MANAGEMENTUL RISCULUI ASOCIATLOR DE CONSTRUCTII

Managementul riscului asociat proiectelor de Constructii

1. Procesul de management al riscului

Realizarea proiectelor de constructii presupune identificarea si asumarea unor riscuri multiple, legate de specificul acestui domeniu de activitate. Desfasurarea lucrului sub actiunea directa a elementelor naturii, mobilitatea procesului de productie, durata mare de executie, numarul mare de activitati ce trebuie conduse si coordonate, complexitatea procesului de productie, a relatiilor contractuale dintre numeroasele parti implicate - avand adesea interese divergente - sunt tot atatea argumente in sprijinul afirmatiei anterioare.

Numim risc nesiguranta asociata oricarui rezultat. Nesiguranta se poate referi la probabilitatea de aparitie a unui eveniment sau la influenta, la efectul unui eveniment in cazul in care acesta se produce. Riscul apare atunci cand:

un eveniment se produce sigur, dar rezultatul acestuia e nesigur;

efectul unui eveniment este cunoscut, dar aparitia evenimentului este nesigura;

atat evenimentul cat si efectul acestuia sunt incerte.

Riscul din activitatea de constructii include aceste elemente, referindu-se la probabilitatea de a nu se respecta contractul in termeni de performanta (nerealizarea standardelor de calitate prevazute prin Caietul de sarcini), program (nerespectarea duratei de executie) si cost (depasirea bugetului).

Numim element de risc in cadrul unui proiect, orice element care are o probabilitate masurabila de a devia de la plan. Aceasta presupune desigur existenta unui plan. In constructii se utilizeaza ca instrumente de programare a productiei graficele retea. Orice element al unei astfel de structuri poate fi utilizat ca element de risc potential. Cu cat aceasta structura este mai semnificativa, mai apropiata de realitate, cu atat mai semnificative vor fi elementele de risc luate in considerare.

Un element al proiectului, notat (a), poate fi considerat element de risc daca sunt indeplinite simultan urmatoarele doua conditii:

< P(a) < 1 (1)

L(a) = 0 (2)

unde P(a) = probabilitatea ca un eveniment (a) sa se produca

E(a) = efectul evenimentului (a) asupra proiectului

L(a) = evaluarea monetara a lui E(a)

Managementul riscului este un proces ciclic, cu mai multe faze distincte: identificarea riscului, analiza riscului si reactia la risc.

2. Identificarea riscului

In faza de identificare a riscului se evalueaza pericolele potentiale, efectele si probabilitatile de aparitie ale acestora pentru a decide care dintre riscuri trebuie prevenite. Practic, in aceasta faza se identifica toate elementele care satisfac conditiile (1) si (2). Totodata, se elimina riscurile neconcordante, adica acele elemente de risc cu probabilitati reduse de aparitie sau cu un efect nesemnificativ. Aceasta inseamna ca pot fi neglijate acele elemente pentru care P(a) sau L(a) tind catre zero.

Identificarea riscurilor trebuie realizata in mod regulat pe toata durata proiectului. Aceasta trebuie sa ia in considerare atat riscurile interne cat si pe cele externe. Riscurile interne sunt riscuri pe care echipa care realizeaza proiectul le poate controla sau influenta, in timp ce riscurile externe nu se afla sub controlul acesteia.

Riscul poate fi identificat folosind diferite metode:

intocmirea unor liste de control care cuprind surse potentiale de risc, cum ar fi: contextul proiectului, rezultatele proiectului, membrii echipei de proiect, modificari ale proiectului solicitate de beneficiar, erorile si omisiunile de proiectare, estimarile costului si termenului de executie etc.;

analiza documentelor unor proiecte similare celui in curs de realizare;

utilizarea experientei personalului din teren (sefi de santiere, de echipe si muncitori) prin invitarea acestora la o sedinta formala de identificare a riscurilor. De multe ori oamenii de pe teren sunt constienti de riscuri si probleme pe care cei din birouri nu le sesizeaza. O comunicare eficienta teren - birouri este una dintre cele mai bune surse de identificare si diminuare a riscurilor;

identificarea riscurilor impuse din exterior (prin legislatie, schimbari in economie, tehnologie, relatii cu sindicatele) prin desemnarea unei persoane care sa participe la intrunirile asociatiilor constructorilor, la conferinte si care sa parcurga publicatiile de specialitate.

