit. El reprezinta intre 5 si 20 la suta din costul estimat al proiectului si include o serie intreaga de marje de risc, precum si profitul constructorului. El depinde de marimea si complexitatea proiectului, amplasare, riscurile si dificultatile estimate, de numele de marca al constructorului si alte active intangibile.

Asigurari

In tarile dezvoltate, multe contracte de constructii, in special cele ai caror beneficiari sunt institutii publice, cer ca antreprenorul general sa ofere beneficiarului o anumita protectie financiara impotriva nerespectarii obligatiilor sale contractuale. Prin contractul incheiat cu beneficiarul, constructorul isi asuma doua responsabilitati: sa execute lucrarile prevazute in contract si sa achite toate cheltuielile asociate cu acestea.

O asigurare de contract este o intelegere prin care o companie de asigurari se obliga sa preia obligatiile constructorului, in cazul in care acesta nu si le respecta. Pentru cele doua categorii de obligatii, exista doua tipuri de asigurari: "asigurare de executie" si "asigurare de plata a cheltuielilor materiale si cu munca vie". Constructorul care a castigat licitatia trebuie sa procure aceste asigurari de la compania de asigurari cu care lucreaza in mod curent si sa le furnizeze beneficiarului.

Costul acestor asigurari este substantial si trebuie cuprins in estimarea de pret.

Centralizatorul de cheltuieli

Toate cheltuielile proiectului se centralizeaza. Se incepe cu cheltuielile directe pentru fiecare componenta principala a proiectului, iar la totalul cheltuielilor curente se adauga cheltuielile generale, cota procentuala pentru utilaje mici, impozite si taxe, marja de profit a constructorului, precum si pretul asigurarilor. Totalul acestui centralizator reprezinta valoarea totala a ofertei.

Pentru contractele cu costuri unitare, valoarea totala a ofertei trebuie defalcata pe componente. Astfel, pretul fiecarei componente include costul sau direct, la care se adauga o cota parte din cheltuielile indirecte ale proiectului. Defalcarea cheltuielilor indirecte pe componente ale proiectului se face direct proportional cu cheltuielile lor directe.

Bugetul proiectului

Dupa castigarea licitatiei, constructorul trebuie sa-si restructureze estimarea de cost, pentru a-i da o forma cat mai usor de urmarit si controlat pe parcursul executiei. Astfel se elaboreaza bugetul proiectului, care prezinta detaliat cheltuielile ce vor fi urmarite de managerul de proiect de-a lungul executiei. Aici costurile unitare cu forta de munca si utilajele sunt deosebit de utile pentru a compara rapid cheltuielile efectiv realizate cu cele planificate.

2. Managementul costurilor

Contabilitatea costurilor

Contabilitatea costurilor este elementul cheie al sistemului de costuri al proiectului. El furnizeaza principalele informatii necesare in controlul si estimarea costurilor. Acest sistem de contabilizare difera din start de contabilitatea obisnuita, intrucat el are exclusiv un scop managerial. Contabilitatea costurilor are ca scop informarea cat mai eficace a managerului de proiect asupra cheltuielilor efectiv realizate in executie, asupra pericolului de a depasi bugetul propus si asupra cauzelor si posibilitatilor de remediere a tuturor problemelor de ordin financiar. De aceea, acest sistem presupune determinarea permanenta a informatiilor privind productivitatea si costurile, analiza acestor informatii si prezentarea lor intr-o forma agregata, cat mai utila in activitatea de management.

Este important pentru constructor sa gaseasca gradul optim de detaliere a acestei contabilitati. Un sistem prea agregat nu va furniza detaliile necesare pentru un control eficient si pentru identificarea cauzelor si a cailor de remediere a problemelor survenite, in timp ce unul prea detaliat va necesita un volum prea mare de munca si va introduce un interval nedorit de timp intre efectuarea cheltuielilor si informarea conducerii privind costurile.