3. Analiza riscului

Faza de analiza a riscului ia in considerare riscurile identificate in prima faza si realizeaza o cuantificare aprofundata a acestora. Pentru analiza riscului se foloseste un instrumentar matematic divers, mergand de la analiza probabilistica la analiza Monte Carlo. Alegerea instrumentarului matematic trebuie sa fie adaptata necesitatilor analizei si sa tina seama de acuratetea datelor disponibile.

Cea mai simpla metoda de cuantificare a riscurilor este aceea a valorii asteptate (VA), care se calculeaza ca produs intre probabilitatile de aparitie ale anumitor evenimente si efectele acestora:

VA(a) = P(a) x E(a)  (3)

unde: VA(a) = valoarea asteptata a evenimentului (a)

P(a) = probabilitatea de aparitie a evenimentului (a)

E(a) = efectul aparitiei fenomenului (a)

Determinarea riscului are un impact major in calculatia costurilor si implicit in activitatea de ofertare - licitare. Astfel, daca spre exemplu, in timpul pregatirii documentatiei pentru participarea la o licitatie pentru adjudecarea unei lucrari s-a identificat riscul de a se intalni un strat de roca dura in timpul saparii fundatiei, antreprenorul se poate asigura impotriva acestui risc calculand valoarea asteptata a producerii acestui fenomen si o poate include in calculele pentru elaborarea devizului oferta. Concret, daca costul suplimentar antrenat de efectuarea de sapaturi in roca dura pentru o anumita lucrare este de 100.000 milioane lei, iar probabilitatea ca sa se intalneasca roca dura a fost estimata la 30%, valoarea asteptata a acestui risc va fi:

VA(a) = 0,30 x 100.000 = 30.000 milioane lei

Antreprenorul poate sa includa in valoarea ofertei suma de 30.000 milioane lei pentru prevenirea acestui risc, stiind ca dupa un numar suficient de mare de licitatii, indiferent de rezultatul acestora, se vor acoperi costurile riscului.

Avand in vedere faptul ca estimarea probabilitatilor este un proces cu un grad mare de subiectivitate, rezultatele obtinute prin metoda valorii asteptate sunt de obicei utilizate ca date de intrare pentru analize ulterioare.

O alta metoda de cuantificare a riscului este metoda deviatiei normale standard care se refera la determinarea nivelului de risc asociat unei anumite durate de executie a proiectului, propusa de beneficiar sau estimata de antreprenor. Pentru exemplificarea acestei metoda consideram urmatoarea situatie corespunzatoare unui proiect care necesita realizarea a 10 activitati majore:

unde:  dij (a + 4m + b) / 6, a durata optimista

b = durata pesimista

m = durata cea mai probabila

V = [( b - a) / 6]²

Daca presupunem ca activitatile sunt   independente, atunci variatia duratei unui set de activitati este egala cu suma variatiilor duratelor activitatilor cuprinse in acel set, in cazul nostru cu suma variatiilor duratelor activitatilor critice.

In exemplul nostru, drumul critic include activitatile A, D si J. Variatia pentru drumul critic este:

V 33 zile

Daca presupunem ca termenul de executie propus este de 50 zile, probabilitatea ca acesta sa fie respectat se poate calcula cu ajutorul formulei:

unde: Z deviatia normala standard

D termenul de executie propus

S durata critica

V variatia drumului critic

In exemplul nostru, S = 43, D = 50 si V

Deci, Z = (50 - 43) / 5,745 = 1,22

Cu ajutorul tabelului (vezi Anexa 1) identificam pe coloana Z 1,2 si pe linie Z 0,02 si la intersectia acestora gasim probabilitatea realizarii proiectului in 50 de zile: 0,8888. Exista deci o probabilitate de 88,88% ca proiectul sa fie realizat la timp.

Daca punem problema in sens invers, si dorim sa determinam ce termen de executie a proiectului are o probabilitate de 95% de a fi respectat, vom cauta in tabelul probabilitatilor cumulate valoarea 0,95. Valoarea lui Z asociata acestei probabilitati este 1,645. Pentru exemplul nostru putem scrie:

D S + 5,745 x 1,645 = 52,45 zile

Prin urmare exista o probabilitate de 95% ca proiectul sa fie realizat in 52,45 zile.

Remarcam ca daca termenul de executie propus este egal cu durata critica (D = S) atunci Z si probabilitatea de respectare a termenului propus este in acest caz de 50%.

Daca analizam probabilitatea ca un drum necritic, de exemplu cel care include activitatile C, H si I, sa intarzie realizarea proiectului vom avea:

S = 39 zile, V = 37,8 si Z

Acest rezultat arata ca exista o probabilitate de 96% ca acest drum necritic sa permita realizarea la timp a proiectului.

Daca D S zile, atunci probabilitatea ca drumul necritic C-H-I sa determine o intarziere a realizarii proiectului  va fi:

Z

Rezultatul arata ca exista o probabilitate de 74% ca proiectul sa fie realizat la timp sau o probabilitate de 26% (100% - 74%) ca acesta sa intarzie.

Presupunand ca drumurile A-D-J (critic) si C-H-I (necritic) sunt independente, probabilitatea ca ambele drumuri sa fie parcurse la timp este egala cu produsul probabilitatilor individuale: 0,5 x 0,74 = 0,37 sau 37%.

Este deci util sa luam in considerare in analiza riscului asociat termenului de executie si drumurile necritice care au activitati cu variatii mari si / sau durate apropiate de cea critica (rezerve mici de timp).

Simularile constituie o metoda avansata de cuantificare a riscurilor. Simularea utilizeaza un model al unui sistem pentru a analiza performantele sau comportamentul sistemului. Pentru proiectele de constructii cel mai frecvent se foloseste simularea Monte Carlo a programului de executie si a costurilor asociate activitatilor. Aceasta tehnica simuleaza realizarea proiectului de un numar mare de ori furnizand o distributie statistica a rezultatelor calculate asa cum se poate vedea in figura de mai jos

	Probabilitate cumulata

Zile de la inceperea proiectului

Figura 26. Rezultatele unei simulari Monte Carlo a programului de executie a proiectului

Aceasta curba - S arata probabilitatile cumulate ale realizarii proiectului pana la o anumita data. De exemplu, exista o probabilitate de 50% ca proiectul sa fie terminat in 145 zile. Datele de terminare a proiectului din partea stanga prezinta riscuri mai mari decat cele din partea dreapta a graficului.

Arborii decizionali sunt instrumente care descriu interactiunile cheie dintre decizii si evenimentele aleatoare, asa cum sunt percepute de catre decidenti. Ramurile arborelui reprezinta fie decizii (reprezentate ca patrate), fie rezultate aleatoare sau incerte (reprezentate sub forma unor cercuri). Figura de mai jos prezinta un exemplu de arbore decizional.

	Probabilitate x Efect = VA

Figura 27. Arbore decizional

Valoarea asteptata (VA) a unui efect = Efect x Probabilitatea de aparitie a efectului

Valoarea asteptata a unei decizii suma valorilor asteptate ale tuturor efectelor rezultand din acea decizie

Programul "agresiv" are valoarea asteptata de 36 milioane lei si va fi preferat programului "conservator" care are o valoare asteptata de 9 milioane lei.

4. Reactia la risc

Reactia la risc este faza de actiune din cadrul ciclului managementului riscului, in care se incearca: sa se elimine riscurile; sa se reduca riscurile si / sau sa se repartizeze riscurile.

Eliminarea riscurilor are scopul de a indeparta riscul din proiect. Antreprenorul poate: sa nu liciteze pentru proiect; sa stabileasca un pret foarte mare, care sa acopere riscurile; sa conditioneze oferta; sa nu liciteze asupra portiunii din proiect cu riscuri mari etc.

Cele mai multe dintre optiunile care elimina riscul tind sa scoata organizatia din afacerile cu constructii. O organizatie cu aversiune prea mare fata de risc nu va supravietui mult timp in industria constructiilor si ar trebui sa-si investeasca capitalul in alta parte.