Desigur, contabilitatea costurilor nu trebuie sa inlocuiasca, ci sa completeze supravegherea pe teren, fiindca de fapt cel mai bun sistem de controlare a costurilor este acela al unei supravegheri profesionale si energice pe teren. Este important ca sefii de santier si sefii de echipa sa inteleaga ca sistemul de contabilizare a costurilor este menit sa-i ajute in detectarea timpurie a problemelor.

Este un principiu de baza in constructii faptul ca evidenta veniturilor si a cheltuielilor se tine pe fiecare componenta a proiectului in parte. De aceea, sistemul de contabilizare a cheltuielilor trebuie sa cuprinda conturi de cheltuieli pentru fiecare din aceste componente. Evidenta se tine, de regula, pe calculator.

Raportarea costurilor cu forta de munca si cu utilajele

Rapoartele privind costurile cu forta de munca si utilajele trebuie realizate suficient de des pentru a detecta in timp util eventualele depasiri ale costurilor prevazute prin buget. Intervalele la care se elaboreaza depind de tipul si marimea proiectului si de tipul de contract. Bineinteles ca trebuie sa existe o relatie directa intre costurile cu intocmirea rapoartelor si utilitatea acestora. Adesea se intocmesc rapoarte zilnice la proiectele la care se lucreaza in mai multe schimburi. La proiectele mari, cu clasificari ample ale lucrarilor, se intocmesc rapoarte lunar si chiar la intervale mai mari de timp. Pentru cele mai multe proiecte de constructii este insa bine sa se intocmeasca rapoarte saptamanale.

Prognozele lunare de cost

Toate categoriile de cheltuieli trebuie insumate si raportate la intervale periodice de timp, de regula lunar. Acest raport include atat cheltuielile directe, cat si pe cele indirecte, fiind utilizat si la prognoza costului final al lucrarii.

Pentru realizarea prognozei se presupune ca activitatile in derulare vor fi finalizate cu productivitatile actuale, iar activitatile inca neincepute vor fi realizate conform bugetului. Exceptie fac cazurile cand se dispune de informatii mai bune privind costurile sau exista o reducere vizibila a costurilor unitare datorate curbei de invatare.

Infasuratoarea timp-cost

Figura 71. Infasuratoarea timp-cost

Pe langa rapoartele prezentate, este necesar si un alt tip de raport, care sa furnizeze o imagine rapida si concisa a situatiei generale privind costul proiectului. Aceasta informatie serveste managementului proiectului, beneficiarilor, creditorilor etc. Un astfel de raport il reprezinta infasuratoarele de tip timp-cost (Figura 24). Ele se obtin in cadrul unui grafic care are pe abscisa durata de constructie si pe ordonata costul total al proiectului. Se traseaza doua curbe, una in care toate activitatile din afara drumului critic incep cel mai devreme posibil, iar cea de-a doua in care aceste activitati incep cel mai tarziu fara a se depasi termenul de executie.

Pe acelasi grafic se traseaza costurile cumulate, efectiv realizate, la sfarsitul fiecarei luni. Singura, aceasta informatie nu este concludenta, dar daca se traseaza si graficul costului planificat (din buget) al lucrarilor deja realizate rezulta o comparatie deosebit de utila. Daca in continuarea curbei costurilor efectiv realizate se traseaza cele doua curbe in S pentru activitatile inca neefectuate, graficul permite o comparare rapida a tendintelor costului total si o comparare cu costul total planificat.

Acest grafic este un instrument deosebit de util in controlul costurilor si in rezolvarea depasirilor de costuri. Pentru aceasta este necesar in primul rand sa identificam locul care a generat problema precum si caile de reducere a costurilor. Aceste proceduri corective depind in mare masura de capacitatea, ingeniozitatea si energia celor implicati.

3. Managementul fluxurilor de numerar

Continutul si importanta managementului fluxurilor de numerar

Managementul financiar intra in sarcina managerului de proiect si cuprinde controlul tuturor aspectelor legate de incasari si plati: elaborarea si transmiterea catre beneficiar a estimarilor si a cererilor periodice de plata, urmarirea incasarilor, urmarirea platilor (pentru salarii, achizitii de materiale, catre subcontractori si alti parteneri), elaborarea documentatiei necesare pentru plata finala.