Diminuarea riscurilor se poate realiza printr-o serie de instrumente cum sunt:

programarea. Daca riscurile sunt legate de termenul de executie sau de starea vremii, programarea stiintifica a lucrarilor de constructii cu ajutorul graficelor retea poate diminua riscurile in limite rezonabile. De exemplu, un antreprenor care a identificat riscul ca un inghet timpuriu sa duca la cresterea costului prepararii betonului, poate reprograma turnarea acestuia la o data anterioare celei initial prevazute. De asemenea, se poate prevedea executarea proceselor umede in perioada de timp favorabil, urmand ca in perioada rece sa se execute lucrari la interior.

instruirea. Multe riscuri in constructii sunt legate de securitatea muncii. Aceasta influenteaza productivitatea si calitatea lucrarilor. Prin programe de instruire si constientizare in domeniul securitatii muncii se poate reduce probabilitatea producerii accidentelor si efectul acestora.

reproiectarea. Riscurile in constructii pot fi de multe ori diminuate printr-o reproiectare judicioasa care sa incorporeze si planul constructiei. Programarea echipelor de munca, fluxurile de materiale, folosirea echipamentelor si a fortei de munca pot fi adesea optimizate printr-o reproiectare eficace.

Repartizarea riscurilor este de asemenea un instrument performant de management al riscului. Aceasta se refera la partile care vor accepta o parte sau intreaga responsabilitate pentru consecintele riscului.

Repartizarea riscului trebuie sa se faca tinandu-se seama de comportamentul fata de risc al diferitelor organizatii implicate in proiect. In acest sens regula generala de alocare a riscului este sa se aloce riscul partii care poate sa il suporte si sa il controleze cel mai bine.

Partile implicate in realizarea unui proiect de constructii si care pot lua parte la alocarea riscurilor constituie un grup eterogen care cuprinde :

intreprinzatorul

investitorii

proiectantul

companiile de asigurari

antreprenorul

furnizorii de materiale si echipamente de constructii

beneficiarii

autoritatile publice

Fiecare proiect are setul sau unic de riscuri. In alocarea riscurilor, se poate aborda proiectul in trei faze: pre-constructie, constructie si post-constructie. In fiecare faza exista multiple surse de risc (vezi tabelul de mai jos).

Alocarea riscurilor asociate unui proiect de constructii

* = Guvernul se implica numai in cazul lucrarilor publice ample si in cele pentru care garanteaza credite externe

Strategia de contractare este mecanismul esential in repartizarea riscului in constructii. Riscurile pe care si le asuma constructorul sunt in mod obisnuit formalizate printr-un contract cu investitorul (intreprinzatorul) care include:

- pretul-oferta, prin care antreprenorul include o compensatie pentru riscurile identificate si evaluate;

- clauze contractuale, prin care se stipuleaza acordarea unor prime ce pot fi castigate prin reducerea duratei de executie sau a unor penalizari ce pot fi impuse pentru intarzieri.

De asemenea el imparte riscul prin contractele pe care le incheie cu subantreprenorii.

In majoritatea cazurilor, el poate transfera riscurile legate de materiale si echipamente furnizorilor acestora, prin garantiile pe care acestia le ofera.

Unele riscuri pot fi indepartate prin incheierea unor contracte de asigurare pentru omisiunile si greselile din proiectare sau pentru riscurile asociate cu garantiile de buna executie: asigurarea de intarziere si asigurarea de eficacitate. Compania de asigurari isi asuma o parte din riscuri in schimbul unui pret (prima de asigurare). Daca riscul se produce in conditiile specificate prin contractul de asigurare, asiguratorul va rambursa partea asigurata sau toate pierderile suferite datorita riscului. Daca riscul nu apare, asiguratorul pastreaza prima de asigurare.

Foarte important in procesul de identificare si gestiune a riscului este ca antreprenorul sa aiba o orientare catre interesele beneficiarului, si sa preia riscurile pe care si le poate asuma cu succes, restul atribuindu-le celorlalti participanti la realizarea proiectului.

Un proces formalizat de management al riscului va da rezultate pozitive in cadrul proiectului numai daca ia in considerare toate aspectele acestuia. Performanta in procesul de management al riscului este data de calitatea managerilor si personalului implicat, si de cea mai slaba veriga din cadrul sau. Managerul de proiect trebuie sa se asigure ca echipa care realizeaza managementul riscului este competenta si a gasit o cale de mijloc intre tehnicizarea excesiva a procesului si actiunea pe baza de intuitie.