Calculul sumelor intermediare de plata

Contractele de constructie prevad modul in care trebuie sa se deruleze platile dintre beneficiar si constructor. De obicei beneficiarul plateste lunar constructorului o suma egala cu valoarea lucrarii efectuate in luna precedenta.

Aceste plati se efectueaza pe baza unor situatii de plata, elaborate de regula de catre constructor, prin care se determina necesarul de plata. Metoda prin care se calculeaza acest necesar difera in functie de tipul de contract.

De exemplu, la contractele cu suma globala, se estimeaza pentru fiecare componenta majora a lucrarii ponderea partii deja executate. La suma acestora se adauga valoarea materialelor aflate pe santier, precum si valoarea ansamblurilor (prefabricatelor) pentru proiect realizate de constructor in alt loc decat pe santier, stabilindu-se astfel valoarea totala a lucrarii executate, din care se scad toate platile pe care beneficiarul le-a facut deja constructorului.

La contractele cu preturi unitare, valoarea totala a lucrarii executate se calculeaza determinandu-se pe teren componentele deja executate si inmultindu-le apoi cu preturile unitare din oferta, suma la care se adauga valoarea materialelor aflate pe santier, precum si valoarea ansamblurilor (prefabricatelor) pentru proiect realizate de constructor in alt loc decat pe santier. Din aceasta se scad apoi platile efectuate anterior de catre beneficiar.

La contractele "cost plus profit", suma lunara de plata este egala cu suma cheltuielilor realizate de constructor in acea luna, la care se adauga cota stabilita de profit.

Indiferent de tipul de contract, beneficiarul opreste de obicei o garantie, pe care urmeaza sa o returneze in bloc dupa receptia finala a lucrarii. De cele mai multe ori aceasta garantie se opreste din fiecare plata lunara sub forma unei cote procentuale. De regula aceasta cota este de 10%, desi este posibil ca prin contract sa se stabileasca orice alta cota. Uneori contractele prevad ca aceste garantii sa fie oprite numai in prima jumatate a executiei, iar in cazul in care aceasta parte a decurs normal, in continuare platile sa fie realizate integral. Alte contracte prevad ca beneficiarul sa plateasca integral sumele datorate pana la 80% din valoarea contractuala, urmand ca restul sa fie platit in momentul platii finale, dupa receptia lucrarii.

Graficul estimativ de plati

De regula contractele cu suma globala cer ca antreprenorul sa predea beneficiarului un grafic estimativ al acestor plati intermediare. Acesta are rolul de a-l ajuta pe beneficiar la verificarea cererilor intermediare de plata si la constituirea din timp a fondurilor necesare pentru plata executiei.

Plata finala

Fiecare contract de constructii stabileste conditiile si modul in care se efectueaza receptia finala a proiectului si plata finala. De regula, cand proiectul este aproape gata, constructorul solicita o inspectie preliminara. Beneficiarul, sau reprezentantul sau autorizat, insotit de managerul de proiect si de reprezentantii subantreprenorilor inspecteaza stadiul lucrarilor si intocmesc o lista de observatii. Dupa incheierea lucrarii si remedierea tuturor deficientelor, are loc inspectia finala, in urma careia beneficiarul isi redacteaza acceptul lucrarii, iar antreprenorul general isi inainteaza cererea de plata finala.

In contractele cu suma globala, plata finala P_f este egala cu:

unde: P reprezinta pretul contractual total al proiectului

P_k - plata intermediara numarul k

t - numarul total de plati intermediare

In contractele cu preturi unitare, plata finala este:

unde: Q_i reprezinta cantitatea executata din componenta i a contractului

p_i - pretul unitar contractual pentru componenta i

s - numarul de componente prevazute in contract

P_k - plata intermediara numarul k

Adesea contractele de constructii prevad ca cererea constructorului pentru plata finala sa fie insotita de anumite documente justificative. De asemenea se obisnuieste ca antreprenorul general sa furnizeze beneficiarului planul general al proiectului, diferite garantii, documentatia privind intretinerea si exploatarea diverselor utilaje etc.

Fluxul de venituri si cheltuieli ale proiectului de constructii

In relatiile pe care firma la intretine cu tertii implicati in realizarea proiectelor de constructii apar:

fluxuri de intrare sau de incasari care provin din valorificarea productiei sau serviciilor realizate, precum si din obtinerea de credite;

fluxuri de iesire sau de plati care provin din cumpararea de marfuri si servicii, din plata impozitelor si a creditelor.

Fluxul de lichiditati sau de numerar (cash flow) se refera la intrarile si iesirile de numerar ale antreprenorului contractor. Fluxul de numerar net este diferenta dintre iesirile si intrarile intr-o perioada de timp. Numerarul este substanta care alimenteaza afacerile si un contractor trebuie sa mentina o balanta de plati suficienta pentru plata salariilor, materialelor, echipamentelor, precum si pentru onorarea altor obligatii ale firmei.

Mentinerea controlului asupra fluxului investitiei proiectului trebuie corelata cu necesitatea de a gestiona aspecte critice care intereseaza in mod deosebit proiectele de lunga durata, cum ar fi:

rate ridicate ale inflatiei;

plati in valuta locala pentru santiere in strainatate;

eventuala necesitate de a exporta valuta forte in tara de realizare, a carei autorizatie trebuie ceruta din timp si in anumite conditii.

Controlul asupra fluxului investitiei intr-un proiect se face prin controlul variatiei unei serii de parametri care sa exprime performantele economice ale proiectului. Analiza performantelor poate fi realizata in cursul lucrarii, comparand diferite marimi cu o serie de metode:

costul conform bugetului prevazut (Budget Cost Work Scheduled - BCWS);

costul conform bugetului pentru lucrarile executate pana la un moment dat (Budget Cost Work Performed - BCWP);

costul efectiv al lucrarilor executate (Actual Cost Work Performed - ACWP).

Participantii la sistemul investitional si in special investitorul si antreprenorul au o viziune diferita asupra finantarii deoarece venitul unui participant reprezinta o cheltuiala pentru altul. Intarzierile de plata ale investitorului in timpul executiei se transforma intr-o povara financiara si o problema de flux de capital pentru antreprenor. Sunt practici obisnuite cazurile de reducere a costurilor de finantare a lucrarilor prin intarzierea platilor catre constructori. La noi si in alte tari este curenta practica platilor in a 20-a si a 30-a zi a lunii pentru lucrarile realizate pana in prima zi a lunii anterioare.

Contractorii, neavand fonduri mari de capital, nu dispun de credite pentru a acoperi intarzierea platilor de catre investitori. Acestia, pe piata creditelor, sunt perceputi ca parteneri cu un grad ridicat de risc astfel incat imprumuturile solicitate de ei necesita dobanzi suplimentare.

Datorita relatiilor insuficient reglementate cu "clientii", adica cu investitorii, firmele de constructii se caracterizeaza in tranzitie prin dezechilibre intre fluxurile banesti de intrare si de iesire.

Prin politica intarzierii platilor, investitorul poate avea profit pe termen scurt dar in mod sigur are costuri pe termen lung. Pe de o parte, constructorii confruntati cu astfel de dificultati sunt inclinati sa supraliciteze valoarea lucrarilor, iar, pe de alta parte, investitorii incep cu timpul sa aiba greutati in atragerea ofertantilor.

Pentru proiecte de amplasare, cu durata de executie mare, pentru care costurile de finantare sunt ridicate este indicat pentru investitor sa avanseze periodic sume catre contractant in schimbul unor concesii la pretul contractului in baza unor intelegeri prealabile. Aceste aspecte au condus la aparitia unor reglementari care sa prevada acordarea de avansuri contractantilor de lucrari publice.

Proiectele de constructii cer de regula o investitie initiala substantiala din partea antreprenorului. Aceasta include cheltuielile cu aducerea pe santier a personalului si a utilajelor, defrisarea zonei si organizarea de santier, activitati care de regula nu sunt incluse ca pozitii distincte in contract si care urmeaza a fi recuperate de la beneficiar de-a lungul executiei.

Investitia facuta de constructor in proiect creste dupa inceperea executiei. El trebuie sa plateasca salarii si va dori sa profite de faptul ca furnizorii de materiale acorda discounturi pentru plata cu banii jos.

Ca urmare a acestei situatii, cash-flow-ul proiectului va fi la inceput puternic deficitar, echilibrandu-se de regula abia in a doua jumatate a proiectului.

Este necesara desemnarea unui controlor financiar al firmei care sa se ocupe de efectele combinate ale prognozelor de lichiditati pentru toate proiectele in care aceasta este implicata, urmarind pe cat posibil echilibrarea lor. In cazurile in care aceasta echilibrare nu este posibila, este necesara contractarea de imprumuturi pe termen scurt.

Profilul fluxurilor de numerar ale antreprenorilor

Profilul fluxurilor banesti ale unui antreprenor general sau ale unui subantreprenor urmareste in general evolutia lucrarilor efectuate pentru care investitorul plateste periodic pe baza situatiilor de lucrari.

Valoarea totala a contractului platita in rate, de regula lunare, de catre investitor constituie cheltuielile de regie precum si profitul antreprenorului, iar incasarile sunt diminuate cu retineri pentru eventualele avansuri si garantii rambursate de investitor la sfarsitul constructiei. De asemenea se are in vedere ca la inceputul executiei antreprenorul efectueaza o serie de cheltuieli pentru pregatirea si organizarea santierului.

Platile facute de catre antreprenor apar in general continuu, de-a lungul executiei in timp ce incasarile sunt periodice si devansate fata de momentul efectuarii platilor. Fluxurile banesti ale platilor si incasarilor sunt diferite in functie de felul constructiei si prevederile contractului.

Fluxul banesc net (A_t) la sfarsitul unei perioade t:

A_t = I _t - P_t

Unde: I_t = incasarile de la investitor la sfarsitul perioadei t;

P_t = platile facute de catre antreprenor in perioada t.

A_t este pozitiv pentru un surplus de mijloace banesti in favoarea antreprenorului si negativ pentru un deficit.

Fluxul banesc cumulativ net (F_t) de la inceputul programului de executie si pana la sfarsitul perioadei t-1, inaintea incasarii I_t:

Unde: F_nt-1 = fluxurile banesti cumulate nete de la 0 la perioada (t-1).

Fluxul banesc cumulativ net (F_nt) dupa incasarea de la investitor I_t la sfarsitul perioadei t (t≥1) este:

F_nt = F_t + I_t = F_nt-1 + A_t

Profitul total (P) pentru o constructie realizata in n perioade este echivalent cu fluxul banesc cumulat net la t = n si este dat de formula:

Utilizarea lui P ca o masura a profitului total are dezavantajul ca nu surprinde evolutia in timp a fluxurilor banesti ale antreprenorului, valoarea curenta a banilor si in final nu semnaleaza influentele negative pe care platile periodice in devans fata de incasarile investitorului le au asupra profitului antreprenorului.

Urmarirea fluxului de venituri si cheltuieli

Capacitatea de a intocmi prognoze cat mai realiste privind fluxul de venituri si cheltuieli si de a controla acest flux ca pe o resursa are asadar o importanta cruciala pentru bunul mers al firmei de constructii.

Figura 72. Curba in forma de "S" a costului proiectului

De aceea, constructorul trebuie sa-si urmareasca permanent incasarile si platile si sa realizeze o cat mai buna echilibrare a lor pe termen scurt. In acest scop el trebuie sa intretina o buna relatie cu beneficiarul, sa-i transmita la timp cererile de plata si sa aiba grija ca acesta sa-i efectueze cat mai curand posibil plata. Este de asemenea recomandabil ca platile lunare pentru achizitii de materiale si catre subcontractanti sa fie efectuate dupa incasarea cecului de la beneficiar.

Curba in forma de "S" din figura reprezinta costul cumulativ al proiectului in fiecare moment al perioadei de executie. Pe aceeasi figura este reprezentata si valoarea cumulata a veniturilor incasate. Situatia din aceasta figura este tipica pentru cele mai multe proiecte de constructii. In orice moment distanta dintre cele doua curbe reprezinta suma investita de constructor pana in acel moment in proiect. Este motivul pentru care, de regula, constructorul va incerca sa dezechilibreze preturile unitare din oferta, astfel incat sa incarce mai mult activitatile care se realizeaza la inceputul perioadei de executie si mai putin pe cele de la sfarsit.

Exista si alte metode de minimizare a fluxului negativ de venituri si cheltuieli. In orice caz, o metoda utila intotdeauna o reprezinta scurtarea pe cat posibil a perioadei de pregatire si organizare de santier.

Este de remarcat faptul ca beneficiarul plateste valoarea contractata a lucrarii, nu costurile acesteia. De aceea, atunci cand constructorul poate realiza economii, acestea ii vor creste profitul si, invers, daca va inregistra pierderi din vina sa, profitul se va diminua.

Modificari ale proiectului

Uneori beneficiarul solicita efectuarea unor modificari ale proiectului, iar alteori aceste modificari sunt cerute de catre constructor, date fiind conditiile de pe santier. Ele trebuie negociate intre beneficiar si constructor si, de regula, fac obiectul unui contract aditional. Constructorul trebuie sa estimeze noua valoare a lucrarii, refacand graficul de esalonare a activitatilor ce urmeaza a fi executate si valoarea acestora. Nu de putine ori, aceste modificari prelungesc durata de executie si afecteaza negativ graficul de lucrari prin amanarea unor activitati din sezonul cald in sezonul ploios, ceea ce presupune costuri suplimentare. Prelungirea duratei de constructie are implicatii asupra cresterii cheltuielilor generale ale partilor, orice prelungire a duratei de executie avand drept urmare cresterea corespunzatoare a valorii proiectului.

O atentie deosebita trebuie acordata modului in care modificarile cerute se rasfrang asupra drumului critic. Chiar daca acesta nu este afectat si, deci, perioada de executie nu trebuie prelungita, marja de timp in care pot fi incepute lucrarile din afara drumului necritic poate fi micsorata, ceea ce ar putea implica costuri suplimentare pentru constructor.

La incheierea lucrarii este posibil ca antreprenorul sa prezinte beneficiarului o situatie din care sa rezulte ca a avut cheltuieli suplimentare care nu i se pot imputa. Daca antreprenorul reuseste sa dovedeasca cu acte acest fapt el are, de regula, castig de cauza fie direct, fie in cadrul unui proces. Aceasta demonstreaza importanta pe care o are tinerea unei evidente stricte a tuturor cheltuielilor pe destinatii, a datelor cand au fost efectuate, precum si a tuturor incidentelor care au putut avea efecte asupra valorii finale a lucrarii.

Termeni cheie

costuri materiale

costuri cu forta de munca

costuri cu utilajele

graficul general de executie

cheltuieli generale ale proiectului

cheltuieli generale de birou

adaosul constructorului

asigurari

centralizator de cheltuieli

bugetul proiectului

contabilitatea costurilor

raportarea costurilor

prognozele lunare de cost

infasuratoarea timp-cost

flux de numerar

sume intermediare de plata

graficul estimativ de plati

plata finala

cost conform bugetului prevazut

costul conform bugetului al lucrarilor executate pana la un moment dat

costul estimativ al lucrarilor executate

profilul fluxurilor de numerar

Intrebari

Ce domenii cuprinde managementul financiar al proiectelor de constructii?

Ce elemente se iau in calcul pentru estimarea costului pentru ofertare?

Ce este si la ce se foloseste graficul general de executie a proiectului?

Ce este si la ce serveste bugetul proiectului?

Cum se poate utiliza infasuratoarea timp-cost?

In ce consta managementul fluxurilor de numerar?

Cum se stabileste plata finala pentru executarea obiectivului de constructii?

Pe baza caror parametri se realizeaza analiza performantelor economice ale realizarii proiectului?

Ce este si la ce serveste curba in forma de "S"?

Ce implicatii au modificarile proiectului pe parcursul derularii lui?